1,137 matches
-
aștern pe frunte-n rând Pelerinaj de doruri ascuțite-n gând! Distanța dintre noi e ani lumină... Alerg cu caii mării-n spumă! Fremâtând mă cheamă-n zare Chipul tău ...ce umbră-mi pare. Vântul s-odihnește, mângâie zarea, Lin adie ...și-mi arată cărarea! Te caut ,nu te aflu....urc pe scară, Pe-o frunză găsesc... harta vegetală! Unde-ți duci tu traiul și norocul? Nu ți-o fi dor de lume și de casă? Cânt lacrima și mă-ngân
PE ALTARUL IUBIRII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382879_a_384208]
-
zâne bune, Nu știu când râsul meu s-a ascuns prin flori de tei, Bucuria din obraji au furat-o doi bujori,iar Cosânzene Sunt la padina-n pădure,printre foile de mure, Tresărind scânteie zarea,o mireasma mă cuprinde, Adiind ușor prin ramuri,vântul canta-o amintire, E bunica pe poteca,fetița cu ochi albaștri o mânuța îi întinde. Și în jocul sau,izvorul,cioburi mici împrăștiind, Parcă cioburi mici de lacrimi se ivesc în ochii mei, Boabe în matasea
PADUREA MEA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382893_a_384222]
-
așa rămăsese. Îl îngrijise în ultima lună de zile cu credință și devotament, iar acum , datorită ei era un alt om. Se vor căsători curând și împreună vor crește copilul ei. Fulgi ușori de zăpadă, legănați de vântul care abia adia, pluteau în ritm de vals prin fața lor, apoi sfioși și nesiguri se așezau pământ . Era o vreme plăcută, femeile nu simțeau frigul, doar el care era slăbit și neobișnuit cu timpul de afară se zgribulise și aproape că intrase cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
Și plouă și plouă în vreme ce-n mine răsare o nouă speranță-n mai bine. Și tună și tună din nori de durere când viața mai bună devine-adiere. Și plânge și plânge în mine destinul în timp ce în sânge-îmi sporește seninul. Și-adie și-adie o dulce răcoare în lumea-mi pustie ce-a viață tresare. Și totul e pace ce dulce răsună de-o vreme încoace când ninge, când tună. Anatol Covali Referință Bibliografică: Și totul e pace / Anatol Covali : Confluențe Literare
ŞI TOTUL E PACE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383073_a_384402]
-
și plouă în vreme ce-n mine răsare o nouă speranță-n mai bine. Și tună și tună din nori de durere când viața mai bună devine-adiere. Și plânge și plânge în mine destinul în timp ce în sânge-îmi sporește seninul. Și-adie și-adie o dulce răcoare în lumea-mi pustie ce-a viață tresare. Și totul e pace ce dulce răsună de-o vreme încoace când ninge, când tună. Anatol Covali Referință Bibliografică: Și totul e pace / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ŞI TOTUL E PACE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383073_a_384402]
-
-n luntre, Pe râul care curge învolburat, păgân. Cu palmele-ți de fluturi Să mângâi valul rece, Pe-ntinderi de lumină,... albastre, spre liman. Eu am uitat, Măiastro, Că mi-ai cântat pe umeri, În dimineți senine, când vântul m-adia. Mi-ai pus dulceța verii, pe pleoapa ostenită; Nectar din floarea vieții, Pe buzele de jar. Citește mai mult Eu nu mai știu, Măiastro, Când mi-ai cântat la tâmplă;Iar aripa-ți ca neauaM-a îmbrăcat în har.În
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
mine-n luntre,Pe râul care curge învolburat, păgân.Cu palmele-ți de fluturiSă mângâi valul rece,Pe-ntinderi de lumină,... albastre, spre liman. Eu am uitat, Măiastro,Că mi-ai cântat pe umeri, În dimineți senine, când vântul m-adia.Mi-ai pus dulceța verii, pe pleoapa ostenită;Nectar din floarea vieții,Pe buzele de jar.... XIII. CÂND VINE PRIMĂVARA, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Când Primăvara vine Desculță, peste câmpuri, Râzând
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
devine mai întunecată, însă poetul caută mereu să readucă lumina în obscuritate îndemnându-ne să ne întoarcem în iubire pentru a ne sutura rănile. Cel mai frumos leac pentru a ne vindeca este, în viziunea poetului, iubirea. Deși “prin brazi adie vântul a-ntuneric”, Sandu Cătinean încearcă să înnopteze în rugi preacurate pentru ca răsăritul să îmbrace din nou brazii în lumină. “Un cerb din lumi necunoscute” rescrie frumusețea unei povești nemuritoare de iubire prin măreția simbolului pe care îl poartă, căci
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
