668 matches
-
determinantul slab are valoare adjectivală, dar dacă preia funcția determinantului tare, are valoare pronominală (un alt poet - alt poet). Flexiunea cu marcarea cazului, de tipul altor, amânduror etc., este o flexiune de tip pronominal. Cum determinantul slab are o natură adjectivală, el trebuie să aibă și o flexiune de tip adjectival, deci fără marcarea cazului: Într-o secvență de determinanți ce precedă un substantiv numai primul funcționează pronominal, iar restul funcționează adjectival." Prin urmare, sunt "mai corecte" gramatical sintagmele fără dubla
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tare, are valoare pronominală (un alt poet - alt poet). Flexiunea cu marcarea cazului, de tipul altor, amânduror etc., este o flexiune de tip pronominal. Cum determinantul slab are o natură adjectivală, el trebuie să aibă și o flexiune de tip adjectival, deci fără marcarea cazului: Într-o secvență de determinanți ce precedă un substantiv numai primul funcționează pronominal, iar restul funcționează adjectival." Prin urmare, sunt "mai corecte" gramatical sintagmele fără dubla marcare a cazului, deoarece al doilea determinant are valoare de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de tip pronominal. Cum determinantul slab are o natură adjectivală, el trebuie să aibă și o flexiune de tip adjectival, deci fără marcarea cazului: Într-o secvență de determinanți ce precedă un substantiv numai primul funcționează pronominal, iar restul funcționează adjectival." Prin urmare, sunt "mai corecte" gramatical sintagmele fără dubla marcare a cazului, deoarece al doilea determinant are valoare de adjectiv. Dar pentru că în paradigma acestor pronume care ocupă poziția de determinant slab există și forme cu flexiune de tip pronominal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acestor pronume care ocupă poziția de determinant slab există și forme cu flexiune de tip pronominal, se utilizează uneori și acestea. Marcarea sau nemarcarea cazului la al doilea determinant s-ar explica așadar prin jocul dintre natura pronominală și cea adjectivală a determinanților slabi. O altă explicație ar putea fi aceea că, în limba română, determinantul este marcat pentru caz. Când avem doi determinanți, regula marcării cazului la determinant face ca uneori și determinantul slab să fie marcat pentru caz. De
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se face din "inerția" vorbitorului. Contextele cu feminin singular G/D susțin ipoteza lui Barbu (2008). Flexiunea pronominală se caracterizează prin desinențele de G/D -ui, -ei, -or. La feminin singular, formele utilizate pronominal au desinența -ei, iar cele utilizate adjectival au desinența -e (cf. adjectivul propriu-zis: fetei înalte): (15) a. altei fete (N/Ac altă fată) b. unei alte fete (N/Ac o altă fată) Atunci când este în poziția de determinant tare, se folosește forma altei, cu desinența pronominală -ei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fată) b. unei alte fete (N/Ac o altă fată) Atunci când este în poziția de determinant tare, se folosește forma altei, cu desinența pronominală -ei. Când este în poziția a doua, de determinant slab, se folosește forma alte, cu desinența adjectivală -e. Valoarea de determinant slab sau tare se corelează cu morfologia. De ce este această diferență între flexiunea pronominală și cea adjectivală a pronumelor? Determinantul tare are o valoare pronominală, deoarece el are rolul de a selecta o entitate (denotată de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu desinența pronominală -ei. Când este în poziția a doua, de determinant slab, se folosește forma alte, cu desinența adjectivală -e. Valoarea de determinant slab sau tare se corelează cu morfologia. De ce este această diferență între flexiunea pronominală și cea adjectivală a pronumelor? Determinantul tare are o valoare pronominală, deoarece el are rolul de a selecta o entitate (denotată de substantiv), deci are o valoare referențială. Determinantul slab nu introduce o nouă entitate în discurs (acesta este rolul determinantului tare), ci
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
două desinențe diferite pentru G/D: desinența -ei la primul element și desinența -e la al doilea element. Flexiunea acestui pronume arată că dintre cele două forme sudate din componența sa, prima are valoare pronominală (celei-), iar a doua, valoare adjectivală (-lalte). 2.2.1.5. Sintagmele cu valoare intensivă cât mai mulți, cei mai mulți Sintagma cu valoare intensivă cât mai mulți este formată cu adverbul cât, care nu trebuie să se acorde. Asta face ca la genitiv și dativ, cazul să
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
