490 matches
-
ar lUa Un geamăt doar să mi-o înmoi. OFELIA: Ești tot mai înțepător și tot mai jignitor. HAMLET: La fel vă purtați voi cu bărbații voștri. - Haide odată, criminalule: futu-i mama ei de treabă, termină cu scălâmbăielile astea afurisite și dă-i bătaie. Hai odată, „croncanulcroncăne a răzbunare."8 LUCIANUS: Gând negru, ceas de taină, mâini dibace Și-otravă - bun prilej faptei ce coace. Tu, suc din ierburi noaptea adunate, 'Ntreit sporind veninul lui Hecate 9, Cu vraja-ți
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
vor conduce cerbii pînă-n prag și vor izbi cu coarnele în poartă. (Pseudokynegheticos) Ai regăsit, scumpe domnule Odobescu, într-unul din poemele de mai sus, o imagine asupra căreia zăboveai îndelung în cartea domniei tale: aceea a Sfîntului Hubert, "vînătorul afurisit care-și vînduse sufletul către diavol pentru ca să poată lovi tot drept, printre brazi și printre stînci", și care, "printr-o minune cerească, se prefăcu în blîndul și cuviosul episcop și apostol al Ardenelor creștinate"... Rezemat de balustrada unei terase, în
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
zona materialității în care ia naștere un necurmat insolit asociativ: Imaginînd cuvîntul / în formă de taler,// umblă lin, frățioare, / fă-ți cruce, cruce prin care / sufli în eterul absent, // vrei să-l împuști, cuvîntul / te miruiește la mir, urgent,// cuvîntul, afurisită ispită, / a-l stîrni, a-l îmblînzi, a-l milui, // cu ultimul cent ..." (Afurisită ispită). În direcția unei asemenea ontologizări, cuvîntul își proclamă absolutul, se confruntă exultant cu peisajul: "Cuvîntul ilot n-a îmbrăcat, / n-a purtat, nicicînd, ghilimele, // poți
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
de taler,// umblă lin, frățioare, / fă-ți cruce, cruce prin care / sufli în eterul absent, // vrei să-l împuști, cuvîntul / te miruiește la mir, urgent,// cuvîntul, afurisită ispită, / a-l stîrni, a-l îmblînzi, a-l milui, // cu ultimul cent ..." (Afurisită ispită). În direcția unei asemenea ontologizări, cuvîntul își proclamă absolutul, se confruntă exultant cu peisajul: "Cuvîntul ilot n-a îmbrăcat, / n-a purtat, nicicînd, ghilimele, // poți intra, zor, în pămînt, / poți zbura, șchiopătînd, în stele" (Din atîtea mere). Oare nu
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
actorii sclifosiți ai unui timp pe care nu-l înțeleg, dar pe care se prefac a-l reprezenta, artiștii bovarici și posedați de arta imitației eficiente și, evident, încă mulți alții, pot sta de-acum liniștiți. Una dintre cele mai afurisite voci ale comentariului artistic și unul dintre condeiele cele mai acute din ultimele decenii au amuțit, din nefericire, pentru totdeauna. Cu puțin înaintea Anului Nou și aproape în aceeași zi cu Alin Gheorghiu, Cornel Radu Constantinescu s-a stins din
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
aseptic în care, oricîtă murdărie aș fi făcut, totul lucea de curățenie. Adio, tu, stilou antediluvian, unealtă primitivă și mîzgălitoare, adio, tu, blestemată de hîrtie poroasă și scorțoasă, care m-ai torturat cu petele și rănile tale, adio, tu, caligrafie afurisită ce mi-ai asasinat nopțile tremurul tău hidos, adio, tu, umflătură a tendonului metafalangian, adio, tu, masă de scris, adio, tu, ritual. Da, adio, tu, ritual. Mi-am dat la un moment dat seama că tot ritualul meu, atît de
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
eu și numele meu e românia. avuția mea: cîteva sute de cărți un lighean roșu de plastic un fier de călcat uzat un aparat de radio un serviciu de ceai de culoarea pămîntului un suflet orgolios și necruțător o piele afurisită un dumnezeu plictisit o dorință ca o vină de moarte tu plimbi pe străzile unui oraș din centrul europei lașitatea și lipsa mea de speranță a doua scrisoare către nikos pune mîna pipăie simți zidul? aici nu ne vede nimeni
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
umană în urbea noastră mișcată de mîini călăuzitoare că nimic nu se dobîndește pe gratis nimic nu-ncepe zborul fără o fîlfîire peste prăpastie împins de-un resort nesăbuit. Așa a început: un grup de spartani cheflii a tăbărît în afurisita crîșmă din piața urbei în care Dumnezeu a aprins în pahare focul verde în care năvălitorii cîndva și-au cioplit case în ele să facă isprăvi de seamă. Strașnică amăgire. II Așa au început să se miște mîini călăuzitoare (și
