79,378 matches
-
atractivă pentru noi toți, indiferent din ce parte de țară sîntem, deși e din ce în ce mai preocupată de provincia ei extrem-occidentală. Ateneu - 401 sau Caragiale ad litteram N-am scris despre ATENEU cînd a împlinit 400 de numere, pentru a nu avea aerul că vrem să-i firitisim la aniversare. La numărul 401, descoperim un interviu cu directorul României literare și iarăși ar fi trebuit să trecem, ca să n-avem aerul că ne periem între noi. Ca să ne scoată din impas, n-ar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
despre ATENEU cînd a împlinit 400 de numere, pentru a nu avea aerul că vrem să-i firitisim la aniversare. La numărul 401, descoperim un interviu cu directorul României literare și iarăși ar fi trebuit să trecem, ca să n-avem aerul că ne periem între noi. Ca să ne scoată din impas, n-ar putea Ateneul să se transforme în bilunar? E adevărat că revista e făcută de cîțiva oameni, dar și-a atras colaboratori excelenți, care nu scriu în Ateneu de dragul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
poate fi luat și în serios. Citirea războiului televizat Am remarcat două editoriale despre războiul văzut la televizor, cuprinzînd ambele excelente observații de psihologia telespectatorului. În EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu renunță la omnisciența comentatorului, poate și ca o antireacție față de aerul atotștiutor a tot soiul de analiști de ocazie care-și dau ritos cu părerea despre conflictul din Itrak. "O aiureală care te captivează cu fiecare detaliu, dar din care nu înțelegi nimic și care se întinde din zi în noapte
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
În general, eseurile se încheie abrupt. Florin Faifer se ferește de concluzii și încadrări definitive. Ca și exordiile, foarte variate și care amintesc de surprinzătoarele introduceri de capitole la "istoria" călinesciană, finalurile au totuși o notă individualizantă. Și tot de aer călinescian ni se par titlurile ce trimit la arta caracterologiei: "Furiosul", "Anxiosul", "Arțăgosul", "Apolinicul", "Glumețul" (care se credea astfel, fără să fie), "Melancolicul" etc. Într-o vreme în care valorile majore sunt reduse la proporții minore sau chiar desființate, ce
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
o țară săracă, în care bugetul consumatorului obișnuit este firav iar apetitul său achizitiv pe măsură. În consecință, bunurile culturale rămân inaccesibile publicului larg, iar individualitatea creatoare nu poate aspira la o existență decentă deoarece nu se poate trăi cu aer. După Primul Război Mondial, profesorul Emile Boutroux spunea: "Problema pe care o ridică principiul naționalităților este aceea de a se ști dacă un grup de oameni constituie, cu adevărat, o națiune, o conștiință și o persoană morală. În acest mod
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
fluide, iar imaginea arhaică, sever coagulată, asemenea unui idol preistoric, se îngînă cu explozii expresioniste și cu obstinata grijă pentru detaliu a unui caligraf. Coexistă, în aceste imagini, și forța unui figurativism fără vîrstă și retorica unui eroism circumstanțiat și aerul grav, arhetipal, ușor de recunoscut în pictura lui Vlasiu, și lirica unui simbolism întîrziat, și încrîncenarea cromatică a lui Teodor Moraru, și figurația statică a lui Gh. Șaru, și pensulația amplă a lui Sălișteanu, și rafinamentul lui Octav Grigorescu, și
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
se detașează net prin evoluția lui singuratică și prin pasiunea devoratoare. Este vorba de Florin Niculiu. Deși cunoscut mai ales în latura lui suprarealist-metafizică, prin acele viziuni cosmogonice amintind vremurile Genezei, cînd apa se îngîna cu pămîntul și amîndouă cu aerul și cerul, ultimii săi ani l-au adus în vecinătatea marilor ceremonii vegetale. Propria sa grădină l-a absorbit definitiv și i-a transformat singurătatea într-un imens exercițiu de vitalitate. Cerurile au dispărut subit în spatele unei flore debordante, pămîntul
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
la lansarea versiunii românești a romanului său,Vraja Shanghaiului. A doua zi dimineață am pornit spre Camelias cu mapa mea de desene sub braț. Doar gîndindu-mă la fata tuberculoasă și mă și simțeam abătut și febril, de parcă nu mai aveam aer și eram deja vag contaminat. Sus, pe deasupra vilei Susanei, fumul din coș, pe care îl ura Blay, nu urca direct în cer ci se împrăștia ca niște bale negre în jurul gurii lui, rămînînd o vreme suspendat, într-o respingătoare fierbere
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
