364 matches
-
întîi. De fapt, cel care plătește, înzecit, este el. Pornesc amîndoi, alături, spre hotelul din față, traversînd poiana plină cu brîndușe. Cu ani mulți în urmă, cînd a fost invitatul special al taberei de uteciști, a tot batut cărarea aceasta, agasat de gureșa tovărăsă Mioara, visînd la coapsele tovarășei Camelia Prisecan "pierdere de vreme" își zice acum, chit că uneori, noaptea, visează la privirea senină a Mioarei, care îi răspunde cu o patimă vecină cu nebunia "fii fără grijă, sigur nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un roman de trei sute cincizeci și cinci de pagini. Păstrase cu sfințenie exemplarul cu dedicație. Se Împlineau În curînd patruzeci de ani de cînd Îl avea! În prefață, autorul nu se putuse Împiedica să nu scrie o frază care-l agasa pe fiu: „Am exclus tot ce e brutal, tot ce e lipsit de respect la adresa cititorului și Îl face să se bălăcească În noroi!“. De n-ar fi fost decît fraza aceea! François avea să recitească toată cartea. Se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu Maurice Herzog și cu Lachenal. Am petrecut ceasuri bune pe creasta aceea de gheață, vîrful Annapurna, adîncit În gînduri, cufundat Într-o stare de satisfacție completă, fără să-mi mai doresc nimic de la nimeni, nemaisimțind că picioarele Îmi degerau, agasat de apelurile lui Lachenal: „Trebuie să coborîm, bătrîne! Mișcă-te!“. În sfîrșit, revenit la tabăra IV, șerpașii Îmi pregăteau ceaiul numindu-mă Weyer Sahib. Ascultasem la radio un reportaj despre cucerirea Annapurnei. CÎnd Maurice Herzog și-a publicat În anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
anula Încontinuu pentru ei Întîlnirile pe care mi le fixa mie. La telefon, tata se arătase sceptic: „Nu turnînd emisiuni cu femei-copii ai să realizezi filmul pe care lumea Îl așteaptă de la tine“. Nu reținusem decît fraza asta care mă agasase, dar el totuși mă și Încurajase și felicitase. Remarca lui acidă despre femeile-copii nu viza decît să-mi interzică să mă culc cu una sau cu alta din acele domnișoare răsfățate de care Îi vorbisem probabil cu prea mult entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ridică din umeri. — Nu știu. Nimeni n-a mai văzut-o pe Penélope și n-a mai auzit de ea după 1919. — Anul cînd Carax a plecat la Paris, observă Fermín. — Trebuie să-mi promiteți domniile voastre că n-o veți agasa pe biata bătrînă ca să-i dezgropați amintiri dureroase. — Drept cine ne luați, preasfințite? Întrebă Fermín, mîniat. Bănuind că nu va mai scoate nimic de la noi, părintele Fernando ne puse să jurăm că Îl vom ține la curent cu tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o mai vadă un timp, să se poată ocupa și de celelalte treburi, că are destule. Rostește cu o voce de gheață: — Pentru că nu a respectat porunca primită, va sta singură în camera ei până la cină. Alte urlete demente. Ridică agasată din umeri. Toată lumea e obișnuită cu acce sele astea de furie. Numai nou-venita pare impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri, o să rămână
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
niciodată pe pământ. Flutură din gene ca să alunge o lacrimă fugară. Nemuritorii preferă să rămână nepăsători în lumea lor cerească, fără să se sinchisească de durerile noastre... Cată apoi mânios la Agrippa. Ce-a mai venit și ăsta să-l agaseze cu nimicuri, când are și așa destule probleme? Îi citește însă îngrijo rarea pe față. Căldura prieteniei dintre ei topește imediat frân tura de adversitate pe care a simțit-o. Se apropie de el și-l cuprinde în brațe: — E
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
abținem de la cele pământești...? Văd că tu tocmai la ele te gândești, surâde Nero. Disperat, Velleius se încăpățânează: — Pretorul n-are voie să rostească o sentință. Nu socoti și tu că întreaga zi are aceeași putere, replică sec Tiberius. Îl agasează această încăpățânare prostească. Până acum Pater culus nu i-a creat nici un fel de probleme, dar se pare că începe să-și piardă uzul rațiunii. Continuă răstit: Procesele nu se judecă în timpul primei părți a zilei, când sunt ucise victimele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rivale la putere. Tiberius nu apucă să zâmbească, căci Agrippina se leagă acum de Livia. — Abia aștepți ca divinul suflet al bunicului să treacă