1,137 matches
-
St. Petersburg. A fost prima fiică și al doilea copil din cei șapte. Părinții ei, Țarul Nicolae I al Rusiei și împărăteasa Alexandra Feodorovna născută Prințesa Charlotte a Prusiei, erau devotați unul altuia și copiilor lor. Erau părinți calzi și afectuoși și evitau să fie prea indulgenți. Seara, Alexandra Feodorovna juca jocuri cu copiii ei, ghicitori și șarade, în timp ce Țarului îi plăcea să cânte cu ei. Frații au crescut într-o familie unită și au rămas în relații apropiate toată viața
Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei (1819–1876) () [Corola-website/Science/318245_a_319574]
-
Sweet Kiss". Este recunoscut pentru firea sa calmă, echilibrată. Ponderat în reacții, sociabil și cooperant, Ciobănescul de Berna se comportă foarte bine în preajma copiilor. Este un câine de muncă, harnic și supus, gata mereu să coopereze la acțiunile oamenilor. Sunt afectuoși, se atașează în mod caracteristic mai mult de personajul central feminin din familie. Masculii se pot dovedi dominanți și autoritari în relația cu alte animale și cu alți câini. Este obișnuit să interacționeze cu animalele de talie mare, de care
Ciobănesc de Berna () [Corola-website/Science/323060_a_324389]
-
mult pe dresajul de obediență. Poate fi util în gospodărie, este obișnuit ușor să tracteze cărucioare cu produse ori unelte, să tracteze sănii și este potrivit în rolul de câine de pază. Ca și animal de companie se dovedește echilibrat, afectuos și supus, fiind foarte tolerant și permisiv cu copiii, chiar și cu cei de vârste mici.
Ciobănesc de Berna () [Corola-website/Science/323060_a_324389]
-
Mă numesc Țicălău Georgiana, din Arad, și mulțumesc doamnei Mihaela pentru că mi-a dezlegat cununia și mi-a adus spor în casă și în afaceri. O puteți apela la tel. 0724408830. Ofer iubitorilor mascul Malamut de Alaska, 1 an, deosebit, afectuos, numai în Timișoara, condiții foarte bune. Tel. 289289 sau 0722787914. În atenția cititorilor! Larisa se află în Timișoara la cerința oamenilor. Doamna dezleagă cununii, împreunează pe cei dragi, alungă farmece și blesteme, lucrează cu plante și leacuri sfinte. Tel. 440610
Agenda2003-27-03-publi () [Corola-journal/Journalistic/281214_a_282543]
-
apartamentului și a ipotecii și toate celelalte, dar trebuie să plec. Nu-mi venea să cred că purtam conversația aia. Despre ce naiba vorbea James? Apartamente, bani, ipoteci, rahaturi? Conform scenariului, amândoi trebuia să-i gângurim copilului nostru, să ne certăm afectuos încercând să decidem cu cine semăna mai mult. Dar James, James al meu, îmi spunea că mă părăsește. Cine e șeful aici? Vreau să depun o plângere legată de viața mea. Am plasat o comandă clară în care am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la fața mea, nu la documentul pe care-l i-l explicam cu atâta trudă. M-am oprit în mijlocul clauzei și-am zis: —James, ce s-a întâmplat? De ce nu ești atent? El mi-a răvășit părul cu un gest afectuos - ceea ce, dați-mi voie să vă spun, m-a surprins foarte tare - și mi-a spus zâmbind: Poți să încetezi acum, Claire. M-ai convins. —Cu ce te-am convins? l-am întrebat. — M-ai convins că te-ai schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Presupun că ai crezut ca n-o să te iert niciodată pentru felul în care te-ai comportat? Sinceră să fiu, nu, nici nu m-am gândit la așa ceva, mi-am spus. — Dar eu te-am iertat, m-a anunțat el afectuos. Sunt gata să încerc să mergem înainte. Sunt sigur că totul va fi altfel pentru că te-ai maturizat așa de mult. Eu am clătinat din cap fără să spun nimic. De ce nu eram fericită? James încă mă iubea. Nu încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Asta e regula. Te desparți, zici că rămâneți prieteni, te întâlnești după o săptămână pentru primul pahar băut în calitate de „prieteni“, te îmbeți, spui ce ciudat e că nu mai poți să-l atingi pe celălalt nici măcar cu un simplu gest afectuos, te săruți cu persoana respectivă, te oprești, spui „Nu, nu trebuie să facem asta“, iar te săruți, te oprești și zici „E ridicol“, te săruți din nou și spui „Ei, numai de data asta. Numai fiindcă mi-e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întunecatele resorturi ale feminității ! Rămăsesem veșnic o enigmă chiar pentru mine însămi, un mister indescifrabil. Mă consideram tot timpul o femeie de o rară finețe intelectuală, iar acum ajunsesem să mă îndoiesc de mine. Devenisem și mai sentimentală și mai afectuoasă parcă, dar și mai geloasă. Toată viața îi disprețuisem pe cei care mă doreau cu ardoare, iar acum probabil voi ajunge să iubesc un om care mă va detesta curậnd... Mă obișnuisem să fiu o femeie adevarată și să privesc