primește marca de caz: (20) a. numele celor mai multor vinuri (Radio București, 2009) b. a captat atenția celor mai multor persoane cu studii superioare. (www.acasatv.ro) Această dublă marcare a cazului se poate explica prin oscilația între valoarea adjectivală și cea pronominală a lui mulți (explicație care țien de sistemul limbii) sau prin analogie cu contextele în care mulți nu face parte dintr-o sintagmă intensivă sau superlativă (fenomen de procesare): (21) referatele mai multor studenți. 2.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un nominal. În general, statutul de adjectiv sau de pronume al formelor care pot avea ambele valori diferă în funcție de sursa trăsăturilor phi. Dacă o formă își verifică trăsăturile prin raportare la un nominal într-un grup nominal, ea are valoare adjectivală. Dacă o formă își stabilește trăsăturile prin raportare la referent, ea are valoare pronominală. Formele care își stabilesc trăsăturile prin raportare anaforică la un antecedent au valoare pronominală, deoarece ele nu se află într-o configurație sintactică specifică acordului. În
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la referent, ea are valoare pronominală. Formele care își stabilesc trăsăturile prin raportare anaforică la un antecedent au valoare pronominală, deoarece ele nu se află într-o configurație sintactică specifică acordului. În limba română, formele de posesiv au și comportament adjectival, și comportament pronominal. O parte dintre trăsăturile lor sunt contextuale, formale (genul, numărul, cazul), iar una dintre ele este referențială, interpretabilă (persoana). Generalizarea lui Lehmann, referitoare la acordul în caz și în persoană în interiorul unui grup nominal, nu este încălcată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantive pluralia tantum). (iii) substantivele care au doar formă de singular (substantive singularia tantum) sunt masive și abstracte (abstractele pot fi și masive): lapte, unt, curaj, bunăstare etc. Entitățile pe care le denotă ele sunt divizibile și cumulative. Determinanții și adjectivalele se acordă în număr formal în limba standard, exemplele cu acord semantic fiind agramaticale: (38) a.*acești (/*aceste) echipă / guvern / colectiv / mulțime / grămadă / cuplu etc. b. *echipă înalți, *guvern capabili c. *un ochelari, *un pantaloni d. *ochelari spart, *pantaloni rupt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unor prieteni ai mei, unor prietene ale mele b. *unor prieteni alor mei, *unor prietene alor mele În exemplul (84)b, al se acordă în caz cu substantivul-centru, marcând cazul genitiv sau dativ prin desinența -e (feminin, singular), de tip adjectival (desinența de tip pronominal fiind -ei). În general, acordul în caz al adjectivelor este marcat în româna actuală doar la feminin singular (unei prietene bune). Este și motivul pentru care se acordă în caz mea, care are și caracteristici de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ca prepoziția să se grupeze cu N1. (ii) N1 poate avea diverși subordonați antepuși. Determinantul indefinit a, din a number of protesters, poate fi înlocuit cu alți determinanți, substantivul number poate fi singular sau plural; de asemenea, poate avea modificatori adjectivali: (7) a. a great number of... b. o mare parte dintre... Dacă s-ar adopta analiza alternativă (centrul este N2, iar N1 este un cuantificator complex), ar trebui să presupunem că termenii cuantificatori complecși au o structură foarte asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
deșteptul de tine, bieții de noi, curajoasa de Maria Aceste structuri sunt mult discutate în literatura de specialitate, inclusiv în ceea ce privește posibilitățile de acord 74. În general, se distinge între acordul din interiorul grupului N1 de N2 (acord intern sau acord adjectival, cu determinantul și adjectivele atribute) și acordul din exteriorul grupului N1 de N2 (acord extern, cu adjectivele nume predicativ, cu verbul-predicat și cu cliticele pronominale). Vom urmări acordul sintagmelor în care trăsăturile de gen ale celor două nominale sunt diferite
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
În ceea ce privește acordul intern, din interiorul grupului N1 de N2, acesta nu variază în funcție de vorbitor sau de trăsăturile gramaticale ale celor două nominale. Determinanții care se atașează construcției N1 de N2 se acordă întotdeauna cu N1. N2 poate primi doar subordonați adjectivali, genitivali și prepoziționali: (154) a. prostia asta de calculator, această prostie de calculator b. *prostia de calculatorul ăsta, *prostia de acest calculator c. deșteptul de băiat al vecinei d. *deșteptul de băiatul vecinei e. canalia asta de politician corupt f.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fel apar în special în traduceri, dar chiar și aici un bun traducător recurge la schimbarea construcției (de exemplu, apelând la pasivul reflexiv în locul celui analitic) sau găsește sinonime substantivale de același gen în locul substantivelor de genuri diferite [...] ori sinonime adjectivale cu formă unică la plural în locul adjectivelor cu forme de gen diferențiate" (Avram, 2001: 345). "Când substantivele sunt nume de lucruri, tipurile de acord sunt mult mai diferite. Cele mai multe dintre ele sunt însă greoaie și, de aceea, se evită în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
