491 matches
-
de taler,// umblă lin, frățioare, / fă-ți cruce, cruce prin care / sufli în eterul absent, // vrei să-l împuști, cuvîntul / te miruiește la mir, urgent,// cuvîntul, afurisită ispită, / a-l stîrni, a-l îmblînzi, a-l milui, // cu ultimul cent ..." (Afurisită ispită). În direcția unei asemenea ontologizări, cuvîntul își proclamă absolutul, se confruntă exultant cu peisajul: "Cuvîntul ilot n-a îmbrăcat, / n-a purtat, nicicînd, ghilimele, // poți intra, zor, în pămînt, / poți zbura, șchiopătînd, în stele" (Din atîtea mere). Oare nu
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
în ordinea impusă prin norme ce a urmat Primului Război Mondial reapare la finalul celui de-al doilea. Concetrându-se pe o societate care îi este familiară, Sillitoe pune în lumină felul în care este practicată această mefiență: prin revoltă („sunt un țap afurisit care încearcă să i-o tragă lumii”) și având sentimentul urgenței (există referințe frecvente la posibilitatea reizbucnirii războiului). Doar că, la fel ca eroii lui seize the day din interbelic, Arthur Seaton se vede înfrânt de forțele supraordonatoare împotriva cărora
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
sfîrșit aruncă vălul de perle peste smîrcuri: "De-atunci, Ioana, la toți, seară de seară,/ Le-a fost cînd floare de jar, cînd nor, cînd vioară." Un joc. Un altul, joacă de sine, e Atavism: Dacă e joc, opriți jocul afurisit!/ Căci mă simt ostenit.../ Mi-e gura amară și trupul greu,/ De parcă aș duce-n mine un Dumnezeu...". Renunțările, știute, ale modernismului. Poezia care, însă, combină imagini din recuzita comună a marilor clasici ai perioadei, într-un fel care nu
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
de scris și de vorbit despre ce a citit poate, prin însumare, să-și facă și o imagine de ansamblu asupra literaturii române actuale. Cerîndu-i-se să definească stadiul în care se află ea, Dan C. Mihăilescu șarjează în stilul lui afurisit, dar dreptate - are: Suntem demult experț în arderea etapelor. Acuma ne aflăm în plină recuperare, refacere, revenire la simțri și normalitate. Ne sincronizăm din nou, ca în anii ’60-70, când intraserăm taman bine pe țeava psihologismului, Noului Roman și în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
confidențialitatea scrisorilor, a feluritelor hîrtii părelnic de minimă semnificație, în consemnarea unor convorbiri de demult ce s-ar părea că s-au mistuit în uitare etc., cercetătorul dispune de instrumentul unei expresii energice, care ajunge lesne la incandescență pamfletară. Limbă afurisită, dl N. Gheran se joacă cu victimele d-sale balansîndu-le între extreme, tratîndu-le ca pe niște păpuși prea pitorești: "Zile multe și frumoase îi doresc, la început de An Nou, domnului Pompiliu Macovei, diplomat prin excelență. Ba chiar îi doresc
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
ar lUa Un geamăt doar să mi-o înmoi. OFELIA: Ești tot mai înțepător și tot mai jignitor. HAMLET: La fel vă purtați voi cu bărbații voștri. - Haide odată, criminalule: futu-i mama ei de treabă, termină cu scălâmbăielile astea afurisite și dă-i bătaie. Hai odată, „croncanulcroncăne a răzbunare."8 LUCIANUS: Gând negru, ceas de taină, mâini dibace Și-otravă - bun prilej faptei ce coace. Tu, suc din ierburi noaptea adunate, 'Ntreit sporind veninul lui Hecate 9, Cu vraja-ți
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
ale exilatului care a avut de-a face cu eficienta mitocănie a concurenței occidentale. De-abia după ce-l întîlnești în micul lui palat, îți dai seama că Devis e totuși un om cumsecade, chiar și în desenele lui cele mai afurisite. Să nu uit, chiar dacă îmi place să-l zgîndăresc, îmi place să mă laud cu prietenia mea cu Devis, care din cînd în cînd e genial.