martorii muți ai unei drame ce avusese loc cu ani în urmă, dramă de pe urma căreia nici Susana, nici maică-sa nu-și reveniseră încă. Pe măsură ce mă apropiam de galerie, am simțit parfumul de eucalipt și umezeala caldă și bolnăvicioasă din aer: un aer dens și un miros pe care nu-l mai respirasem nicăieri și care mi-a produs un amestec straniu de excitație și teamă. M-am hotărît să mă mențin la o distanță prudentă de patul bolnavei. Traversînd sufrageria
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
ai unei drame ce avusese loc cu ani în urmă, dramă de pe urma căreia nici Susana, nici maică-sa nu-și reveniseră încă. Pe măsură ce mă apropiam de galerie, am simțit parfumul de eucalipt și umezeala caldă și bolnăvicioasă din aer: un aer dens și un miros pe care nu-l mai respirasem nicăieri și care mi-a produs un amestec straniu de excitație și teamă. M-am hotărît să mă mențin la o distanță prudentă de patul bolnavei. Traversînd sufrageria, am văzut
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
iar obrajii i se împurpuraseră datorită ciupiturilor, după cum aveam să aflu mai tîrziu. Buza de sus, frumos conturată și plină, era răsfrîntă puțin către nas, părînd astfel mai mare și mai cărnoasă decît cea de jos și dînd gurii un aer bosumflat, copilăros dar și foarte tulburător. Nu avea cearcăne, obrajii nu-i erau trași și nici pieptul scobit, nu era excesiv de palidă și nici pomeneală să respire cu gura deschisă; nu semăna cîtuși de puțin cu fata tuberculoasă pe care
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
e atât de frig de leagănul Morții din mine.../ Mă scârbește gândul că mi-au fost devorate armoniile și muzica Sufletului.// Mă văd în oglindă și mă sperii/ Căci ea reflectă nu chipul meu ci fețele Morții./ Respir și îmbătrânesc aerul din jur cu neființa mea..." Poemul continuă cu o infinitate de ipostaze și trăiri ale limitei: "Acum stau singură cu sufletu-mi devastat în palme". "Alerg acum, dar nu pentru a mă ascunde de Moarte/ Ci pentru a-mi umple
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
un burg medieval. Valul de reproșuri - de ce naiba mai ai mobil dacă îl ții numai închis? - alterna ca în dușurile scoțiene cu vorbe bune și calde de bun sosit. Bref, vestea morții unui amic foarte bun de la Rîmnic arunca în aer planurile noastre, lucru pe care s-a străduit să mi-l comunice telefonic, ca să nu mai fac atîta drum degeaba. După doar două ore, mă găseam într-o Dacie veche cu un set motor nou - nu puteam depăși 60 de
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
-R. Patapievici nu i s-a putut atârna nici una din tinichele de largă circulație dâmbovițeană. N-a fost nici securist, nici comunist. Nici măcar n-a dorit să publice sub Ceaușescu, pentru că i s-ar fi părut compromițător, prin contaminare cu aerul epocii. Și ce să-i reproșezi atunci? Inteligența, cultura, farmecul? Onestitatea, expresivitatea, talentul? În disperare de cauză, specialiștii comisiei Predescu i-au invocat, într-un act oficial, corespondența particulară. Halal profesionalism, halal metode științifice! Logica pupincuriștilor într-ale patriei nu
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
un târziu îmi părăsește gura ca o prietenoasă afirmație: Da. Cât timp încă voi înghiți totul în silă prefăcându-mă că nu s-a întâmplat nimic? Cât timp încă voi accepta toate părerile uitându-mă pe mine însumi cu un aer atât de prietenos? Cât timp trebuie să mai suport loviturile până când o să-mi cadă de pe față rânjetul ăsta caraghios? Cât timp încă trebuie să mă las scuipat în față până când voi putea să v-arăt cine sunt? Cât timp poate
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
atârnă. Un prospect atârnă. Un telefon stă. O vază stă. O scrumieră stă. Un raft stă. Un ziar zace. Un manuscris zace. O carte zace. Ceea ce atârnă este sfâșiat ceea ce stă este aruncat la pământ ceea ce zace este împrăștiat în aer. Asta numesc eu sărbătoare. Dumnezeul meu îmi vede semnul de rea purtare. El cunoaște gândurile mele necuviincioase. El este lângă mine când eu stau la picioarele scării și mă uit pe sub fusta negustoresei de mărfuri Christa. Dumnezeul meu notează totul
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
la teatrul din Sibiu. Preocupările și talentul plastic, care îl dublează pe regizor, se văd imprimate și aici, existînd în acest agreabil spațiu intrat de aproape un an în circuitul teatral. Vă puteți imagina cu cîte eforturi și umilințe. Un aer proaspăt, încărcat de dorințe și de speranțe, deocamdată, de proiecte și de lucru efectiv se împletea cu fumul lumînărilor din sfeșnice. Dincolo de uși, Chioggia, cu mirosul ei de mare și de pește ne aștepta. Undeva la sud de Veneția, pe
