441 matches
-
casă Într-o zonă bună. Și nu este doar În capul meu, am văzut-o cu ochii mei. Ce vreau să spun e că, indiferent care este credința religioasă a unei țări, există Întotdeauna un anumit grad de dorință de agoniseală. Și, oricât de budistă ar fi Birmania, se agonisește suficient În Țara Aurului. Ia uitați, țara e presărată cu șase mii de stupe și pagode cu o arhitectură dintre cele mai elaborate! Cu siguranță, monumente ironice ale unei religii bazate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
yeni, au câștigat acum un miliard, chiar două. Doar într-un an. E o piață sălbatică. Normal că sunt și alții care au pierdut cât au câștigat clienții aceștia. Cam așa stau lucrurile. Se mai întâmplă să-și piardă toată agoniseala și să ajungă în mizerie. În perioada cu declinul economic, cum se întâmpla ceva rău la televizor, dădeau știri despre contractele futures. Politicienii... ne-au creat o imagine cam murdară. Acum nu mai dau astfel de știri. Nici eu nu știu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Karel, cum naiba îi zicea, fie-i țărâna ușoară, că am auzit că suferea de ficat, de prea multă băutură și că era de nelecuit săracul, decât undeva la Viena, dar n avea bani destui, că-i mâncase fiică-sa agoniseala cu un ofițer de cavalerie, care a lăsat-o cu burta la gură...» E ridicol! Manus Bonus, ai să mi spui tu. Da, este adevărat. Despre morți numai de bine, dar nu și despre sinucigași. Sugerează-le măcar o cauză
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Karel, cum naiba îi zicea, fie-i țărâna ușoară, că am auzit că suferea de ficat, de prea multă băutură și că era de nelecuit săracul, decât undeva la Viena, dar n avea bani destui, că-i mâncase fiică-sa agoniseala cu un ofițer de cavalerie, care a lăsat-o cu burta la gură...» E ridicol! Manus Bonus, ai să mi spui tu. Da, este adevărat. Despre morți numai de bine, dar nu și despre sinucigași. Sugerează-le măcar o cauză
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu Îngrijorare la copacii pe care atârnau ciorchini de păsări negre, le ascultau croncănitul amenințător și clătinau cu Îngrijorare din cap. Se așteptau să se Întoarcă războiul. Sau foametea. Ciuma sau holera. Sau reforma monetară. Din cauza căreia mulți Își pierduseră agoniseala de o viață. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic tămâiau copacii și se rugau fierbinte la icoane, căutând să scape satul de năpastă. Puhoiul de ciori creștea În fiecare zi. Stoluri negre soseau de dincolo de graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu un scheunat de câine. Priveau spre propriile imagini răsfrânte În adâncuri. Trei chipuri Îngrijorate și unul zâmbitor, al mamei, care voia, pesemne, să-i Încurajeze. Nicanor dădea a lehamite din mâini: tovarășii aveau să ajungă și aici. Bruma de agoniseală pe care reușise s-o strângă avea să se risipească precum pleava-n vânt. Nu-i părea atât rău după pământul ce avea să-i fie confiscat, cât de batoza veche, de căruțele, de sania și caii ce aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rare excepții, nu prea se știau, nu prea se interesau și nu prea le păsa unul de altul. Tot cu rare excepții, nu se puteau lăuda că au făcut avere, majoritatea ducând un trai modest o casă, o mașină, ceva agoniseală în bancă și cam atât. Dacă se întâlneau, se întâlneau o dată sau de două ori pe an la ambasadă, la mici și sarmale și la un păhărel de țuică. Mi-am propus nu să-i schimb, fiindcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
lui nu este decît necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Și aceasta este o deșertăciune. 24. Nu este altă fericire pentru om decît să mănînce și să bea, și să-și înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că și aceasta vine din mîna lui Dumnezeu. 25. Cine, în adevăr, poate să mănînce și să se bucure fără El? 26. Căci El dă omului plăcut Lui înțelepciune, știință și bucurie; dar celui păcătos îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
