2,641 matches
-
E lună, dragă, mai flămândă, mai setoasă ca oricând. E luna mai flămândă, mai setoasă ca oricând; ea a sorbit și marea și zarea și nisipul. O, Himera, tremurătoare ți-s buzele când îmi spui: Agonie, Sfârșit. Când îmi spui: Agonie, Sfârșit s-au năruit și muntele și marea și Stânca Primejdiei și călăuzele. (Spre Stânca primejdiei) Renunțarea aproape totală la joacă și persiflare (excluzând familiarul "dragă"), structura geometrică a poemului, decantarea expresiei până la obținerea unei sublimități bacoviene duc la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Peste portretul de acum, peste ochii mei a trecut vreme prea multă! * * * A mai trecut o vreme, a mai trecut un ceas, tot așteptăm să vină și să ne cheme cel care rost mai are în ultimul popas. Tristețea-n agonie se strămuta în mine în plină zi cu soare și cu brățări de aur. Era licoarea urii, iubirea suferindă, în chin te îmbăta ca un pahar cu vin, dar ce frumos era să treci peste nisip, să mai poți vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
firii : Te vei naște...Vei naște...Vei muri.” Eroina nu trăiește, duce un trai superficial între puncte existențiale rigid trasate, uneori fără legătura cu contextul viețuirii, ea știe că vrea ceva Ăla început pe Vâlsan), și după aceea, mereu vrea. AGONIE Despărțirea de Vâlsan o suportă eroina, dar o atribuie celorlalți , ”oamenii nu îngăduiseră logodna Manuelei” : Peisajul bucolic al unei ogrăzi de țară este spațiul, refugiul ei. Descoperă exteriorul în care Ăspecific naturalismului), găsi acordul dintre loc și păgânirea gândurilor și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
între cei doi bărbați. Soțul acceptase ideea că femeia aflase la celălalt ceea ce el nu-i putuse oferi: iubirea. Diplomatul chiar se bucură (!) că amantul era chiar prietenul său, și nu altcineva... O regăsește pe enoriașa aflată pe patul de agonie și preotul, făcându-l gelos (încă o dată) pe scriitorul îndrăgostit. Sarah avea un farmec aparte, izvorând dintr-o extraordinară putere de a iubi. Detectivul care o urmărea ajunge să o admire, ca și fiul lui, căruia i se vindecă obrazul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu aveți sentimente, sunteți reci, programați, niște executanți, uneori obraznici. După o mică pauză: Am ars toate fotografiile pentru că vroiam să-mi amintesc de el doar în sufletul meu. Robo: Mormăntul? Ela: A fost incinerat pentru a nu mai prelungi agonia vizitelor la cimitir. în fiecare seară cănd mă rog Divinității, îl rog să aibă grijă de sufletul lui care sigur se află în ceruri. Cosmos: Nu logodit tu? Ela: Nu... Cosmos: Logodit cu mine? Ela: Cum? Să mă logodesc cu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
orice schimbare: "E același, nu-i același./ E același unic soare/ inimă prin lumi bătând./ Să îngâne-n vreme rugul/ alte-amurguri vin la rând". George Bacovia a resimțit spaima existențială până la delir și nebunie în fața unei lumi a singurătății, a agoniei și a morții, abandonată de destin într-un peisaj haotic dezolant, răvășit de ploaie, pâclă, ninsoare, sânge, sicrie, corbi, vaiete, lupi urlând, și în care se simte străin, incapabil să-și îndure viața, de unde strigătul: "Și tare-i târziu/ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
A murit ani de-a rândul, în pagini nu de cronică, ci de cântec rostit întru gloria recitărilor publice, trecut, mai apoi, în cronici care i-au mai adăugat, fiecare, câte un spasm, câte o secundă, câte un secol de agonie. A murit în povești și, mult mai târziu, în endecasilabi și amintiri rămase moștenire din creierul mâncat și el de molii, prejudecăți, alcool, abjecție... Oprește-te. „Eu sunt Musa ibn Nusayr, spaima Ifriqiyei...“ Tot numai zdrențe și bube la gură
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
durere și revoltă, în nopți nesfîrșite și reci de ianuarie, și-n cele înnăbușitoare de august; au suferit apoi, în tăcere, cînd foamea și epuizarea i-au lăsat fără glas. Într-o zi, cînd suferința li s-a transformat în agonie, Omul s-a apropiat. Lupii captivi s-ar fi retras, dacă le-ar mai fi rămas un dram de forță în trupurile sfîrșite. Dar probabil că asta le era soarta. Avea să se termine totul. Lupii au închis ochii, așteptîndu-și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
amestecată cu frică, așteptare și nerăbdare în același timp. Îl luă în mână întorcându-l pe ambele părți de câteva ori. Nu se grăbea să-l deschidă, deși era nerăbdătoare să afle ce conținea și de data asta, prelungind conștient agonia trăirilor tumultoase. Îi plăcea să-și facă rău singură? Nu. Își testa puterea de rezistență față de el, de a întârzia cât mai mult ceva ce-și dorea să afle, ce nu suferea amânare. Apropie plicul fără destinatar și expeditor necunoscut
