382 matches
-
-i cu brațele deschise în clubul său elitist, caracterizat printr-o severă și desăvârșită conduită religioasă. Amin. Apoi, dimineața târziu, prin intervenția discretă, insesizabilă, ocrotitoare și plină de gingășie a Sfântului Duh, coborât cu dragoste paternă asupra lor, consecința ingurgitării agheasmei zăvoiene și-a făcut în sfârșit efectul și întreaga hărmălaie și babilonie au încetat; eroii noștri fiind complet "anesteziați" și intrând într-o pauză reparatorie de durată variabilă. Acum dormeau duși după cum i-a prins somnul: pe scaune, pe băncuțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dormeau duși după cum i-a prins somnul: pe scaune, pe băncuțele de lângă perete, cu capul pe masă, pe sub masă, pe linoleum, rezemați cu spatele de teracotă, unul peste altul, în cele mai pitorești și incredibile poziții de înfocați consumatori de agheasmă. Dormeau liniștiți și nepăsători față de grija zilei de mâine. N-aveau probleme. Cu gâturile groase, cu venele umflate, strangulate de cravatele cu puchinele roșii, cu fălcile și obrajii durdulii, cu pleoapele închise și înecate în straturile de grăsime, așa cum arătau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mintea încă tulbure, plutind într-o pâclă aburindă care-i împiedica să judece limpede, folosindu-și puținele resurse cerebrale de care mai dispuneau, cei doi milițieni înaintau, așa, ca-ntr-o stare hipnotică, aflându-se încă sub controlul divin al "agheasmei de Zăvoaia". Având copăcelul pe umeri, raza noastră de vizibilitate era oarecum redusă: priveam mai mult în jos și înainte și mai puțin în lateral, stânga sau dreapta. Lipsa acestei măsuri de precauție ne-a fost fatală. Din lizieră ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
craniană. Uf! Gândindu-se atât de intens, obosise, iar acum râuri de transpirație șiroiau din corpul lui de formă pătrată. Automat, întreaga lui construcție acum deshidratată în urma transpirației abundente a văzut ca într-o străfulgerare, damigeana pântecoasă plină ochi cu "agheasma de Zăvoaia". Ah! Ce bună ar fi fost! Deodată urangutanul a explodat. Băăă!!! Păi voi sunteți puii de năpârcă ai vădanei! Ha, ha, ha! Băăă!!! Nu v-am zis eu că Dumnezeu a murit? Uite, bă! N-ați dat voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
raiul absurd și inexistent fabricat pe cale industrială de managerii echipați în haine lungi și cernite de culoarea cernoziomului hrănitor și în care intrarea era permisă doar pe bază de abonament realizat metodic prin mici atenții sub formă de pomelnice, acatiste, agheasme, sfeștanii etc., plătite cu bani peșin de naivii, căscații și bigoții care sunt siguri că în acest fel toate ticăloșiile făcute le vor fi iertate, iar ei se vor bucura și "dincolo" de un locușor călduț în Edenul utopic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Zi de zi l-au troienit Vremea și uitarea" (G. Topîrceanu) Stând pe scăunelul de vânătoare sub vișinul preferat, în poziția "Gânditorului de la Hamangia", și-a închis pleoapele ostenite, lăsând să-i cadă o lacrimă târzie asemenea unei picături de agheasmă purificatoare pe trecutul său, care, asemenea cu al fiecărui om, nu a fost ferit de păcate. Amin. Era noapte și o liniște deplină. Întreaga natură își făcea somnul regenerator, pregătindu-se pentru o nouă activitate intensă. Sus, pe firmamentul ceresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
inexpugnabile metereze fortificate. Șintărul nu era o persoană iubită; dimpotrivă. Cine pronunța numele lui trăia cu impresia că își spurcase și otrăvise cavitatea bucală cu o substanță rău mirositoare, lipicioasă și înecăcioasă, simțind imperios nevoia unei purificări cu anafură și agheasmă. Era complet desconsiderat, prezența lui în comunitate fiind justificată și apreciată strict la ingrata muncă pe care o îndeplinea. Era un paria, un nimeni, un zero social; admiterea lui în comunitate fiind limitată și admisă doar în timpul programului de lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vizibilă, reală. Ăsta, da! Aveai motive să te ferești de el, să-l ocolești și, mai ales, Doamne ferește -, să nu cumva să te-atingi de el, că nu te-ai mai fi curățat și purificat nici cu o Dunăre de agheasmă! Ptiu! Ăsta, da! Ăsta era cu adevărat mesagerul iadului pe pământ. Nu era admis în sat decât ca un rău necesar, asemenea unui bolnav care admite în cele din urmă ingurgitarea unui medicament amar, grețos și insuportabil, doar pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe Mițura. Toate aceste femei respinse de la bucuriile acestei lumi vor fi știut că am fost și eu un om de rele și de aceea, cred, m-or fi așteptând, prea binefericitele, pe lumea cealaltă, cu deștul lor muiat În agheasmă sfântă, să-mi răcorească buzele arse atunci când păcătosul de mine oi fierbe În cazanul cu smoală al preacurviei. MAI MULT DECÂT ÎN CĂSNICIE, CREDINȚA șI STATORNICIA În amo rurile extraconjugale au stârnit stima și respectul oame nilor. Căci nici o servitute
