489 matches
-
avion este alcătuit din următoarele părți principale: aripa cu dispozitivele sale de sustentație, fuzelajul, ampenajele orizontal și vertical cu părțile lor mobile, trenul de aterizare și sistemul de propulsie. Părțile mobile ale avionului sunt: eleroanele, profundorul, direcția, flapsurile, voleții, frâna aerodinamică și compensatoarele. Aparatura de bord este alcătuită din: sisteme pentru controlul zborului, sisteme pentru controlul funcționării motoarelor, sisteme de navigație aeriană, aparatură radio/radiolocație. La avioanele militare se adaugă armamentul de bord, instalațiile de bombardament și dirijare a rachetelor, blindajul
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
ducând la o mișcare de ruliu (rotație) în jurul axei longitudinale. "Călcarea" palonierelor (pedalelor) spre stânga sau dreapta acționează direcția avionului în lateral. Ceea ce trebuie reținut însă, este că manevrarea aeronavei se face prin acționarea combinată a diferitelor comenzi. În zborul aerodinamic, bazat pe forța portantă, cea mai importantă parte a avionului este aripa. Împreună un ampenajele, aripa asigură sustentația, stabilitatea și manevrabilitatea avionului. În general aripa este compusă din structura de rezistență, înveliș exterior, rezervoarele integrate de combustibil, aparatura hidro-pneumatică aferentă
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
înveliș și alte piese componente, de rigidizare (ex: montanți) folosite pentru transmiterea eforturile între aripă și fuzelaj sau între tronsoanele aripii. Aripile cu cel puțin două lonjeroane împreună cu învelișul formează chesonul de rezistență, care are sarcina de a prelua "eforturile" aerodinamice și mecanice la care este supusă aripa. Lonjeroanele sunt elemente de rigidizare așezate de-a lungul aripii, care preiau cea mai mare parte din forțele și momentele ce acționează asupra acesteia. Au aspectul unei grinzi consolidate alcătuite din tălpi (profile
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
rezistente la încovoiere și răsucire: duraluminiu, titan, oțeluri speciale. Nervurile sunt elemente de rigidizare transversală a aripii, montate de obicei perpendicular pe bordul de atac al aripii. Nervurile au rolul de a păstra forma aripii și de a transmite solicitările aerodinamice la lonjeroane și lise. Pot fi nervuri simple sau nervuri de forță, acestea din urmă având rolul suplimentar de a prelua forțele concentrate datorate diverselor echipamente și instalații acroșate de aripi. Lisele sunt elemente de rigidizare montate în lungul aripii
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
cea mai mare parte a echipamentelor și instalațiilor de bord. El reprezintă corpul central de care se leagă aripa, ampenajele și trenul de aterizare. Fuzelajul trebuie să aibă o rezistență la înaintare minimă. De aceea forma sa trebuie să fie aerodinamică, să aibă cât mai puține proeminențe, suprafața "spălată" de curentul de aer să fie bine finisată și cu cât mai puține ondulații. Fuzelajele tip cocă sunt cele mai folosite în prezent în construcția aerospațială, ele s-au impus definitiv odată cu
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
militare au misiuni multirol, de exemplu: vânătoare-intercepție-strategie-bombardament (F-16, F/A-18, MIG-29, Tornado, Saab-39 Gripen, Rafale). Aeronavele cu destinație specială sunt utilizate pentru cercetare sau experimentare. Tot în această categorie se încadrează aeronavele experimentale ale căror soluții constructive de natură aerodinamică sau tehnologică urmează a fi implementate la viitoarele aeronave de serie. După sistemul de propulsie, aeronavele se clasifică în: Din prima categorie fac parte aeronavele echipate cu motoare clasice cu piston și elice, din cea de-a doua categorie aeronavele
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
în considerare faptul că rețeaua abia să deschis în a doua jumătate a anului 2004, planurile de extensie nu vor fi începute în curând. Unitățile de tramvai de pe rețeaua sunt de tip Alstom Citadis, de culoare argintie, cu o construcție aerodinamică și un design foarte modern. Viteza lor maximă este de 70 km/h pe porțiunile exclusive, deși operează la viteze mai mici când merg pe stradă în preajma traficului, ca să nu cauzele accidence cu pedestrașii. Tramvaiele de pe linia roșie au o
Luas () [Corola-website/Science/298513_a_299842]
-
și a climei mediteraneene, nu simți căldura sufocându-te, nu ai senzația că vei face în clipa următoare atac de cord. Mie mi se făcuse pielea de găină; era una roșie (rosso brillante scria pe tăblița alăturată) cu un design aerodinamic, cu faruri mari din inox strălucitor, încât nu îmi puteam dezlipi ochii de la ea. Vânzătorul a văzut bucuria din ochii mei, s-a apropiat discret și mi-a dat toate detaliile privind performanțele unei astfel de mașinării, multe dintre ele
Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
