1,128 matches
-
binecuvântările” modernității, alăturându-se populației băștinașe, ci mai au și puterea de a explica, argumenta, de a convinge și comunica celorlalți motivele deciziei lor. Închei tot cu un citat dintr-un recenzent britanic: ”(...)povestea e scrisă așa de bine, de afectuos, de delicat și mereu interesant... m-a făcut să râd și să plâng ... e de departe cea mai bună carte pe care am citit-o despre această parte a lumii” (Jason Goodwin, istoric și scriitor englez, născut în 1964). Nouă
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
În ce măsură asemanarea fizică influențează relația noastră cu un mecanism?” și „Trebuie oare ca obiectele pe care le utilizăm să ne semene? Și dacă da, până unde poate merge asemănarea?” Adulați, considerați ca adevărate proteze cognitive, potențiali prieteni sau chiar parteneri afectuoși, roboții antropomorfi ilustrează cel mai bine această dilemă. Cu cât ne seamană mai mult, cu atât ei provoacă unora dintre noi o oarecare jenă, care poate merge până la o adevărată robofobie. Fie că perspectiva de a avea de-a face
PERSONA la Musée du quai Branly din Paris [Corola-blog/BlogPost/93011_a_94303]
-
feciori Și să te întorci în zori Precum norii călători Să lași, floare, -al tău parfum La o margine de drum Unde stau și eu acum Cu inima-mi arsă, scrum... Eu să simt al tău miros Dulce, parfumat, frumos Afectuos și drăgăstos Ce îmi va fi de folos Cu-o bucată de amnar Ce a fost primită-n dar Voi aprinde focul iar, ... Citește mai mult ROZĂ FLOARE...Bertoni D AlbertRoză floare de gutuiTu să nu spui nimănuiCă mi-e
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
servește truda lor zilnică, lucrurile stăteau pentru ei infinit mai prost - dramatic, pur și simplu. Însemna că erau prizonieri pe viață, că se Îngropaseră În subterană pentru totdeauna, fiindcă nu-i vedeam deloc pe secretoșii șefi ai Centrului strângându-le afectuos mâna În ziua pensionării, mulțumindu-le pentru activitatea desfășurată și dându-le belferește drumul În lume ca să povestească tuturor În ce fel câștigaseră ei mulțimea de bani cu care presupuneam că le era plătită recluziunea voluntară Într-un spațiu concentraționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un om onest și m-a făcut să înțeleg că e mai bine să te las să pleci. Ai bani? — În mașină. — Folosește-i ca să încerci să te întorci acasă cât mai repede... - Îi strânse mâna cu putere, un gest afectuos și foarte rar la el. - Ești un băiat bun - murmură. Și sunt convins că te vei ține de cuvânt. — Fii sigur... Ai de gând să-l omori pe porcul ăla? — Să-l omor? se miră interlocutorul său. În nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și vedeam că nici acum nu-și putea lua ochii de la, ea. N-aș fi știut să spun dacă și ea îl iubea. Bietul Pantalone, nu era el exact ființa care să stârnească pasiune, dar zâmbetul din ochii ei era afectuos și se prea poate ca atitudinea ei rezervată să ascundă de fapt un sentiment foarte profund. Nici ea nu era ființa răpitoare pe care o vedea fantezia lui bolnavă de dragoste, dar avea o gravitate atrăgătoare. Era înăltuță, iar rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
imaginea paternă a bărbatului Își recăpăta consistența În memoria lui. Arrigo fusese maestrul care Îl impresionase cel mai mult pe vremea aceea datorită lucidității cu care propovăduia tezele marilor filosofi ai antichității. - De ce nu m-ai căutat, maestre? Îl dojeni afectuos poetul. Te-aș fi Întâmpinat cu respectul pe care Îl meriți, cu toate mijloacele mele modeste. Arrigo zâmbi din nou și Îl bătu cordial pe umăr. - Îți mulțumesc, dar nu trebuie să vezi În mine un surghiunit nefericit. Am resurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care o transmitea puțin mai Înainte, de parcă, după scurta-i ședere printre Îngeri, acea revenire la convulsiile vieții o umplea de durere. Călugărul se pare că observase și el acele semne de umană istovire. Se apropie și, cu un gest afectuos, Îi atinse umărul dezvelit, parcă voind să Îi aline oboseala. Relicva păru să primească atingerea mâinii ca pe un semnal precis. Imediat se cufundă În tăcere, Închizând ochii și gura și readucându-și Încetișor brațele peste piept, ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care vorbise Menico. Dintr-o dată, auzi ridicându-se un zgomot de voci Însuflețite, intercalat cu insulte. O pereche care ședea undeva În apropiere și care până În urmă