Totuși, dacă iadul avea o formă, se gândi Dante, nu se putea deosebi prea tare de aceea. Își reluă coborârea, Întărit de lumina rațiunii. Chiar și aerul părea să fi devenit mai puțin apăsător, ca și când un vânticel ușor ar fi adiat dinspre adâncuri. Scara din piatră se oprea dinaintea unui arc Înfundat, Închis printr-un zid din cărămizi. Într-o epocă ulterioară, cineva trebuie să se fi hotărât să blocheze acea cale spre măruntaiele pământului, poate pentru a Împiedica explorarea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Iovănuț! - răspunse simplu călugărul. O clipă, privirile li se întâlniră. „Nu mă ispiti, Doamne, în halul ăsta”, gândi Iovănuț cu spaimă. — Vii de departe? - îl întrebă ea. — Dă p-acilea! - răspunse el evaziv. De undeva începu să cânte o mierlă. Adia un vântișor și mirosea frumos de te trăznea. — Noi vă lăsăm acum o clipă! - spuse hanul. Apoi, întorcându-se spre Metodiu: Să mergem, părinte. Vreau să-ți arăt haremul. Se depărtară. Tinerii rămaseră singuri. — Șezi! - spuse tătăroaica. Relaxează-te. îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a o folosi. În poiană, nu am reușit să mă decid unde să încep să sap. Erau multe locuri care păreau potrivite. M-am decis, într-un final, asupra unui loc între doi pini frumoși, unde era întunecat și vântul adia numai puțin. Pământul era proaspăt, așa că mi-a fost ușor să sap. Singura problemă erau rădăcinile, dar nu erau prea multe și se rupeau destul de bine când le loveam cu marginea lopeții. Vântul sufla ace de pin și conuri întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pună stăpânire pe oraș. Se aflau pe o stradă cu trotuare largi, străjuită de stâlpi cu felinare din fier forjat. Luna, aflată în ultimul pătrar, abia răsărise de după munți și lumina slab pe cerul senin, spuzit de stele. Începuse să adie o boare de vânt, care o făcu pe Ileana să se zgribulească ușor. Mi se pare mie sau suntem pe malul unui lac? întrebă Cristi, privind în întunericul de dincolo de zona luminată. În stânga lor, se afla un parapet pitic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar râdeam, chiar dacă mi se părea că este ceva adevăr în asta. Timpul avea însă atunci altă dimensiune, zilele păreau mai lungi, mai luminoase, avea momentele lui de relaxare în care parcă totul era oprit, nici vântul nu părea să adie, nimic din ceea ce înseamnă acum acest accelerator diabolic în care pare că trăiesc nu funcționa, căldura era mai cuprinzătoare și parcă nu atât de deranjantă, transpiram fără să-mi pese, poate că treceam printre oameni și printre clipe fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să-și reproșeze; nu eram În stare de nimic decât să mă las purtat de parfumul acestei femei Încă Îndrăgostite de mine. Era trecut un pic de opt seara și În sfârșit se mai răcorise puțin, printre turnurile din Nishi-Shinjuku adia vântul, și potopul de lumini ale firmelor publicitare creau o atmosferă propice confesiunilor de dragoste. Ferestele zgârie-norilor se reflectau În ochii noștri precum tot atâția aștri lunari dreptunghiulari. — Când Îți spun că ai contat mult pentru mine, o spun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani și ger, răboj Încrustară: cu satîre! d) Sună noaptea, fund de tuci. Tu ajungi, încaleci zidul, Scoți din traistă trei lăptuci, Pâinea oacheșe, ca blidul. Peste mlăștini somnul spulberi. Duhul mlăștinii adie, Un oraș se-ngroapă-n pulberi Depărtat, ca de hârtie. Și tu plângi că Cel-de-Sus N-are grijă de sărace, Că ți-e trupul frânt, răpus: Nu e nimeni să-l îmbrace, Lacrimi mari îți prind de gât Lungi zorzoane
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LACRIMI MUTE Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMI MUTE meleaguri mute nimic nu adie doar frunza uscată de vie adie nu-i vie știi doar... suflet sărman trecut-a timpul e târziu o viață frântă de ce să plâng aici și lacrimile-s mute un ultim cer pe cer nu cer nimic decât un cer
LACRIMI MUTE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364272_a_365601]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LACRIMI MUTE Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMI MUTE meleaguri mute nimic nu adie doar frunza uscată de vie adie nu-i vie știi doar... suflet sărman trecut-a timpul e târziu o viață frântă de ce să plâng aici și lacrimile-s mute un ultim cer pe cer nu cer nimic decât un cer pe cer aș vrea să plâng
