312 matches
-
nu m-am lămurit... Nu se uită la Christa, În timp ce vorbește, se uită mereu drept Înainte. Îl agasează ceva de când a ieșit din sala de concert, Îi displace ceva... dar ce? Și dintr-odată Își dă seama, straturile de lalele, agasant de drepte, agasant de egale. Și-ar dori o grădină cu plante Încâlcite, cu straturile pline de frunze de anul trecut, putrezind În pace, la lumină, cu pânze umede de păianjeni și musculițe bâzâind inconștiente deasupra lor. Unde-i această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lămurit... Nu se uită la Christa, În timp ce vorbește, se uită mereu drept Înainte. Îl agasează ceva de când a ieșit din sala de concert, Îi displace ceva... dar ce? Și dintr-odată Își dă seama, straturile de lalele, agasant de drepte, agasant de egale. Și-ar dori o grădină cu plante Încâlcite, cu straturile pline de frunze de anul trecut, putrezind În pace, la lumină, cu pânze umede de păianjeni și musculițe bâzâind inconștiente deasupra lor. Unde-i această grădină În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
musculițe bâzâind inconștiente deasupra lor. Unde-i această grădină În care ar vrea să zacă pe o pătură, cu ochii Închiși, la soare? În țara care a fost a noastră și nu mai e a nimănui, spune prietenul Cioran. Gata, agasantul stil francez de grădinărie, agasantul rococo a rămas În urmă. —Iartă-mă, dar bănuiala ta e lipsită de orice logică și aduce a paranoia. De ce s-ar fi pregătit un spectacol cu necunoscuți pe rol de rude, special În cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Unde-i această grădină În care ar vrea să zacă pe o pătură, cu ochii Închiși, la soare? În țara care a fost a noastră și nu mai e a nimănui, spune prietenul Cioran. Gata, agasantul stil francez de grădinărie, agasantul rococo a rămas În urmă. —Iartă-mă, dar bănuiala ta e lipsită de orice logică și aduce a paranoia. De ce s-ar fi pregătit un spectacol cu necunoscuți pe rol de rude, special În cinstea ta?! Absurd! Ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aleea castanilor. În scurt timp, a apărut și televiziunea locală. Am oferit un scurt interviu, cu destule bâlbâieli, mereu nefericita emoție! și am recitat două strofe din poezia „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. De ce atât de des și agasant „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”? Doream ca trecătorii să asculte și să mediteze În drumul lor spre serviciu sau spre casă, să se trezească din starea de letargie În care se complăceau În ultimii douăzeci de ani. Am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai știe de alții, fratele unui mare dansator și... atât. Nu am o poveste de dragoste fiindcă statura și statutul nu mi-o permit. Sunt ca un lepros într-o lume care vrea să trăiască din goană, invizibil pentru fete, agasant pentru profesori, incomod pentru părinți și râvnit de prieteni, fiindcă am învățat să ascult și să înțeleg pe cel care e în suferință. Ce amestec ciudat, concluzionă ea. Poate că te lauzi... Mie îmi pari un băiat de treabă, unul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din comportamentul de aseară. O mână mă bătu aprobator pe umăr. Te prinzi mai repede decât mă așteptam. Parcă era glasul Erjikăi dar nu-i vedeam chipul. Nu înțelegeam nici de ce continua să mă bată cu palma pe umăr. Devenise agasantă și când să-i spun vreo două vorbe de clacă, glasul acesteia se schimbă și nu mai era al ei, ci îl auzeam pe Marius: Hai, scoală că-i mâine și ne prinde grăsana în pat! Frecându-mă la ochi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nesfârșit al primului din aceste două romane; transparențe înșelătoare se succed perfect armonic în cel de al doilea. Moderne și fără altă măreție decât proiecția neliniștilor Naratorului, Irina și Dania poartă peplum bine drapat cu fin orânduite cute. Irina e agasant de plată și jenant de umană; Dania, strălucitor de insesizabilă și chinuitor de suavă. Remarcabil la Anton Holban este faptul că, placentar întotdeauna realității trăite, ceea ce dă literaturii sale o foarte delicată autenticitate, el știe, în artist superior, să și-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mângâierile lui pe sâni nu erau suficient de empatice - că era prea evident că mâinile lui erau antrenate doar pentru masturbare. Bull voia să poată absolvi academia lui Juniper. Și, pe lângă toate celelalte, în seara asta era și această vulnerabilitate