669 matches
-
unii dintre colaboratorii munteni (Bolintineanu, Bolliac, Gr. Alexandrescu, Heliade-Rădulescu) veneau la băi la Mehadia și așa le contracta articolele pentru Gazeta de Transilvania, „atât prin viu grai, cât și prin corespondență, oricând se putea fără a fi acelea deschise și afumate cu clor sau carbol În contra ciumei”3. Recolta numerelor din foaia ilustrată a lui Asachi, Icoana lumei (1840-1841), Îmbogățește știrile despre Honigberger și fiecare dintre articolele mărunte de interes oriental certifică identificarea și utilizarea tot mai amplă a unei imagini
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de trecerea timpului și de iminența morții, ele compun un jurnal de muribund și consemnează lupta cu așteptarea morții: „De câteva zile defilez prin propriu-mi trup,/ cu tot alaiul: pompieri, cămătari, perfuzii și rock-mani - / pereții sunt fie scorojiți, fie afumați/ iar tribuna a înmugurit./ Îmi oglindesc sângele în cana cu ceai amar/ așteptând căruța cu un câine/ pe coviltir...” (Drapel la indigo). Imaginea trupului (dinăuntru, cel cu organe bolnave, ori trupul dinafară, spiritual) revine obsedant, deghizând boala și spaima de
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
distincte rămâne legitimă și dezirabilă. Din secolul al XVIII-lea încoace, universitățile europene au început să denunțe idealul patristic al unității dintre bine, frumos și adevăr. Odinioară niște categorii transcendentale cu efect de vitraliu asupra cunoașterii, universaliile medievale au fost afumate de aroganța iluministă. Legătura organică dintre ce și cum a fost treptat compromisă. Formarea a devenit informare, iar cunoașterea, tot mai metodică, și-a luat ca standard performanța cognitivă (IQ). Anemierea componentei liturgice din cunoașterea teologică a coincis cu dislocarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai luat în parte, mai un negoț, mai ceva pământ, am ajuns ce sunt. Grijă pentru ziua de mâne n-am, oleacă deoparte este, datorii nu, cinstea- i cinste ! Rabde cine nu știe trăi !... Apropiindu-se de patul cu tăblii afumate din stejar, omul văzu că Zalomir ațipise. Prevenitor, bătători perna cu palma și zise cu glas scăzut : Dacă este nevoie de ceva, la noapte strigați la Marghiolița. Doarme în perete cu odaia asta. După puțin adaose cu un ton mai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în locul celor provocate de fumul de pucioasă, care-i producea vărsături și migrene rebele. Dar nu era după voia lui. Trebuia să suporte totul fără să crâcnească, mai ales după ce în mintea sa încolți bănuiala că anume pe el îl afumă și că de el, nu de țânțari, vrea să scape Carol prin această brutală tortură. Când observă efectul malefic pe care îl avea metoda sa asupra lui Filip, Carol dublă și apoi triplă numărul de tăvi și cantitatea de pucioasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a spus: Aici am să hălăduiesc și am să-i slujesc Domnului până la sfârșitul zilelor mele". De atunci trecuseră mai bine de patruzeci de ani. Cobora în târg extrem de rar, de pildă după lumânări din ceară curată, care să nu afume pereții zugrăviți cu sfinți ai bisericuței. În lunile de iarnă hiberna ca liliecii. în rest, se culca și se scula o dată cu soarele, mânca după fazele Lunii, îngrijea de bisericuță, ținea slujbe de câteva ori pe zi, lucra pământul micii grădini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
românești, nici a mia parte din infectele porcării care i-au fost făcute de nulitățile nemernice care au încercat să-l ucidă ca scriitor. Și în zilele noastre povestea încearcă să se repete. Niște „literați” precum Ilarion Pârțac, sau Grigore Afumatu încearcă să-i scoată pe nas lui Arghezi volumele „1907, peisaje” și „Cântare omului” ca un fel de reproș adresat lui Arghezi că nu s-a lăsat ucis ca poet de zerourile literare ale vremii de atunci. Păi se știe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
au fost scrise în timpul comuniștilor, ca să le numim compromisuri, cum le numiți pe cele ale lui Arghezi. Poate că o să vă întrebați, pe bună drepte de altfel, cine sunt cei doi critici contemporani enumerați mai sus, Ilarion Pârțac și Grigore Afumatu? Cum nu-i cunoașteți? Păcat? Credeam că măcar dumneavoastră îi cunoașteți, fiindcă sincer vă spun că eu nu-i cunosc și nici nu am auzit de ei vreodată prin literatura română. Și să nu credeți că dacă nu-i cunoaștem
