281 matches
-
am o durere insuportabilă a spatelui. Mi-am pus, de data aceasta, ghiozdanul rezemat de trunchiul copacului și acolo m-am așezat și eu. Era liniște. Am vrut să închid ochii, să adorm, să uit de toate...măcar pentru câteva afurisite de minute! Și n-am mai fost conștientă după... Visam. Trecusem deja linia imaginară dintre realitate, viața de zi cu zi și lumea viselor, unde totul devine cum vrei tu, nimeni nu e rău, nimeni nu fuge de tine și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
culese de pe jos exemplarul din Télégramme de Brest pe care ea i-l aruncase la picioare ca un duelist care cere satisfacție pentru o ofensă. Citi rapid titlul scris cu litere mari, o privi pe Gwen și izbucni În rîs. - Afurisita de Yvonne! Păcat că pe tine te-a cruțat cînd te-ai născut... Îi vîrÎ ziarul În mînă și se duse liniștit să-și pună crosa În cărucior. - SÎnt dezolat că te dezamăgesc, Gwen, dar nu mă aflu la originea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
N-am putut să dorm, i-a răspuns Jake amărât. Fiona s-a dus la ceainicul electric. Fiind deja plin cu apă, femeia n-a făcut decât să apese pe butonul de pornire. —Te înțeleg perfect. Cineva a dat o afurisită de petrecere în josul străzii, iar zgomotul a fost infernal. Puștiul a clătinat din cap. Nu, nu din cauza asta n-am putut să dorm. M-am tot gândit la tine și la tata. Fiona s-a așezat lângă el la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
l-am făcut... — Nu-mi place, ce să fac! Se va rezema și ea de bufet. Îi voi întinde țigara să și-o aprindă și pe a ei. Se va feri amuzată, crezând că vreau să fac cine știe ce scamatorii cu afurisita aceea de țigară care tot o pornea spre aragaz. Și eu după ea. — Sunt frântă. N-am dormit de două nopți. — Pentru tortul acesta? — Și pentru el. Azi-dimineață l-am făcut. Ieșisem din gardă. — O gardă grea? Sunteți medic? — Asistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o felicitare și m-am îngrijorat. Oricum, ce faci - și unde te duceai când te-am oprit? Chiar nu știu, Judy. Pur și simplu aveam chef- ba nu, o să-ți spun exact ce făceam. Dacă vrei să știi, duceam înapoi afurisitele de fursecuri. —Cum - fursecurile? am râs eu. Doar nu vorbești serios? Dar mi-am dat seama într-o clipă că așa era. Foarte serios. Ridică punga de plastic pe care o avea și mi-o deschise la nas. —Vezi? îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tale alea-nțepate uitându-se la mine de parc-aș fi ceva scos din râu, dac-ar fi simplu? Îmi venea să-l pocnesc pe rahatu’ ăla idiot. — Aici se face? am întrebat eu. Mă hotărâsem să-i ignor zâmbetul și afurisitele de comentarii evidente și să-ncerc să scot niște informații utile de la el. Se face undeva? Cred că sunt vreo două spitale aici, da, Stacey, care fac operația, dar, așa cum ți-am spus, chiar nu ți-aș recomanda așa ceva. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lui Sally, dacă nu din partea mea -, dar în seara aia nimic nu-l scotea din starea întunecată. Eu am încercat. În ciuda comportamentului său ciudat și a propriei mele stângăcii, am insistat să se întoarcă acasă de la supermarket cu mine, cu tot cu afurisitele de fursecuri, pe care știam că oricum nu le vor primi înapoi. Plănuiam să deschidem o sticlă de vin și să uităm de toată povestea. Plimbarea împreună înapoi spre casă a fost una nefericit de apăsătoare. Am încercat tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dispozițiile tale proaste, obositoare, și-acum îmi zici să tac? De ce naiba trebuie să-ndur eu atitudinea ta de doi bani doar pentru că nu știu ce caz jalnic nu merge cum vrei tu? Eu nu-mi vărs nervii pe tine când vreo afurisită de directoare face pe deșteapta la o inspecție de-a mea, nu? Ești egoist și... — Pentru numele lui Dumnezeu, Judy, taci, a spus din nou. De data asta chiar m-am enervat. Încă se uita drept la mine, dar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
asta. E un bărbat extraordinar, da’ nu e... Giles Monterey, nu? Nimic nu e mai rău decât dezamăgirea În dragoste, așa-i? Eu speram la o ședință de Cuplare cu domnul Moscova și nu m-am ales decât cu o afurisită de pereche de butoni Fabergé și cu un sărut din partea unui pat cu apă. Ăsta e cel mai nasol Crăciun din viața mea. Mie, pe de altă parte, Crăciunul mi se părea de basm. Nu Întotdeauna fusese așa. Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
