449 matches
-
inerte îmbunătățește structura poroasă a perlelor, corectând dezavantajele utilizării fiecărui mediu inert luat în parte. In literatură se cunosc schimbători de anioni preparați în prezența polistirenului, ce conțin structuri poroase cu pori largi, dar nu suficient de mari pentru a adsorbi și respectiv solubiliza silicea coloidală /88/. Plecând de la copolimeri stiren-divinilbenzen macroporoși realizați în prezență de medii inerte macromoleculare, sau amestecuri de medii inerte s-au preparat schimbători de ioni puternic bazici cu pori largi, utilizați la reținerea bioxidului de siliciu
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
mecanic, porozitatea extrem de fină a membranelor Îngăduind reținerea cât se poate de bine a conținutului coloidal al oului. La care-și aduce contribuția și peretele exterior calcaros, de asemenea poros. Dar porozitatea e și un pericol potențial. Căci porii pot adsorbi apă, legând-o extrem de strâns, atât de strâns Încât ei nu mai pot permite schimbul de gaze, implicit viața. Ca’n cazul poluării petroliere, când pelicula de petrol se interpune - izolând - Între apa mării și atmosferă... De aici grija directă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
superficial de oxid/hidroxid, fenomen urmat de formarea câtorva straturi moleculare. În etapa intermediară are loc absorbția și disoluția unor gaze (O2, CO2, SO2, HCl, H2S) sau săruri (NaCl, (NH4)2SO4, (NH4)HSO4, (NH4)Cl, Na2SO4) în straturile ce au adsorbit apă, fenomene urmate de reacții chimice, procese electrochimice de disoluție și de germinare a produselor de coroziune. Etapa finală constă în coalescența, îmbătrânirea și aglomerarea acestor produse. 2.2. Pasivitatea și coroziunea localizată O suprafață a unui metal este considerată
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
rapidă, simplă, cu costuri relativ reduse și variabilitate mare legată de alegerea metodei de separare. O analiză cromatografică se rezumă în general la următoarele concepte fundamentale: • proba este dizolvată în faza mobilă; • faza staționară este cel mai frecvent un lichid adsorbit la suprafața unor particule de solid utilizate pentru a împacheta coloana; • faza mobilă este trecută peste faza staționară nemiscibilă; aceasta etapă se numește eluție; • solutul care are o mare afinitate față de faza mobilă se va mișca prin coloană foarte încet
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
suprafață plană sau în hârtie. Faza mobilă se deplasează prin faza staționară datorită acțiunii capilare sau a greutății. Cromatografia de adsorbție utilizează o fază staționară solidă și o fază mobilă care este un lichid sau un gaz. Solutul poate fi adsorbit la suprafața particulelor solide, unde echilibrul dintre starea adsorbită și soluție produce separarea moleculelor solutului. În cromatografia de partiție faza staționară este un film subțire pe suprafața unui suport solid. Solutul stabilește un echilibru între lichidul staționar și faza mobilă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de separare (interfața) dintre componente, procesul poartă numele de adsorbție. Adsorbția reprezintă acumularea la suprafața unei substanțe lichide sau solide a unei alte substanțe. Substanța pe a cărei suprafață se produce fenomenul se numește adsorbant (adsorbent) iar substanța care se adsoarbe se numește adsorbat. Îndepărtarea unei substanțe sorbite de pe sorbant sau din interiorul acestuia se numește desorbție. 1.1.2.1. Tipuri de adsorbție Fenomenele de adsorbție se pot produce pe diferite tipuri de suprafețe de separare, în funcție de caracterul fazelor ce
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de adsorbat. Se notează: Γs = ns / m , unde ns - număr de moli de adsorbat; m - număr de grame adsorbant. În cazul adsorbției gazelor pe adsorbanți solizi, se poate reda doar volumul V în cm3 de gaz (adus în condiții normale) adsorbit de un gram de corp solid. 1.1.2.2. Influența diferiților factori asupra adsorbției la solide Studiul adsorbției gazelor pe suprafețe solide necesită cunoașterea felului cum variază coeficientul de adsorbție cu presiunea gazului sau concentrația sa și cu temperatura
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sunt constante care se determină în mod obișnuit pe cale grafică. Această relație poartă numele de izoterma lui Freundlich și poate fi reprezentată grafic printr-o parabolă (fig. 1.5.): C - concentrația de echilibru în mediu fluid a substanței care se adsoarbe; Γ - concentrația aceleiași substanțe pe adsorbant. Γ exprimă intensitatea adsorbției (coeficientul de adsorbție). Această relație reflectă satisfăcător desfășurarea adsorbției în domeniul concentrațiilor mici și în special al celor mijlocii. În ceea ce privește semnificația constantelor k și 1/n , k reprezintă valoarea coeficientului
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