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
din cauza pastilelor. S-a încruntat: —Nu e normal, a spus. Ar trebui să ai coșmaruri. O să încerc, i-am promis. Ce fată bună. M-a sărutat pe frunte și a stins lumina. —Ai fost întotdeauna o fată bună, a exclamat afectuos din prag. Puțin bizară uneori, dar bună. Capitolul 7tc " Capitolul 7" De fapt, nu sunt deloc atât de bizară - mă rog, nu mai mult decât alții, doar că eu nu sunt la fel ca restul lumii. Toate cele patru surori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Hei, Anna! Leon și Aidan fuseseră prieteni din copilărie, dar, în formulă completă, cu mine și Dana, fusesem combinația ideală, toți patru ne potriviserăm de minune. Când nu scanda că lucrurile sunt oribile sau porcării, Dana era o persoană extrem de afectuoasă și de amuzantă. Obișnuiam să plecăm toți patru în weekend împreună. Am petrecut o săptămână în Hamptons vara trecută și fuseserăm împreună la schi în Utah în ianuarie. Obișnuiam să luăm cina împreună cam o dată pe săptămână - Leon era gurmand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e Neris Hemming. —Ai vorbit cu ea? Sosise Mitch. —Cu biroul ei. Mi-au zis că pot vorbi cu ea în opt-zece săptămâni. —Oau. Asta e grozav. Toată lumea a fost de acord că era fantastic. Urările lor erau atât de afectuoase și entuziasmul lor atât de sincer încât am uitat că motivul bucuriei noastre era, de fapt, foarte neobișnuit. Am intrat cu toții în cameră și Leisl a început. Și-a făcut apariția bătrâna mătușă Morag pentru Mackenzie și a reafirmat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vedem duminica viitoare? —OK. Am așteptat până când am fost sigură că plecase. Deși îmi petrecusem ultimele ore cu el, mi-era teamă de „Sindromul falsului rămas-bun“: atunci când nu cunoști pe cineva foarte bine și tocmai v-ați luat rămas-bun foarte afectuos, poate chiar v-ați sărutat, și apoi, pe neașteptate, dai peste el după câteva minute, în stația de autobuz sau de metrou pe aceeași stradă, încercând să chemi un taxi. Nu știu de ce, dar e întotdeauna extrem de stânjenitor și conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
formă sau definiție înseamnă a anula perfecțiunea care implică absolutul. O familie este un întreg unitar. O forță, un adevăr. Este mai important să fim masculini sau feminini în viața noastră? Să fim curajoși sau să fim binevoitori? Să fim afectuoși sau să fim puternici? Să fim armonioși sau să fim rapizi? Este important să fim ceva din acestea?... Cum alegem ce este prioritar? Sau ce suntem noi înșine? Să ne amintim că suntem călători spre absolut... Este important să fim
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pe deasupra capului, ca un șurub al Polului Mistic. Sau poate că nu, poate că stătea nemișcat ca un pilon magnetic și făcea să se rotească bolta cerească. Amețeala era aceeași. Ce bine se apără Turnul, Îmi spuneam, de departe clipește afectuos, dar dacă te apropii, dacă Încerci să-i pătrunzi misterul, te ucide, te Îngheață până la os, doar afișându-și nepăsarea Înfricoșătoare din care-i făcut. Acum știu că Belbo e mort și că Planul e adevărat, pentru că Turnul e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la lucrurile pe care mi le-a amintit lectura din veche publicație junimistă. Hazardul e un geniu binevoitor, căruia îi datorim atâtea surprinzătoare, delicioase și fantastice situații în viață, încât merită să-l tratăm, ori de câte ori avem ocaziunea, cu recunoscătoare și afectuoasă atențiune. Un sentiment de felul acesta trebuie să-i fi dictat scriitorului Arnoux frumosul titlu de "Poésie du Hasard" pe care l-a dat uneia din lucrările sale, făcută, cum el însuși o spune, din materia oferită, fără ordine, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