Căpăţănosul şi genialul Grebu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9859_a_11184]
-
au făcut caduc. De la Odobescu au rămas 11.000 de scrisori, de la Alecsandri și Hasdeu, câteva sute, spre a nu mai vorbi de ale lui Ghica, adevărate capodopere. Beckett este un epistolier la fel de genial cum este și dramaturgul. Totodată, unul afurisit, necruțător, al dracului. Scrie, bunăoară, despre Proust în 1929: „Își stăpânește forma până la a deveni sclavul ei. Unele din metaforele lui iluminează pagina ca o explozie strălucitoare, altele sunt atât de chinuite, încât par să exprime cea mai cumplită disperare
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2530_a_3855]
-
consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați, revelând același talent portretistic, ce conferă o și mai mare autenticitate Memoriilor. Astfel, Eugen Ionescu era "urâțel foc, mic, plin de mișcare și nerv... pe atunci veșnic neliniștit, jucăuș ca un copil, poznaș, afurisit". Parcă prin contrast, Emil Botta îi apărea Luciei Demetrius ca "un băietan, ca un înger, înalt, cu părul negru, cu ochi albaștri, alb ca o chiparoasă, sfios și încurcat în mișcări". Alterna tristețea, cu gluma, cu autoironia. Vagabonda întru încredere
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
apare chiar și Bill Clinton și povestea lui cu "Muunica", scuzată de adolescenții americani pentru care fleacul lor de relație înseamnă "că n-au făcut nimic" etc.) Femeia mânată de furia dorinței - excelent echivalează Vlad Russo termenul de "frumoasă și afurisită"- e "întruchiparea însăși a unei Furii, a uneia dintre cele trei surori funeste, blesteme ale umanității". Dezumanizarea, dollificarea - introduc special acest termen, încălcând legea limbii române, deoarece nu-mi place cum sună "păpușizarea" sau "marionetizarea"- are loc în extrem (altminteri
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
benigne care nu ar putea constitui azi prilej e mare supărare: moftolog, "nifilist", mangafa, mitocan, prea sec, mazetă. Chiar în atmosfera încărcată politic, bandiții și mizerabilii sînt numiri maximale. Blestemele sînt mai colorate. Zița își blestemă viața - a dracului și-afurisită - pentru că nu merge la Iunion îi urează soră-sii - parol - s-o îngroape. Mitocanul }ircădău e calificat disprețuitor: pastramagiule, dar azi nu vedem de ce ar fi asta o vorbă se rușine. Călătorul din Bubicó blesteamă cîinele în gînd să-l
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
și ia o pîine, ca să vă dau să mîncați. Brutăria era în colț. Și eu nu vroiam. Nu mă duc, ziceam. Iar ea: Du-te și ia o pîine. Era foarte necăjită cu atîția copii, și eu eram ăl mai afurisit. Adică nu făceam ce mă ruga, dacă nu vroiam eu. Și ei nu înțelegeau de ce nu vroiam. Dar eu, dacă ieșeam pe stradă, totdeauna era o umbră mare în urma mea, cu aripi, care mergea după mine. Nu-mi făcea nici un
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
actorii sclifosiți ai unui timp pe care nu-l înțeleg, dar pe care se prefac a-l reprezenta, artiștii bovarici și posedați de arta imitației eficiente și, evident, încă mulți alții, pot sta de-acum liniștiți. Una dintre cele mai afurisite voci ale comentariului artistic și unul dintre condeiele cele mai acute din ultimele decenii au amuțit, din nefericire, pentru totdeauna. Cu puțin înaintea Anului Nou și aproape în aceeași zi cu Alin Gheorghiu, Cornel Radu Constantinescu s-a stins din
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați, revelând același talent portretistic, ce conferă o și mai mare autenticitate Memoriilor. Astfel, Eugen Ionescu era ,urâțel foc, mic, plin de mișcare și nerv... pe atunci veșnic neliniștit, jucăuș ca un copil, poznaș, afurisit". Parcă prin contrast, Emil Botta îi apărea Luciei Demetrius ca ,un băietan, ca un înger, înalt, cu părul negru, cu ochi albaștri, alb ca o chiparoasă, sfios și încurcat în mișcări". Alterna tristețea cu gluma, cu autoironia. Vagabonda întru încredere
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
onoarea (viața, nu mai vorbim!) îi este cel mai nesigură. Onoarea familiei și destinul politic joacă în apele monezilor. Căci, de cînd lumea fostelor idealuri s-a învățat cu zornăit de bani, nici o alianță nu se mai încheie pe cuvînt. Afurisite vremuri, în care nimeni nu se supără, nu pune la suflet și nu spurcă, decît aparte, pe ciocoi. Generic și neasumat, deci nepericulos, așa se răcoresc toți lașii. Și răul cel mai mare, după ce toate s-au așezat, e să
Garda civică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6939_a_8264]
-