cu o clipă se Îndeletnicise cu strânsul În brațe și cu o conversație afectuoasă sărise În picioare, certându-se cu furie. În timp ce tonul urca strident, cei doi Începuseră să se tragă de păr, Îndepărtându-se către partea opusă a tavernei. Dante Își luă cana și, repede, furișându-se pe lângă perete până În spatele grupului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din toate categoriile, de la perverși nenorociți din lumea modei până la angajați la bancă sau la ziariști. Din fericire sau din nefericire, bineînțeles că pentru mine e din fericire, fusese crescută cu grijă de un tată extraordinar și de o mamă afectuoasă, și avea doi frați, dintre care unul era pilot la Japanese Airlines, iar altul lucra la WHO sau la Unicef, nu mai țin minte exact. Amândoi o răsfățau pe Noriko foarte mult, iar de ziua ei nu se Întâmpla să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mesaje milenare ne vorbesc despre bucuria unei victorii triumf vremelnic asupra unui neam puternic de neclintit, de aici de lângă Marea hiperboreenilor, Neagră alteori albastră ori verde smarald fin după starea zeului senin sau devastator, mânios care tulbură algele, peștii, jucăușul, afectuosul delfin în straturile de jos. Câte arome de plâns În jurul mesei de sacrificiu Ce umbre și lumini de gemete înscăunate, străbat secolele ajung la mine, la tine, la el stârnind tainițele memoriei înscrise în fiecare picătură de sânge care ne
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
stâna lor, soarele începuse să-și trimită primele raze printre norii nu prea mulți din coama dealurilor ce străjuiau pășunea lor. Ajunși în oraș moș Lică îi aștepta, căci el ieșise din tură la 6 dimineața. I-a salutat destul de afectuos mai ales pe Beldie, întrebându-l pe Grapă cum s-a înțeles cu ucenicul său? Grapă a răspuns dând din cap afirmativ, semn că era bine! S-au despărțit repede de moș Lică, fiindcă vitele nu puteau aștepta până își
ZIUA CIURDARILOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361280_a_362609]
-
ia în brațe. Ca mine sau mai slabe? Nu-i mai dădu timp să-i răspundă, ocupându-i gura cu un sărut pasional la care vârstnicul său amorez îi răspunse cu plăcere. Trebuia să se poarte cu el cât mai afectuos, ca să-l facă cât mai degajat și dispus la dărnicie față de nevoile sale care nu mai sufereau amânare. Ție nu ți-e foame? Eu nu am avut timp să mă opresc jos la restaurant să servesc cina, așa că pot chema
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
în termeni destul de plăcuți între cei doi iubiți. Se putea observa cum timpul, cât nu s-au văzut a pus amprenta peste amândoi. Se doreau și acum se aveau unul pe celălalt. Minodora avea tot interesul să fie cât mai afectuoasă cu Damian, să-l facă s-o îndrăgească cât mai tare și să-i simtă prezența ca una necesară, una care face parte din viața lui prezentă și viitoare. La despărțire au stabilit ca ea să meargă să-și aleagă
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
festivitate, stăteau la o masă față în față. În timpul mesei, el o privește de multe ori galant și îndrăznește să o întrebe: - Vrei să fii nevasta mea? Fără să se mai gândească mult ea răspunde: - Da, da, vreau! Se despart afectuos, mergând fiecare în camera sa. Dimineața el se trezește și derutat se gândește: A zis „da”, sau „nu”? Nu mai știa... Agitat o sună la telefon și după ce-i spune ce frumoasă a fost seara petrecută împreună, îndrăznește să o
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
nu mă așteptam la o întâlnire cu un scriitor simandicos, sofisticat - căci nu aceste sugestii răzbăteau din poezia și proza scurtă conținute în cărțile amintite. Și nu m-am înșelat. Dar n-am intuit însă suficient de inspirat cât de afectuos și de generos poate fi omul (din care, evident, a lăstărit și poetul) Ionel Căpiță. Mai întâi m-a copleșit voinicia trupească a scriitorului basarabean, adiționată de cel mai limpede albastru zămislit în ochii unui bărbat. L-am și invidiat
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
lumea perfidă a mass-media: și capra, și varza, și soacra, și televiziunea, și bărbatul... Vi se pare ușor? Mie nu. Oamenii de televiziune nu prea au viață personală normală, dar Marina s-a încăpățânat să rămână o mamă-prieten, o mamă afectuoasă pentru copiii săi. Este una din insomniile Marinei, când, ”legându-i instinctiv fularul la gât puștiului meu adolescent, am fost admonestată cu replica: „Hai, mama, încetează, nu mai sunt copil!” Aproape automat, ca într- un reflex pavlovian, mi-au venit