exteriorul virajului, ceea ce indică derapajul avionului. În zbor orizontal, orice înclinare a avionului face ca bila să se deplaseze lateral, avertizând pilotul că poziția avionului nu este perfect orizontală. În general, glisarea avionului nu este de dorit, deoarece creează rezistențe aerodinamice sporite, ceea ce poate duce la pierderi de înălțime nedorite. În mod excepțional, ea poate fi folosită când pierderea de înălțime este dorită, însă este o evoluție „acrobatică” dificilă. Uneori indicatorul de glisadă este combinat cu indicatorul înclinării laterale, ca în
Indicator de viraj și glisadă () [Corola-website/Science/313122_a_314451]
-
de motoare rachetă și diferiți combustibili, inlusiv combustibili solizi, au hotărât să folosească fibră de sticlă pentru construcția motorului și apa oxigenata că combustibil. Primul lor vehicul a fost numit Demonstrator și era o rachetă lungă de 10 metri stabilizata aerodinamic. Nu a zburat niciodată, în schimb a fost folosită la diferite expuneri publice pentru a atrage fonduri și sponsorizări. A doua lor rachetă, Demonstrator 2 a fost construită în 2003. Pentru aceasta, ARCA a construit prima lor instalație de testare
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
vreodată, având un volum de 2 milioane de metri cubi. Pentru rachetă Haas au creat un vehicul demonstrator mult mai mic numit Helen care a fost intenționat pentru a testa tehnologia și modul de operare. Rachetă Helen nu era stabilizata aerodinamic, folosind în schimb un sistem de stabilizare gravitațională prin tractarea sarcinii utile printr-un sistem de cabluri și pârghii. Bancă BRD - Groupe Société Générale a acordat ARCA o sponsorizare în valoare de 300.000 pentru activitate. Cosmonautul român Dumitru Prunariu
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
au fost create, o versiune cu trei trepte cu rezervoare cilindrice care folosea apă oxigenata că combustibil monopropelant și o versiune în două trepte care avea rezervoare cilindrice și folosea aceeași metodă de propulsie. Rachetă stabilizata gravitațional în loc să folosească suprafețe aerodinamice. Evita efectul pendul prin folosirea unui sistem semi rigid bazat pe cabluri și tractând sarcina utilă și celelalte trepte în direcția jetului motorului. Misiunea 3 a avut loc în data de 14 noiembrie 2009 pe Marea Neagră. Forțele Navale Române au
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
misiune orbitala a fost lansată pe 22 aprilie 2010, folosind o rachetă lansatoare, Atlas V. Revenirea cu succes pe Pamant a avut loc la 3 decembrie (același an) și a fost primul test al unui scut termic și al manipulării aerodinamice hipersonice. Un al doilea X-37 a fost lansat la data de 5 martie 2011, cu denumirea misiunii „UȘA-226”; a revenit pe Pământ, la 16 iunie 2012; o a treiea misiune X-37, „UȘA-240”, a fost lansată cu succes la 11 decembrie
Boeing X-37 () [Corola-website/Science/333004_a_334333]
-
în pericol pilotul și avionul, prin faptul că în momentul exploziei bombei, probabilitatea ca avionul să se găsească în raza de acțiune a schijelor, era extrem de mare. Bombele destinate acestui tip de atac, au o mică parașută sau o frână aerodinamică care micșorează viteza de cădere, permițând armarea în timp util a focosului și îndepărtarea avionului. Piloții argentinieni erau conștienți de pericol, dar nu aveau altcum să evite riposta artileriei anti-aeriene britanice și a rachetelor SAM, fără a mai vorbi de
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
abstractul pur. Așa a fost și cu Hans Arp(1987-1966), care a realizat sculpturi de piatră șlefuite, care păreau doar pietre extrem de mari, dar care dădeau o impresie captivantă de viu-organic. Românul Constantin Brâncuși(1876-1957) a creat statui de bronz aerodinamice, cu supratețe șlefuite, de exemplu renumita serie de Păsări, care în ciuda formelor liniare, clare inspiră mister. Cel mai mare sculptor englez al secolului, Henry Moore (1898-1986) a creat modele simplificate sau abstracte, ale căror cavități, spații interioare au uluit de
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
minore de echipare. Numeroase variante de caroserie au fost disponibile: autobuz, șasiu cabină și dubă tipică. O transmisie automată a fost disponibilă pentru prima dată. A treia generație de Transit a fost lansată în 1986 și a prezentat un coeficient aerodinamic (Cx) mai mic decât la multe mașini din aceeași perioadă. Din cauza aerodinamicii era până la 8% mai economic decât modelul anterior. Zona de încărcare a fost crescută cu peste 10%, iar partea laterală și portierele din spate au fost mărite. Facelift-ul
Ford Transit () [Corola-website/Science/333655_a_334984]
-
în urma cărora se adoptă ca sistem de alimentare curentul monofazat de 15 kV și 16,67 Hz. Curentul altenativ monofazat de 16,66 Hz este utilizat și de trenurile de mare viteză "Intercity". Se utilizeaza rame electrice cu un profil aerodinamic. În epoca actuala, un astfel de tren depășeste 300 km/h. Principalele rute pe care se utilizeaza tracțiunea de mare viteză sunt: Prima electrificare în curent monofazat s-a efectuat în Tirol pe linia Innsbruck - Fulpmes (1904) - prima linie ferată