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în locul celor provocate de fumul de pucioasă, care-i producea vărsături și migrene rebele. Dar nu era după voia lui. Trebuia să suporte totul fără să crâcnească, mai ales după ce în mintea sa încolți bănuiala că anume pe el îl afumă și că de el, nu de țânțari, vrea să scape Carol prin această brutală tortură. Când observă efectul malefic pe care îl avea metoda sa asupra lui Filip, Carol dublă și apoi triplă numărul de tăvi și cantitatea de pucioasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a spus: Aici am să hălăduiesc și am să-i slujesc Domnului până la sfârșitul zilelor mele". De atunci trecuseră mai bine de patruzeci de ani. Cobora în târg extrem de rar, de pildă după lumânări din ceară curată, care să nu afume pereții zugrăviți cu sfinți ai bisericuței. În lunile de iarnă hiberna ca liliecii. în rest, se culca și se scula o dată cu soarele, mânca după fazele Lunii, îngrijea de bisericuță, ținea slujbe de câteva ori pe zi, lucra pământul micii grădini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
această infracțiune penală, judecătorul va ține seama de propunerea anchetatorului ca pedeapsa să fie minimă. Ai Înțeles...?” „Nu prea, totuși vă ascult...!” Permanent zâmbind teatral, Lct.Col.Tudose Ion, desfășură pe masă unele situații de plată de la punctul de lucru Afumați În timp ce aprecia unele aspecte ale trăirii cotidiene, apoi izbugni În râs. „Idiotul dracului...” Am ordonat Șefului comisiei să scoată În minus lucrarea cu două ori trei sute mii lei iar el tâmpitul, din exces de zel a tăiat Închipuiește-ți, un milion
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o pasiune Încât În curând anemicul electric bec ce lumina destul de neconvingător Încăperea deveni inutil...! Puțin mai târziu, În momentul când fură Încolonați pentru a merge În sala de judecată miroseau a fum, de parcă cineva Îi așezase de vii la afumat...! Flancați doi câte doi legați În cătușe,Întreg convoiul se Îndreptă către sala de judecată fiind rânduiți câte doi În boxa acuzaților, unde oropsiții soartei spera să li se facă dreptate Însă, omul legei nu avea timp. Peste treizeci de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
întrebat oarecum mirat, gândindu-mă la o anume vecină care-i mai călca pragul și-i călea nervii cu gura ei spartă. -Ai să vezi, parcă spunea ridicând din sprâncene. Din bucătărie venea un miros ca de ars. O fi afumat mămăliga, mă gândeam, dar e bună la foame. Liliana maică, mai zăbovești, că i-o fi foame copilului, că vine de afară? Imediat Mătușă!... să se-nverzească apa de la mentă un pic și vin... vin imediat... Cine e? am întrebat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
realitate, nu știu. Nu eram nici Anita, nici Ursula. Într-o bună dimineață, Ursula a plecat înapoi în Englitera ei. Sub stejarul de la Gospodăria de partid am găsit o cutiuță de trabucuri Christinne of Danemark, dintr-alea cu care ne afuma ea în serile noastre în grup. În cutie, un chihlimbar care încălzea o bucată de argint brut, neprelucrat. Uneori cred că l-ai văzut. În clipele în care mi se face dor de starea de comuniune cu o ființă omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din nas și a mormăi, cum îi era obiceiul. — Da’ de ce nu ești mulțămit, uncheșule? îl întrebă flăcăul. - Măi Dăvidel, măi Boghene, răspunse moșneagul, pân’ ce n-a da un pospai de ninsoare, noi nu punem carne de capră la afumat. Boghean începu a râde: — Ia spune, uncheșule, te-a apucat vreodată Crăciunul fără bujeniță în pod? Asta nu s-a pomenit, măi băiete. —Atuncea și ist’ an, uncheșule, ne-om învrednici să ne suim pe Deleleu... Planul nostru-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a intrat acolo, pentru început? a întrebat Mitch. Nicholas a râs. —Nu contează. Așadar, cum o scoți? —Spargi sticla, a zis Mitch. Nicholas a dat din umeri. Asta ar fi o posibilitate. S-a uitat la mine. —Alte sugestii? O afumi, a zis Barb. He, he, he. — Mă dau bătută, am zis. Spune-mi. Nu e o ghicitoare. Nu există un răspuns corect. —Cum așa? Și gâsca rămâne în sticlă? —Nu neapărat. Dacă ai răbdare. Așteaptă cât de mult e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ferm convins că În spatele bunăvoinței și a generozității afișate de inginer se ascund intenții dubioase. Un om cu un astfel de nume nu putea fi curat. Poate că Într-adevăr inginerul achiziționa tablouri ca apoi să le dea foc. Sau afuma cărțile ca pe niște bucăți de slănină și le lăsa să se usuce În pod. Poate turna catran sau asfalt