KorAP: Find »[drukola/base=agentă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...15 >

358 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

zi distractivă. Insch avea o voce secătuită În vreme ce abia se târa Înspre lifturi. Strivi butonul cu un deget gras. În mod surprinzător, ușile alunecară imediat În lateral. — Uite ce e, zise el când intră, lăsându-i pe Logan și pe agenta Watson pe hol. Ce-ar fi să vă duceți voi doi să vă schimbați și să ne Întâlnim aici la cinci? Am două formulare de completat și după aia vă fac la amândoi cinste cu ceva de băut. Agenta Watson

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pe agenta Watson pe hol. Ce-ar fi să vă duceți voi doi să vă schimbați și să ne Întâlnim aici la cinci? Am două formulare de completat și după aia vă fac la amândoi cinste cu ceva de băut. Agenta Watson Îl privi pe Logan și după aceea din nou pe inspector. Părea că-și caută o scuză bună ca să se afle În altă parte. Însă Înainte s-o poată găsi, ușile liftului se Închiseră, luându-l pe Insch de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ar fi trecut prin cap! Își șterse o lacrimă imaginară de la ochi. Sunteți o sursă de inspirație pentru noi toți, așa să știți. — Te urăsc. Dar Logan zâmbea când i-o spuse. Îi era mai ușor să se gândească la agenta Watson ca fiind Jackie dacă nu purta uniforma. Negrul auster fusese Înlocuit de o pereche de blugi și un tricou roșu, iar părul șaten creț Îi cădea liber pe umeri. Înjură și și-l prinse În timp ce se chinuia să Îmbrace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
am lăsat să-mi mâncați biscuiții, mucoșilor! Pici nerecunoscători! 24 O băutură se făcu două, două se făcură trei, trei se făcură un curry și Încă patru. Până să ajungă Logan să Își ia la revedere de la inspectorul Insch și agenta Watson, totul era din nou În ordine. Mă rog, cu inspectorul acolo, el și Jackie nu puteau face nimic, dar Logan avea sentimentul că ar fi putut. Dacă nu era Insch. Nimic din astea nu conta la patru și jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cureaua și orice altceva periculos. Era uriaș - nu gras - ci mare peste tot, brațe, picioare, mâini, fălci... Logan se opri când ajunse la fața cu urme de vărsat. Acum știa de unde recunoscuse numele: Martin Strichen era labagiul din vestiar al agentei Watson, cel pe care-l dusese Înapoi la Închisoarea Craiginches. Cel care depusese mărturie În cazul lui Gerald Cleaver. Nu-i de mirare că-l pocnise În față pe Sandy Alunecosul. — I-au dat drumul. Vocea Îi era puțin mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
omoară pe Moir-Farquharson. — Serios? Insch părea gânditor. — Crezi că va-ncerca ceva? Un zâmbet se ivi pe fața inspectorului. — Să sperăm. Nu se zâmbea În camera de interogatoriu numărul trei. Era plină până la refuz cu inspectorul Insch, sergentul McRae, o agentă plouată și Duncan Nicholson. Casetele din unitatea de Înregistrare se Învârteau fără rost, becul roșu al camerei de filmat clipea În colțul camerei. Insch se aplecă Înainte și afișă genul de zâmbet pe care crocodilii Îl păstrează pentru antilopele africane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ținea fotografia cu spatele la el, astfel Încât să poată citi numele scris cu pix pe spatele ei. — Ia zi-mi, domnule Nicholson, cine e Luke Geddes? Nicholson Își trecu limba peste buze și privi nervos spre, oriunde dar nu spre ușă, spre agenta plouată, copilul de pe biciletă. — E una dintre micuțele tale victime, domnule Nicholson? Următorul pe lista de răpit, ucis și regulat? Nu? Dar ăsta - Insch scoase altă poză din plic, un băiețel blond În uniforma de la școală, plimbându-se singur pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
nimic! Lacrimile porniră În jos pe fața lui Nicholson. Jur că n-am făcut nimic! După o jumătate de oră, inspectorul Insch suspendă interviul, folosind pretextul unei „pauze pentru confort“. Îl lăsară pe Duncan Nicholson În camera de interviu cu agenta plouată și o porniră Înapoi spre camera principală de anchetă. Nicholson era o epavă, suspinând, jelind, tremurând. Insch băgase groaza-n om și acum voia să-l fiarbă-n suc propriu. Logan și Insch petrecură un timp bând cafea, mâncând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cap. — Da, luni. Logan, Îți dau voie să-ți iei liber dumincă. Privește Sabatul. Mergi și tu la meci, bea niște bere, mănâncă niște chipsuri, distrează-te și tu. Se opri și-i zâmbi șmecherește. Poate scoți la cină o agentă drăguță? Logan roși, ținându-și fleanca. — Ce vrei tu. N-am chef să te văd pe-aici până luni de dimineață. Ploaia se oprise până să plece Logan de la sediu. Ofițerul de serviciu Îl Încolțise cu alte trei mesaje din partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-l frunzărească, dar telefonul reveni la viață. — Logan. — Domnule sergent? Era inspectorul Insch. Unde sunteți? — La sediul Poliției. — Logan, tu n-ai o casă a ta la care să te duci? Nu ți-am zis să scoți În oraș o agentă drăguță și s-o faci să se simtă bine? Logan zâmbi. — Ba da, domnule. Îmi pare rău, domnule. — Păi, e cam târziu pentru așa ceva acum. — Domnule? — Mișcă-ți fundul la Seaton Park. Tocmai am fost sunat: l-au găsit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lipsă... Cu-n sentiment de ură crescândă, Logan apucă raportul autopsiei Încă necitit al lui Geordie. Fragmentul despre urmele de mușcături era destul de precis. Își Închise ochii și Înjură. Cinci minute mai târziu, zbura pe ușă, tragând-o după sine pe agenta Watson, uluită. Turf ’n Track arăta la fel de jegoasă și neprimitoare ca și data trecută. Zăpada care cădea nu-i dădea un aer vesel și festiv; În schimb, dreptunghiul jos de beton cu magazine arăta mai detestabil ca orcând. Agenta Watson

