2,048 matches
-
tu nu ești... ha! Am venit pentru că m-ai chemat. Daaa! și el mă sărută de data asta, pe stradă, după ce mergem și râdem și povestim și părem din filme, la 6 dimineața, în ploaie încă, râzând cu orașul cam adormit, iar el îmi ia o floare roșie și mă sărută iar, asta cu floarea e puțin cam de mult de când n-am mai primit și sunt puțin stânjenită și e și gestul cam demodat, dar tot e foarte frumos, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
îndrepte spre marea înflăcărată a asfințitului. Se duc cu toate în stoluri, de parcă ar fi ceasul unor aeriene trenuri accelerate. Stau pe mal, gândindu-mă câte viețuitoare văzute sau nevăzute trăiesc în maiestuoasa baltă. Boarea serii coboară încet peste satul adormit. Razele lunii îmi bat drept în față, luminând cărările de trestii. Din baltă ies aburi albi și parfumul amețitor al florilor de tamarix de adoarme. În poeticele lunci cu flori liliachii, se plimbă doi îndrăgostiți, pe fundalul cântecului fermecător al
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fagure încins; mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălaie; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; clinchetele moi ale apelor; foșnetele pline ale frunzișurilor; hohotirea despletită a vânturilor; ținutul diafan al câmpiilor de argint; urme viorii de conduri împărătești; câmpul adormit; dealuri mucezite cu arături de catifea; dorm câmpurile-n lumină; iè țesută-n mii de feluri; aurii livezi și lanuri, vâlcele adormite; piscuri portocalii; stele - candelabrul uriaș al cerului; colb de argint; sfărâmături de oglinzi; cunună de maci sălbatici; copaci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
norii suri pe bolta posomorâtă; nori fumurii; nori plumburii; nori albi; plutea pe talazul acela cu aripile neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt triste; este pustiu și liniște; clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre primăvară: se-ntoarce iar proaspătă; primăvară fragedă, întinerită; veni cu cofa plină de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în circuitul anotimpurilor anului are rolul său. Zăpada este asemeni unei mantii călduroase pentru culturile de cereale. Prin topirea zăpezii, solul își redobândește în primăvară umezeala atât de necesară culturilor. Iarna nu este un anotimp mort. În aparență, totul pare adormit, dar este înșelătoare această stare. Sub zăpadă, viața este lentă și așteaptă cu nerăbdare primăvara când totul renaște și pământul se acoperă cu iarbă fragedă de un verde crud. Clasa a II-a C La schi Am așteptat o zi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
munții venerați ai României. Lumea de legende și de miresme tari străjuiește culmi unice în blânda lor arcuire, înconjurând prăpăstii adânci și contemplând acel peisaj paradisiac în marile sale aripi de fantezie. Priveliștea vrednică a munților încântă sufletele cele mai adormite și vrăjmașii cei mai aprigi ai naturii. Adina-Giorgiana Ciomaga, clasa a VII-a C În împărăția munților De cât timp așteptam să urc în aceste fermecătoare locuri! Și iată că acum, în această vacanță, mi se oferă ocazia să merg
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ei și În care el pătrunsese prin efracție. Cum altfel? În timp ce ea dădea probe pentru compania de dans a lui Teshigawara. Scăparea Îi venea din buzunarul stâng al cojocului pe care acum Îl ținea În brațe ca pe un partener adormit. Degetele ei pipăiau ambalajul inelului opalin În care ea Își punea de fiecare dată nădejdea În momentele ei tot mai dese de disperare, În timp ce se Întreba dacă merita să riște doar pentru a sancționa o presupusă violare a nu știu cărui cotlon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o dâră de lumină galbenă. Dincolo de crăpătura ușii, în dormitor, pe covor caietul acela de neînțeles, patru coloane de numere și un grafic tăiat, stătea deschis, cu fața spre tavan. În patul dublu, Ian pisoiul era încolăcit într-o minge adormită, cu nasul la coadă; caietul cu Fragmentul becului era strecurat pe jumătate între pernă și cuvertură; iar eu, într-o rână, acoperindu-mi ochii cu antebrațul, aproape amintindu-mi de acel bec, visam: Mergeam de-a lungul unei străzi scăldate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bec. Cât e ceasul? De undeva, vocea lui Scout spuse: — Mai bine să nu știi. Am mormăit și m-am întors pe o parte, dar n-am reușit să mă simt bine - ceva urgent îmi anima creierul. Pentru eul meu adormit nu era o urgență evidentă, mai degrabă