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Nu mă pot controla. E ceva mai presus de mine care îmi provoacă aceste stări. - Deschide mai repede și scapi de stare. De ce tot prelungești propriul chin? - Trebuie să înving acest efect pe care îl are asupra mea. - Așa? Prelungind agonia? - Da, așa. Poate că doar așa reușesc. - Poate că mesajul te va ajuta mai mult decât incertitudinea.” În sfârșit își aruncă privirea pe cuvintele scrise în scrisoare. „- Nu te-ai săturat să-ți tot plângi de milă și să te
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fi agnostic, iar îndoiala avea "vagi umbre de incertitudine". A publicat volumul de poezii Poesias (1907), romanul De mi pais (1903), dar și Romancero del destierro (1928). La editura Institutul European au mai apărut Despre sentimentul tragic al morții (1995), Agonia creștinismului (1993) și Însemnări pentru un tratat de cocotologie (2011). AMOR y PEDAGOGIA, BARCELONA, Henrich y Compañía, colección BIBLIOTECA DE NOVELISTAS DEL SIGLO XX, 1, 1902 (c) 2011, Institutul European Iași, pentru prezenta ediție în limba română www.euroinst.ro
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
absolută credință că nu va muri niciodată, credință fără un moment de îndoială, niciodată nu va muri. Dar, vai de el dacă are o singură clipă, chiar și trecătoare, de îndoială, vai de el dacă în dorințele sale fierbinți ale agoniei lasă să-i treacă o umbră de îndoială, de faptul că va muri! Vai de el dacă ajunge să-și zică: Și dacă voi muri?" Pentru că atunci va fi pierdut, mort. Mă jucam așa cu aceste glume, cu spectru teribil
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se bate a stîngă? Ochiul ăl drept! Tîmpla a dreaptă! A stîngă?!? A dreaptă! Ochiul ăl drept! Ochiul ăl stîng! De plîns aș plînge, da' nu mai pot! Tratamentele nu dau nici un rezultat. Efimița e tot mai îngrijorată. Renunță și-i contemplă agonia. LEONIDA (delirează, bălmăjește ceva ininteligibil, ca Ștefan în "Apus de soare"): Ohoo!...Aaaa..Îîî...Mol...Mol... EFIMIȚA: Ce spui, soro? LEONIDA: Îîîî....Moldova.... EFIMIȚA: Pardon? LEONIDA: Moldova... La Iași... Nici un negustor român!... Nici unul! EFIMIȚA: Spui drept? LEONIDA (în delir): Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
zăpadă.Stăm pe spațiile mici de lângă foc,rămase libere.Ne uscăm hainele și apoi,picotim lângă o masa până în zori. Dumnezeu ne-a ajutat din nou să nu înghețăm. Ii mulțumesc. In sfârșit,s-a făcut ziuă.Focul este în agonie.La bucătărie bem lapte cald și mâncăm pâine albă.Nu mai ninge,dar e tot viscol.Vântul și-a schimbat direcția de la N N-V la S-S-E. Nămeții s-au depus și la poarta fermei.Spun o rugăciune. Se vorbește
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nebun, biciuită de o cravașă imaginară -, poate că aceea fusese chiar noaptea în care monstrul pădurilor căzuse răpus, în sfârșit, în fața porții, sub privirile uimite ale străjerilor storși de vlagă, de frică și de oboseală, suflase din ce în ce mai greu, își horcăise agonia și murise, într-o baltă de sânge care se întinsese din ce în ce mai mult, sub razele lunii revenită în decor dintr-un exil autoimpus. Totuși, niciun animal coborât din legendele rostite cu teamă în glas și priviri nu sălășuise vreodată prin acele
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
edituri florentine Leo S.Olschki. Lucrarea reunește patru studii publicate anterior în diferite reviste de specialitate. Încadrate de o introducere (Il fedele interprete di un secolo șInterpretul fidel al unui secolț) și un epilog (Il corpo del poeta, ovvero l�agonia trasfigurata del Novecento șTrupul poetului sau agonia trasfigurată a secolului XXȚ), cele patru eseuri tratează tot atâtea fațete ale personalității intelectuale a scriitorului florentin, completând un portret care adesea este conturat doar prin prisma operelor celebre ale sale, Il crepuscolo
Note pentru un portret by Roxana Utale () [Corola-journal/Journalistic/8768_a_10093]
-
patru studii publicate anterior în diferite reviste de specialitate. Încadrate de o introducere (Il fedele interprete di un secolo șInterpretul fidel al unui secolț) și un epilog (Il corpo del poeta, ovvero l�agonia trasfigurata del Novecento șTrupul poetului sau agonia trasfigurată a secolului XXȚ), cele patru eseuri tratează tot atâtea fațete ale personalității intelectuale a scriitorului florentin, completând un portret care adesea este conturat doar prin prisma operelor celebre ale sale, Il crepuscolo dei filosofi (Apusul filosofilor, 1906), Un uomo