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pe agenta Watson, uluită. Turf ’n Track arăta la fel de jegoasă și neprimitoare ca și data trecută. Zăpada care cădea nu-i dădea un aer vesel și festiv; În schimb, dreptunghiul jos de beton cu magazine arăta mai detestabil ca orcând. Agenta Watson strecură mașina lor de patrulă În parcarea din față, unde rămaseră privind afară, la vântul care șuiera și la zăpada care zbura, așteptând o confirmare că mașina de patrulă - Quebec Trei Unu - era În spate. Nu era ritmul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
capăt, și-și lovea capul ușor, trimițând stropi de apă prin fereastra deschisă din dreptul pasagerului. Stația pocni, revenind la viață. Quebec Trei Unu era pe poziții. Era timpul să se miște. Logan se chinui să treacă prin parcarea alunecoasă. Agenta Watson fu prima care duse la capăt călătoria de la mașină la Turf ’n Track, lipindu-se lângă ușă, cu bastonul la-ndemână, exact ca-n filme. Cu mâinile vârâte adânc În buzunare, cu umerii Încovoiați, cu urechile ca para focului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
o senzație scurtă, trecătoare, de piele și oase rupte sub Încheieturile degetelor sale, un tipăt Înăbușit, o Împroșcare cu ceva ud pe obrazul său și o altă lovitură. Spera din tot sufletul să n-o fi culcat la pământ pe agenta Watson. Câinele continua să latre din toate puterile, printre mârâieli și zgomote de mușcături. Televizoarele izbucniră când fu anunțată următoarea cursă și mai mulți ogari fură băgați În cuști. Un par de metal se lovi de spinarea lui Logan, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Grouse se loviră de linoleumul jegos. În clipa aceea, camera fu dezvăluită În strălucirea delicată a luminii unei zile de iarnă. Unul dintre Îngrijitori era pe podea, cu apărătoarea de peiele pentru braț sfâșiată cu sălbăticie de alsacianul care mârâia. Agentei Watson Îi curgea sângele șuvoi pe nas și ținea de cap pe un ins masiv cu tatuaje. Celălalt Îngrijitor era lovit În burtă, fiind țintuit la pământ de alt parior. Iar Logan zăcea, cu mâinile și picioarele Întinse pe jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
se termine pedeapsa, oricum. Ce mai contează-un mort, nu? Logan gemu și se rostogoli pe spate, simțind cum zăpada Îi cade rece pe față. Ține-l de vorbă. Ține-l de vorbă și poate vine cineva. Cineva În uniformă. Agenta Watson. Oricine. Te rog, Doamne, dă să vină cineva! — De asta... De asta ai omorât-o pe Geordie Stephenson? Doug râse. — Ce-i asta? Crezi c-o să ne apucăm să stăm de povești nițel, si-o să recunosc eu tot? Ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
mai tare... Apoi a zis că o meritam. Că era numai vina mea! Nu se mai Întoarce niciodată... Cu lacrimile șiroindu-i pe față, Își abandonă căruciorul și fugi. Logan o privi cum dispare printre niște uși duble și oftă. Agenta Watson stătea În sala de așteptare, cu capul dat pe spate și un ghemotoc de hârtie igienică pus pe față. Era roșie ca focul. — Ce-ți face nasul? Întrebă Logan, aruncându-se pe scaunul de plastic liber de lângă ea. Încerca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