Să mă cheme cimitirul ... Jale mi‐ i de voi mămucă, și visez chiar și deșteaptă, Cum, pe‐ o margine de groapă, Bietul taică‐tău m‐ așteaptă ... Tu odorul mamei‐n urmă Să te‐ aduni cu frații‐acasă și să‐mparți agoniseala De pe urma mea rămasă: Lui Codrin, să‐ i dai pământul De la Moară, și cu via; Vaca, și‐un pogon din Luncă, Maică, să le ia Maria ... Lui Mitruș să‐i lași zăvoiul De răchiți, dintre pâraie; Carul, boii și cu plugul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Tărbujenească”. Iar la 16 sept 1670 (7179) Acsinia, soția “Vâlcului ce-au fost zlătar”, vinde lui Păun “o casă cu loc cu tot și cu pivniță și cu doî dughene... pre Ulița Tărbujenească”. --Să nu fie de deochi, sfințite. Frumoasă agoniseală! Dar să-i lăsăm pe Lupașco și Vasilie abăger să dăruiască la 20 octombrie 1674 (7185) “O casă <în popor> la Sfântul Ioan Gură de Aur... pre Ulița Tărbujenească”. --Ce se mai întâmplă oare pe Ulița Trapezănească (Tărbujenească)? Iaca o
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
s-au tâmplat la vreme jacului (jafului n.n) moscalilor de au perit”. --Sunt sigur că te întrebi pentru a câta oară ne întâlnim cu “jacul moscalilor” când mulți ieșeni și-au pierdut, pe lângă o samă de acte însemnate, și agoniseala lor de o viață... --Tocmai la asta îmi era gândul, părinte, și mă întrebam de câte ori or fi jefuit moscalii Moldova. --Apoi ei, ori veneau ca aliați ori ca dușmani, comportamentul le era același: jaf, foc și distrugeri... Să mergem mai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
au dat sfintei sale mănăstiri din târgul Iașii ce se numește Vatoped,... pentru sufletul răposatului Golăi logofăt, și sufletul ei i al fiilor”. Nu putem spune, părint, că mănăstirea Golia nu a primit ceva avere prin această danie. Este ceva agoniseală acolo, dragule. Dar de ce este numită mănăstirea Golia Vatoped? Este lesne de înțeles că era închinată la mănăstirea grecească Vatoped. Nu am de ce te contrazice. Dar despre o nouă danie pot spune că o „Diată grecească de la Mihail Paleologul, din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
di pe numitele moșii, când n-a ave vin băutură mănăstire de vânzare în crâșme, atunce să vânză și sătenii”. Altfel spus, sătenii nu aveau decât să aștepte mult și bine până să-și poată vinde și ei oarece din agoniseala lor. Și cum sfintele mănăstiri aveau vin și băuturi din viile proprii și din zeciuială, slavă Domnului, rândul țăranilor la a-și vinde vinul sau alte băuturi le venea la Calendele grecești... Trebuie să recunosc că ai dreptate în ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
puțini ajung să înțeleagă și să țină cont, Mirelo, așa-i omul, veșnic dispus să se amăgească, lipindu-se de ce i se pare că i s-ar potrivi și i-ar îndulci amăreala - o familie, niște copii, o slujbă, o agoniseală, banii, banii... De cum închise ușa șifonierului, tresări auzind soneria. Să țină de bani, deh, și țârâitul prelung răsucindu-se-n creier, nu se mai termină, nu se mai termină, te strivește și te ia cu leșin. E Mugurel, vine de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vrute și nevrute, de la formarea universului și până la preferința fiecăruia în ceea ce privește fiertul ouălor. — Oare ce-or fi făcând furnicile în zilele ploioase? întrebă Midori. — N-am idee, am zis. Ele sunt foarte muncitoare, așa că probabil fac curat în cuib sau își inventariază agoniseala. Dacă sunt atât de harnice, de ce nu evoluează și ele? Au rămas furnici de când lumea și pământul. Nu știu, am spus eu. Probabil că structura trupului lor nu le permite nici o evoluție... în comparație cu maimuțele, să zicem. Văd că sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rămas să se întîlnească la țară acuma, în zilele astea, că dumneaei merge acolo tocmai pentru vânzarea proprietății. Și iată că s-a pornit răzmerița și trebuie să plece degrabă și el acasă, la Olena, să-și apere bruma de agoniseală, că el știe cum să vorbească și să se tocmească cu țăranii. ― Poate că ne-o feri Dumnezeu de pîrjol! zise Rogojinaru într-un rând. Numai stăpânirea să fie cuminte și energică. Țăranului îi trebuie dreptate, cucoane, dar și stăpân
