301 matches
-
scrisoare pe care, deși scrisă în bengaleză, o puteam descifra sau puteam ruga pe un prieten indian să mi-o traducă precis. Păstrez și acum acea scrisoare, deși nu m-am încumetat încă s-o citesc. Mă gândesc adesea ce adorator i-a trimis atunci florile, și de ce a mințit Maitreyi, spunând că primise buchetul de la o prietenă de școală care nu putuse veni... Au urmat apoi aceleași zile și aceleași nopți de foarte puțină durată, e drept, căci numai la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stil, în care piesele rare, de reală valoare, îi satisfac nevoia de frumos, dovedindu-i sensibilitatea pentru arta adevărată. Este o apariție fermecătoare și enigmatică, conturată și într-un alt portret care-i subliniază feminitatea: Chiar atitudinea ei echivocă față de adoratorul D. li se subliniază misteriosul feminin. Acesta crede cu tărie că de ea sunt îndrăgostiți toți bărbații. Este modelul de feminitate, de delicatețe și sensibilitate, calități spirituale care imaginează ideea de femeie ideală. Pentru Fred este femeia unică, iubirea vieții
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
În scrisori și povestea și altora ce i-a „răspuns“ ea iubitului ei. Mi-am dat seama că Încerca În același timp să se comporte exact ca acea fată confecționată, aceea ce-i răspundea la scrisori (prin mâna mea) tânărului adorator. Se transformase. Nu se mai fâțâia toată ziua după nimicuri, nu mai flecărea interminabil În stilul ei cam plebeu; dintr-odată, devenise mai serioasă, se Îmbrăca mai cu gust, Își schimbase modul de a vorbi; se vedea că-și controla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Rong și Ch’un s-au logodit. Mama e în culmea fericirii. După spusele împăratului Hsien Feng, fratele său nu are mare talent sau ambiție. Când i s-a prezentat el lui Rong, prințul Ch’un s-a descris drept „adorator al învățăturilor lui Confucius“, ceea ce înseamnă că urmărește o viață în care să primeze libertatea minții. Deși se bucură de beneficiile poziției sale imperiale, crede că „prea multă apă face ca o ceașcă să dea pe dinafară“ și „prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a fost făcută de propriile mele mâini. Felurile de mâncare de la banchet sunt nenumărate. Când lumea obosește de atâta mâncat, se mută în aripa de vest, unde lui Nuharoo i se oferă cadourile. Stă precum un Buddha care-și primește adoratorii. Darul împăratului Hsien Feng este adus primul: o cutie imensă împachetată în mătase roșie și legată cu panglici galbene. Cadoul este adus în sală pe o masă de fildeș purtată de șase eunuci. Ochii lui Nuharoo strălucesc ca aceia ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la Dunărea de Jos Religie cu o doctrină aparte, propovăduind un monoteism cu totul străin de spiritul antic greco-roman și interzicând adepților săi participarea la riturile tradiționale, creștinismul nu se putea bucura de toleranța autorităților romane și nici de simpatia adoratorilor vechilor divinități. Suspectați de autorități, respinși de mulțime pentru practicile lor contrare zeilor, creștinii erau considerați un corp străin, marginal, în afara legii romane, iar religia lor o "superstiție", ce atrăgea persecuții. Creștinismul a fost prigonit începând de la Nero și până la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în afara Imperiului, un conflict acut între vechea și noua credință a fost puțin probabil, dimpotrivă, putem presupune, intuitiv, că n-a fost teritoriu mai propice conviețuirii păgâno-creștine ca cel din nordul Dunării. Este adevărat, limba română conservă cuvântul "zănatic"-dianaticus, adorator al Dianei, "drac" ș.a., dar zelul eroic al apostolilor sud-dunăreni contra "zănaticilor" (de la zână), de care vorbea Pârvan, nu este verosimil, dar nici idilică n-a fost impunerea creștinismului, cum susținea Panaitescu. În sfârșit, originea cuvântului "păgân", adică necreștin, necredincios
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pagani nu putea desemna numai pe rusticii atașați de vechile credințe necreștine. Concluzie: acest termen "păgân" (necreștin) s-a impus în a doua jumătate a secolului al IV-lea, prin echivalența făcută de credincioșii daco-romani între ethnikoi gentes, nationes ("neamuri"), "adoratori ai vechilor divinități", și barbarii păgâni (necreștini) pătrunși pe teritoriul nord-danubian, după mijlocul secolului IV (goți, huni). Prin urmare, în spațiul autohton s-a ajuns la identitatea între romanus și christianus, astfel încât se poate spune că romanizarea și creștinarea au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Chiar dacă în opera sa se vorbește despre o mare divinitate, aceasta nu trebuie înțeleasă în sensul unei reprezentări monoteiste a lui Dumnezeu; aici se regăsește trăsătura henoteistă prezentă în religiozitatea contemporană necreștină. În ciuda respectului său față de creștinism, pentru el adevărații