Note pentru un portret by Roxana Utale () [Corola-journal/Journalistic/8768_a_10093]
-
firele de iarbă ale lui Whalt Whitman, o respirație a vîntului pe uriașele întinderi tropotite cîndva de bizoni. Camerele păreau mai fierbinți cînd era el prezent. Ploile cădeau mai drept. Ceasurile încetineau." Iată mostră de poezie care însoțește personajul în agonia sa. Jesse beneficiază de portretul unei sensibilități nevrotice, cu efecte de timp prinse în riduri ca în fotografiile necrozate ale lui Nadar, așa cum cadrele împlinesc deseori o năzuință de tablou. Aceste imagini nu sunt simple decoruri în care personajul intră
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
trupul meu gol în oglindă / gol ca în ziua Judecății-de-Apoi... i-am pipăit coastele genunchii sternul / i-am pipăit atent / întregul ornament de oase năruite"),pe de altă parte din criza toposului provincial (tîrgul natal e supus unei eroziuni, unei agonii nu mai puțin dureroase decît cea a satului, îngemănată cu aceasta). Trecutul nu mai e în stare a deveni prezent și nici prezentul nu mai e în stare a deveni trecut, deoarece "orășelul se scufundă lent în igrasie", precum într-
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
case pe malul mării, într-un peisaj de o frumusețe sălbatică, undeva pe coastele stîncoase ale bătrînei Anglii. Briony revine în rol de infirmieră, excelent interpretat de Romola Garai, însoțită de mașina sa de scris (o Korona, pentru cunoscători), trăind agonia războiului printre soldații răniți care sosesc mutilați de pe front. Ipostaza ușor ștearsă a aceluiași personaj convine însă dimensiunii sale retractile, trăind în continuitatea unei vinovății perpetue. Spre deosebire de lamentabilul Pearl Harbour (2001) al lui Michael Bay, regizorul a știut să nu
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
nu apese ornamental ci să intre și să se confunde cu un cuvânt fără celebritate dar fără de care nu s-ar putea închega textul. Să se audă rima într-un amestec de sine armonios în modestia palorilor ei agonice. Din agonia rimei ascunse și nu din evidența ei de la capătul versului. Ar fi meșteșugul meu mai bogat semănând-o ca pe-o sămânță în pământul textului decât la perete, ca o gaură de șoarece fără șoarece, rima, la ce? Rima la
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
aici/ Și că prin parc l-au dus pe dric;/ - Dar asta nu-i adevărat - / Eu știu c-avea în el furnici,/ Ce-au ieșit noaptea prin buric/ Și l-au mâncat." Sau "mă simt atît de zdruncinat/ Văzînd astrala agonie,/ C-am luat un ac de pălărie/ Și mi-am scos ochii." Balamucul e vesel, iar poezia trece în anecdotă absurdă, dar hazoasă: "Au scos din lac un paznic mort./ Râdeau nebunii - ca nebunii./ Și clopote trăgând de mort,/ Vreo
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
dincolo de cea oferită în romanele sau piesele sale de teatru. Ne este deconspirată măsura în care Mihail Sebastian a aderat la solidaritatea de generație și felul în care acesta a amendat importante orientări ideologice sau estetice din anii '30, negativismul, agonia, disperarea, misticismul sau retragerea în turnul de fildeș (ca să nu mai vorbim de extremism!) rămânându-i toate străine. Într-o epocă care abundă în excese de tot felul, Mihail Sebastian face o paradoxală dovadă de nonconformist, tocmai prin coerență, moderație
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
fel mi se întîmplă și la teatru. De multe ori, muzica unui spectacol, stările pe care mi le-a indus cheamă scene, relații, expresii, gesturi. Aud, de pildă, sunetele amestecate ale culturilor și lascivităților din "Chira Chiralina" a Cătălinei Buzoianu, agonia și extazul Brăilei de altădată. Muzica lui Alifantis, cîteva acorduri, fac să năvălească peste mine aburul unei lumi, șoldurile legănate ale Chiralinei, du-te vino-ul din chioșcul-centru al scenei. Ferestrele duc și aduc iubirile, trădările, bătînd strigătul disperării. Un
Muzici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9947_a_11272]
-
Cronicar Soluția lui Patapievici În primul număr din anul acesta al Ideilor în dialog atenția Cronicarului a fost atrasă de articolul Agonia creștinismului semnat chiar de directorul revistei, H.-R. Patapievici. Citindu-l, nu poți decît să regreți că Patapievici nu mai este o prezență constantă în gazetăria noastră culurală. E o claritate și o concizie în stilul acestui intelectual cu care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]