460 matches
-
face o simplă cronică a cărții, ci, luând-o ca pretext al comentariului, întreprinde o adevărată radiografiere a întregii creații a autorului. Așadar, un fel de micromonografii, de cele mai multe ori pigmentate de comentarii caustice. Același dar al formulărilor laconice, aproape aforistice, care se va regăsi în monografiile ulterioare, este prezent și aici, validând un critic nu doar cu opinii proprii, dar și cu un stil ușor recognoscibil. Mergând deseori împotriva curentului, D. încearcă să ofere o altă imagine decât cea cunoscută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
revoltă oamenii aceștia?” Nu se poate să nu Te uimești, Doamne, de ceea ce ai făcut Tu însuți, de unduirea ierbii, de foșnetul copacilor, de clipocitul apelor, de mișcarea a tot ceea ce este viu, aleargă, saltă, zboară! *„Greșeala arată - a formulat aforistic profesorul Solomon Marcus - că numărul nostru de încercări e mai mare decît numărul de găsiri” („Despre cele 20 de tipuri de gîndire”, Bacău, 17 mai 1987). Îndoiala mi se pare a fi cea mai umană dintre atitudini. Descartes a intuit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
drumuri cu pricini la Divan, impresii legate de un oraș luxos și derutant, precum Iașii de odinioară. Romanul își definește identitatea și valoarea tocmai prin remarcabilul dar de povestitor al lui C., nuanțat de un lirism discret, de o propensiune aforistică întru totul potrivită unor istorii în esența lor inițiatice. Plasticitatea unor scene, a portretelor participă la farmecul acestui text, care prefigurează un model narativ consacrat ulterior de M. Sadoveanu în Hanu Ancuței. SCRIERI: Serile de toamnă la țară, îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
românească a secolului al XVIII-lea, Viorel Țigu, Ilustrația în cărțile de Râmnic și rolul ei în răspândirea ideilor artistice în secolul al XVIII-lea), o serie de studii interdisciplinare fiind dedicate folclorului (Aurel Turcuș, Numărătoarea mare și Clasificarea creației aforistice și enigmatice în folcloristica românească, Doina Comloșan, Pentru o tipologie a faptelor folclorice, Ioan P. Bogdan, Originea «trunchiului de arbore fermecat», Philipp Detlef Strunk, Accepțiunea timpului în folclorul bănățean). În buna tradiție a studiilor academice, cercetările sunt însoțite de rezumate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285396_a_286725]
-
și compunerile Vers frumos și Bucurie, datând de pe la 1820-1830, ale poetului țăran Simeon Pop din Abrud), completată de o legendă populară comunicată de Ștefan Cacoveanu și câteva colinde (în numărul de Anul Nou 1923). Redacția dă o atenție deosebită literaturii aforistice: se reproduce din volumul Pietre pentru templul meu al lui Lucian Blaga și din Dicționarul de citate al lui B. Marian etc. De menționat și două articole, singurele compuse ca atare, unul al lui Octavian Goga, Au ieșit în larg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290507_a_291836]
-
Dar poetul este, structural, un spirit robust, angajat în bătălii esențiale cu viața, cu propriul destin, iar filosofia disperării este pentru el mai curând un spațiu în care plonjează polemic, refuzând căderea. Verbul are gravitatea meditației morale, în timp ce concizia exprimării aforistice percutante dă forță expresiei poetice. Atitudinea tranșantă, dincolo de sentimente partizane, exprimă credința în om, poetul devenind un simbol al speranței, în cosmice reverberări. Lirica erotică a lui M. este marcată de semnul înghețului din sufletele trădate, ceea ce îndrumă spre o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
acestui proiect. Cartea va cuprinde finalurile unei părți importante dintre cele aproape 1000 de sonete scrise, publicate sau nepublicate până acum. Cum finalul de sonet, ultimele două versuri, este partea lui cea mai concentrată și are, de multe ori, nuanță aforistică, dar este mai mult decât atât, un melanj cu note distincte, numesc aceste finaluri cu un termen nou, soneforism. Apoi am încheiat chiar în aceste zile un contract cu o editura bucureșteană, unde va apare, probabil anul viitor, o antologie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
București. Potrivit mărturisirilor proprii, P. debutează „furtunos” cu versuri prin 1969, împreună cu Leonida Lari, la o ședință de cenaclu a Universității din Chișinău. Publică mai târziu volumele de poezie Peste Carpați, peste cutremure... (1989), 101 poeme haiku (1994), cuprinzând versuri aforistice de un dramatism incisiv, ca și cele din cartea Necropole pentru suflet (1996). Proza, îndeosebi romanul Îmblânzirea curcubeului (1981), conține pagini memorabile despre viața tragică a părinților săi, a consătenilor pierduți în „Siberii de gheață”. O lucrare valoroasă sub aspect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289010_a_290339]
-