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
sugerează mătușile) salută în cîteva limbi, romanul nu compune o imagine tocmai armonioasă. Totuși, ne aflăm într-un spațiu în care nu se vorbește românește decît de nevoie și atunci prost. Țiganii le strigă germanilor cuvinte nu tocmai politicoase ("Săsălăi afurisiți! Cu Hitler al vostru cu tot! Cărați-vă la dracu în Germania!"), obsesia purității etnice e generală, ungurii sînt undeva mai jos în ierarhia socială, românii și mai jos. Educația atenuează totul, diferențele rămân însă clare în mintea personajelor. Cel
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
am reîntâlnit pe Nicolae Duca, un admi rator al meu de la București, care, ca și mine, fugise din România comunistă. Băiat de boieri, deștept foc, licen țiat în Drept, era foarte fin ca fizic și avea un cap de fanariot afurisit. Îi plăcea muzica și cânta la pian. Ne înțelegeam de minune, căci avea mare haz, era cultivat și dansa admirabil. Pasiunile lui erau vânătoarea și pescu itul. Am fost atât de fericiți să ne revedem în libertate, încât, fără să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
voce cruntă. Eu nu sînt moale ca mămica voastră! Ei rînjiră la ea, iar cea mică începu să chicotescă. Doamna Fleck se aplecă peste pat și gemu în timp ce-i înveli cu păturile. — Vai, Lanark, nu-mi plac deloc copiii ăștia afurisiți. Lanark le arătă pumnul și se strîmbă atît de grotesc și de amenințător la ei, că izbucniră într-un rîs zgomotos, apoi se întoarse în dormitorul lui. Era o cameră îngustă ca un coridor, cu tavan înalt, cu o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prea laș să cunoști alți oameni“. Și-o aminti pe Rima, care stătea alături de cei din grup, dar părea că se distanțează de ei. „Ar trebui să încerc s-o cunosc“, se gîndi el. „Ah, de ce au apărut zorii ăia afurisiți tocmai cînd aș fi putut aranja s-o duc acasă?“ Se gîndi la Sludden. La fel ca Rima, Sludden părea că se distanțează de emoțiile din jurul lui. Deși era iubit de trei femei, îi era credincios uneia, și Lanark își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-mi că n-o să mă dai pe mîna altora și-o s-o ștergi. — îți promit. Nu-ți face griji. Spui asta doar pentru că murim de frig. Dacă o să scăpăm de-aici, o să mă dai pe mîna unei șlehte de asistente afurisite. N-o să fac asta! N-o s-o fac! — Spui asta acum, dar o să fugi cînd or să înceapă durerile. N-o să reziști. — Dar de ce să nu rezist? Pe tine-o să te doară, nu pe mine. Rima gîfîi și urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Jim Hutcheson, Stephanie Wolf Murry s-au înhămat la cercetări lexicale extinse pentru a asigura volumului consistența logică de suprafață necesară. Și ce să mai spunem despre zețarii angajați de Kingsport Press din Kingsport, Tennesse, pentru a culege această carte afurisită? Și totuși, ei sînt doar cîteva dintre miile de persoane cărora nu li s-a mulțumit și ale căror nume nu au fost pomenite. . în engleză este un joc de cuvinte între „waterworks“ și „fireworks“. în.trad.) FILENAME \p C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de primăvară și rămânând în noaptea absolută. Mai tîrzm, cam la vreo săptămână după acea seară luminată ca de o năzărire tulbure, băiatul avea să-i povestească Mariei, cu care încă se mai vedea, el dintr-un resentiment pentru "jidanca" afurisită care în toiul plăcerilor îi ponegrea pe dascălii omenirii, ea din singurătate și ca să poată merge la un film - tot ce-i plăcea mai mult pe lume - aventura sa în pântecul întunericului. Timpul topindu-se o dată cu lumina, singura măsură pentru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
oficial "bună ziua", încît fata se-nveseli și mai tare. Bănățenii ăștia tăntîlăi. La Govora Costel era-ntr-un grup de ucenici de la o școală profesională din Lugoj, toți o apă și-un pământ, înceți la minte și molâi, încît muntencele afurisite, Maria și încă două, care-și luaseră bilet prin sindicat, o țineau într-o distracție pe seama lor. Le dădeau întîlnire și nu se duceau, îi trimiteau să le aducă cine știe ce, și ei se păcăleau, și a doua, și a treia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mare, cu sporuri de tot felul, cu locuință la vilă zugrăvită în calcio-vecchio și cu scară interioară, și mai cu seama cu o femeie spre care se uită toți curgîndu-le balele când se-ntîlnesc la restaurant. "Păi când intră jidoavca mea afurisită, pistruiată până-n fund, în deux-pieces-ul ăla roșu și-n pantofi cui tot roșii, până și chelnerii rămân cu gurile căscate. Ce i-ar mai face ei, cum pășește țâțoasă și futeșă, cu poșetuța-n mână, pe covorul de la Athenee, din Salonul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se omoară. 