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
Acesta le-a numit "Minimumsrakete" (Mirak), având mai multe variante alimentate cu combustibil lichid compus din oxigen lichid și benzină. S-au făcut peste 100 de teste în perioada 1930-1932. Racheta HW-2 a fost concepută de Johannes Winkler, avea formă aerodinamică de lacrimă, fiind realizată din aliaj aluminiu-magneziu. A explodat la 10 octombrie 1932 în cursul unui test desfășurat la Pillau, lîngă Marea Baltică. Racheta Magdeburg realizată în 8 exemplare cu fonduri civile, a fost cea mai mare construită în Germania până la
Verein für Raumschiffahrt () [Corola-website/Science/335651_a_336980]
-
sovetic/rus și a fost larg exportat spre forțele aeriene din Blocul Estic și Orientul Mijlociu. Căutând să îmbunătățească viteza joasă și performanța de decolare/aterizare a avionului Șu-7B, în 1963 Biroul de Proiectare Suhoi cu admisie de la Institutul Central Aerodinamic (TsAGI,"Tsentralniy Aerogidrodinamicheskiy Institut") au creat un demonstrator de tehnologie cu aripa de geometrie variabilă. Avionul Șu-7IG(denumire NATO: Fitter-B), transformat dintr-un avion de productie Șu-7BM, avea porțiuni interioare fixate cu segmente exterioare exterioare care puteau fi întinse la
Suhoi Su-17 () [Corola-website/Science/308575_a_309904]
-
Paris 1909, al cărei absolvent devine în anul următor 1910, ca șef al primei promoții de ingineri aeronautici. Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel și savantului Paul Painlevé, care l-au ajutat să obțină aprobările necesare, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile și a construit în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni primul avion cu propulsie reactivă de fapt un avion cu reacție, fără elice, numit convențional Coandă-1910 pe care l-a prezentat la al doilea "Salon internațional aeronautic" de la
Henri Coandă () [Corola-website/Science/296590_a_297919]
-
a construit avioane cu elice de mare performanță, de concepție proprie. În următorii ani se întoarce în Franța, unde a construit un avion de recunoaștere 1916 foarte apreciat în epocă, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacție, primul tren aerodinamic din lume și altele. În 1934 obține un brevet de invenție francez pentru "Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid", care se referă la fenomenul numit astăzi "Efectul Coandă", constând în devierea
Henri Coandă () [Corola-website/Science/296590_a_297919]
-
de-a 28-a misiuni a navetei, STS-107. Pierderea navetei "Columbia" a fost rezultatul avariilor suferite în timpul lansării, când o parte din izolație, de mărimea unei serviete mici, s-a desprins din rezervorul principal exterior al navetei sub acțiunea forțelor aerodinamice. Resturile au lovit muchia frontală a aripii stângi, avariind sistemul de protecție termică (TPS), care o protejează de căldura generată de frecarea cu atmosfera la reintrarea în aceasta. Deși "Columbia" a rămas pe orbită, unii ingineri au suspectat că există
Dezastrul navetei spațiale Columbia () [Corola-website/Science/318280_a_319609]
-
1412), prezenta mai multe tipuri, de ultimă oră, de arme de foc. Acesta includea ghiulele explozive, goale pe dinauntru, umplute cu praf de pușcă, mine de teren cu un mecanism complex de declanșare, mine navale, rachete cu aripioare pentru control aerodinamic, rachete propulsate în mai multe trepte de aprindere a motorului și tunuri de mână. Li Shizhen (1518-1593), unul dintre cei mai renumiți farmaciști și medici din China, a aparținut perioadei tâzii a Mingului. Lucrarea sa, Bencao Gangmu, este un text
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
lama paletei" și o parte de fixare pe disc (la turbinele cu acțiune), respectiv tambur (la cele cu reacțiune), "piciorul paletei". Lama paletei servește pentru schimbarea direcției aburului în vederea extragerii din el a energiei. În acest scop lama este profilată aerodinamic, profilele folosite fiind relativ groase și cu curbură mare. Și la palete forma profilului depinde de tipul curgerii dorite. La turbinele cu acțiune este nevoie de palete la care canalul interpaletar să aibă o secțiune practic constantă, iar la cele
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
de secunde la 1.000 m și de 7 minute și 20 de secunde la 6.000 m. În ciuda configurației sale de biplan, CR.42 avea niște planuri avansate, bazate pe o structură din oțel și aluminiu, cu un carenaj aerodinamic, care acoperea motorul radial. Trenul de aterizare nu era retractabil. Aripa superioară a aparatului CR.42 era de dimensiuni mai mari decât cea inferioară. Avionul era unul cu o mare manevrabilitate, datorită încărcării scăzute pe aripă (masa avionului raportată la
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]