călătorea, alături de mama sa, pe platforma unui vagon de marfă descoperit și se simțea mândru, fericit și ocrotit ca în sânul lui Avram. Acum la fel. Nu are nici o pretenție. E foarte mulțumit și că a rezolvat și problema cu afurisitele acelea de țigări. De foame mai rabzi, gândea el, dar dacă nu ai ce fuma e jale, ești un om vrednic de milă. Mai mare necaz nici că se poate! Te uiți la alții cum tacticos și dezinvolt scot fumul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rezultatele muncii de doi ani ale câtorva sute de militari instruiți. Răspunderea era mare. Se acordau calificative pentru felul cum își îndeplinea misiunea fiecare specialitate în parte. El trebuia să transmită prin radio coordonatele cu cea mai mare precizie, însă afurisita de stație nu funcționa. Ia vezi, tovarășe căpitan, ce s-a întâmplat cu stația! îl atenționează generalul. Riposta: Prostul de caporal a stricat-o! Și adresându-se direct lui Bidaru: Batalionul disciplinar te așteaptă! Sabotaj în regulă! Generalul, cu experiența
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vederii restul casei. Iar când nu va mai exista absolut nici un loc în care lucrurile astea s-ar putea afla, îmi spuneam pe când trăgeam de cutii și dosare, golindu-le pe jos, o să mă duc la etaj și-o să dobor afurisita aia de ușă încuiată. Dar n-am făcut-o. Când am ajuns la asta, după ore de răsturnat, cercetat și împrăștiat, furia care-mi rămăsese nu mai era destul de puternică sau destul de înverșunată. Acolo unde înainte existase teama aceea distructivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un mic iglu. Aici e exact la fel, numai că s-au folosit cărți de telefon. Își apropie capul de al meu. De fapt, nu-i mare scofală. M-am uitat la ea. — Scout, la fel de bine ar putea fi o afurisită de casă din turtă dulce. Îmi aruncă un zâmbet larg. — Păi, din punct de vedere tehnic, și asta-i posibil. Am râs, un râs normal de data asta. — Mă bucur că ești aici. — Fac și eu ce pot. — Doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care nu le poate îndepărta prea repede. Se pleacă la drum în Pădurea vieneză. Cu căciuli de lână, împletite din lucruri vechi, de pe vremea războilui, deșirate și refolosite, pantaloni de schi, pantofi grosolani și tot ce poate fi mai rău: afurisita de gustare la pachet. Care miroase a brânză și‑ți face sete. Nu se poposește nicăieri, fiindcă asta costă bani; un copil poate să bea și apă, care oricum nu‑i de găsit. În curând, sandvișul cu brânză o să‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de ce? Pentru că și eu și vipera ne aflăm în vis... În realitate, sunt tare periculoase viperele, copii! Asta a ieșit, probabil, să se încălzească la soare, pentru că sângele ei e rece și viperele, cât sunt ele de vipere, adică de afurisite și de veninoase, nu-și pot încălzi singure sângele, nu pot face nimic, nici nu se pot mișca dacă le e frig. ...Desenați aici, copii, cum stă o viperă pe munte: Îmi pare rău, doamnă viperă, ați nimerit cam prost
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nemernica asta pînă-i ies ochii din cap, dai imposibil, fiincă deși acum mi s-a Întărit, ea Îmi soarbe ca curu viața din mine, mă sugrumă și țipă: Oprește-mi respirația ce naiba! Fute-mă mai tare! Mișcă! Mișcă! Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe cînd intru În convulsii, iar ea țipă și mîrÎie, iar dinții ei mă mușcă de buza de jos În vreme ce urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gîfÎind, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
