301 matches
-
colada În cinstea lui. L-am așteptat să-și ia mîna de pe mine; prin cămașă, atingerea Îi era atît de fină, de-ai fi zis că-i aparținea celui mai delicat dintre proxeneții care te sîcÎiau la colț de stradă. Afabil și mieros, cu un surîs fățiș lingușitor, Își cultivase un stil plăcut, dar evaziv, care masca, bănuiam eu, un soi sofisticat de viclenie. Ochii Îi era Întotdeauna În altă parte cînd Încercam să-i prind privirea. Chiar și În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
toate astea Într-un lac de bere blondă. Nu chiar genul de lucruri despre care vor oamenii să citească În The New Yorker. — Probabil. Poate o să scrieți un articol favorabil despre noi? Urmărindu-mă cu privirea, Hennessy Își păstrase aerul afabil, dar simțeam că undeva În creier Îi suna deja un clopoțel de alarmă. Intră În camera de zi a lui Frank, scuturînd din cap pe deasupra cărților trase din rafturi În timpul percheziției făcute de poliție, cu aerul că deja se răvășiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ciudat, fundalul de vile albe, palmieri și clădiri de apartamente Îmi amintea de Estrella de Mar. LÎngă șirul trofeelor de tenis era altă poză Înrămată, făcută de un fotograf profesionist În sala de mese de la Clubul Nautico. Relaxat, exaltat și afabil, Frank prezida În smochingul său alb, În mijlocul unui grup de preferați ai săi dintre membrii clubului - blonde temperamentale cu decolteuri adînci și soți toleranți. LÎngă Frank, cu mîinile la ceafă, stătea bărbatul cu păr deschis la culoare pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de parcă toată casa aștepta răspunsul nostru. Mi-am dat seama că nici eu, nici Crawford nu mai respiram. Pieptul lui era nemișcat, iar mușchii feței păreau gata să-i iasă prin pielea de pe obraji. De obicei atît de relaxat și afabil, acum mai avea puțin și ieșea cu capul prin geam. Resentimentele lui pătimașe față de Sanger, invidia pentru afecțiunea cu care o Înconjura acesta pe tînăra femeie, toate mă convingeau că mai intrase și altădată În conflict cu meseria de psihiatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Speak thou now.“1 Nu mă mira faptul că Paul fusese atât de sincer cu mine. Hazel, cea care nu făcea caz și era stăpână pe ea, reprezenta, practic, excepția de la regula care spune că actorii bârfesc întotdeauna și sunt afabili, până la limita indiscreției. Probabil că de aceea mă simțeam atât de bine în preajma lor; nu mă înțeleg niciodată cu oamenii care suferă de constipație emoțională. Părăsită fără menajamente lângă găleata cu nisip care puțea în mod respingător a tutun stătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mea interioară eșua În insignifiant, În derizoriu. Nu merg cu spiritul autocritic atât de departe Încât să recunosc că era, pur și simplu, caraghioasă, deși cam asta era situația. Trimisul se numea Zoran. Cel puțin așa s-a prezentat, surâzând afabil, de parcă am fi făcut cunoștință Într-un salon monden. Cam extremiști indivizii: fie excesiv de sobri, fie zâmbitori cu sau fără motiv. Mi-era dor de un om normal. - Domnule profesor, vă rog, În primul rând, să primiți scuzele noastre pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o abureală de generalități prețioase și pseudosavante, În spiritul teoriilor de dată recentă ale americanului Keith Jenkins, drept pentru care m-am grăbit să i-o servesc: - Observația dumneavoastră e mai aproape de adevăr decât bănuiți, am răspuns afișând o seriozitate afabilă. Istoria, În Înțelesul său prim, dar dominant ca prejudecată culturală (În acest sens, edificatoare este semnificația pe care uzul didactic o atribuie termenului, pentru că, fatal, cei mai mulți dintre oameni rămân la acest nivel de percepție și nici specialiștii nu se Îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
își dă în chip solemn adeziunea la republicanism. Era un bărbat bătrân, cu o impunătoare barbă albă - figură venerabilă de patriarh, soț model, părinte ideal, crescîndu-și copiii cu o desăvârșită grijă și iubire. Nimeni nu-i putea reproșa nimic. Era afabil și curtenitor cu toți, seducător tocmai prin înfățișarea sa de cetățean model, căruia Regele îi dovedise încrederea și partidele de guvernământ nu-i precupețiseră laudele. Corect, milionar, savant - izbutise să inspire tuturor stimă; căci elogia atât pe "patrioticul prelat" din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bunăvoință. Într-un fel și de solidaritate, dacă stai să te gândești că nimeni nu-l obliga să-mi vorbească odinioară, după cum nici eu n-aveam