568 matches
-
mai bune ale deceniului al treilea. Târziu, după 1960, D. l-a „restaurat”, îmbogățind substanța epică, inserând multe comentarii de moralist, unele în sensul ideologiei regimului la putere. Într-un fel, Nopți la Ada-Kaleh (1932) reprezintă un volet complementar al Adoratei. Nevoia cvasimaladivă a Victoriei de a fi iubită cu pasiune găsește acum o soluție aparent facilă - cea a „amantului imaginar”, practicată de mondena soție a doctorului Colibașu. Și Cristina Cojocea o intuiește, dar cu o imaginație mai săracă, dorind mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
sinucide. Cele două destine intră într-o acțiune cu multe fire laterale, desfășurată în cadrul exotic al insulei din mijlocul Dunării, populată cu ființe primitive (turcoaica Yllen ori contrabandistul Melinte). Și alte personaje episodice (Lina Soroceanu) sunt reușite, însă deficiențele din Adorata își fac simțită mai mult prezența. Târgul de fete (1933) conține un reportaj-eseu (era subintitulat „simplă călătorie mintală”), o nuvelă ce nu iese din mediocritate (Moartea lui Decebal) și „un jurnal de arme” destul de banal. Excelente sunt însă paginile din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
simpliste ale doctrinei materialismului istoric. Esthera rămâne astfel mai mult o încercare meritorie de a renova romanul istoric. SCRIERI: Viața minunată a lui Anton Pann (în colaborare cu Sergiu Dan), București, 1929; ed. 2 (Nastratin și timpul său), București, 1934; Adorata, București, [1930]; ed. Craiova, 1984; ed. [București], 1992; Nopți la Ada-Kaleh, București, [1932]; ed. București, 1970; ed. [București], 1990; Târgul de fete, București, [1933]; Trandafiri de octombrie și alte surâsuri, București, 1971; Fauna bufonă. Pseudozoologicon, I-II, București, 1972-1975; Fata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
Pann”, „Ultima oră”, 1929, 127; Mircea Damian, „Viața minunată a lui Anton Pann”, „Bilete de papagal”, 1929, 459; T. Arghezi, Al. V. Bratu, [Romulus Dianu], „Cronicarul”, 1930, 3; Camil Baltazar, Romulus Dianu, „Tiparnița literară”, 1930, 6-10; Lucian Boz, Romulus Dianu, „Adorata”, „Tiparnița literară”, 1930, 6-10; Const. D. Ionescu, Două romane autobiografice, G, 1930, 8-9; Șerban Cioculescu, Romulus Dianu, „Adorata”, ADV, 1932, 14 929; Cezar Petrescu, Romulus Dianu, „Nopți la Ada-Kaleh”, CRE , 1932, 1428; Cezar Petrescu, Romulus Dianu, „Târgul de fete”, CRE
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
T. Arghezi, Al. V. Bratu, [Romulus Dianu], „Cronicarul”, 1930, 3; Camil Baltazar, Romulus Dianu, „Tiparnița literară”, 1930, 6-10; Lucian Boz, Romulus Dianu, „Adorata”, „Tiparnița literară”, 1930, 6-10; Const. D. Ionescu, Două romane autobiografice, G, 1930, 8-9; Șerban Cioculescu, Romulus Dianu, „Adorata”, ADV, 1932, 14 929; Cezar Petrescu, Romulus Dianu, „Nopți la Ada-Kaleh”, CRE , 1932, 1428; Cezar Petrescu, Romulus Dianu, „Târgul de fete”, CRE, 1933, 1853; Mihail Ilovici, Negativismul tinerei generații, București, 1934, 151-158; Călinescu, Ist. lit. (1982), 796-797; Dorin Tudoran, Biografia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
Țurcanu este torționarul prin excelență, În carne și oase, astfel Încît partitura sa este mai degrabă aceea de Mengele. Pentru reeducații aduși În pragul schizoidiei, chiar și după epuizarea reeducării (adică după ce Țurcanu a fost executat), Țurcanu este un călău adorat, un zeu terifiant și protector În același timp, reeducații-model neacceptându-i moartea și considerându-l mereu viu. Se cuvine precizat totuși că puțini dintre cei care au participat la fenomenul Pitești au fost călăi structurali (cu excepția primului lot de reeducatori
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
soarele ancorat în potecile de suiș ale cerului. Sub strălucirea zilei el își perindă ochii inimii peste chipuri și flori încercând să le împletească în speranța obținerii netrecătoarelor iubiri. Dar tot sub strălucirea de zi, el va observa cum fețele adorate îl resping adesea ridându-se prin încrisparea disprețului, iar florile se ofilesc nu de atingerea aurului copt al toamnei, ci de veninul multor mâini neprimitoare. Iubirea lui devine înălțare spre câmpuri selenare și prăbușire în talazuri de lavă telurică. Privind spre
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
stabilizare în care cel care adoră se înclină și îngenunchiază. Adoratorul își așează în față portretul sau sculptura evocatoare, fundamentând un cadru ritualic dinspre care își proiectează ulterior esența conștiinței în imperiul celui chemat adorator. La rândul său, această entitate adorată găsește, în cadrul ritualic, zona spre care își poate trimite influența copleșitoare. Această fluctuație dialectică este posibilă datorită medierii realizate de obiectul-reprezentare, de fereastra ce reunește cele două lumi: portretul pictat sau sculptat. Conform textului Apocalipsei, în cazul situării conștiinței mele
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