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
te simți de parcă zbori și nimic nu are mai multă importanță. Întro relație serioasă trebuie să găsești căi de conservare a ei pentru a fi de lungă durată. Dragostea este ca o apă limpede și trebuie păstrată ca pe o agheasmă ca să nu-și piardă strălucirea. În situații dificile să înfrunți cu stoicism fără a intra în panică, fără a umbri seninul vieții. Avea fața îmbujorată și i se părea că-i arde fiecare părticică din ea, iar Valentin își scoase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
precum struțul. O să-i înghită turcii cu puf și fulgi cu tot! Se vor trezi din amorțire când iataganul va lovi în porțile Budei, ale Cracoviei, ale Vienei, ale Romei!... Se vor trezi, când Mahomed își va adăpa iapa cu agheasmă din cristelnița Sfântului Petru de la Roma! Când burtoșii neguțători venețieni, pe Canal Grande, se vor ploconi înaintea stăpânilor: "Salamalec! Salamalec efendi!"... Am auzit că Luminăția sa, Padișahul, jinduiește la o catedrală de la Paris, de-i zice Notre-Dame! Ce trăsnaie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fie umplută iar. M-au aflat la ananghie, m-au strâns cu ușa: "Vrei ajutor?! Închină-te!" M-am închinat! Veniți, fraților, la pomană! hohotește el. Vând ieftin blazonul de atlet al lui Hristos! Vând osanalele! Tămâia pontificală! Gogoșii sanctificați! Agheasma! Tractatele măsluite! Care mai pohtește?! întreabă vesel, dar deodată se strânge înfiorat. Dacă mă părăsesc?...rostește cu glas înăbușit, abia șoptit. Dacă mă lasă singur?... Vitejilor, vouă vă e teamă?! și se uită la Duma, la Șendrea, la Mihail. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe pace! Ai mai văzut drac mort? râde el și se plesnește peste gură. Iar am sfeclit-o! Ți-am spurcat bisericuța cu drăcușori... Cum plec, fă o sfeștanie, o molitvă de curățire; afum-o cu tămâie, spal-o cu agheasmă... Mulțămesc de găzduire și de povața cea bună, spune Ștefan și se apleacă adânc înaintea lui Daniil. Daniil se ploconește adânc, cât îl lasă oasele bătrâne: Măria ta, tot hâtru... Prea mare a fost cinstea... Numai să ai grijă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de inimă, au pregătit o masă îmbelșugată, cu bucate tradiționale (sarmale, plăcinte, turtă dulce, sucuri și vin). Cei veniți din alte sate, ca și cei localnici, vor gusta din mâncărurile oferite (sfințite de către un sobor de preoți). Nu va lipsi agheasma, pentru care orice enoriaș vine cu gând să se sfințească. După slujbă, urmează servirea mesei sfințite, vizitarea mormintelor celor plecați pe drumul fără întoarcere, se dau pomeni sărmanilor, se pomenesc morții și-apoi oaspeții se retrag la rude, prieteni sau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că Hristos a înviat la toate neamurile. Tot în dimineața duminicii, după slujba de Înviere se sfințeau "blidurile", adică coșurile cu pască și ouă roșii ale credincioșilor din tot satul, înșirate pe două rânduri în curtea bisericii. Preotul sfințea cu agheasmă, iar un epitrop de la biserică de obicei Archip a lui Gheorghe, împărțea "nafura" pâine sfințită, la fiecare sătean. În schimb se dădea bani și ouă roșii pentru biserică și sărmani. După masă, noi, copiii, abia așteptam să ne strângem mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la cununie. În biserică, se aruncau bomboane, ca viața tinerilor miri să fie dulce. Mirii, apoi erau conduși de alai și muzică până la fotograf. La biserică, preotul oficia cununia. Când ajungeau la casa mirelui, mama soacră-mare ieșea cu busuioc și agheasmă și-i stropea pe miri. Miresei i se dădea o fărâmitură de pâine, ca să fie blândă. Druștele strigau strigături potrivite. La masa de cununie se așezau invitații după rang: în capul mesei nunii cei mari, în fața lor mirii, apoi socrii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mai întâi la noi (fiind foarte aproape de biserică) și mama lega de cruce un fuior de cânepă. Unii săteni ziceau că din fuioarele de la Iordan se făceau funii pentru clopotele de la biserică, pentru legat pomii din cimitir și alte