362 matches
-
aceleași sărutări (pentru că dragostea lor, ca și amorul cel mai suav din lume, își crease obiceiurile lui stupide) îi venea să fugă, Solange să nu-l mai găsească... Chiar sentimentul imensei lui admirații pentru corpul ei pur începu să-l agaseze. Îl plictisea și pielea ei fină și dragostea lor limpede și manierele elementare pe care le învățase tot de la dânsul ca să-i placă. Într-adevăr, într-adevăr, ar fi vrut să nu se mai atingă de atâta perfecțiune. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
tribulațiilor corabiei, zace și acum la prova vasului. Osemintele sale par a fi crucificate, deasupra lor oricine putînd citi inscripția ocultă: "Urmați-vă conducătorul!" Delano înțelege treptat că se află în mijlocul unui univers de coduri alegorice, care trebuie numaidecît descifrate. Agasat de prezența stăruitoare a sclavului Babo între el și Cereno, căpitanul american intuiește că la mijloc ar putea fi ceva necurat (mai ales după ce, bărbierindu-l pe Don Benito, Babo a lăsat briciul să alunece încet pe jugulara stăpînului său
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la o răscruce. Ne găseam, de fapt, amândoi într-un moment de răscruce și, chiar dacă prăpastia care ne despărțea avea să devină curând un abis, chiar dacă delirul său de megaloman și de mitoman sfârșea după câtva timp prin a mă agasa - și atunci înțelegea că trebuie să plece, și pleca mohorât - orele petrecute împreună în acea săptămână sunt una din amintirile ce continuă și azi să mă tulbure prin intensitatea lor. Tot în acele zile am descoperit că eleganța sa, cu
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
se întâmplă uneori să mă înfurii pentru lucruri care nu merită."), I76 ("În general, nu-mi pierd calmul."), I83 ("În diverse ocazii, mi s-a întâmplat să mă comport impulsiv.") I91 ("N-am obiceiul să răspund la provocări."), I104 ("Mă agasează foarte mult să fiu deranjat în timp ce fac ceva interesant."), I116 ("Când sunt criticat, nu pot să mă abțin să cer explicații."), I119 ("Chiar în situațiile extrem de dificile, nu-mi pierd controlul.") XIII. Factorul DESCHIDERE XIV. D9. Deschidere spre experiență conține
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
a vecinului meu. Se îmbătase iar și, în sinea lui, cânta „Opriți timpul”, acel șlagăr cântat atât de frumos de Corina Chiriac. Cânta de parcă comanda o trupă de soldați; „opriți timpul” și atât, căci atâta știa din cântec. Mă cam agasa, căci de fiecare dată când bea, și bea cam des, nu zbiera decât acest început de cântec. Am plecat de acasă cu gustul amărui al cafelei băute și cu un fel de lehamite, ca de un om care știe că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
încă luni. Lucian avea luni o cămașă subțire, violetă, era spre prânz când îi udau fruntea cu batista umedă. Se trezise repede. Cel mai zelos se dovedea, desigur, nervosul său amic A.P. În momentul când Vornicu își revenea încă amețit, agasat de pățania neplăcută, atunci reluase amicul său A.P., postat alături, încâlcite atacuri șoptite, sacadate : — Iartă-mă, n-ar trebui tocmai acum... totuși mai ești supărat pe mine și pare un motiv serios. Vornicu-Japonezul roși, zâmbind strâmb, pe jumătate de gură
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vine să ne vadă meclele? I-a răspuns Omicron, așa i-a rămas porecla după ziarist și s-au îmbrâncit puțin mai mult; apostrofat în felul acesta nepoliticos, numai el avea dreptul să împingă, a început să-i facă poze. Agasați amicii lui au sărit în sus: - Vrem și noi să ne pozezi moacele pentru președinte! Unul negricios a strigat disperat aranjându-și zulufii : - Pe mine să mă tragi în poză din profil că sunt mai atrăgător! Altul mai școlit: - Dacă ești
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
celălalt și pare fericită, parcă să-ți facă ție în ciudă. Și dacă se va hotărî să se mai gândească, speranța îți va umple sufletul și te vei gândi în fiecare zi la ea, căutînd-o șj cerîndu-ți scuze că o agasezi cu nerăbdarea ta, că ai reacționat ca un imbecil și că-ți pare groaznic de rău pentru ce ai făcut, spus și gândit. Și dacă se va întoarce, vei fi atât de fericit și te vei purta atât de frumos