adoratori ai divinității sunt cei care o demonstrează printr-o viață virtuoasă. Prin acesta ne prezintă un criteriu de evaluare a creștinilor; vorbește cu venerație despre martirii creștini, care au înfruntat chinuri îngrozitoare, murind pentru credința lor, criticând comportamentul și controversele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vinovat fără iertare, un dușman care trebuia distrus. Adeptul lui Jahve nu trebuia să aibă milă de el, chiar dacă îi era părinte sau frate: cruțarea idolatrului devenea delict. Din acest motiv Moise a poruncit să fie uciși, fără nici o deosebire, adoratorii vițelului de aur (cf. Ex 32, 27), iar Dumnezeu a voit ca fiii lui Belial să fie uciși cu sabia, fără nici o cruțare (cf. Deut 13). În împrejurări asemănătoare, David devenea erou național și unsul lui Dumnezeu, iar Iudita, eroina
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
gândiri” care reprezintă, după Orwell, specificul supravegherii totalitare. Iunia mimează indiferența față de Britannicus, declară că nu îl iubește, mințind cu durere în suflet, căci, știindu-se privită de Nero, știe și câtă suferință îi provoacă pretinsa-i mărturisire nefericitului ei adorator. Complet derutat, acesta nu izbutește să decodeze mesajul primit: „Te afli într-un loc peste care el domnește, atotputernic/ Chiar și zidurile astea, prințe, pot avea ochi/ Iar împăratul e întotdeauna prezent pretutindeni” (II, 6, v. 712-714). Nu există o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de sărbătoare. Cu trenul de ieri sosi iubitul amic, dulcele poet și distinsul concetățean între noi, spre a-și vedea sora, și-n același timp urbea sa natală, care este Botoșanii. Îndată ce se află de venirea sa, toți amicii și adoratorii săi se grăbiră a-l vedea, înconjurîndu-l de cea mai gingașă și mai sincera afecțiune. L-am revăzut dar, l-am îmbrățișat, și nu putem îndeajuns descrie bucuria noastră, pentru bună starea sănătății sale, atît de zdruncinată anii din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fără greș, că adorația este un primum movens al textului erotic brumarian. Indiferent de retorica și atitudinea dominantă (de la ingenuitatea reală sau jucată la nerușinarea fără perdea, de la misticismul cel mai profund la concupiscența cea mai vulgară), bărbatul este un adorator desăvârșit, neclintit de nicio revelație întoarsă. Baladele și idilele, rondelurile, sonetele și cântecele naive ale lui Brumaru nu devin niciodată madrigaluri răsturnate. Dimpotrivă: ceea ce funcționează, în cazul adoratorului perpetuu deghizat uneori în faun este un fel de cristalizare stendhaliană, asumată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
misticismul cel mai profund la concupiscența cea mai vulgară), bărbatul este un adorator desăvârșit, neclintit de nicio revelație întoarsă. Baladele și idilele, rondelurile, sonetele și cântecele naive ale lui Brumaru nu devin niciodată madrigaluri răsturnate. Dimpotrivă: ceea ce funcționează, în cazul adoratorului perpetuu deghizat uneori în faun este un fel de cristalizare stendhaliană, asumată pe deplin, ba chiar împinsă până aproape de ceea ce am putea numi o limită a inconștienței în reprezentarea femininului. După Reparata cu cei sâni și Pirata chioară de un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rândul său, Aristotel definea divinația ca fiind o filosofie a contemplării, o știință a viziunii spirituale. Mai mult, divinația devine, grație stagiritului, un act de recunoaștere a zeului, a prezenței sale în lume și în existența fiecăruia:"Apollo le spunea adoratorilor săi: "Cunoaște-te pe tine însuți" (Gnóthi seautón) și aceștia, descoperindu-l pe zeu în propriul lor suflet, îi recunoșteau existența" (De divinatione per somnium I, 23). La Cicero, divinația capătă o conotație puternic pozitivă, în ciuda caracterului polemic al lucrării
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
punct de vedere nu este însă împărtășit de Aristotel, filosof ce se situează printre cei care acordă credit practicilor divinatorii. El vede în aceasta mai degrabă o "filosofie a contemplării", o "știință a viziunii spirituale". Nu întâmplător Apollo își sfătuia adoratorii să se cunoască pe sine (gnóthi seautón). El știa bine că oamenii, descoperindu-l pe Zeu în adâncurile ființei lor, îi recunoșteau astfel existența. În consecință, arta divinatorie n-ar fi decât o recunoaștere indirectă a existenței unei Divinități Supreme
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
le-a amplificat semnificația morală, este o figură simbolică: Orfeu. Anticii au stabilit o legătură atît de strînsă între Orfeu și Iisus, încît cele două personaje au fost uneori chiar confundate. Conform fabulei mitice, Orfeu a fost la început un adorator al lui Dionysos, simbolul freneziei dezordonate, al setei insațiabile de dorințe, al dezlănțuirii instanței subconștiente, contrar ambivalent al refulării (Hades). Într-adevăr, Dionysos devine o figură centrală a misterelor eleusine; el sfîrșește chiar prin a-l înlocui pe Hades, înlocuire