ceva asemănător cu vaga greutate a unei pietre pitite și uitate pe fundul unui rucsac. Mintea mea pe jumătate trează o căuta. Putea fi vorba de-un pasager clandestin? Ceva scăpat, mai intact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de la picior. — Bună dimineața, zise Scout. Așa e. Era îmbrăcată din nou în hainele mele largi și pe ale ei, înnoroiate, le rula în pachețele ca niște cârnăciori. Am ridicat mâna ca să-mi feresc ochii de lumină. Nivelul simțurilor mele adormite încerca să se adapteze neașteptatei provocări de-a sta drept. — De cât timp îl ai? — Tatuajul? — Mda. Întoarse capul spre mine, gândindu-se dacă să răspundă sau poate doar întrebându-se de ce mă interesa asta. — Primul lucru pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-i așa? Ei bine, mă bucur că nimic din toate astea nu-ți afectează prea mult rutina. De deasupra cutiei sale de carton, una dintre urechile lui Ian se roti ca să mă asculte în vreme ce tot restul corpului său se prefăcea adormit. — De ce a-i vrea să cobori aici, totuși? Era frig și... nepotrivit pentru Ian. Urechea se zbătu de câteva ori, apoi se îndreptă din nou în față, dându-mi nepăsătoare de veste că nu va lua parte la discuția asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dar îmi era frică, mă temeam că va râde sau și mai rău, că va fi amabilă și-mi va spune cât de rău îi pare ei, dar că n-a avut nevoie de mine decât pentru asta. Mintea mea adormită derulă această scenă în timp ce plutea în zare spre teritorii străine. Și dacă-i spuneam despre celălalt lucru, despre lucrul ascuns, despre lucrul absurd? Lucrul care insista că ea avea legătură cu Clio Aames. Legătură? Haide, spune-o. Lucrul care insista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să simt că exista o șansă ca noi chiar să putem face asta. Motorul hurui și un nor de fum albastru-cenușiu se ridică dinspre un eșapament, de undeva. Orpheus porni pieptiș spre valuri. Ian stătea la umbra cabinei, tolănit și adormit. Dacă ura tot restul, cel puțin îi plăcea vremea. Fidorous ședea în scaunul de pescar la pupa navei, undița și firul puternice, industriale, venind încet după noi. Găsise undeva o șapcă Park Rangers verde și și-o trăsese peste ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de simplă. După viața de cuplu inofensiv-țicnit. Bucătăria, mirosind a împăcare firească și-a supă de legume, ar fi locul unde s-ar întîmpla ceva nemaipomenit: ca apariția unui ochi enorm, lipit de geam și uitîndu-se la motănelul care toarce adormit colăcel pe pernă. Lacrimile limpezesc privirea, s-o fi observat? Dacă tot nu readorm, hai să termin cu corecturile pentru antologia de poezie creștină. I-am dedicat-o tatei. I-ar fi plăcut. Anii nebuni, de dinainte de război, i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de-o apă. Poate că are dreptate Gaston Bachelard: apa curgătoare e "sublimarea mîngîierii". Cred în Apa Ta, Doamne, cred în apa primordială, neîncepută, așa cum cred în apa "lină" a lui Blaga, în apa "moale" a lui Pillat, în apa "adormită" a lui Macedonski. Am băut din apa "dulce și rece" a fîntînii lui Creangă, din "alb izvor tremurător" (Eminescu), din "iezerul" lui V. Voiculescu. Am auzit "somnoroasele izvoare", pe care le asculta Labiș, bolborosind. Mi-am "însușit" și valurile: de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
doar în poala fecioarelor neprihănite. Căci numai așa pot fi prinși licornii, în actul cel mai necugetat de-a adormi cornul în poala fecioarelor pentru a cădea în somnul cel mai adânc, vecin cu moartea. Somn în care simțurile lor adormite nu mai răspund la lătratul câinilor, galopul cailor sau cântecul cornilor de vânătoare. Or, numai poala unei adevărate fecioare, mai exact, mirosul ei de lapte au acest efect soporific asupra Licornului. Cu alte cuvinte, un Licorn inteligent și cu experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să se manifeste numai la oameni?! În timp ce o categorie religioasă nedogmatică și cinică explică cum, dimpotrivă, existența lui M.M. este întocmai o probă a Dumnezeului atotputernic ce din când în când trimite semne, dovedindu-și prezența pentru a trezi conștiințele adormite ale oamenilor. Prin urmare, M.M. nu este decât o epifanie, afirmație ce avea să incite la agresiune și violență gruparea religioasă fundamentalistă. Ei vor refuza să privească în față strămoșul maimuțoi, ca atare, vor urmări stârpirea specimenului, o plăsmuire diavolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și eu nu am priceput