deci o abatere aparentă de la ecuația generală, corespunde soluțiilor de agenți tensioactivi; un exemplu de substanță tensioactivă care scade foarte mult tensiunea superficială este derivatul sulfonic cu formula alăturată: tipul 3 de izotermă a tensiunii superficiale aparține soluțiilor care se adsorb negativ (se desorb), cum sunt unele soluții de electroliți și neelectroliți. Cel mai interesant și important caz este cel al substanțelor tensioactive, care se adsorb pozitiv în stratul superficial (tipul 2 de izotermă). 1.1.2.4. Adsorbția gazelor pe
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sulfonic cu formula alăturată: tipul 3 de izotermă a tensiunii superficiale aparține soluțiilor care se adsorb negativ (se desorb), cum sunt unele soluții de electroliți și neelectroliți. Cel mai interesant și important caz este cel al substanțelor tensioactive, care se adsorb pozitiv în stratul superficial (tipul 2 de izotermă). 1.1.2.4. Adsorbția gazelor pe suprafețe solide Suprafața solidelor adsorbante este formată, în principiu, din particule ale rețelelor cristaline, locurile preferate ale adsorbției fiind fețele, muchiile și colțurile cristalelor. Adsorbția
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
În primul caz (1), adsorbția apei este exclusă și izoterma descrie adsorbția reală a acidului acetic, alura curbei fiind normală, conform relației lui Freundlich. În cel de-al doilea caz (2), adsorbantul fiind uscat, concomitent cu acidul acetic se va adsorbi și apa. Izoterma va avea un aspect anormal, corespunzător adsorbției aparente a acidului acetic. Se observă că la concentrații mari în acid acetic, când concentrația apei devine comparabilă cu cea a acidului, coeficienții de adsorbție ai acestuia scad, deoarece se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
adsorbantului influențează puternic acest fenomen. Din acest punct de vedere, adsorbanții uzuali sunt de două tipuri: cu rețea atomică - formează legături covalente - sunt denumiți și nepolari; cu rețea ionică - au legături electrovalente - sunt adsorbanții polari. În general, adsorbanții nepolari nu adsorb electroliți sau îi adsorb foarte slab. Dimpotrivă, pe adsorbanții polari, adsorbția electroliților este foarte puternică și are un caracter selectiv, fiecare adsorbant manifestând preferință fie pentru cationi fie pentru anioni. Această selectivitate este determinată de: încărcarea electrică a suprafeței solide
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fenomen. Din acest punct de vedere, adsorbanții uzuali sunt de două tipuri: cu rețea atomică - formează legături covalente - sunt denumiți și nepolari; cu rețea ionică - au legături electrovalente - sunt adsorbanții polari. În general, adsorbanții nepolari nu adsorb electroliți sau îi adsorb foarte slab. Dimpotrivă, pe adsorbanții polari, adsorbția electroliților este foarte puternică și are un caracter selectiv, fiecare adsorbant manifestând preferință fie pentru cationi fie pentru anioni. Această selectivitate este determinată de: încărcarea electrică a suprafeței solide; natura ionilor; pH-ul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
adsorbția electroliților este foarte puternică și are un caracter selectiv, fiecare adsorbant manifestând preferință fie pentru cationi fie pentru anioni. Această selectivitate este determinată de: încărcarea electrică a suprafeței solide; natura ionilor; pH-ul soluției. Astfel, suprafața încărcată electric negativ adsoarbe cationi, iar cea încărcată electric pozitiv adsoarbe anioni. În acest mod ia naștere un strat dublu electric. Semnul sarcinii suprafeței se poate schimba cu variația pH-ului soluției, din cauza adsorbției ionilor hidroniu sau hidroxil. Fig. 1.7. Diagramă coeficient de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
un caracter selectiv, fiecare adsorbant manifestând preferință fie pentru cationi fie pentru anioni. Această selectivitate este determinată de: încărcarea electrică a suprafeței solide; natura ionilor; pH-ul soluției. Astfel, suprafața încărcată electric negativ adsoarbe cationi, iar cea încărcată electric pozitiv adsoarbe anioni. În acest mod ia naștere un strat dublu electric. Semnul sarcinii suprafeței se poate schimba cu variația pH-ului soluției, din cauza adsorbției ionilor hidroniu sau hidroxil. Fig. 1.7. Diagramă coeficient de adsorbție concentrație 116 În mod preferențial se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
anioni. În acest mod ia naștere un strat dublu electric. Semnul sarcinii suprafeței se poate schimba cu variația pH-ului soluției, din cauza adsorbției ionilor hidroniu sau hidroxil. Fig. 1.7. Diagramă coeficient de adsorbție concentrație 116 În mod preferențial se adsorb ionii izomorfi cu cei ai rețelei cristaline a suprafeței solide. Considerând aceleași condiții, capacitatea de adsorbție crește cu valența și scade cu gradul de hidratare al ionului, după cum rezultă din seriile de hidratare pentru cationi sau pentru anioni: Th4+ > Al3
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