trebuințe. Agheasma mare de la Iordan era ținută pentru îndepărtarea molimelor, ale relelor de pe lângă casă. Floriile. Ca toți creștinii ortodocși și noi cei din Costișa sărbătoream Floriile în duminica dinaintea Paștelui. Mergeam la biserică și primeam la sfârșitul slujbei crenguțe de salcie cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a alungat-o afară. Fiind îngrozită, a strigat-o repede pe bătrâna, Doca lui Gherman, care nici una, nici alta, a spus că e vorba de un deochi. S-a dus acasă, a adus un struț de busuioc, un castron cu agheasmă și stropindu-mă, a început a mă descânta: Fugi deochi, dintre ochi, Că te ajunge, te roșește Și amar te pedepsește Sabia de foc cerească, Pronia Dumnezeiască, Să te duci, să piei Cum pier negurile, Când bat vânturile, Cum piere
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mare cosiță nu împletește Că acolo va aștepta Cu mese întinse, Cu făclii aprinde Și lasă pe Răduța curată, luminată, Ca argintul de curată, Ca Maica Precista din cer Ce pe ea, a lăsat-o!". M-a stropit mereu cu agheasmă, a făcut câteva cruci în cele patru părți ale camerei și mi-a tras două pălmuțe peste obraz. Eu m-am trezit ca dintr-un somn adânc și am rămas uluită când le-am văzut pe mama și pe Oltea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
urcat coasta. Ce mai chiote, ce mai veselie! Răsunau până departe ecourile strigătelor noastre. Dar, cel mai frumos era la Iordan, la Sfânta Sărbătoare a Botezului Mântuitorului. Preotul Arcadie Repta ieșea cu enoriașii la râu, la Suceava, pentru a face agheasma și-a desfășura tradiționala slujbă. Acolo, cu o zi înainte făceau o cruce mare din blocuri de gheață și în jurul ei se desfășura tot ceremonialul religios. Vocea puternică și plină de duh a preotului se făcea auzită aproape de tot satul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
atrăgea pe săteni, ca un magnet. Temperatura cobora de obicei cu mult peste normal, dar nimeni nu se văita de frig. Mie îmi plăcea tare mult să particip alături de prietenii mei și să vin acasă cu o cană plină de agheasmă. Părinții erau și ei nelipsiți. Îmi aduc bine aminte, că într-un an, fiind în vacanța de iarnă (de la liceu), după o săptămână de la Iordan, trebuia să mă întorc la internat, căci se reluau cursurile. Mama a vorbit cu Silvestru
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
întocmește o listă (pomelnic) cu cei decedați. Pe mormânt de așeză o față de masă și pe ea pun: colacii mari (într-un coș), 10-15 ulcioare (sau căni) cu colăcei și lumânări deasupra coliva, un castron cu struț de busuioc și agheasmă. Dacă enoriașul dispune, poate avea lângă mormânt 1-2 saci cu colăcei pentru sărmani, sucuri și vin (pentru cunoscuți). Se vorbește cu preotul (care vine în cimitir) și se așteaptă sfințirea mormântului (celui apropiat). Preotul însoțit de un cantor bisericesc oficiază
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
spațiile unde grija pentru aproape ar trebui să facă legea - lucrurile nu stau mai bine: dincolo de mătăniile ample pe care le bat, enoriașii sunt în stare să se calce în picioare pentru un loc pe scaun, pentru pomană sau pentru agheasmă. Trăind numai în România, ai putea crede că așa a ajuns să fie umanitatea în general - o adunătură de exemplare isterice și violente, aflate întro perpetuă luptă. Când am ajuns în Germania, unde am stat mai mult acum câțiva ani
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
greci și să consoleze Franța pentru înfrângerea de la Sedan. Contele de Vogüé, ambasadorul nostru la Constantinopl, s-a bătut ca un leu pentru a obține această donație. Scenă destul de exotică, să-l vezi pe consulul Franței întâmpinat în prag cu agheasmă, pe același sărutând Cartea sfântă și, în momentul binecuvântării, învăluit de fum de tămâie. M-a amuzat să aud in fine răsunând aceste cuvinte: Domine, salvam fac Republicam. Toate acestea constituie onorurile liturgice, rezervate reprezentantului unei Republici laice (Franța fiind
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
oarecum puțin stânjenit, totuși îmi spune că tot eu voi pleca în noua misiune! Cine m-a pus să-mi aprind paie în cap și să-mi contrazic superiorul? Ordinul se execută, nu se discută. „Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă”, se mai spune în popor. Plec într-o misiune, indirect periculoasă. Trebuia să păzesc cu cei 40 de oameni ai mei un sector de cale ferată de circa 40 km., cam un om la km. Paza în cele 4 stații
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]