463 matches
-
cu dureri și cu mistere Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut. Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă, Când, în șoaptele pădurii, poate că te-am sărutat Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă Ce-aducea-ntîlnirii noastre un adio-ndepărtat? Între ziduri Cum trec pe lângă case mari... cătând pe nu știu cine... O, toamnă-n foșnetul de somn s-adorm șoptind cu tine... Pe strada goală vântul deodată face-un salt, Tăcere e în ganguri și în ogrăzi de-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
să ființeze amândouă, ori 30 dispar, de aceea lumea poetului are întotdeauna acoperire în aurul cuvintelor sale atunci când el este poet adevărat. El nu‐și permite să dezvolte o lume abstractă în cântul său, o lume care și‐a luat adio de la realitate, fie omorând‐o, fie ignorându‐i modul de viețuire. Limbajul în acest caz devine unul agonic‐ artificios care nu ține seama de dezvoltarea organică din sânul realității vii. Limbajul poetic nu face gesturi nenaturale, oul de ciocârlie din
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Numărând banii la casierie, dintr-odată m-am gândit la Ester. Acel soi ciudat de asociații de gânduri, neprevăzute, care vin în tine, de parcă ți le trimite cineva, programat, aproape imperativ. Am simțit că trebuie să-i ofer cina de adio. Nu mai făcusem niciodată așa ceva. Cum o voi invita? Nu știam cum va reacționa. Dacă va accepta. Dacă nu se va considera jignită. Trecuseră mai bine de două luni de la alungarea mea. Nu ne vorbiserăm, nu ne telefonaserăm în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
între friptură și desert, înainte de cafele și coniac. Am luat banii, cu acea surprindere a întâmplărilor neașteptate. Nu mai aveam chef de lucru în ziua aceea. Mi-am trecut restul orelor încercând să stabilesc cât mai amănunțit detaliile cinei de adio. Abia așteptam să vină seara, să-i telefonez Esterei și să-i aud reacția. Nu vedeam de ce m-ar fi refuzat și, mai ales, îmi pregăteam argumente pentru fiecare eventuală încercare a ei de a nu accepta invitația mea. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cele mai imperative gânduri și cele mai năvalnice dorințe, silindu-te să le urmezi fără nici o putință de refuz, mi-a insuflat convingerea că, înainte de a-i adresa invitația Esterei, ar fi fost necesar să inspectez terenul viitoarei întâlniri de adio. Să văd cum este în restaurant, să nu mă simt străin de tot când voi veni cu ea, să mă fac știut cel puțin de un chelner, să aflu unde-i toaleta și multe astfel de mici strategii care fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am rămas acolo pînă cînd grupul s-a risipit și, la un semn al preotului, groparii s-au pregătit să-și facă treaba la lumina felinarelor. Am vîrÎt floarea În buzunarul pardesiului și m-am Îndepărtat, neînstare să rostesc acel adio pe care-l purtasem cu mine pînă acolo. Începea să se lase noaptea cînd am ajuns la poarta cimitirului, și am bănuit că pierdusem ultimul autobuz. M-am pregătit să Încep o lungă preumblare prin umbra necropolei și am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
îi spuse să-l sune pe un prieten de-al lui de la LASD Ventura ca să-i găsească o locuință - omul îi datora lui Buzz cam tot atât de mult cât îi datora el lui Johnny Stompanato. Atunci când înțelese că era într-adevăr adio L.A., adio casă, adio cont bancar, haine și orice altceva, cu excepția iubitului ei cărăuș, Audrey începu să plângă. Buzz îi sărută restul de cremă de pe față, îi spuse că-l va suna el pe amicul lui, ca să se ocupe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sunt roibii? întrebă nervos Lenora. - La grjd, coniță! răspunse vizitiul bătrân. - Gabrioleta a plecat cu mânjii, zise Hallipa grăbit, ca să o lămurească. Trăsura se urni greoi, comodă, de altfel, și pe arcuri bune. De pe aleea albă, Elena făcea semne de adio lui Nory; Hallipa trăgea obloanele verandei pentru noapte, Lenora dispăruse în alcovul alb, roz, mauve, plin de dantele și panglici, cu îngeri pe plafoane și roze pe pereți. Mini se cuibări în colțul ei bun, dispusă spre o legănare plăcută