torța vitalității sale este rodul demiurgiei mele ce trebuie să-l protejez deplin implicat. Solitudinea în doi constituie aici principiul unei axis mundi ce menține viu universul îndrăgostirii mele. Este o axă ce mă conexează la prezența anunțată prin chipul adorat, redefinindu-mă drept unul dintre cei doi poli de tensiune erotică. Acest culoar interpersonal asociază grosierul solului meu de așteptări înfrânte și deziluzii cu firmamentul unei noi speranțe, unei promisiuni ce plutește din înalt precum semnele începutului de ev nou, precum
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
devine persoana iubită. Ea absoarbe precum un magnet metafizic vitalismul totalității existențiale, fiindu-i rezervată, numai propriului sine, strălucirea ontică. Astfel, în dimensiunea de percepție a îndrăgostirii mele, doar eu sunt tolerat ca deținând un aport de ființă alături de persoana adorată, doar eu sunt acceptat ca alt pol de existență, desigur, eclipsat și restrâns la statutul celui ce iubește necondiționat adică dăruiește sub zodia primejdiei de a fi exilat în lipsa de răspuns și prețuire pentru dăruirea sa. Strălucind cu energia întregului
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
acceptat ca alt pol de existență, desigur, eclipsat și restrâns la statutul celui ce iubește necondiționat adică dăruiește sub zodia primejdiei de a fi exilat în lipsa de răspuns și prețuire pentru dăruirea sa. Strălucind cu energia întregului univers, astrul ființei adorate este circumscris învăluitor de afectivitatea celui îndrăgostit precum un cerc selenar ce se rotește frivol. În această temporalitate specială, pentru mine doar ființa iubită există la mod decisiv și doar chipul ei îmi ocupă degajarea privirii mele sufletești. Sunt față
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ramă limitativă, peste orice cadru de frontieră cenzurant și, oriunde aș proiecta analitica descoperitoare a ochilor mei, mă aflu deja în câmpul de expresivitate al acestui portret și nu am putința de a vedea central decât aceeași hologramă a feței adorate. Pentru mine, doar ea este investită cu importanța supremă drept imagine basoreliefică a unicei persoane ce contează primordial în sufletul meu sedus, persoana de care m-am îndrăgostit și despre care gândul și afectul cel mai lăuntric șoptesc în interioritate
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
al acestora. Momentul ei deține un temporal inedit în sensul neinserării în fluxul temporal al mundaneității. Dimpotrivă, ea îl punctează pe acesta perforator precum întregul univers al îndrăgostirii. Aici, mărturisind ființei pe care o iubesc și căreia îi privesc chipul adorat te iubesc, eu trebuie să-mi aud nu glasul integrării mele lumești, ci vocea de eros a dragostei ce mă poartă spre delirul unei alte vieți, spre extazul unei existențe întru amor edenic. Așadar, această dragoste, ce plutește numai într-
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mod situarea mea corporală în proxima sa preajmă. Dar, în pofida unei astfel de așezări corporale, asumate la nivel cognitiv, eu sunt atins de sentimentul că această rostire de iubire, unica ce contează pentru mine acum, nu ajunge încă la ființa adorată. Presimțirea unei iluzionări, unei înșelări în ce privește apropierea sufletească de persoana iubită îmi tulbură interioritatea și alungă răsăriturile de speranță naivă. Încep să resimt că separația, distanța spirituală ce subzistă dincolo de superficialul apropierii corporale dintre noi doi este mult mai întinsă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Vibrația-formulă te iubesc mi-a înflorit pe buze plecând din tensiunea inimii cucerite de zemfirurile erosului, fiind parte revelatorie a dragostei mele și nu aplicație constrângătoare survenită dintr-o exteriorriotate planificantă. Acum resimt că proiecția rostirii te iubesc spre individualitatea adorată se confruntă surprinzător cu imensitatea distanței dintre sufletele noastre. Șoapta de iubire pășește aici pe un drum ce părea a fi repede și lesne de parcurs. Asemeni unui călător ce pleacă motivat de un plan al eficienței, menit să-l
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
totuși, dragostea mea ce a erupt în cuvântul călător își dovedește insuficiența de esență prin modul în care eu percep drumul spre sufletul ființei iubite drept unul epuizant de lung, anevoie de abordat întru trecere. Dacă mi-aș iubi persoana adorată mai mult, dacă tensiunea îndrăgostirii mele ar fi și mai intensă decât este, atunci aș resimți calea ce duce la spiritul ei precum o potecă scurtă, provocându-mi pasul spre luminișuri apropiate din păduri binevoitoare. În lipsa acestui surplus de sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
că oricât de intens ai iubi, niciodată nu este prea mult, un demon al precauției sau poate al sarcasmului erotic încetinindu-ți pulsiunile de Icar cu aripi de ceară. Prin urmare, distanța dintre sufletul unui îndrăgostit și cel al persoanei adorate întru eros este o realitate constantă și uman-naturală. Desigur, dimensiunea ei diferă de la un caz la celălalt, fiecare iubire fiind unică în structura și dinamica ei complexă. Dar nu această dimensiune, această mărime-unitate este cea care importă prioritar. Ceea ce deține