în statuile cele fără de grai, ca să ne poți prigoni în voie... Împărăteasa nu răspunde. Înalță doar agasată din umeri. Tânăra își împinge băieții înainte: — Pe ei ai pică, fiindcă trăsăturile lor poartă chipul cel adevărat al principelui! După tresărirea care o scutură pe mama sa, Tiberius Nero își dă seama că săgeata otrăvită și-a atins ținta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prin naștere, și care înseamnă educație aleasă, politețuri, mașini la scară, lambriuri și bani. Dincolo de fapte și de umori, mai important decât legile pe care oamenii le pot face, există această complicitate și acest tip de politețe: „Tu nu mă agasezi pe mine, eu nu te agasez pe tine“. A gândi că unul dintre ai tăi poate fi un criminal e ca și cum ai gândi despre tine însuți că poți fi unul. Înseamnă să le arătți tuturor că cei care strâmbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aleasă, politețuri, mașini la scară, lambriuri și bani. Dincolo de fapte și de umori, mai important decât legile pe care oamenii le pot face, există această complicitate și acest tip de politețe: „Tu nu mă agasezi pe mine, eu nu te agasez pe tine“. A gândi că unul dintre ai tăi poate fi un criminal e ca și cum ai gândi despre tine însuți că poți fi unul. Înseamnă să le arătți tuturor că cei care strâmbă din nas și ne privesc de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a înțeles, a început cu numele: Mioara Răceanu... După ce mi-a comunicat toate datele solicitate, neavând altceva mai bun de făcut, i-am cerut și doamna Răceanu mi-a pus la dispoziție, tot mai contrariată și convinsă pesemne că o agasez inutil, datele complete despre soțul ei, Mircea Răceanu. Un nume care, iarăși, nu-mi spunea nimic. Când m-a informat că soțul ei s-a născut la Jilava, am făcut imprudența să o întreb: „În comuna Jilava?”, la care mi-
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
nu i-a mai trecut prin minte că trebuie să-mi spună și mie ceva legat de caz. Până la urmă, nu am avut ce face și am întrebat-o unde plecau în acea seară. Deși tot mai contrariată și vădit agasată de aceste întrebări, stupide, firește, într-o anchetă obișnuită, doamna Răceanu a reușit să se stăpânească și mi-a răspuns că fuseseră invitați la o întâlnire protocolară la Ambasada Statelor Unite, o acțiune obișnuită, prilejuită în principal de vizionarea filmului „Spărgătorul
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
-o, cu viteza de 9 warp, Înspre cea mai apropiată galaxie. DAMELE GAZETIERE Pagina cu reclame: „prețioase invențiuni care conservă frumuseța și funeța“ Emilia CHISCOP Suntem invadați de publicitate pe toate posturile de televiziune, În ziare și reviste. Reclamele ne agasează uneori, cele bune ne amuză, dar parcă În ultima vreme publicitarii de pe ale noastre meleaguri au intrat În criză de inspirațiune, nu a mai apărut de mult un spot care să mă amuze, să spargă gheața și atenția. (Pentru cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
ei singuri sau să asculte gazeta“. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Profesiunea de scriitor Emil BRUMARU Titlul e al unui volum de interviuri (luate de Florin Mugur mai multor scriitori), apărut la Editura Albatros, în 1979. Neobișnuit să răspund la întrebări, agasat de chestiile astea ce se dovedesc păguboase până la urmă, i-am cerut atunci, după câteva încercări ratate de a mă conforma întrebărilor... l-am rugat să selecteze din sutele de scrisori trimise, începând din 1969 (eram la Dolhasca), mai întâi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
faptului că întotdeauna am dovedit două mâini stângi în ale desenului). SȚau prefăcut în deșertăciuni căci, pe măsură ce încercam să supun șuvoaiele poveștii îndiguirilor prestabilite, ea cu atât mai tare aluneca și se strecura, căutânduțși propriile făgașe. În cele din urmă, agasată de vanele încontrări ale celui ce o scria, Povestea sța dus la autor, lța zgâlțâit nițel și a obținut o pace în condițiile impuse de ea. Rezultatul - bun, rău sau de tot mediocru - sța văzut. Din schemele pe care le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