peste ele. Îndeletnicirea lui era, oricum, destul de dubioasă. Tălpile lui Bikinski străbăteau În lung și În lat domeniul său. Asfaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fusese învăluit și pulsul ei slăbit. I se părea că orașul nu mai e acela la locul cunoscut și că ele nu mai ajung. Totuși se deștepta treptat, și cu toate că orașul era numai un pâlc obscur cu mucuri gălbuie care afumau orizontul, el creștea mereu și legea omului, așezarea lui își reluau însemnătatea covârșitoare. Adineaori, natura domnea prin simpla atitudine a luminei. Luna stăpânea și transforma tot cuprinsul; acum, clădiri, ființe, fapte, de la cele mai mici la cele mai mari, preponderau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și putrezise chiar și crucea de lemn În care fusese dăltuit. Învățătorul Îngâmfat se lăudase la divan cu povestea singuratică, rătăcită printre hârțoagele bisericii. Scria preotul rămas fără nume că Diavolul Își făcuse loc și Își găsise sălaș În pielea afumată de tămâie a țârcovnicului de atunci. Începuse a sta cu dinaintea numai Învârtoșată, În scurtă vreme nevasta nu-l mai putuse potoli și Încăpea. Nerușinatul Îmbia cu voce mieroasă femeile satului după ce a lui Își luase odraslele și fugise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i se datora, ajunsese formulă glumeață de salut și de urare. „Ura, cetățeni!” zicea câte unul care Înălța halba ori borcanul În care fuseseră morcovi În saramură din comerțul de stat ori frunze de spanac spre ceilalți Însetați gălăgioși și afumați de tutun ieftin. Când era Încă În putere, Tatapopii deschisese o cârciumă În chiar mijlocul satului, Într-o casă cu ziduri groase, de cărămidă, ce aparținuse cândva unui chiabur poreclit Ovreiu și care fusese confiscată de reprezentanții dictaturii proletariatului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Domnia Sa întârzie cam mult în seara asta, nu vi se pare? — Azi a avut loc un banchet pentru sărbătorirea victoriei în tabăra principală. Stăpânul meu rareori se atinge de sake, dar poate că a băut puțin și s-a cam afumat, cu toate toasturile. — Vă pot servi masa de seară? — Nu, nu, îmi voi aștepta și cina, până văd că s-a întors. Îmi pare rău, totuși, pentru oaspetele pe care l-am reținut atât de mult. Ce-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
impresionat de spiritul neobosit al lui Kanbei. Toranosuke se retrase în camera alăturată și puse lemne pe foc. Odată cu ploaia, țânțarii apăruseră și, în seara aceea, erau deosebit de supărători. Focul încălzea și mai mult atmosfera deja înecăcioasă, dar cel puțin afuma și țânțarii. Ce fum e aici, comentă Kanbei, tușind. Șonticăi pe lângă paji și intră, neanunțat, în camera lui Hideyoshi. Nu peste mult, cei doi conversau bucuroși. Glasurile lor aproape păreau să se ia la întrecere. Cred că va fi greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
arată și pe dinăuntru. Am trecut prin fața dughenei cu țesături de tot felul, dar n-am intrat. Călugărul s-a făcut că nu vede nimic. Ochii lui cătau doar la crâșma de alături...Intrăm fără prea multă codeală...O încăpere afumată peste poate, duhnind a rachiu...Tejghetarul ne iese în întâmpinare și întreabă cu mare plecăciune: Care-i pofta sfinției tale, părinte? Ne-o pălit oleacă de sete și ne-am gândit la o ulcică cu mied. Facă-se voia sfinției
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
trecătoare nici nu le bănuiam. Și trebuie să fi suferit tare mult știind câte necazuri ne vor roade familia peste un timp, când el își va fi încheiat socotelile cu viața. Era o prezență parcă desprinsă dintr-o icoană veche, afumată de flacăra candelei: mic, negricios, cu un zâmbet încolțit veșnic în colțul gurii și mereu mirosind a fructe coapte. Întotdeauna ne aducea câte ceva și noi săream de bucurie și strigam într un glas: „Vine moșul Racu!”. În seara aceea a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu dispuneam de două sute de mii de lei). Aglaja Vet. era o fată destul de complicată chiar și pentru mine - din cât am feuilletat romanul ei, în câteva după-amiezi la Cărturești - cu niște complexe de mic Chaplin, crescută chiar în atmosfera afumată de circ ambulant. Era totuși un Chaplin femeie, devenit prematur femeie și cu o aversiune greu disimulată față de bărbați - ca în fragmentul din primele pagini, despre bărbați, „mai puțin credincioși decât femeile fiindcă nu suportă ca cei din jur să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]