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cineva le vorbește în limba lor. Nu se poate, domnule, nu e voie", m-au blocat din prima. "Măcar cine afretează avionul, insist eu, ce companie, română, greaca?" "TAROM, domne, romînească..." Și este vreun reprezentant al TAROM-ului prin preajmă?" agasez în continuare. Nu știu, încercați la birouri." Mi-a făcut bine această reântâlnire cu amabilitatea angajatului român, așa că la birouri am scos pașaportul francez și două sute de parai cerând să ajung de urgență la București. Dar avionul ăsta zboară la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
opoziției centrale ține exclusiv de participarea publicului, în calitate de martor al polemicii. Înțeles astfel, gestul polemic arghezian semnifică actul reîntemeierii lumii sale ori de câte ori aceasta este amenințată direct sau indirect. De aceea, polemicitatea poetului stă sub semnul acțiunii revendicative a unui ethos agasat de anomia lumii exterioare, dominante, căreia nu i se poate, nicicum, conforma. Când o va face, polemistul din el va fi murit, autodenunțându-se: "O să mă resemnez". Dar acesta este începutul unei alte povești despre un îndelung și alienant "somn al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spre sfîrșitul vieții. Istoriografia britanică (e.g. A.J.P. Taylor, John Grigg) este favorabilă lui Lloyd George. Despre Lloyd George și relațiile sale cu România, circulă următoarea anecdotă. Se spune că în cursul Conferinței de Pace de la Paris de la sfîrșitul Primului Război Mondial, agasat de insistențele lui Ionel Brătianu privind retrocedarea Transilvaniei, a spus în particular staff-ului său, după întrevederea cu premierul român, "Vă rog, poate să-mi spună cineva unde naiba se găsește Transilvania asta?" 40. Andrew Bonar Law (1858-1923) a fost
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
făcând calculele dumitale, obținem, nu se poate altfel, numărul ochelarilor mei. 71 Același transfer al aluziilor intertextuale survine în finalul scenetei argheziene, când irelevanța întregii conversații, dată de inutilitatea solicitării (Clientul e orb), trimite atât la furia funcționarului din Petițiune, agasat fără scop de cetățeanul buimac și însetat, cât și la perplexitatea în fața oratorului mut, încercată de "prezențele absente" din Scaunele. Iată de ce piesa Neguțătorul de ochelari, apărută în volum abia în 1968, dar scrisă deja în 1928, apare drept "verigă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
monologuri teatrale (existența lor presupune și existența unui auditoriu), ce nu pot fi transpuse în realitate, deoarece personajele "se explică" mai mult decât este necesar (Fresnault îi caracterizează pe eroii benzilor desenate ca "fatalmente vorbăreți"), realizând o redundanță care nu agasează, ci dimpotrivă, combate ambiguitatea, precum în cazul filmelor ori a publicității, iar textul ajută la segmentarea și descifrarea "temporală" a desenului, imposibilă doar prin el însuși (dacă într-o imagine apare o mână pe receptorul telefonului, nu putem ști dacă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
zgomot înfundat venind, poate, din pântecul vulcanilor... În ciuda mijloacelor tehnice de azi, acești munți de piatră ni se par neverosimili. Cineva invocă poveștile cu extratereștri pe care le-am mai auzit și în alte părți și care, mărturisesc, m-au agasat totdeauna. De ce nu credem că oameni ca noi au fost în stare să ridice piramide? Oare, dacă Michelangelo și-ar fi pus in practică visul de a sculpta munții, am fi crezut că tot extratereștrii au făcut asta? M-am
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se pătrunde nicăieri fără cunoștințe...“ O privesc mai departe distrat. „Oricât ai fi de genial, sistemul castelor funcționează În selecția valorilor!“ „Nu mă interesează să fiu selectat de nimeni. Eu sunt eu. Singur. Doar sing...“ Vocea ei continuă să mă agaseze. „Ar fi fost amuzant să vii...“ Izbucnesc: „Ce să fac la Călinescu acasă? Să profanez intimitatea geniului și să simt cât este de ridicol? Să mă zgâiesc la nenorociții ăia de cercetători transformați În actorași? Nu vreau la Călinescu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă atinge cu multă precauție, foarte atentă să nu se producă cine știe ce fenomen periculos; simte că nu sunt cu ea, că sunt În altă parte și nu se supără. Mă respectă, e capabilă să Înțeleagă că nu trebuie să mă agaseze cu marea ei pasiune. De aceea am acceptat-o poate; când voi simți că nu mai este la fel de firească, ne vom despărți. (duminică) Ce performanță demnă de Ion Barbu! În dimineața aceasta, am făcut amor mai mult de o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de gală pe care o Îmbrăca Machiavelli când trecea În bibliotecă!); se