DIN SCRIERILE VEDETEI TV MARINA ALMĂŞAN: DESPRE COPII ŞI ODRASLE PE PLANETĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368376_a_369705]
-
loc, în mintea sa, cu privirile concentrate și umbrite ca de neguri, se destinde deodată, sorbi cu sete restul de ceai ce mai rămăsese în cană, coborî picioarele în papucii de pluș așezați alături, se ridică și puse un sărut afectuos pe fruntea Ancăi, apoi rupse tăcerea care se lăsase între ele: - Hai la culcare Anca! Am profitat destul de răbdarea ta! Mai târziu trebuie să mă interesez de acele sărmane prietene ale mele, Maria Carla și Diana care fără voia mea
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
poate doar spune că, dacă o mică parte din aceste cuvinte s-ar fi rostit ĩn timpul vieții lui i-ar fi alinat și i-ar fi luminat trudnicul lui drum prin viață. Dar el era un om delicat și afectuos și intuia dragostea și atașamentul semenilor chiar și când nu erau exprimate ĩn cuvinte. Pentru profesorul Kovács muncă nu se termină niciodată, pentru el muncă era o terapie aducătoare de fericire. Mai presus de orice a iubit literatura, artă și
A PLECAT SPRE STELE... PROFESORUL ALBERT KOVÁCS de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367961_a_369290]
-
îl zări din nou pe trădător, în brațele aceleiași blonde care nu era de la ei din sat, altfel ar fi avut ea ac de cojocul ei mai târziu. Se apropie de perechea rivală și îl strânse în brațe cât mai afectuos pe Petru, surprinzându-l plăcut pe acesta. Nu se aștepta la o asemenea primire din partea fetei, care până acum nu-i dăduse nici o atenție, chiar dacă și-a făcut cât se poate de evidente intențiile de a se apropia de ea
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
necesare acestei cariere. Era un lucru de care era mândră. Spera chiar ca în viitor să-și construiască o familie a sa și copii mai târziu, cu un om care să o iubească pentru sine însăși. Marco era ocrotitor și afectuos cu ea deși pe papa nu-l putea suferi, antipatia fiind reciprocă și fățișă. Bruno Belmonte era un medic cunoscut și stimat în oraș, mama ei Adeline, era o femeie încântătore și de o mare bunătate, era medic farmacist de
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
permit ieu să vă învăț pa dumneavoastră, am zâs și ieu după capu’ mieu, fi-mi-ar capu’ al dracu’ să-m’ fie, de, daca atâta m-a dus, acuș, na, ce să fac? Căpitanul îl liniști îndată, bătându-l afectuos pe umăr: - Lasă, soldat Teșcuț, capul tău nu are nimic, să ți-l păstrezi așa cum îl ai și mulțumește-i lui Dumnezeu pentru asta și pentru că ai scăpat de moarte până acum. - Ei, do’n căpitan, tare mi-ar placea
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
pe internet, am făcut tot ceea ce îmi stătea în putință pentru a nu mă mai gândi. Pentru a uita. Într-o seară mi-am imaginat-o alături de tipul acela solid, negricios, făcând dragoste, râzând, schimbând intimități pe un ton natural, afectuos... Zâmbind, dansând în ploaie alături de el... M-am chircit. Era mai mult decât puteam suporta. Și totuși... Mai am o șansă. Sosită tocmai de acolo de unde crezusem că îmi va veni pierzania. "black mistress is online now". Cum aș fi putut
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
Gîndu , publicat în Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016. Micuța Louise avea, la cei nouă ani ai săi, tot ce și-ar fi putut dori o fetiță: părinți buni și iubitori, o casă minunată, colegi de clasă simpatici și afectuoși, note bune la învățătură. Nu înțelegea însă toate acele știri de la televizor care vorbeau numai despre războaie, cutremure și alte nenorociri. Îl întrebase câte ceva pe tatăl său, dar acesta găsea mereu câte un subterfugiu ca să nu-i răspundă direct. Așa încât
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
a trezit brusc, înconjurată încă de imaginea ... Citește mai mult Micuța Louise avea, la cei nouă ani ai săi, tot ce și-ar fi putut dori o fetiță: părinți buni și iubitori, o casă minunată, colegi de clasă simpatici și afectuoși, note bune la învățătură. Nu înțelegea însă toate acele știri de la televizor care vorbeau numai despre războaie, cutremure și alte nenorociri. Îl întrebase câte ceva pe tatăl său, dar acesta găsea mereu câte un subterfugiu ca să nu-i răspundă direct.Așa încât
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]