plural distributiv și cumulativ; c. Fetele și băieții au venit unul câte unul. ("A venit câte un individ, fată sau băiat, pe rând.") - plural cumulativ. 3. Acordul intern sintagmelor coordonate Prin acord intern sintagmelor coordonate se înțelege acordul de tip adjectival, al adjectivelor și al determinanților, cu sintagma coordonată nominală. Acord tip de acord poate pune în evidență unele caracteristici ale sintagmei coordonate discutate anterior, la acordul predicativ. 3.1. Articolul definit Datorită caracterului afixal enclitic al articolului definit, acesta trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la plural), mai rămâne doar criteriul topicii: m.pl. + f.pl. / f.pl. + m.pl. > genul substantivului mai apropiat m.pl. + n.pl. / n.pl. + m.pl. > genul substantivului mai apropiat n.pl. + f.pl. / f.pl. + n.pl. > f. Testând însă aceste reguli ale acordului predicativ în domeniul acordului de tip adjectival, vedem că ele nu sunt valabile întotdeauna. Astfel, regula (i) este valabilă doar pentru situația în care genul termenului mai apropiat de demonstrativ coincide cu cel al demonstrativului: (214) a. acești băieți și fete146 - vs: b. *acești fete și băieți
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în care genul termenului mai apropiat de demonstrativ coincide cu cel al demonstrativului: (214) a. acești băieți și fete146 - vs: b. *acești fete și băieți. Dacă unul dintre termenii coordonați prezintă o neconcordanță între genul formal și genul referențial, acordul adjectival se face întotdeauna în funcție de genul formal al termenilor coordonați (spre deosebire de acordul predicativ): (215) a. aceste ordonanțe și santinele b. *acești ordonanțe și santinele. De asemenea, regula (ii) este valabilă dacă genul termenului mai apropiat de demonstrativ coincide cu cel al
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de un substantiv la plural). Aceste lecturi derivă din felul cum este realizat acordul adjectivului: în (226)a, adjectivele sunt la singular, ceea ce determină o interpretare cantitativă precisă - "două". Pluralul nominal este de tip cumulativ, el cumulează referința sintagmei coordonate adjectivale. În (226)b, pluralul este distributiv, el se distribuie fiecărui adjectiv din sintagma coordonată. În cazul lecturii (i) de la (226)b, adjectivele la plural determină o interpretare cantitativă (neprecizată numeric) [+plural] a substantivului, de natură să asigure că fiecărui adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
însă de marcare a coeziunii în cadrul grupului sintactic, ci de marcare a relației anaforice dintre forma de întărire și antecedent/subsecvent, contribuind la identificarea semantico-referențială a celor două entități coreferențiale". Prin urmare, acordul acestor forme este de tip pronominal, nu adjectival. 3.9. Coordonarea copulativă prin alte elemente decât și 3.9.1. Nici... nici... Grupul corelativ nici... nici... are un rol cumulativ, aditiv, exprimând o excludere a ambilor termeni, nu doar a unuia dintre ei. Prin urmare, din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nevoie de conceptul de gen nespecificat. Acordul în coordonare exclude ipoteza ambigenerică, dar este compatibil cu celelalte analize. Conform ipotezei nespecificării, de vreme de substantivele neutre sunt nespecificate pentru gen, coordonarea a două substantive neutre duce la utilizarea unei forme adjectivale nespecificate, care este feminin plural. Conform ipotezei claselor nominale, fie avansează trăsătura de clasă nominală (acest lucru este posibil deoarece ambii conjuncți se încadrează în aceeași clasă nominală), fie se folosește o formă nespecificată. Ipoteza nespecificării se confruntă cu problema
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
participarea a minim 10 persoane înscriși la fața locului. (www.top-travel.ro) Doar 10.700 de clujeni din 600.000 de persoane înscriși la medicii de familie și-au ridicat cardurile de sănătate europene. (www.realitatea.net) Participiul cu formă adjectivală legat este destul de frecvent folosit invariabil, ca urmare a rolului său discursiv de element de legătură, asemănător cu al unei prepoziții sau locuțiuni prepoziționale care exprimă relația ("în legătură cu.."): (7) Am primit mai multe apeluri legat de această emisiune (OTV, 14
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2.IV.2010) cel de-al doilea film, al douăzeci și douălea al seriei (Kiss FM, 1.XI.2007) Probabil prin hipercorectitudine sau prin emfază se poate explica utilizarea formei de feminin a numeralului atunci când numeralul nu are o utilizarea adjectivală, deci nu se acordă: (16) Vlad, alege-ți un număr între patru, cinci, douăsprezece sau paisprezece. (Radio 21, 14.XI.2007) 1.5. Exprimarea orei sau a datei Tot o greșeală care implică variația de gen a numeralului apare la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]