schițele umoristice din revistele pe care le conduce sunt remarcabile prin acuitatea observației ironice și verva narativă. Tot în presă a abordat și eseul (despre epigrama românească, firește, și despre pictorul Nicolae Grigorescu). Catrenele sale epigramatice vădesc darul expresiei concentrate, aforistice, simțul limbii, spirit fin și bun gust în crearea poantei finale, precum și o undă de lirism. Temele sunt cele comune: eternul cuplu, soțul infidel, trufia, prostia, impostura ș.a. O definiție epigramatică a epigramei este memorabilă: „Epigrama, precum știm/ Este fata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
care mobilizeaz într-un organism alarmat, cuprins de panic, mult mai multe resurse, mai multe izvoare de energie decât o cale neted lipsit de dificultți, și, ca și cum totul nu ar fi fost spus cu exactitate, Ralea, în felul lui degajat, aforistic, conchide: Oprirea constituie în ordinea vital excitantul principal. Omul, conștient de ceea ce se întâmpl, execut atâtea și atâtea acte care înseamn o srire peste instinctul de conservare sau peste actul de gravitate care-l leag de pmânt, realizând o eliberare
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
stelele: Neamurile-mbătrânească/ Și pădurile să crească 156. Raiul pierdut al copilăriei este pentru Eminescu pierderea supremă. Natura este singurul absolut. George Gană observă cu justețe că această afirmație a poetului exprimă o valorizare superlativă a naturii, dând o formulare aforistică unor îndelungate raporturi sufletești și spirituale cu ea157. Codrul, simbol plenar al naturii, concentrează sevele absolutului. În Fiind băiet păduri cutreeram 158 se revarsă nu puține dintre acestea: Un freamăt lin trecea din ram în ram, miresmelee veneau adormitor./ [...] Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un organism. Căci o ideea nu e pur și simplu numai o idee, ci, în țesătura ei de cauze și urmări, ea devine centrul împrejurul căruia se cristalizează un organism. Toate aceste aparințe sunt însă hazardate, dezbaterile și cunoștiințele, fără - aforistice, fără legătură și sistem; sunt mișcări întîmplătoare a condițiunilor fiziologice a cugetărei, nu mișcări spirituale în propriul sens al cuvântului; e o nervoasă viață fizică, nu o esistență nobilă, personală, cu ținte precise, determinate. Și toate acestea pentru ca nu pleacă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de parcă spaima de vid se acoperă de cuvinte. În Cântă, zeiță, mânia... (1996) și în cărțile următoare se petrece, parțial, o întoarcere la lirismul concentrat, nu întotdeauna și abstract - în „poeme japoneze”, compuse în delicate tușe realiste, sau în poeziile aforistice din O zi bună pentru a muri (1996), Mai mult ca moartea (1997), Apa moale (1998), acestora succedându-le chiar un volum de aforisme, Cafeaua cu sare (1998). Culegerile sunt compozite, atât valoric cât și ca structuri lirice: de la cântecele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
este, în mod firesc, predispus conectării cu un mare număr de determinative, atât în ce privește uzul său în limbajul comun, cât și în cel specializat: astfel, stilul societății sportive depinde de stilul de concurs: original, eclectic, epigonic, îngrijit, elegant, direct, concis, aforistic, laconic, împodobit, căutat, declamatoriu, emfatic, prețios, dar și semidoct, de mahala, etc. Tipul ideal al concursurilor rămâne acela al Olimpiadelor, care îmbină propaganda cu elementul economic. Nu trebuie neglijată nici extensia noțiunii de societate sportivă asupra particularităților caracteristice ale unei
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Naum ș.a., ralierea la acest patrimoniu fiind însă amendată de opțiunea pentru postura etică și recursul la imprecație; alteori de factură onirică, având puternice inflexiuni expresioniste, articulată într-o savant orchestrată construcție parabolică abstrusă. Poezia lui S., cu o componentă aforistică și oraculară definitorie, e aparținătoare neomodernismului contemporan, „înaltului” modernism sau extrem-modernismului. Nu este lipsit de tâlc faptul că, de pildă, termenul de referință pentru Ținutul bufonilor (2001) poate fi găsit în poemul The Waste Land al lui T. S. Eliot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
vii (ca în Muma lui Ștefan cel Mare) sau prin etica aspră a timpurilor de trecute vitejii (Daniil Sihastrul). Față de restul producției lui poetice, legendele tind către o expresie relativ condensată, spre o frază mai puțin încărcată, uneori spre rezolvări aforistice. Pe un teren mai propriu se găsește B. în balada fantastică, căci el poate desfășura aici senzațiile intense născute de spaimă și oroare. Situându-se în sfera de influență a romanticii germane (Bürger, Uhland), dezvoltă, în plăsmuiri demonice și macabre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
lucrarea de față. În capitolul Critica și istoria literară interbelică. Eseistica, din Istoria literaturii române , capitol redactat de Nicolae Manolescu, lui Vladimir Streinu i se acordă " rânduri. Se cuvine apreciat excepționalul efort de concentrare a materiei critice până la dimensiunile judecății aforistice, cvasiparadoxale: "Vladimir Streinu se află la mijloc: între aplicația lui Pompiliu Constantinescu și harul expresiv al lui Perpessicius. E neîndoielnic un stilist, dar mai puțin consecvent decât primul. Curios, poate, opera lui capitală e o culegere de eseuri despre Clasicii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