LACRIMI MUTE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364272_a_365601]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NE ȘTERGE APA DIN OGLINZI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Stimată doamnă, amândoi Privim oglinzile din noi În care ape flutur' vag Când amintiri adie trist Ca un refren uitat de Liszt Dintr-un regat de inocență Ajuns la ultima scdență Și-n care nu mai suntem noi Copiii blonzi, căci amândoi Am tot plătit la vămi întruna Și-apoi ne-a despărțit furtuna Cu
NE ŞTERGE APA DIN OGLINZI de ION UNTARU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364612_a_365941]
-
Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iubito, seara noastră De catifea adâncă Pe cât e de albastră Și mai albastră încă, O face doru-n care Așijderea mă zbat Legat cu disperare, De tine, separat. Mă-mbată și adie Cu păsări dinspre nord În orice colivie, Sucombă un acord Ce altă moștenire Să mai dorim în doi Ca fără părtinire Să cerem drept la ploi? Favorul de la soartă Za după za, un lanț Capcana ce ne poartă Spre tragicul
ACEASTĂ SEARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361484_a_362813]
-
puternici, cu visele din noi! Înfiorat de străluciri se -nclină bradul... Ascultă o simfonie de toamnă alungată Din țipăt se destituie în cântec fagul Iar puritatea trece cu stele -nveșmântată. Din crinii ancestrali fugar desprinse Superbele petale, revolte de poem, Adie în cristaluri, pe ramuri neînvinse Incendiind în alb Imperiul boem ! Elena Armenescu ( din vol Joc tainic) Referință Bibliografică: Împărăția Anului Nou / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1094, Anul III, 29 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
ÎMPĂRĂŢIA ANULUI NOU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363852_a_365181]
-
Acasa > Stihuri > Momente > PRIMĂVARA Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 914 din 02 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Primăvara a sosit Vremea s-a mai încălzit; Se-ntorc acasă rândunele, Căldura o aduc cu ele. Adie-un vânt de primăvară Ce frumos e azi afară! Natura iar a înverzit, Pomii toți au înflorit. Pe câmpie-s mielușei Ciobânașu-i lângă ei; La doi pași un câine mare Doarme tolănit sub soare. Sus pe ramul înflorit, Dintr-un
PRIMĂVARA de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363961_a_365290]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > SPUNE-MI CEVA Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 906 din 24 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Colind și gândul nu stie vorbele tale și-n somn mă adie, ca și o floare m-ar mângâia spune-mi ceva, spune-mi ceva. Apoi, doar depărtarea tânjește la ele iar gândul renăscut prin vorbele-acele, când inima cântă, inima mea spune-mi ceva, spune-mi ceva. Suspin și sunt pașnic la
SPUNE-MI CEVA de PETRU JIPA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364029_a_365358]
-
Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna... în asfaltul răcit bine se aud tocuri. În pantofi de lac, negrii flecurile cântă rapsodii în re-major și re-minor. Vântul frunza-n foșnet o adie și părul mi-l despică. Pământul ca un magnet atrage covor multicolor de frunze. • Toamna... ciorile creionează cerul în puncte negre. Sinistru se aude o rapsodie în re-major. Vibrează frunza de frică, suflată de vânt în culori. Pământul îmbracă haină
TOAMNA... de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362799_a_364128]
-
ea iarăși, devine firul de nisip care ridică un castel întreg de iluzii și atunci, sărut uitarea pe frunte, devin eu însămi pasăre a gândului, deschid aripile inimii și trăiesc. Un acum vioi îmi taie răsuflarea și peste toate durerile adie acel gând de a mă lăsa iubită de mine însămi odată apoi poate că nu voi mai putea opri avalanșa și voi alege să mă joc naiv cu zăpada pe care o voi cuprinde în brațele goale acum și mereu
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
VII. TOAMNA..., de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016. Toamna... în asfaltul răcit bine se aud tocuri. În pantofi de lac, negrii flecurile cântă rapsodii în re-major și re-minor. Vântul frunza-n foșnet o adie și părul mi-l despică. Pământul ca un magnet atrage covor multicolor de frunze. Toamna... ciorile creionează cerul în puncte negre. Sinistru se aude o rapsodie în re-major. Vibrează frunza de frică, suflată de vânt în culori. Pământul îmbracă haină
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]