cine știe ce pornire entuziastă să-i caut apropierea. Pur și simplu acele relații de bunăvoință afabilă, între oameni care se respectă sau ar trebui să se respecte, în virtutea faptului că fac parte din aceeași breaslă. La distanță de alte câteva mese, un alt cunoscut, prozatorul Tolbaru. Suntem aproape congeneri. Am trecut cam prin aceleași trepte inițiatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe dată cinci marinari se grăbiră să lanseze la apă barca În care se așezau deja mama și fiica. CÎnd ambarcațiunea se pierduse În beznă, În direcția luminilor de pe Virgen Blanca, rotofelul căpitan se Întoarse spre cavaler și Îi zîmbi afabil: - Nu trebuie să o Învinuiți pentru purtarea ei, spuse el. Atîtea animale ciudate și monstruoase impresionează pe oricine, darămite pe o fată atît de tînără și delicată. - Dar am educat-o În așa fel Încît să știe să facă față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tăcere, În timp ce Georges Își ridica bărbia, ca și cum ar fi fost atent la discuție, Încetînd treptat să mai plîngă. O mică speranță de viață se năștea În adîncul sufletului lui. - E frumoasă prietenia! a continuat Oberlus pe același ton liniștit, aproape afabil și fără să dea semne de mînie. Bine! Îți acord cinci minute ca să-i tai capul... Pe urmă, va fi el cel care va avea la dispoziție cinci minute ca să-l taie pe-al tău, iar cu asta o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se expune să fie văzută? Cine, inteligența ta practică, numele tău, relațiile tale, opera ta comercializată? — Da, opera și vanitatea mea. Apropos, nu te interesează ce s-a mai Întîmplat cu țuite-l cum se destinde cum Își regăsește calmul zîmbește afabil se pregătește să-i administreze adversarului doza letală În lingurița cu dulceață e odios) ...ai văzut pozele, nu? Un set a ajuns pe masa redactorului șef, celălalt În mîinile nevesti-sii — Bine, dar cine — Cine, necine, asta-i bună. Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de dinainte. — Angajatorul meu îi poate îndruma, poate încuraja anumite comportamente. Cum am spus, e un expert în domeniu. Sângele îmi pulsa în maxilar, în urechi, în ochi. — Cheamă-l înapoi. — Ăsta-i un luxofag, zise Nimeni pe-un ton afabil, ca și când nu m-ar fi auzit, ca și când ar fi ținut o prelegere. Face parte din familia celor pe care le-ai putea numi mrene ale ideilor. Această specie pătrunde înăuntrul oamenilor și se hrănește cu abilitatea lor de-a gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
recapeți memoria, treptat, În chip firesc. Memoria e ca un film Într-o soluție de bisulfit, adăugă el, folosind o comparație ce nu-i aparținea. Developarea se face Încet, dezvăluind treptat imaginea. — Depinde de calitatea soluției, Johns, spuse Digby, surîzÎnd afabil - și se Întinse În fotoliu. Era un bărbat Între două vîrste, slab, cu fața Încadrată de o barbă neîngrijită. Cuta adîncă ce-i brăzda fruntea părea nelalocul ei, ca o cicatrice de floretă pe fruntea unui profesor. — Nici vorbă! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru a fi un bun psihiatru trebuie uneori să Împărtășești slăbiciunea psihică a pacientului - nu poți rămîne Întreg la minte mereu. În felul acesta dobîndești, În schimb, Încrederea pacientului, și nu numai asta... Doctorul vorbea pe un ton liniștit și afabil, ca și cum ar fi conferențiat despre o temă abstractă, dar degetele-i lungi sfîșiau În bucățele unul din ziare. — Doctore Forester, spuse Digby, dar cazul meu e cu totul diferit! Eu mi-am pierdut memoria din pricina exploziei unei bombe... Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
reporteri, romancieri. Noii critici bățoși zâmbesc subțire unor pensionari ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu umbre fumurii. Palmele pe care le tot ridică, în întâmpinarea unui alt oaspete, sunt însă mari și lungi, nepotrivite cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nimic. — Să fii liber! Să umbli și să vezi astfel de lucruri! exclamă el. Să trăiești printre oameni adevărați! Să vezi viața așa cum este, substanța ei brută, adevărată, nu așa! spune el și privește obosit lucrurile ce-l Înconjoară, accesorii afabile ale iluziei. Și mai presus de toate, să fii singur! Îl Întrebi dacă a fost vreodată singur, dacă știe cu adevărat ce este singurătatea. Încerci să-i explici, dar el este edificat și În privința asta. ZÎmbește reținut și ironic, respinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