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
a împlinit 75 de ani. Prietenii apropiați Herta Müller, Inger Christiansen, Ernest Wichner, Johann Lippet s.a. i-au adus darul poeziei lor; ce altceva îi poți dărui unui poet. Acum cînd mă gîndesc în urmă la acele seri în care aerul vibra am o secretă bănuială; nu a fost o simplă coincidență că, alături de Oskar Pastior, Herta Müller, Ernest Wichner, Johann Lippet, toți născuți în România, poezia Norei Iuga, a lui Daniel Bănulescu și Constantin Virgil Bănescu, cu nelipsitul lui fluier
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
trăiește sau doar imaginează. Întregul are o construcție scenică. Care va să zică deocamdată fără final. Textul este precedat de un prolog. Prolog Când spre după-amiază se mai află încă la masă, în fața micului dejun, aceasta devine sub mâinile ei o masă în aer liber și vede câmpia unui acoperiș ruginit și plat, nimic altceva. Curentul stârnit de S-Bahn și uruitul hurducăturilor pe șine, configurează aici, afară, spațiul. Pe vremuri, întreaga fațadă de peste drum încadrată de ferestre, situată mai sus de curțile din dos
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
Nu vreau să mă bronzez, nu vreau să par sănătoasă pentru el. Sunt atât de albă, cât sunt. Pe urmă mă duc în oraș și îmi cumpăr dintr-un magazin cu prețuri acceptabile o fustă verde ca prazul. Magazinul are aerul că vrea să pară un boutique șic, dar e relativ ieftin, cum spuneam. Ce iluzie și toți își permit să se iluzioneze în acest magazin, care nu face decât să dea cu tifla de atâta festivism afișat. Ne cumpărăm boarfe
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
membrii familiei autorului în cauză. Poate suna bizar, dar acești autori necunoscuți nu sunt, cum s-ar putea crede, niște debutanți. Vedete ale cenaclurilor literare din micile tîrguri de provincie, cu zeci de cărți publicate (nu este o exagerare!), au aerul unor clasici ai locului, oricând dispuși să împărtășească celor dispuși să îi asculte, ultimele bîrfe din viața literară bucureșteană și să explice „boicotul mediatic" și lipsa de recunoaștere a valorii operei lor la scară națională prin refuzul demn de a
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
amprentele îngerilor" (ibidem). În schimb mirosul devine voluptuos-delirant: "aiurezi/ pe obiecte o peliculă de isop/ miresme dense/ distilării clandestine de mirodenii/ presă pentru frunze dementă/ pe jgheaburi de trestie picură rouă/ atavică -/ zeama metafizică/ a plăcerii..." (Aiurezi). Ori: "poezia iluziei aerul îmbîcsit cu mirosuri/ interminabile/ dense/ frunza de pătrunjel un deliciu" (Dialog). Sau intelectualizat: "avangarda miresmelor/ împrumută-mi nările tale îngere/ distileriile metafizice/ să storc drojdia semantică-a nopții" (Manifest). Dar de cele mai multe ori e dezagreabil. Producția în cauză e plină
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
cecenii ar fi fost ben-ladeniști, ei ar fi putut foarte bine să facă în haosul rusesc ceea ce Ben Laden a făcut în ordinea americană: ceva mult mai grav decît să răpească niște spectatori de teatru. Ar putea să arunce în aer centrale nucleare sau instalații petroliere? D.A.: Dar răposatul președinte cecen Dudaiev amenință deja acum 10 ani că va arunca în aer centrale nucleare în Rusia. A.G.: Da, dar n-a făcut-o. Trebuie să distingem între niște vorbe imprudente și
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
în ordinea americană: ceva mult mai grav decît să răpească niște spectatori de teatru. Ar putea să arunce în aer centrale nucleare sau instalații petroliere? D.A.: Dar răposatul președinte cecen Dudaiev amenință deja acum 10 ani că va arunca în aer centrale nucleare în Rusia. A.G.: Da, dar n-a făcut-o. Trebuie să distingem între niște vorbe imprudente și voință de a nu recurge la terorism, dorința afirmata în permanență de actualul președinte cecen Mahadov. Trebuie negociat cu Mahadov, altminteri
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
folos. (Camelia Popovici, Turnu-Măgurele) * Mulțumindu-vă pentru culegerea de poeme haiku intitulată Călătorind prin ziuă către noapte, apărută în Colecția revistei "Provincia Corvina", în Seria "Șapte plus unu", alunec cu mai mult interes spre cele 12 frumoase sonete, frumoase chiar dacă aerul lor specific impus de forma fixă, de rigoarea ritmului care împinge/ menține cadența în monotonie, cere la început un mic efort de adaptare. Transcriu aici Noapte de Sânziene: "La balul verii, gazdă e vișinul bătrân,/ Cu plecăciuni de ramuri primește
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]