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe la mâța blândă zât fruntea umedă-n țărână las încet și mă afund umbra mea de semilună s-a făcut de mult rotund vin cocorii să mă pună într-un coș cu murături mai apuc să dau din mână la adio și-n lături sunt o zbatere de pleoapă prin trecutul ei lumesc primăvara asta-mi scapă dacă mi dă c-un deget Esc ... Iubito, voi muri... rondel colecția "Jeluzii" Iubito, voi muri. De dorul tău nici vorbă nu mai e
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și în fiecare noapte e de datoria lui să-și depoziteze sămânța în pântec după pântec. Cine nu s-ar simți impotent? Aud pași îndreptându-se în tăcere. Eunucii vin după mine. Împăratul Hsien Feng rămâne nemișcat. Îmi iau un adio tăcut, când se aude un ciocănit ușor în ușă. Stau în lumina lunii. Ușa se deschide încet și silueta eunucului-șef Shim îmi răpește imaginea lunii. Se aruncă la pământ și se înclină spre împăratul care doarme: — E timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și pe miniștrii mei proști. Amenință să-i decapiteze pe Chi Ying și pe socrul meu, pe care îi bănuiește de trădare. Înainte ca Chi Ying și Kuei Liang să plece să negocieze cu barbarii, ei au ținut ceremonii de adio cu familiile lor. Se așteaptă să fie executați, căci văd puține șanse ca Majestatea Sa să obțină ceea ce-și dorește. Familiile noastre au băut și au cântat în cinstea noastră, în semn de rămas-bun. Soția mea e înnebunită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nu m-aș mai chinui în vise și nici nu m-aș mai trezi doar ca să-l aud pe An-te-hai povestind că am plâns. Nu ar trebui să mă înjosesc mulțumindu-mă cu un eunuc. Aș putea să-i spun adio lui Yung Lu chiar aici, în mormânt, și să termin cu durerea și agonia. Aș putea să transform tragedia în comedie. Nimic din ce mi-ar putea face cineva nu mi-ar mai aduce suferință. Partea comică ar fi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
M-am holbat la mâzgăliturile acelea care arătau ca o pânză de păianjen. Nu seamănă deloc cu scrisul meu. Probabil c-abia fusesem în stare să țin pixul în mână. —Acum înțelegi de ce Brigit a crezut că era biletul de adio al unui sinucigaș, a spus Josephine. —N-am vrut să mă sinucid, m-am bâlbâit eu. Te cred, mi-a răspuns Josephine. Dar chiar și așa, aproape c-ai reușit. E înfricoșător, nu-i așa? Josephine mi-a zâmbit, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vinerea care reprezenta ultima mea zi de lucru. Toate dosarele fuseseră aranjate cu meticulozitate. și ultimele cutii de carton fuseseră sigilate cu scotch. Nu-mi mai rămăsese decât un singur lucru de făcut: să le trimit colegilor e-mail-ul meu de adio, în care le dădeam noile modalități prin care puteam fi contactată și prin care le spuneam cât de mare plăcere îmi făcuse să lucrez cu ei. Toată ziua amânasem momentul ăsta. Poate pentru că însemna că acest capitol din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe creanga pe care stătuse, ferindu-și ochii de razele soarelui, ca să privească maimuțele cățărându-se. În sălbăticie, până la coama celui mai înalt munte. Acolo, chiar în vârf, copacii se clătinară o clipă, își înclinară capetele parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre pădure, penele plutiră încet în urma lor. Și, în nemișcarea aceea subită, din direcția livezii, oamenii auziră: O bufnitură! Un urlet! O împroșcătură apoasă! Zgomotul ajunse până la Kulfi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să dispară nu-și rezolvă problemele, nu-și fac testamentul, nu-și plătesc impozitele datorate, iar, În ceea ce privește despărțirea de familie și de prietenii mai apropiați, o lasă pentru ultimul minut, ceea ce, evident, nu este suficient nici pentru cel mai melancolic adio. Prost informate asupra naturii profunde a morții, care are și un alt nume, fatalitate, ziarele se Întrecură În atacuri furioase Împotriva ei, acuzându-o că e nemiloasă, crudă, tiranică, mârșavă, sângeroasă, vampiră, Împărăteasă a răului, dracula În fustă, dușmanca neamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de cartușele care seceră mărăcinii. Stârcii și guzganii aleargă înnebuniți. Explozii firave îl caută la rădăcina bolovanilor mai răsăriți. Inima lui Leonard se zbate entuziasmată. Peste ea, în buzunar, se află scrisoarea. Scrisoarea către cei de acasă cu mesajul de adio al unui eventual erou. La ora patru, împuținați, inamicii ripostau tot mai slab. Zorilele îi surprinseseră în bătaia târzie a lunii. Deschise foc