claritatea și rigoarea minții reprezintă „imperativele unui lirism care nu-și mai caută ființa în introspecție și mister, ci în sentimentul exultant al existenței” (Petru Poantă). Spirit cumpătat și reflexiv („iar gândul drept nu zboară, el se cerne”), poetul exaltă aforistic energiile puse în slujba umanității. Liricii senine, echilibrate și optimiste din primele volume, Centurile de siguranță îi adaugă zona mai gravă a reflexivității. Neliniștita căutare a unor certitudini duce spre o mai puțin senină viață lăuntrică: „Mă doare ora ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
o mai puțin senină viață lăuntrică: „Mă doare ora ce se-arată / Și timpul ce aleargă-n mine, / Mă doare-a trupului / erată / Când cerul se rotește / Pe galbenele-i șine”. O tonalitate nouă își face loc aici; versul limpede, aforistic adesea, capătă pe alocuri accente melancolice, tulburătoare, grave, dând seamă că poetul își lărgește problematica, dobândind altă percepție a profunzimii. Volumul Zidit în fereastră (1984), carte postumă, aparține unor registre multiple. Tonul sobru, justițiar se întrețese cu ironia amară. Poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
invocă o lume a gândurilor „neîntrupate încă-n cuvinte”, înlănțuindu-se „în poeme nemairostite vreodată”, în timp ce poetul, asemenea unui pelerin, rătăcește „prin neștiutele iluzii” și caută răspunsuri la marile întrebări care îl frământă. Versurile aspiră acum la o concizie aproape aforistică, vădind o preocupare accentuată pentru cizelarea formei. În disputa dintre sentiment și rațiune, este preferat tărâmul vrăjit al „formelor- gând”. În esență, noi imnuri sunt aduse existenței, imnul definind lirica scrisă de P. Unele teme, cum ar fi condiția cuvântului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
considerente social-politice, prin deliberată subordonare față de slujirea propagandistică a unor comandamente emanând de la opțiunea politică la care aderase anterior. Începând cu Niște fabule mici și mari pentru mari și mici (1946), și-a înfrânat aplecarea spre lirism, alegând calea genului aforistic și didactic, iar ulterior și-a asumat - în chip neconvingător, lipsit fiind de vocație în materie - postura de poet-tribun, ce compune versuri agitatorice (Poeme pentru un ziar de perete, 1948) sau evocări istorice în conformitate cu exigențele oficialității comuniste: Grivița Roșie (1949
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
și marii penibili, singurii care ajung la o înaltă conștiință estetică a penibilului asumat, garant al celebrității postume. Penibilul de succes trebuie regizat, nevoia lui de spectacol fiind pe deplin satisfăcută prin atingere cu tragicomicul. Alături de arta paradoxului și sublimarea aforistică din primele trei capitole, Elogiul impotenței (maestoso) dă la iveală, stilistic vorbind, oralitatea speculativă, polisemia termenilor și dublul registru al argumentării, grav și totodată ironic, prefăcut și șfichiuitor, îngândurat și persiflant. Înrudit în spirit cu cartea de Elogii este volumul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fost / decăt boală și artă / ceea ce am câștigat / nu va a fost decăt sentimentul morții" (petrecute în 1998), surprins totuși în jurnal într-o fază avansată, jenantă, de euforie bahică. Să exemplificăm felul somptuos, învăluitor și totuși algebric, marea simplitate aforistică a dicțiunii la care a ajuns diagnoza critică a lui Gabriel Dimisianu: "Cotidianul, contingentul, lumescul, sunt marcate în viziunea sa (a lui D.L., n.n.) de un semn negativ, delimitează un ținut al răului, un spațiu al descompunerii și înjosirii, al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
temo che poi mi dimentichi / tu vita, tu anima mia. Textele lungi, epice, patetice, declamatorii, aflate sub regimul unei concentrări extensive cum spune Edgar Papu, i-au reușit mai bine traducătorului, decât sonetele, să zicem, decât textele mai scurte dense, aforistice de mare pondere imaginifică și prozodică. A ști la ce se poate renunța și la ce nu, în confruntarea cu fiecare vers sau fonem eminescian, înseamnă să câștigi partida unei traduceri care să treacă firesc, memorabil spre cititorul italofon, ceea ce
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fredde membra; Odă (în metru antic) nu respectă în traducere prozodia originalului, trădând-o din start inclusiv prin acel pronume inexistent la Eminescu: io non credevo mai d'imparare a morire; giovane eterno, stretto nel mantello, se abate inexpresiv de la aforisticul "Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi"; Veneția: vorrebbe rianimare la sua donna edulcorează grav versul "Miresei dulci i-ar da suflarea vieții"; inexplicabil, San Marco, în timp ce dă verdictul cunoscut, studiază (sic!) clipele: studiando gli attimi, pronunzia. Cu mâne zilele-ți
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]