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de rotunjime spațializată, o scufundă în fluxurile sale de insistență și apăsare emoțională. Ca un ropot de furtună ridicată din cețurile tropicului luxuriant sau precum o ninsoare nestăvilită desprinsă din prăbușirea unui ancestral ghețar, rostirea te iubesc coboară peste sufletul adorat restrâns în sine însuși sub cupola unei circularități inviolabile, unei absențe a oricărui colț, a oricărei frânturi sau ascuțimi ce ar permite, asemeni unei denivelări sufletești, un dezechilibru, o accelerare sau diminuare a formei respective. Circularitatea sferică ce este atinsă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
din fire trainice precum curajul său de om al stâncii sfidând, din suspensie, genunea. Îndrăgostirea este un vis în mijlocul vieții. Timpul special survine punctând timpul cotidianității mundane. Când sunt îndrăgostit și mărturisirea te iubesc pleacă din lăuntricul meu spre ființa adorată, iubirea ce-mi aparține poate fi acceptată sublimându-se sau poate fi refuzată, preschimbându-se în ura cu sevele extrase din solurile erosului. În ambele situaționări, eu sunt ancorat temporalității inedite a îndrăgostirii iubind sau urând pe fondul aceluiași amor
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
realizarea magiei. Spre deosebire de biserica creștină al cărei caracter de masă inițiat de Isus desconspiră majoritatea cuvintelor rituale, în magie ca și în religiile ce păstrează linia celei originale, a tradiției ancestrale, cunoștințele asupra discursului este adesea secret și inițiatul este adorat și venerat. Cel mai frecvent într-o ceremonie sau ritual magic, discursul are importanța primordială. Nici azi, nici în Evul Mediu nu se făceau traduceri sau abateri de la limbajul folosit în liturghii (utilizarea limbii latine), în recitarea unor incantații, descântece
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și scad crescând,/când sinele reintră adânc în jocul lor./ Acesta ni-i destinul, destinu-n univers,/un spațiu care tace și așteaptă// să ne-amintim orașele prin care-am mers/ și să reluăm urcușul treaptă după treaptă./ Dar, mult prea adorată Isis,/când trupurile noastre vor muri,/și ne vom re-ntâlni în vis/ce am gândit și am iubit vom ști./ În lungul nostru zbor/vom mântui în umbra uriașelor planete,/din suflete în căutare pe romboidul nor/spirale din
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
umbre planetare a-nvins/ Mai mult decât răgazul ce-n flori abate dorul dinadins/ E lacrima și slava tăiate-n sticlă și în necuprins.// Așa, din perle-adâncuri în scoică ți-am descins/ Pe când și visul curge inima ta trează,/ Celestă adorată, din nori de taină straniu am nins./ Sub neaua sufletului meu ești liniștită oază/ Mai mult decât răgazul ce-n flori abate dorul dinadins 400. Ce mister poate poate aduce atingerea, ce miracol poate crea! De ce viața noastră tinde să
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
orânduindu-se în sfere./ Ascultă-le cântecul cu ce poți tu/ să-l asculți îngânând universul...// Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ În fața ta alai neantic te-nsoțesc,/ pe margine de rază împăratul/ te-ntâmpină, adorato. Dragostea/ principiu unic rămâne-n univers./ În zi de mare sărbătoare/ când pleacă Tuopibui și Spica/ în zenit anunță regalele descinderi/ e clipa înălțării.// [...] Așa, fii binecuvântată, tu,/ ce-ai urcat pe cele Șapte Serpentine/ spre Podul Curcubeu./ Azi, norii
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
clienți, inamici și admiratori. Ei exercită influențe directe și indirecte, neintenționate și intenționate. Un exemplu elocvent este, pe această linie, relația dintre echipele sportive și suporterii lor. Performanțele ridicate entuziasmează și mobilizează galeriile; la rândul lor, acestea încurajează frenetic echipa adorată. Se știe că jocurile pe teren propriu sunt în general favorabile tocmai din cauza presiunii pe care suporterii înfocați o exercită asupra echipei adverse și, uneori, cu rezultate și asupra arbitrilor. Entuziasmul și așteptările fanilor produc însă adesea și efecte neintenționate
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cât mai pântecos. Să nu ai astfel de preferințe ar însemna să fii un Ion Anapoda, după formula plină de umor și sugestie a lui Steinhardt care alege să umple această formulă cu conținutul vieții sale. Unul din cei mai adorați zei din postmodernism este consumul. Mihail Neamțu observa undeva că nu consumul în sine este rău cât structura acestuia. Devenim ceea ce devorăm. Spun devorăm pentru că viteza este de la fast înainte. Chiar sintagma consumator rațional s-a dovedit contradictorie, pentru că dorințele
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]