plecat în Germania; eu am luat altă cale. Viața ne-a despărțit; și împrejurările nu ne-au făcut să reluăm legăturile noastre decât târziu de tot, acum câtva timp în urmă, într-o întâlnire întâmplătoare la Fundația Carol. Cordial și afectuos ca întotdeauna Zarifopol mi-a vorbit cu înduioșare de lucrurile trecute, de "Carmen Sylva", de șezătorile noastre artistice, de activitatea și de planurile noastre. Apoi, din nou firul s-a rupt. De astă dată pentru totdeauna. Sau, cine știe, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Oamenii își săpaseră mici grădini, în care creșteau trandafiri, zarzavaturi și, desigur, pisici. Apăruse însă un dement la televizor, căruia apropiații îi spuneau „tovarășul Nicolae Ceaușescu“, iar lumea de rând „nea’ Nicu“ sau „Ceașcă“ (ultima denumire sugera ceva familiar și-afectuos, aproape imposibil de înțeles), și lucrurile o luaseră razna. În 20 de ani, nebunul de la televizor reușise să pună la pământ tot ce clădiseră ceilalți într-un secol: dărâmase casele și tăiase bulevarde isterice pe direcția privirii (și, în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un fel, dar cum? „Spune-mi că ai vreo idee...“, m-am văitat. „Am!“, mi-a zâmbit Maria, după care m-a sărutat pe ureche. „Cât dai ca să-ți zic?“ „Ce vrei tu...“, am cedat. Era o imprudență, blândă și afectuoasă, dar totuși o imprudență. „Bine. Mai întâi, o ciocolată dietetică nemțească de la «Nik», cu cremă de nuga. Și pe urmă foenul ăla cu trei viteze din «Unirii»; usucă și-ți face și volum în același timp.“ Nu glumea. Numai cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
obișnuiai să prețuiești orice, de la dopuri, la coperțile romanelor lui Preda: lumea lui “înainte“. Acolo, scriitorii primeau apartamente, portocale de Crăciun și-o pensie, când li se blocau inspirația sau rinichiul. Pe de-alta, mă irita apropierea asta prudentă și afectuoasă de-un simplu obiect, supus inevitabil uzurii și deteriorării, ca vopseaua de pe caroseria unei mașini. Cărțile mele zăceau anapoda prin bibliotecă, răsturnate, cu paginile desfăcute ca fustele unor țigănci. De fapt, literatura nu merita foarte multe (iar dacă totuși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
benzile desenate (în frunte cu Pif, Arthur și Placid et Muzo) și montam gadgetul, mă întorceam la plasticul învelișului. De-abia acolo începea nebunia. Mă bucuram de-o întreagă colecție, strânsă cu grijă și întemeiată pe-o legătură tactilă aproape afectuoasă. Țineam toate ambalajele într-un dulap, puse deoparte, să nu se piardă sau să se deterioreze, ca băștinașii din Congo cu pungile de Mars. Aproape le iubeam. Voluptatea declanșată de-atingerea plasticului (pe care mai târziu aveam s-o simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sânge, după cinci ore de stat cu picioarele în apă rece, lângă echipa lui Moiceanu. Cu timpul, isprăvile administrative deveneau povești duioase, topite pe fundul cănilor și-al memoriei. Nimeni nu se-oprea din povestit, vecinii se încurajau și râdeau afectuos, ca o mare familie sinceră, pe cale de dispariție. Colectivul mai ciocnea un păhărel, luminile rămâneau aprinse multă vreme în sufrageria lui tanti Aldea. Ne simțeam bine, complici, încărcați de-optimism. Dacă te nimereai ultimul, tanti Aldea își sufleca mânecile capotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am admis. „Rămân eu să mă lupt cu nașul și păienjenii.“ „Parcă ziceai că nu sunt păienjeni pe vagonul de dormit!“, a sărit Maria. Se uita alarmată, prin toate colțurile cușetei. „Mai ales iarna!“ „Glumeam.“ Am sărutat-o pe frunte, afectuos. Îmi plăcea s-o tachinez, iubeam să-i gestionez nesiguranța. În plus, profitam de micile momente în care uita lucruri din trecut, pe care i le puteam rescrie fără să-și dea seama: ce făcusem, ce-mi spusese, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trezit fierți și nehotărâți. Mihnea s-a uitat la mine ca la un vechi dușman, iar Maria mi-a sărit în brațe cu cea mai mare deznădejde: „N-am închis un ochi! M-au terminat vameșii ăștia!“ Am strâns-o afectuos la piept. Orarul controalelor vamale era stabilit diabolic, cineva calculase când sunt șansele cele mai mari să adormi: ungurii veneau la două noaptea, austriecii la cinci și la opt dimineața. Treceau tot trenul prin zeci de lanterne, uneori urcau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și statornici; amicii îl prețuiesc fără ipocrizie și nu-l cultivă zgomotos ori în mod partizan. În spațiul culturii naționale și mai cu seamă zonale, Theodor Codreanu este un reper intelectual și moral. Discreția sa orgolioasă, fecunditatea fără ostentație, comprehensiunea afectuoasă, camaraderia lipsită de ifose fac mult bine într-un moment când valorile sunt agresate perfid și eclipsate strident de pseudovalori și când lucrarea culturală autentică, bine cumpănită, se vede concurată de improvizații pompieristice, cu iz novator și fumuri elitiste. "Tribuna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]