din soluție anioni sau cationi și în același timp, o cantitate echivalentă de anioni sau cationi se deplasează de pe suprafața adsorbantului în soluție. Adsorbantul mai este numit și schimbător de ioni și are o acțiune specifică. Unii schimbători de ioni adsorb, respectiv trimit în soluție doar cationi și se numesc cationiți (adsorbanți acizi), iar alții schimbă doar anioni cu mediul și sunt anioniți (adsorbanți bazici). Un exemplu de schimb ionic este prezentat în schema următoare: cationitH 2 + Me2+ → cationitMe + 2 H
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
se prezintă ca o adsorbție cu schimb de ioni, o parte din ionii adsorbantului fiind înlocuiți cu o cantitate echivalentă de ioni de același semn, dar de altă natură, din soluție. Pentru un anumit raport al concentrațiilor ionilor, vor fi adsorbiți acei ioni ce dau naștere pe suprafața adsorbantului la compuși mai stabili, mai puțin solubili. 1.1.2.5.3. Adsorbția amestecurilor. Adsorbția cromatografică Dacă într-un amestec de mai multe componente capabile să se adsoarbă, viteza de adsorbție se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
concentrațiilor ionilor, vor fi adsorbiți acei ioni ce dau naștere pe suprafața adsorbantului la compuși mai stabili, mai puțin solubili. 1.1.2.5.3. Adsorbția amestecurilor. Adsorbția cromatografică Dacă într-un amestec de mai multe componente capabile să se adsoarbă, viteza de adsorbție se deosebește suficient de mult de la un component la altul, locul din coloana de adsorbant unde se poziționează fiecare component al amestecului va diferi și el. Astfel, compusul cu cea mai mare viteză de adsorbție se va
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
locul din coloana de adsorbant unde se poziționează fiecare component al amestecului va diferi și el. Astfel, compusul cu cea mai mare viteză de adsorbție se va regăsi la începutul coloanei iar compusul cu cea mai mică viteză se va adsorbi la sfârșitul coloanei. În final va avea loc o separare a amestecului adsorbit pe zone de câte un singur component, chiar colorate diferit, dacă adsorbantul este incolor sau alb. Acest efect al adsorbției dinamice a fost descoperit încă din 1906
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
diferi și el. Astfel, compusul cu cea mai mare viteză de adsorbție se va regăsi la începutul coloanei iar compusul cu cea mai mică viteză se va adsorbi la sfârșitul coloanei. În final va avea loc o separare a amestecului adsorbit pe zone de câte un singur component, chiar colorate diferit, dacă adsorbantul este incolor sau alb. Acest efect al adsorbției dinamice a fost descoperit încă din 1906 de către botanistul rus M. S. Țvet, care a separat clorofila de ceilalți coloranți
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
apelor menajere și industriale poluate etc. 2.4. Structura particulei coloidale (micela coloidală) Stabilitatea unui sistem coloidal, cea mai importantă proprietate a sa, poate fi explicată în două moduri: a) fizic - prin formarea unui strat dublu electric, din anumiți ioni adsorbiți pe fiecare particulă, care creează în jurul ei o sferă electrică de protecție (barieră de potențial); b) chimic - prin adsorbția anumitor substanțe care măresc insolubilitatea particulelor și împiedică dizolvarea lor prin „acțiune de masă”. În ambele cazuri, stabilitatea particulelor coloidale se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
dată de J. Duclaux - micele coloidale. Ele au o structură ternară, fiind formate din nucleu, ioni și contraioni, iar compoziția lor diferă de la o micelă la alta din cauza polidispersării. Din această cauză, raportul stoechiometric dintre substanța dispersată (nucleu) și substanța adsorbită pe nucleu are numai anumite valori medii, exprimate prin formule chimice speciale, numite formule micelare. Nucleul micelei coloidale prezintă o suprafață cu o mare capacitate de adsorbție și poate reține prin chemosorbție ioni pozitivi sau negativi din mediul de reacție
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
pachete de cărți de joc. La coloranții coloidali, în domeniul concentrațiilor critice micelare, se manifestă efecte optice caracteristice, cum sunt schimbarea spectrului de absorbție, fluorescența etc. Modificări asemănătoare suferă și alți coloranți, necoloidali, cum sunt indicatorii de pH, când sunt adsorbiți sau solubilizați de săpunuri. 2.7.2.2. Aplicațiile generale ale coloizilor de asociație Numeroasele aplicații ale agenților activi de suprafață au la bază doar câteva procese chimice coloidale importante și anume: udarea, solubilizarea, adsorbția fizică, reacțiile chimice de suprafață
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
l înlocuiește energia suprafeței care a dispărut în acest caz, бs. Etalarea propriu-zisă este întotdeauna cu atât mai mare cu cât suprafața solidă udată este mai rugoasă (aspră). 2. Adsorbția Agenții activi de suprafață formează soluții omogene și se pot adsorbi și la suprafața lichid - gaz (adsorbție omogenă) și la suprafața solid - lichid (adsorbție eterogenă). Adsorbția omogenă modifică tensiunea superficială. Udarea adezivă și udarea de imersie nu sunt influențate decât de adsorbția eterogenă, deoarece singura suprafață care rămâne liberă și după
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]