2 2254 ACT I MARCU ACT II ANNA MOVILA ACT V Noaptea de rege. În noaptea cea de rege. ACT DIN URMĂ 1. MIRA 2. MIRA, TRIMISUL 3. MIRA, MARCUL (Toma știe că Anna Movilă e acel monstru afurisit care încurcă tot și se decide s-o piarză pe ea întîi, pentru ca să-i poată reuși planurile. Marcu, fiu de Domn, singur urmărește ideea d-a se preface înamorat de Anna, pentru ca să poată stinge sufletul acestei fiară, cu toate că este înamorat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei. Lui Illmann nu păru să-i pese și cântă cu un glas puternic de bariton. Cântatul meu făcu dovada unei considerabile lipse de voce și de entuziasm. Nu cântecele răsunătoare fac din tine un patriot. Problema cu național-socialiștii ăștia afurisiți, mai ales cu ăia tineri, e că au impresia că dețin monopolul patriotismului. Și chiar dacă nu Îl dețin acum, la cum merg treburile, or să-l aibă În curând. Când se termină cântecul, i-am mai pus lui Ilmann niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Îi convine propriului nostru șef al poliției. El și Reichskriminaldirektor-ul, Arthur Nebe, se urăsc de moarte. Caraghios și lipsit de sens, nu? Și acum, dacă nu te superi, chiar trebuie să plec. — Ce mai manieră de a conduce o poliție afurisită, i-am zis. — Crede-mă, Bernie, mai bine de tine că nu mai faci prte din ea. Rânji fericit. Și Încă e loc de mai rău. Informațiile oferite de Illmann m-au costat o sută de mărci. Informațiile nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că din portofoliul lui făcea parte și crima? — Păi, deh, zise Neumann, nu-l cunosc personal, dar din ce-am auzit e un maestru. Nu pare să fie genul lui. — Dar de Dieter Roșcovanul ăsta ce știi? — E un nenorocit afurisit. Ar omorî un om la fel de ușor cum altcineva se scobește În nas. — Unde dau de el? — N-o să-i spuneți că eu v-am zis, nu-i așa, Herr Gunther? Nici dacă ar fi să vă amenințe cu arma. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Norocul lor s-a dus de multă vreme. — Păi, nici al tău nu prea a câștigat la loterie. — Foarte adevărat, spuse el râzând. Nu mi-am Închipuit niciodată c-o să mă Îmbolnăvesc. Am crezut că o să scap din gaura asta afurisită. Aveam o slujbă bună la atelierul unui cizmar. — Ghinion, ce mai, am admis eu. — Sunt pe moarte, nu-i așa? — Nu asta e ce a spus doctorul. — Nu e nevoie să-mi vinzi gogoși. Îmi dau seama și singur. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Și, totuși, nu e capabilă să își schimbe norocul. Ca și țara ei, ea continuă să se destrame. Trupele japoneze intră în plină forță. Studiourile își reduc activitatea. Box office-ul se închide. 1936. Nici urmă de un pic de noroc afurisit. Ia o hotărâre și fă-o, îmi spun singură. Îmi fac bagajele și la noapte dusă sunt. O să stau la un prieten și o să-mi țin secretă adresa. Când scriu scrisoarea, îmi imaginez cum o va primi Tang Nah. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-i asta? RICĂ: O bucată nouă. Stella confidente! EFIMIȚA: Nu... asta... RICĂ: A! Un porttabac cu muzică. Are două cîntece. EFIMIȚA: Două? RICĂ: Firește. EFIMIȚA: Bine... (începe să plîngă) RICĂ: Ce ai? EFIMIȚA: Fir-ar a dracului de viață, ș-afurisită! N-am avut parte și eu măcar de o compătimire! RICĂ: Fii bărbată! EFIMIȚA (suspinînd): Întreabă-mă să te-ntreb! RICĂ: Alt nimic nu mai ai să-mi poruncești? EFIMIȚA: Ce! Eu să-ți poruncesc dumitale? RICĂ (declamativ): Să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
iasă puțin mai devreme, sprijinindu-se în cârje, ca să facă niște târguieli mărunte, dar după câțiva pași pe trotuar simțise cum puterile îl lasă și se întorsese cu hainele udate de ploaie și cu sufletul căzut parcă în pingelele pantofilor. Afurisită neputință la care-l adusese boala! Voise după aceea să se bărbierească, dar renunțase, fiindcă avea de gând să-și lase barbă, în semn de doliu pentru viața lui fără nici o noimă, își sunase pe telefonul fix mama ca să-i
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]