fi vrut să se alăture partidei de sex, așa că mi-am pierdut sângele rece. — Ei bine, chestia e că lucrez pentru o femeie foarte pretențioasă și trebuie să ajung aici cu două ore și jumătate Înaintea tuturor celorlalți angajați de la afurisita asta de revistă, ca să fiu pregătită pentru sosirea ei, am zis eu, iar vocea-mi era plină până la refuz de mânie și sarcasm. — Au! Întrebam și eu. Scuză-mă, dar sună foarte rău. Pentru care dintre ele lucrezi? — Lucrez pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apropo la ziua noastră comună de naștere. Nu știu cum aflase care e ziua mea de naștere, dar Îi plăcea la nebunie că era aceeași cu a lui. Și, din motive neștiute, chestia asta devenise parte din ritualul nostru matinal. În fiecare afurisită de zi. Erau opt lifturi În partea de clădire ocupată de Elias-Clark, jumătate pentru etajele unușaptesprezece, și cealaltă jumătate pentru cele de la șaptesprezece În sus. Numai prima jumătate conta de fapt, pentru că toate firmele faimoase Își aveau birorile la primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și În care păstram și ceva provizii: haine care nu Îi mai erau necesare și care costaseră zeci de mii de dolari, haine luate de la curățătorie, aduse la birou dar Încă neduse la apartamentul Mirandei, și cel puțin două sute dintre afurisitele alea de eșarfe albe Hermès. Auzisem că Hermès se hotărâse să nu mai producă, Încă de anul trecut, genul acela de eșarfe - un pătrat alb și elegant de mătase. Cineva de la firmă se simțise dator să Îi ofere Mirandei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În birou În pas de defilare și Îmi voi da demisia. În fond, ca ce chestie să Înghit rahatul ăsta din partea ei? Ce anume Îi dădea ei dreptul să-mi vorbească - să vorbească oricui - În halul ăsta? Poziția? Puterea? Prestigiul? Afurisitele de țoale Prada? Unde, În tot universul ăsta, un asemenea comportament putea fi considerat acceptabil? Chitanța pe care trebuia să o semnez zilnic pentru ca prânzul de nouăzeci și cinci de dolari să fie inclus În factura plătită de Elias-Clark era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Înhățat telefonul, dar m-am adresat lui Emily: — E ceva important, am șuierat eu În direcția ei. Prietena mea cea mai bună Încearcă să Închirieze pentru noi un apartament prin telefon, pentru că nu pot să plec de aici pentru o afurisită de... Trei voci m-au atacat simultan. Cea a lui Emily era calmă și măsurată și avea În ea ceva primejdios: — Andrea, te rog, a Început ea, În timp ce, concomitent, Lily urla la telefon: — Ni l-au dat, Andy, ni l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe care Îl aruncasem deja În dimineața asta. Deocamdată, era o zi relativ normală În ce privește Buletinul. Eram pe punctul de a intra În Hotmail, să văd dacă mi‑a trimis cineva vreun e‑mail, când ea a intrat În birou. Afurisita de Sophy! Iar uitase să ne prevină telefonic. — Presupun că Buletinul e pus la punct, a zis ea cu voce de gheață, fără a ne privi În ochi sau a lua notă În vreun alt mod de existența noastră. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rău, iar florile erau un mod foarte dulce și galant de a relua legătura și de a-mi spune că Își cere scuze. Și mie Îmi pare rău, am gândit În direcția florilor. Nu știu de ce am fost așa de afurisită și de răutăcioasă, mai ales că de atunci n-am Încetat să mă gândesc la tine nici măcar o clipă. Da, mi-ar face mare plăcere să ne vedem la cină și să facem uitată toată conversația aia stupidă. Și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pentru entuziasmul meu prematur, pentru că crezusem că telefonul lui Sammy - și chiar de ziua mea, să nu uităm - Însemna mai mult decât că omul era pur și simplu amabil și că se ținea de o promisiune față de o veche prietenă. Afurisitele alea de Harlequin-uri - ele erau problema. Mi-am jurat că o să mă las de chestiile alea jalnice, pentru că mă Încurajau să Întrețin așteptări total nerezonabile. Vreau să zic, Dominick sau Enrique n-ar fi zis niciodată „Am ceva să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
hotărăște să îndure de unul singur "calvarul" educației sale sentimentale. Această educație începuse destul de devreme, la colegiu, și stătuse de la început sub semnul cruzimii. La începutul romanului, naratorul încă își mai amintește cât de mult fusese, ca adolescent, "martirizat" de "afurisitele de mici protestante", de "viclenele cochete" care, pretextând că vor să-și păstreze neîntinată virtutea, îl "torturaseră în fel și chip". Își mai amintește încă de flirturile acelea, de zbaterile acelea amoroase în cursul cărora sinistrul se întâlnea cu ridicolul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]