agasantă. Senzația că rana aceea îl domina, îi dicta acțiunile contradictorii. Mâna mare a lui Bull freca zona bandajată în momentul în care un derbedeu în devenire aprinsese o petardă în parcarea Bisericii Congregaționale moderne, aflată la distanță de două străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Fierbe și se umflă. Va exploda într-o zi... Memoria e o chestie ciudată, nu-i așa? Ești de acord? Nici eu nu sunt de acord? Memoria nu m-a amuzat niciodată prea mult și îi găsesc șmecheriile tot mai agasante pe măsură ce îmbătrânesc. Probabil că memoria rămâne pur și simplu aceeași, dar pe măsură ce timpul trece, are mai puțină treabă de făcut. Cred că memoria mea e în formă. Treaba e că viața mea devine din ce în ce mai puțin memorabilă. Mai ții minte unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sufletului, dar nu dădea la iveală nimic personal. Se simți iritată de faptul că el părea să n-o asculte și că la unele detalii ale povestirii Îi adresa o privire ironică. I se părea un tip greu de prins, agasant, genul care afișează o indiferență tipică celor mult prea siguri de ei Înșiși. O Întrerupse În mijlocul unei fraze ca să-i atragă atenția că nu găsea depoziția nepotului ei Nicolas, și nici pe aceea a lui Chantal Pérec. Marie nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Broboane de sudoare Îmi invadară fața, gura o simțeam schimonosită, bărbia clănțănea cu Înfrigurare. Am Început să alerg Împleticit spre casă, cu buzele strânse, fără Însă a plânge. O ploaie rece, de toamnă, se repezi violent În urma mea. Soneria bâzâi agasant. Ei sunt mi-am zis Oamenii de la Intervenții! Am alergat Într-un suflet să deschid. Era domnișoara bătrână Paulina. Era Cap de pește-sabie. Era Urâtoteca, Aschimodia! Mă privi umed (ca de fiecare dată), cu fața ei osoasă, scursă Într-un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să ducă totul până la capăt. Nu e decât o suprafață fragilă și transparentă, și totuși, el nu face nimic. Nu pune nici măcar vârful degetului, care, atingând-o, ar rupe-o. Lauzun devine cel mai grațios, cel mai profund și mai agasant Tartuffe al respectului din câți au fost vreodată. Conduita acestui bărbat e o capodoperă. Poți extrage din ea maxime generale și axiome pentru a te face iubit de prințese. Dar cine mai are acum prințese de sedus? Sigur că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
temea de reacția lui. I-ar fi smuls telefonul? Ar fi apucat-o de mână? Cine era? Cât putu de firesc, Maggie se ridică, se întinse și, ca și cum ar fi refuzat politicos ceaiul pe care i-l oferea o mătușă agasantă, anunță că trebuia să plece. Dar unde te duci? Maggie era încurcată. Nu știa nici unde se duce, nici cum va reuși să iasă. — La hotelul meu din Ierusalimul de Vest. —De ce nu rămâi în Ierusalimul de Est? E frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să mă gândesc la... - Îmi cer scuze pentru incident, adevărul este că În ultimele zile am traversat o perioadă destul de proastă, uneori mă simt vlăguit, anemic și indispus fără un motiv anume - are și Eva dreptatea ei. O dreptate cam agasantă, Însă nu lipsită de oarecare temei, trebuie să recunosc. În fine... Despre ce vorbeam? Nu, nu-mi spune, vreau să-mi amintesc singur... cred că ajunsesem la moartea japonezului, a lui Toshiro Fujimori, nu știu dacă ți-am mai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din autobuz, am stat aproape lipit de ea. Oricât am încercat să mă feresc, tot o simțeam pătrunzând în mine (sau eu în ea?), într-o abandonare neputincioasă, fără rezistență. Una din obișnuitele atingeri în înghesuiala din transportul în comun. Agasantă și scârboasă, uneori. Excitantă și învăluitoare, alteori. Oricum, prilejuri de apropiere dintre necunoscuți, anoste, animalice și efemere. Nu astfel de apropieri, de atingeri mă fascinau la ea. Cât misterul unor coincidențe din acestea. Începusem să fac din aparițiile ei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