poate nota un mod aparte de a se apleca asupra scrisului, o Înclinare imperceptibilă a corpului În față, acea atenție ce o acorzi unei doamne fără să o agasezi, te Înclini spre ea cu corpul foarte puțin; ea simte acel curent de afinitate ce-l emană Întreaga ta ținută, simte că este privită cu diferență-deferență: Își ascute sensibilitatea, trece pe nesimțite la acea comunicare intimă fără cuvinte, fără alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în caz că nevoia de a privi înăuntru ar fi devenit irezistibilă, cum se întâmpla adesea. Dar nu era acolo, și am simțit amestecul obișnuit de ușurare și dezamăgire cuprinzându-mă când m-am întors și am pornit spre poștă. Ceva mă agasa în continuare în vreme ce continuam să merg pe stradă și mi-am dat seama că în străfundul minții mele exista un gând care trebuia rezolvat înainte să ajung acasă, deși nu-mi puteam da exact seama despre ce e vorba. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vorbitului, al vorbitului rapid și descusut. — Tonul discursiv îmi e și mie nesuferit... — Da, plăcerea omului stă în vorbire, în vorbirea vie... Și mai presus de orice, trebuie să pară că autorul nu spune el însuși lucrurile, că nu ne agasează cu personalitatea, cu eul său satanic. Chiar dacă, evident, eu spun tot ce spun peronajele mele... — Asta până la un anumit punct... — Cum adică până la un anumit punct? — Da, căci vei începe să crezi că le conduci tu, cu mâna ta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sau limitați, nu l-ar liniști și nici nu l-ar îmbogăți cu nimic prin părerile lor. Cîntă cîteodată în liniștea camerei sale doar ca să-și mai audă vocea pentru că înregistrările jurnalului pe care a încercat să-l țină îl agasează. Dar iată că sosește o seară în care Personajul este cuprins de o forță ciudată care-l schimbă și îl face să se simtă puternic. Adoarme și în vis, devine Justițiarul. Cel în fața căruia nedreptatea nu mai poate exista. Cel
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de noi. „Ascultă, Andrei Vlădescu, chiar vrei să mă amețești cu chestiile astea? Nu vezi că bate apa în piuă?“ Ai spus că vrei să-ți amintești tot ce-a fost, nu-i pot schimba vorbele. „Și trebuie să mă agasezi cu... Nu vezi că nu spune nimic din ce ar fi trebuit să spună?... Bine, zi mai departe.“ Eu cred - continua Voicu Constatinescu, după alte fraze la fel cu cele spuse înainte, trecându-și din când în când mâna prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Nici n-am stat să mă gândesc vreodată câți alții se entuziasmau la fel, era adorat de studenți, mulți nu-i căutau seminarele sau prezența decât din snobism, dar erau și unii care îl adorau cu adevărat, ajungând să-l agaseze, să rămână ore întregi alături, să meargă după el pe coridoarele facultății, să se lase târâți la cârciumile din apropiere. Prea puțini îi simțeau disprețul sau plictiseala sau pur și simplu nevoia să rămână singur și să bea o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întorcea fundul și începea să sforăie. Cred că nu există ceva mai groaznic pe lume decât felul ăsta de bărbați, naiba să-i ia! Ești în stare? Spune-mi, ești în stare să mă suporți un timp? N-o să te agasez. O să mă vezi o dată pe săptămână. Vezi ce propuneri îți fac? Că o să mă gândesc probabil toată săptămâna la ziua când o să vin aici, e treaba mea, nu te privește. Și nici n-o să mă apropii prea mult de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încurcat era când se așeza la masă lângă un străin și cotul lui stâng se lovea de cotul drept al acestuia în timp ce mânuiau tacâmurile! Continuând mai apoi cu desele lui certuri cu ceilalți copii, care până la urmă îl părăseau, invariabil agasați de năbădăile lui, și-l lăsau de izbeliște, smiorcăin du-se pe gardul de fier din fața blocului. Uneori venea Edi și-l trăgea de mână, cu forța, îl introducea înapoi în cercul de copii, îl urmărea cu privirea lui tăioasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
refăcut mai re pede. Doar așa îi dăduse indicații lui Bobo: s-o cheme pe Clara! Numai că, între timp, Clara dispăruse. — Cum dracu’ îi găsești pe toți și numai de Clara nu dai? îl întrebă Eduard, înciudat și chiar agasat de presiunile indi recte făcute asupra lui, care-l obligau, mai devreme decât ar fi dorit, să iasă din cochilie. Poate apare sau te sună totuși... Tre buia să ne întâlnim aici de 1 Mai, ce naiba... Rosti ultimele cuvinte mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]