deloc. Nici așa nici așa. Oricum o dai, oricum o potrivești, la tine tot nu-i bine. Ce-oi fi vrând oare? Program riguros, științific, asta trebuie. Ce poate să asimileze o mâță anemiată ca ea? Lasă, tată, intervenea Carmina, agasată de schimbul de replici dintre părinți, sunt tânără, am forță de muncă. Ei, nu vezi? comentă mama. Îl omoară pe el grija. Ușor o fi să dai din gură. Tu crezi că fata e mașinărie, întorci de buton și merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mari averi „post144 decembriste”, îngrășate ulterior prin sustragerea „legală” de la impozite, prin recuperări „legale” de TVA etc. Procurorii care au instrumentat dosare au fost învinși adesea de „portițele” oferite de lege, delincvenților. Revenind la episodul cu jurnalistul care l-a agasat pe președintele țării cu o întrebare ce poate fi considerată „de bun simț”, observăm că și acesta din urmă a contraatacat cu o chestiune de deontologie: cât de moral este actul jurnalistic, recompensat perfect legal de un anume patron de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mari averi „post144 decembriste”, îngrășate ulterior prin sustragerea „legală” de la impozite, prin recuperări „legale” de TVA etc. Procurorii care au instrumentat dosare au fost învinși adesea de „portițele” oferite de lege, delincvenților. Revenind la episodul cu jurnalistul care l-a agasat pe președintele țării cu o întrebare ce poate fi considerată „de bun simț”, observăm că și acesta din urmă a contraatacat cu o chestiune de deontologie: cât de moral este actul jurnalistic, recompensat perfect legal de un anume patron de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
investigații, măcar oprite. Nu existau dosare, ceea ce însemna că nu exista nici mare corupție. Nu știu ce m-a format așa, poate lecturile. Am pornit de la ideea că întotdeauna trebuie să demonstrezi ce spui. N-am crezut niciodată în zvonuri. Chiar mă agasează oamenii care își construiesc toată argumentația pe ceea ce se vehiculează, pe faptul că „unii spun“. Voiam ceva palpabil. Poate acel dosar cu deputatul Bivolaru să fi schimbat puțin percepția. — Deputatul Bivolaru, un alt caz mare, primul parla mentar condamnat. Tot
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
scrie 10 pagini pe zi, ai vedea toate filmele, dar pe măsură ce te apropii de sfârșitul primei săptămâni, bateriile te lasă ca la iepurașii ne-Duracell. Ajungi să te enervezi când vecinul din spate bâțâie din picior și-ți mișcă scaunul, te agasează atâta lume, coada de la calculatoare, oamenii care merg prea încet când tu te grăbești la proiecție și, în general, te enervează cam orice. Cum începe filmul, te ia somnul, dar dacă mergi să te culci, nu ți se închid ochii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
o eșarfă roșie și se întrebase cine și-ar găti câinele în felul acela caraghios. Fran simți o zvâcnire de teamă. Oare tatăl ei intrase în vorbă cu unul din vagabonzii care, chiar și aici, în Woodbury, cerșeau și te agasau, ba uneori chiar te amenințau ca să le dai bani? Ce-i drept, tatăl ei i-ar întinde o mână și lui Barbă-albastră, dacă omul ar fi la ananghie. Dar era prea puțin probabil să-l fi luat cu ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întîmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la o dimineață anume. Pătura alunecase de pe mine, simțeam răcoarea dimineții la picioare, îmi era chiar frig, ceea ce era anormal în pragul verii, dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
știam ce să spun când, cu o mișcare destul de energică, ea a învîrtit roțile căruciorului apropiindu-se de mine. Am presupus că vroia să mă roage ceva ori să mi se plângă de vreun necaz, ceea ce altădată m-ar fi agasat, dar acum, în noua situație care se crease, nu-mi displăcea. Spre mirarea mea m-a întrebat însă dacă aveam eu necazuri. Am auzit că ai zăcut câteva zile în pat", zise ea. Nu înțelegeam ce urmărea și am negat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mănăstire. Din cauza drumului desfundat de ploile abundente de până atunci, șoferul refuză să urce până acolo. — Păcat, a zis nu mai știu cine, acolo a hălăduit un timp N. Steinhardt... N-am avut curajul să spun că N. Steinhardt mă agasează din toate punctele de vedere. Uite, o spun acum... Am tras peste noapte la un mic hotel. A doua zi, am constatat că-mi uitasem periuța de dinți la Cluj. Am coborât în sufrageria hotelului, unde ortacii mei de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]