nimic din vorbele lui... Ploaia bate temeinic în streașină, mă liniștesc dintr-o dată, deja știu că am să adorm în următoarele minute. Burta mea ascuțită, dezumflată pe-o parte, respiră ca o bășică spartă; copilul adormit și ploaia invită la somn. Întunericul răzbate prin toate orificiile feței; îl expir lent, ca pe un fum, gura și nările se umplu de gustul ploii, pleoapele se apleacă ușor, înlăuntrul lor. O lumină albă, de zori, dislocă întunericul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să ne dezvoltăm de la starea de fetus, să ne creștem dinții de două ori, după care uităm programul de creștere a dinților, așa cum ne cresc unghiile, tot așa ne putem vindeca noi înșine. Joao este capabil să trezească aceste forțe adormite sau uitate în noi, să resusciteze un spirit istovit, degradat, viciat sau legumizat în propria lui mediocritate. Bioenergeticienii preferă să-i atribuie virtuți bioenergizante deosebite lui Joao. Aura și câmpul lui eteric sunt neobișnuite, el ne administrează energiile cosmice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gros de 31 de ani, eliminarea inhibițiilor, superstițiilor și a ceea ce-i mai rămăsese ca rest de plată în această vale a plângerii care se cheamă viață, încătușată între tabieturi, stări de anxietate, spitalizări, bârfe și desigur (Revoluția?) renașterea energiilor adormite, păstrate, economisite, păzite, ascunse, nesecretate, nealterate, dar mustind de dorințe și căscate de dor, după cel mai vajnic pirat, naufragiat din oceanul iubirii pe țărmul arid al sufletului său, Mitică Petrache. O rază verde cât un bold o străpunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ea deturnase totul ci pentru că era foarte colorată și mișcată. Spiritul de turmă care nu a putut fi eradicat de nicio Revoluție (culturală sau politică) înflori excedentar, pentru că hibernase în bolul fertil, mustind de vicii ascunse, al brăileanului. Așa că folclorul adormit făcu ochi, moștenirea își încordă mușchii, dobitocul travestit în intelectual răbufni scuturându-și coarnele, își dezgoli fruntea și o înălță spre bolta cerului care nu i-a fost niciodată altceva decât tavanul opac al tavernei. Casele se strângeau în gradene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
brațele pe macaragiu aveau căști de protecție de sub care pletele slinoase pluteau pe umeri. Salopetele mânjite le trădau proveniența: Combinatul de Prelucrare a Sufletelor. Câțiva îngeri urâțiți de neputința misiunii lor încercau să se spele cu zeama cântecelor din greierii adormiți ai copilăriei sau cu portativul tristeții părinților neînțeleși de copiii făcuți în clipa în care fulgerele le-au scurtcircuitat cu volții divini procreația. Se bea vodcă din cupele tăcerii împietrite a blestemaților de copii sau se priza cenușa sufletelor arse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
icrele pe vuietul melodios al curenților calzi izvorați din chitara lui Andrés Segovia. Mi-am lăsat trupul acasă și am mers pe străzi. Era o Lună aplecată spre meditație. Noaptea se plimba odată cu mine și liniștea adăpostită sub aripile păsărilor adormite îmi picura pe față. Pescari înecați își atârnau hainele ude pe umerii gândurilor care părăseau Planeta. Se furișau goi pe lângă ziduri și apoi dispăreau. Știam că am să-i întâlnesc cu alte nume și chipuri în cartierele mărginașe ale orașelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
picioarele meselor cărora le știam structura fibrelor, greutatea, gramajul și gustul băuturilor din pahare, analiza chimică a frunzelor tocate din țigări, constatând uimit lipsa tutunului, am făcut cubajul camerei, dimensiunea în țoli a țevilor, precum și structura moleculară a unui bețiv adormit, puterea în hertzi a melodiilor izvorâte din player-ul cârciumii, vedeam gărgăunii din capul lui Gustav și undele browniene, toate învelite de solzi în progresie geometrică, numai că la el erau în regresie aritmetică, sensul era schilodit, pricepeam după natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sînt de acord să mergem pînă în pînzele albe cu rezistența. Ce dacă au avut loc alegeri, manifestații, violențe? Toate au fost doar de ochii lumii, încă nu e totul pierdut. — Singura șansă ar fi ca cineva să trezească monstrul adormit, spune Bătrînul cu neîncredere. Dar ce te faci dacă e deja mort de-a binelea? Fiecare om cu idealul lui, e singurul lucru pe care nu i-l poți fura, cu toții îl ducem cu noi în mormînt atunci cînd nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]