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
scopul de a demonstra particularitățile Parizienei. Acest grup se reduce, în cazul Parizienei, la admiratorii săi, autohtoni, dar și străini, care o celebrează: "Elle dominait en général leș hommes avec une puissance irrésistible" [Maupassant, Notre cœur, p.152]. Printre numeroșii adoratori ai lui Nana veniți în timpul expoziției la Paris găsim și "un Valaque, un prétendu comte, dont l'argent, toujours très irrégulier, avait une étrange odeur" [Zola, Nana, p.43]. Grupul masculin al Parizienei este elită societății, sensibilă la rafinament, senzualitate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
complet viața bărbatului. Scenă de seducere Cel putin cât ține flirtul, femeia dobândește statutul de suverană a bărbatului: ea este cea care decide cui și când să-i acorde atenție și prioritate, conduce jocul și acordă, atunci când vrea ea, favorurile, adoratorul neputând să primească decât ceea ce este dispusă ea să ofere. Pariziana este modelul femeii prinse într-un joc captivant. Aventură este vocația Parizienei, marcându-i existența. Prin esență specifică și prin farmecul ei, aventură este o formă a trăirii frenetice
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a convingerilor politice de la o extremă (stânga) la alta (dreapta). Antipatriotul arhetipal, denunțătorul "patriei" ca nimic altceva decât "o monstruoasă inegalitate socială, nerușinata exploatare a unei națiuni de către o clasă privilegiată" (Hervé, 1910, p. 30), s-a metamorfozat apostatic în adoratorul pătimaș al patriei în pericol (cartea post-sentențială, publicată în 1914, care a purtat marca dramaticei restructurări a convingerilor sale politice poartă titlul evocativ La Patrie en danger). Desfacerea "cutiei negre" pentru a pune în lumină obscurele procese ce se petrec
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dezaprobate sunt prostia, mândria, snobismul (Ciesca din VI. 8 este obsedată de propria imagine, o narcisiacă ironică la adresa celor din jur, antipatică prin vanitatea afișată), dar și cruzimea unor femei ce se dovedesc insensibile la afecțiunea afișată sincer a unor adoratori (Elena din VIII. 7 este arogantă, îi place să fie curtată și 1018 Ibidem, p. 166. 1019 Ibidem, p. 405. 1020 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. II, p. 138. 273 admirată, îl păcălește pe un student, lăsându-l să o aștepte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu pretenții de a-i ajuta la dezbrăcat și de a le cânta cântece de chef și voie bună; bolnavi, de care trebuiai să ai grijă și să alergi, uneori, noaptea după medicamente; fete care-și primeau în camera vecină adoratorii; femei cu câte o droaie de copii, care nu-și puteau îndeplini sumarele obligații ce și le luau față de elevii în gazdă.", în Iulian Vesper, Memorii, București, Editura Saeculum I. O., 1999, pp. 24-25. 32 C. Angelescu, "Evoluția învățământului...", p.
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sine în beneficiul unui eu livresc, la rîndul său sfîrtecat, fragmentar, polifonic. A existat nihilistul subversiv care adora viața, femeile și vinul bun, veghetorul ateu al unei lumi în derivă, care considera că infernul este rugăciunea interzisă, a existat pătimașul adorator al sfintelor, apoi admiratorul gnosticilor și la urmă, așa-zisul înțelepțit, cititor asiduu al budismului. Cioran nu a dezmințit niciodată constantele meditațiilor sale metafizice, dar odată depășite emoțiile mistice și seducția dualismului gnostic, adultul s-a apropiat mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
concurența străină ar fi fatală muncii naționale. În orice caz, dacă lucrurile ar sta astfel, v-ați plasa între Interes, care, după dumneavoastră, este de partea restricției, și Justiție, care, așa cum ați mărturisit, este de partea libertății. Or, când eu, adoratorul vițelului de aur, vă somez să faceți o alegere, cum se face că voi, oameni ai abnegației, călcați în picioare principiile pentru a vă crampona de interes? Nu mai declamați atâta împotriva unui mobil care vă guvernează, cum îi guvernează
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sau de a Înlemni corpul: „Doi ochi porți Ce fac morți Ca niște gelați Și aruncă Tot În munci Pre amorezați...” Ioan Cantacuzino (CÎntec grădinăresc) vorbește și el de „doi ochișori” care: „... omoară și Învie”, Văcăreștii, Pann, preromanticii, toți sînt adoratori fanatici ai ochilor. Grigore Alexandrescu rezumă acest cult al privirii În poezia română: „O singură privire viața vestejește Cu lanțuri de amor”... După ochi, În scara de valori a lui Conachi vine sînul sub forma, uneori, mai Îndrăzneață a țîțișoarei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]