voi fi răpită. Ochii Sabinei răspândeau o lumină neagră, toată făptura ei radia energie și zâmbet nervos. De la spatele ei, noi îi făceam semne complice chelnerului. Omul, care chiar părea să aibă ceva sub calota craniană, a continuat să surâdă afabil, dând din cap cu înțelegere. Explicațiile tinerei fistichii din fața lui îi păreau perfect plauzibile. Îmi displăcea profund să fac echipă cu Maria în situația aceea de criză, dar n-aveam ce face. În felui ei o iubea nespus pe Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în stare nici măcar să-mi explice de ce am fost ales să devin secutor... Manteus ridică din sprâncene, dar nu-și pierdu calmul. — E o chestiune de structură fizică. Un retiarius trebuie să fie înalt și longilin - explică pe un ton afabil. Trebuie să alerge cu pași mari și să execute salturi lungi. Un secutor, dimpotrivă, nu contează dacă e înalt sau scund - trebuie să reziste pe distanțe lungi, să fie agil și să alerge cu pași mici. Nu uita că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
silind, să se lucreze. E un record pe care l-a putut obține, e un rezultat impunător pentr u țara noastră. Și meritele acestui record se datoresc numai voinței lui neînfricate și constructoare. Rareori un om atât de blând și afabil, atât de delicat, să ascundă o voință și o energie atât de uriașă. Ele erau un dar cu care nat ura înzestrase acest suflet și care a fost folosit pe deantregul și atât de bine. Și tot ceea ce a fost
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
parte, numai proștii Îmbătrînesc. I.M. Este proza de azi mai mondenă decît cea a Înaintașilor? R.P. Proză mondenă. Nu avem și n-am avut niciodată aici o autentică Înaltă societate, cum să existe cărți despre așa ceva? I.M. Curente literare, critici afabili, critici nemiloși, invidii, privațiuni, resentimente, orgolii, anonimat, triumf, toate pot alcătui profilul multor aventuri literare. Cum rezistăm? R.P. Pentru că, În general, scrisul este o activitate rușinoasă, cum zice Bitov. Așa rezistăm, ne place enorm să facem lucruri rușinoase. I.M. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
răcești. Poate ar fi bine să iei o aspirină. Dacă nu ai la îndemînă, îți dau eu. - Nu, mulțumesc, nu cred că va fi nevoie. Nu răcesc atât de ușor. Rezemîndu-se de speteaza fotoliului, Năstase îl privi ironic și totuși afabil, aproape cu simpatie. - Am auzit numai bine despre d-ta, începu brusc. Îndeosebi directorul d-tale, tovarășul Ulieru, te ridică în slava cerului. Spuneau că ești pe cale de a face o mare descoperire. Nu știu ce substanță care, în caz că... Pantelimon zâmbi încurcat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre Ministerul de Interne să găsească pe Modreanu. Trebui să aștepte împreună cu alți gazetari, veniți de asemenea după noutăți. Directorul lucra cu ministrul, comunicîndu-i probabil tocmai dosarul telegramelor și rapoartele primite în cursul nopții și al dimineții. În sfârșit, sosi afabil, surâzător și sclivisit, zicând, dulce, ca o cucoană întîrziată la întîlnire: ― Domnilor, dragii mei, scuzați-mă... Ministrul!... Timpuri grele, domnilor!... Numai un minut să lichidez dosarul ăsta și sunt al dumneavoastră! Sunase. Un funcționar bătrân și necăjit la față luă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
toată sala e rumoare. Prezidentul agită clopoțelul.) SCENA I Trahanache, Cațavencu, Brânzovenescu, Farfuridi, Ionescu, Popescu, Cetățeni, Alegători, Public rumoare Farfuridi: (de la tribună) Dați-mi voie (gustă din paharul cu apă.) Dați-mi voie! (Rumoare.) Trahanache: (trăgându-și clopoțelul) Stimabili! Onorabili! (afabil) faceți tăcere! Sunt cestiuni importante, arzătoare la ordinea zilei... Aveți puțintică răbdare... (cătră Farfuridi.) Dă-i înainte, stimabile, aveți cuvântul! Farfuridi: (cătră adunare) După ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric, din punctul de vedere de drept, voi încheia
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
bine de ce va să zică... de ce este un plebicist... Ionescu: Știm ce este plebicistul! Mersi de explicație! Toți: Nu trebuie explicație... (rumoare.) Farfuridi: (cătră întrerupători) Dați-mi voie! (cătră Trahanache.) Domnule prezident!... Trahanache: (clopoțel) Stimabilii, onorabilii, rog nu întrerupeți pe orator, (foarte afabil) faceți tăcere; sunt cestiuni arzătoare la ordinea zilii; aveți puțintică răbdare. (cătră Farfuridi.) Aveți cuvântul, stimabile, dați-i înainte! Farfuridi: (luând vânt) Când zicem dar 64, zicem plebicist, când zicem plebicist, zicem 64... Știm, oricine dintre noi știe ce este
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]