spuse ea, privindu-l cu coada ochiului, fără să-și miște capul. Măcah nu ched că e hupt. Ce face phizoniehul? Logan se scutură și regretă imediat. — Ce fac ceilalți? Întrebă el, iar vocea Îi sună ca un geamăt dureros. Agenta Watson Îi arătă În jos pe coridor, către camerele de tratament. — Unuia dinthe Înghijitohii de câini i se vehifică coastele. Ceilalți sunt bine. Zâmbi și-i făcu cu ochiul. Aaa, unul din pahiohi s-a ales cu dinții din față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cutremură din nou. — Bătrân ticălos! Logan aproape că zâmbi; era plăcut să fie cineva și de partea lui, de data aceasta. Inspectorul Insch nu fu la fel de Înțelegător. Când reveniră la sediul Poliției, Logan cu alt buzunar plin de calmante și agenta Watson cu confirmarea că nasul nu-i era spart, mesajul le fu livrat de sergentul de serviciu: Logan trebuia să se prezinte În biroul inspectorului. În clipa aceea. Inspectorul stătea cu spatele la ușă, cu mâinile Împreunate la spate, cu craniul chel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
foarte bine să facă față distracției, acum că tot era mult prea târziu să-l mai sune cineva. Avea cinci mesaje. Patru dintre ele erau de la Colin Miller, disperat să afle ce se-ntâmplase cu Hoitarul. Dar unul era de la agenta de poliție Jackie Watson, care-l Întreba dacă, În caz că nu are ceva mai bun de făcut, ar vrea, și dacă nu voia era OK, poate să se ducă la un film sau poate nu la un film, poate doar ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
pune piciorul jos și de a patina direct În spatele lui. Numai că nu făcu așa. În schimb, se Înjură singur fără sonor și Încetini mașina la minimum. Sunetul mobilului zgâriind interiorul buzunarului jachetei sale Îl făcu să tresară. Era Jackie, agenta de poliție Watson, care-l suna Înapoi. Rânjind, reuși să scoată telefonul și să și-l pună la ureche: — Alo? spuse, părând cât de epuizat putea. — Laz? Tu ești? Era Colin Miller. Laz, am Încercat să dau de tine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
porni Încălzirea și stătu pe Întuneric, privind la luminile ce licăreau afară, pe fereastră, plângându-și de milă. Încercând să nu se gândească la cuțit. Beculețul roșu al robotului său clipea, dar erau doar alte mesaje de la Miller. Nimic de la agenta Watson, care să-i spună că-l aștepta cu o sticlă de șampanie, Într-un negligé. Și poate cu niște pâine prăjită! Stomacul lui Logan ghiorăi. Era aproape unu noaptea și el nu mai mâncase de la micul dejun decât un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
scape așa ușor. — Sergent, spuse el pe un ton ca mierea, ești bun să-mi acorzi o clipă? Așa că Logan trebui să rămână acolo ca un idiot, cât timp treceau toți ceilalți, uitându-se oriunde altundeva decât la el. Nici măcar agenta Watson nu vru să-l privească În ochi. Probabil că era mai bine așa: deja se simțea suficient de prost. Când plecă ultimul agent de poliție, iar ușa camerei de ședințe se Închise, Insch scoase un exemplar al ziarului de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
interogheze suspecții de crimă fără un inspector care să-i țină de mânuță. — Nu, nu se duce. Ceva legat de făcut treaba pentru care e altul plătit. Acum dă-i drumul. Logan ceru unul dintre multele Vauxhalluri ruginite și pe agenta Watson. Aceasta nu-i adresă nici un cuvânt până scoase mașina din parcare. Așteptă până ajunseseră departe de sediul Poliției Înainte să izbucenască În râs. — Nu-i de râs. Hohotul se transformă Într-un rânjet. — Îmi cer scuze, domnule. Tăcere. Watson

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
spuse Logan, luând dintr-un colț scaunul pentru vizitatori și aruncându-se pe el la marginea patului. Pacientul nici măcar nu părea conștient de prezența lui. Doar zăcea acolo, privind ecranul silențios, iridiscent. Logan privi peste capul lui și apoi la agenta Watson. Ea luă telecomanda de pe noptiera de la marginea patului și Închise televizorul. Un oftat ușor, tremurător, scăpă bătrânului din pat. — Mă uitam la aia. Cuvintele-i ieșiseră dezlânate și silabisite și, pentru prima dată, Logan observă proteza care plutea Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]