automat și se târî nevătămat 20 de metri spre vest-sud-vest. Îl mai despărțea un hectar de redută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un țăran! Olà, olà, olà! Hop și-așa! Hăi! Frate, frate, printre brazi, nu te teme c-ai să cazi...! începe și Poetul un cântecel, după ce sărută și el, franțuzește, recipientul! Ziceți, măi! Fără patimi și fără resentimente! Numai de adio și la revedere! Să-i placă și mortului! Ș-altă dată, ș-altă dată... Să cântăm! îi chibițează Iulică. Ce ne facem noi, cei mici, Dimineața la servici? Ce ne-om face noi, cu toții, Când ne vor cădea chiloții? pornește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în ultima seară a anunțat-o că se vor despărți definitiv, nu i-a explicat însă exact cum ! A anunțat-o și că nu-i va scrie, pentru că n-ar mai putea să le facă decât rău. Și-au luat adio la acest mod și, într-adevăr, niciodată n-aveau să se mai vadă ! Uneori el mai trimitea vești prin câte cineva, foarte rar, dar scrisori sau pachete, ca alții - nu ! Niciodată ! Dacă ea nu i-a purtat pică ? Nu, nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
șoseaua alăturată se vedeau camioane carbonizate, căruțe sfărâmate, până și câteva cazane de manutanță răsturnate și cu capacele smulse. „Se pare că a fost mare măcel! Câți nu și-or fi găsit sfâșitul aici?” - gândea Toaibă. Sergentule, tu ai spus adio unor asemenea nenorociri, pe când eu încă le voi mai trăi - a gândit ofițerul cu voce tare. 84 Pe când amurgul leșios năvălea prin geamurile vagonului, s-a auzit zgomot de fierăraie. Aista-i podul de peste Prut - a constatat ofițerul, cătând afară
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pu ternicie și impotență nu-i decât un biet fir al Moïrei. Ai apucat să zici că toată literatura de până la tine e un moft, sau, mai precis: o firavă suită de precursori ai genialității tale? Apoi, ia-ți matale adio de la orice înțelegere cumpă nitbătrânească și de la orice posibilitate de (auto)nego ciere pe piața literară. Vei avea dușmani ireductibili deopotrivă în octogenari și cincantenari, la stânga și la dreapta, sus și jos, ba chiar printre congeneri. Din tot peisajul cultural
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de duminică, după Anul Nou, când stăteau în fața focului, el făcu o glumă despre Celebrul Gerald care anul ăsta uitase să mai coboare pe horn. Ea râse. — Știi ceva? Dă-l dracu’ pe Celebrul Gerald. Aș putea să-mi iau adio de la Celebrul Gerald chiar acum, fără să-mi fie vreodată dor de el. Mi-ar ajunge câte o ilustrată pe an de la Club Med Maldive. Asta mi se pare o cruzime inutilă, spuse el. —Cruzime? Lovi în polița de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Sylvie. Și mari cunoscătoare ale sărbătorilor. Soțul ei încuviință din cap, cu ochii la ecran. —Toate sunt irlandeze, ha? Soțul ei nu spuse nimic. Ea-și încleștă fălcile și-i mângâie umărul ceva mai apăsat. De Presidents Day, luându-și adio de la toată lumea, Mark începu tratamentul. Doctorul Hayes dublă doza, față de cea din cazul australian: o doză încă prudentă, de zece miligrame în fiecare seară. — Deci ar trebui să vedem ceva progrese în două săptămâni? sugeră Karin, de parcă încuviințarea unui doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de asta are nevoie. Întotdeauna există o ocazie. —Așa e. Mă rog. Zâmbetul lui e crucificat. Se așază și-și întinde mâinile în lături, uluit de atâta mâncare. Nici măcar nu și-a scos haina. — Atunci să fie petrecerea mea de adio. Ea încetează să-și lingă budinca de orez de pe degete. —Cum adică? El stă apatic, cu capul în jos. Îmi dau demisia. Ea se agață de marginea mesei, scuturând din cap. Se prăbușește pe scaunul din fața lui. —Cum adică? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta ar fi nevoie de un om cu autoritatea tânără a lui Victor Ponta în fruntea PSD, bunăoară, care să impună un mecanism simplu: cei care sunt chemați la DNA pleacă automat din funcții, iar dacă ajung în instanță spun adio partidului și practică social-democrația în familie. Numai că acest scenariu este utopic. Dificultatea reformei stângii românești constă în faptul că la ora actuală un partid social-democrat fără Ion Iliescu și foștii comuniști este greu de imaginat. Social-democrația românească va mai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]