suporta privirea. Îi spuneam, ca în furie ultimă, tot năduful meu. Mi-era ciudă pe ea că se îndoise de mine. Hotărâsem să nu scriu nimic. Mă jucam cu pixul pe bancă, rotindu-l într-un gest mecanic. Sfârâia ușor, agasant. Într-un târziu, a izbucnit în râs: — Nu vrei să lași pixul acela și să-ți faci lucrarea? Am clătinat din cap, îmbufnat, amuzat. — Nu știi? Am clătinat iar capul. Începusem să mă joc cu ea. Simțeam că și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fluturii, ăștia..." În aceeași clipă se auzi soneria. Scarlat se ridică iute. Silueta suplă, abia încovrigată, redevenise arc. Privi încordat spre bătrâni. ― Mai așteptați pe cineva? Șerbănică Miga se trezi brusc. Întrebă articulând încleiat: ― Cât e ceasul? Soneria zbârnâia lung, agasant. ― Așteptați pe cineva? repetă căruntul. Doamna Miga își luă mâinile de pe frunte. ― Nu. Du-te tu, Ioniță, să vezi... Am impresia că sânt înșurubată în scaun. Profesorul se ridică nesigur, căutând ochii lui Scarlat. Bărbatul părea descumpănit. ― Ce se întîmplă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l cunosc. ― Foarte bine, conchise Raul Ionescu. Nu deschideți! ― Când te gândești... Melania Lupu mângâia coada motanului cu gesturi delicate. Părea să se adreseze exclusiv lui Mirciulică. Dacă e o persoană perseverentă, poate să ne țină așa până dimineață. Ce agasant! Cum nu înțelegi, dragul meu? A văzut lumină. Scarlat își mușcă buzele. ― într-adevăr, șopti, a văzut lumină... Întrebați-l ce vrea, dar nu-l lăsați să intre. Își luă arma și se ascunse în nișa ferestrei. Ionescu trecu de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că și anul acesta trebuie să trec prin acest ritual m-a cam indispus. Iar ? Despre ce să mai scriu astfel încît să nu repet la nesfîrșit aceleași lucruri și, mai ales, să nu sune a răspuns la întrebarea jurnalistică agasantă „Dumneavoastră, ca specialist, ce părere aveți despre porc ?”. În impas de inspirație și chef, am început așadar să răsfoiesc pilulele anterioare. Mi-am dat seama astfel că, aliniate cronologic, sarma după sarma, aceste texte oferă o inedită imagine a tranziției
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu sunt liberă. Este o himeră care a cucerit foarte multă lume. Trăiam sentimentul umilinței, atunci când îți "raportam" mereu în ce colț al lumii mă aflu, ce fac, de ce fac... Acum, culmea ironiei, îți trimit, cu o periodicitate de metronom agasant, fără să am povara obligației conjugale, scrisori de peste tot; scrisori pe care nu știu dacă le citești și la care te-am rugat să nu răspunzi. Sunt liberă astăzi? Niciodată nu suntem liberi, cu adevărat. Omul s-a născut liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gândi mai bine: De îndată ce o să înceapă să vorbească, s-a dus liniștea... Va pune mereu întrebări, va găsi mereu ceva de povestit, chiar în laguna aceea în care nu se întâmplă nimic. Mai bine o las așa cum e. Nimic mai agasant decât să-l citești pe Sartre și să vină o femeie să pună probleme. Clarence era specialistă în așa ceva. Avea mereu câte o noutate și cunoștea pe dinafară viața cartierului, a unei mari părți din oraș și chiar din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
neatenție. Hotărî totuși să păstreze copilul; maternitatea, credea ea, este o experiență pe care orice femeie trebuie s-o trăiască; graviditatea fu de altfel o perioadă destul de agreabilă, și Bruno se născu În martie 1956. Tânărul cuplu găsi că Îngrijirile agasante cerute de creșterea unui copil erau puțin compatibile cu idealul lor de libertate personală și, de comun acord, În 1958, l-au expediat pe Bruno la Alger, la bunicii dinspre mamă. Pe atunci, Janine era din nou Însărcinată; tatăl Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
inima risca să cedeze. Michel traversă pe jos orășelul Meaux, trecu pe lângă liceu; era aproximativ ora zece. În acel moment, Într-o sală de clasă, Annabelle studia un text de Epicur - gânditor luminos, moderat, grec, și la drept vorbind cam agasant. Cerul era sumbru, apele Marnei veneau Învolburate și murdare. Găsi ușor complexul spitalicesc Saint-Antoine - o clădire ultramodernă, din oțel și sticlă, inaugurată cu un an Înainte. Mătușa Marie-Thérèse și verișoara Brigitte Îl așteptau pe holul de la etajul șapte; se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
chiar o dată râse În hohote. La celălalt capăt al peluzei, bărbatu-său Îi explica unui potențial nou adept originile mișcării, apărută În 1530 Într-un land din Saxonia. La intervale regulate, fiul său de trei ani, un mucos blond și agasant, urla că vrea la culcare. Pe scurt, Încă un autentic moment de viață reală. Lângă Bruno, doi indivizi pirpirii, cu un aer ecleziastic, comentau performanțele fustangiului. — E lipicios, Înțelegi..., spuse unul. Teoretic, asemenea femeie nu-i de nasul lui, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]