o durere colosală la burtă. Pipăindu-se, își dădu seama că avea o tăietură adâncă, un fel de cezariană. Un maț atârna afară atingând pământul. În burtă avea ceva greu. Niște pietre. Le scoase, plângându-și de milă. Ce soartă afurisită! Noroc că fântâna secase cu ani în urmă. Cum nu avea pansament și nici ac și ață, lupul începu să-și lingă rana. O linse zile-n șir, până se-nchise. Ok, rezolvase o parte a problemei, dar mai trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să vorbim cu primăria, cu ministerul, cu firma Gaun, cu președintele, cu pompierii, cu poliția, cu salvarea, cu municipiul, cu sanepidul, cu starea vremii și cu administratorul de la scara A. - Se vorbise, se vorbise, afirma doamna Lucreția Morocan, o babă afurisită care trăia cu șaptesprezece pisici. Nimeni nu era responsabil. Nimeni nu putea face nimic. - Să angajăm alt administrator, ceru domnișoara Zilieru-Rosetti, o tânără palidă, părăsită de soț, frumusețe și noroc. - Nu se poate, ne informa Ion Lupescu, avocat. Contractul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
al națiunii. — Cu chestiile alea aici, nimeni n-o să ne mai bată la cap timp de jumătate de milion de ani, de aia Îmi place ideea. Uită-te ce au făcut ciumecii din restul Vestului! Nimic altceva decît niște conace afurisite și niște peluze sugătoare de apă. De unde să vină toată apa aia? Din RÎul Colorado, de acolo vine. Și ce o să facă atunci cînd o să sece de tot? Nimic, aia o să facă. După ce dezbat pe marginea prostituției (toată lumea pentru), jocurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei. Lui Illmann nu păru să-i pese și cântă cu un glas puternic de bariton. Cântatul meu făcu dovada unei considerabile lipse de voce și de entuziasm. Nu cântecele răsunătoare fac din tine un patriot. Problema cu național-socialiștii ăștia afurisiți, mai ales cu ăia tineri, e că au impresia că dețin monopolul patriotismului. Și chiar dacă nu Îl dețin acum, la cum merg treburile, or să-l aibă În curând. Când se termină cântecul, i-am mai pus lui Ilmann niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Îi convine propriului nostru șef al poliției. El și Reichskriminaldirektor-ul, Arthur Nebe, se urăsc de moarte. Caraghios și lipsit de sens, nu? Și acum, dacă nu te superi, chiar trebuie să plec. — Ce mai manieră de a conduce o poliție afurisită, i-am zis. — Crede-mă, Bernie, mai bine de tine că nu mai faci prte din ea. Rânji fericit. Și Încă e loc de mai rău. Informațiile oferite de Illmann m-au costat o sută de mărci. Informațiile nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că din portofoliul lui făcea parte și crima? — Păi, deh, zise Neumann, nu-l cunosc personal, dar din ce-am auzit e un maestru. Nu pare să fie genul lui. — Dar de Dieter Roșcovanul ăsta ce știi? — E un nenorocit afurisit. Ar omorî un om la fel de ușor cum altcineva se scobește În nas. — Unde dau de el? — N-o să-i spuneți că eu v-am zis, nu-i așa, Herr Gunther? Nici dacă ar fi să vă amenințe cu arma. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Norocul lor s-a dus de multă vreme. — Păi, nici al tău nu prea a câștigat la loterie. — Foarte adevărat, spuse el râzând. Nu mi-am Închipuit niciodată c-o să mă Îmbolnăvesc. Am crezut că o să scap din gaura asta afurisită. Aveam o slujbă bună la atelierul unui cizmar. — Ghinion, ce mai, am admis eu. — Sunt pe moarte, nu-i așa? — Nu asta e ce a spus doctorul. — Nu e nevoie să-mi vinzi gogoși. Îmi dau seama și singur. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
în Pennsylvania și avea să ajungă cu siguranță la noi până în ora unu. Unu s-a făcut două, care s-a făcut trei, și apoi patru. După câte se pare, șoferul de camion se rătăcise în drum spre Manhattan. —Țărănoi afurisit, a zbierat Lauryn. La dracu’, asta e o nebunie. Apoi a trântit telefonul și s-a uitat la mine. Într-un fel sau altul, asta era numai vina mea. Intrasem în criză de timp cu asta pentru că fusesem așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a promis Eugene. Chiar o să fie mai bine. Capitolul 18tc "Capitolul 18" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Slujbă! Mi-e rușine să-ți spun, Anna. Filarea Dettei Big, cea mai plicticoasă acțiune din întreaga mea experiență afurisită! Ai putea să-ți potrivești ceasul după tabieturile ei. În fiecare dimineață, la zece fără zece, pleacă de acasă și merge pe jos la liturghie. În fiecare dimineață, la naiba. Nu-mi vine să cred - provine dintr-o dinastie mafiotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am reîntâlnit pe Nicolae Duca, un admi rator al meu de la București, care, ca și mine, fugise din România comunistă. Băiat de boieri, deștept foc, licen țiat în Drept, era foarte fin ca fizic și avea un cap de fanariot afurisit. Îi plăcea muzica și cânta la pian. Ne înțelegeam de minune, căci avea mare haz, era cultivat și dansa admirabil. Pasiunile lui erau vânătoarea și pescu itul. Am fost atât de fericiți să ne revedem în libertate, încât, fără să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]