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Unde să mă duc, Ioane? întrebă bătrânul cu candoare. ― De unde ai venit, dom'le colonel! zise Ion. Că nu te-am adus noi și nici nu te-am chemat! ― Cum să plec așa, măi omule? Cum?... Să-mi las toată agoniseala mea de haram? Se poate, Ioane? stărui colonelul arendaș. ― Se poate! Că din munca și sudoarea noastră-s toate! ― Apoi așa am venit eu aci, gol cum mă vezi, ai? ― Ce mai la deal, la vale, să-ți pară bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tâlharilor, care ați pus focul!... Nu spui?... Măi, spuneți, că vă bat până vă omor pe toți!... Spuneți, măi, care ați furat! Recunoscând pe Grigore, colonelul i se plânse amărât, arătîndu-i ruinele: ― Uite, domnule, ce mi-a rămas din toată agoniseala vieții!... Uite ce mi-au făcut hoții ăștia!... Apoi nu merită oare să fie împușcați toți, fără cruțare, dacă nici ei n-au avut milă de bătrî-nețele mele?... Credeam că nu-mi vor fi devastat tot-tot, de aceea am alergat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fată îmbrăcată fistichiu Mastofîlcă : boccea Mazdroană : fată bătrînă, femeie nesuferită Măgliseală : lingușire Neap : gol-pușcă Nevăcuit : care nu a avut relații sexuale Paciaură : femeie scîrboasă, otreapă de femeie Pantaură : femeie rea și dușmănoasă Papelcă : fată bine îmbrăcată și plăcută Priștipeală : economie, agoniseală ; a priștipi : a acumula, a dobîndi bunuri Pușlă : jigodie, javră Rabilă : haină veche Sît ! : taci ! A svidui : a vindeca A timburi : a-și potrivi hainele pe corp Timnic : antreu la casă A zlemni : a bate zdravăn pe cineva Zorilă : luceafărul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o alarmă ; coborând în pivniță, Sandu Gebelescu ne-a povestit despre nefericiții refugiați, români ardeleni, ce au luat calea nesigură a exi lului, zona Câinenilor fiind plină de acești bieți dezrădăcinați ce și-au părăsit în asemenea timpuri dramatice toată agoniseala, riscând a ajunge aici muritori de foame... Imediat după alarmă, oaspetele nostru a plecat, pretextând urgente drumuri ce-i mai rămân de făcut ; în fapt, mergea să dejuneze la Enescu, împreună cu un bun amic ce-l întâlnise la Statul-Major (după cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dimineața, la liturghie. Faptul închinării are, însă, și alte înfățișări, de unde reiese că mintea omului, fie el și drept credincios, o poate lua uneori razna. Mai ales la îndemnul diavolului, care îi bagă sub nas ispite lumești, cum ar fi agoniseala de averi sau profitul de pe munca altuia. A aproapelui, în exprimare proprie domeniului. Colectivitățile călugărești, se știe, duc un trai auster, în comun, în rugăciune și pocăință. Toate bunurile lor sunt de folosință comună. Un singur buzunar, cu alte cuvinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lot aflat la 10 kilometri de sat, tocmai în Valea Băii. Doream să plătesc din banii obținuți parte din datorii și, dacă ar fi rămas ceva, să mai cumpărăm cele necesare familiei greu încercate de refugiu. Toată munca noastră, toată agoniseala pentru care încă mai plăteam rate, rămăsese acolo, departe, în Basarabia. Am pus porumb și floarea soarelui. Dumnezeu cu mila. Tocmai când era timpul de prășit, am primit ordin de mobilizare: pe 16 iunie trebuia să fiu la Regimentul 25
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
porcii. Lucrurile mai de preț, între care neapărat aparatul de radio leam trimis împreună cu documentele școlare spre Lugoj, în stația Balinț. Au ajuns exact pentru a se întoarce, conform ordinelor sovietice, în Basarabia și spre nicăieri. Încă odată pierdeam toată agoniseala cinstită a unor ani de viață...În hohotele de plâns ale părinților am pornit, o cohortă de tineri pe lângă loitrele căruțelor rechiziționate și pline de bagaje. Ismail, Lascăr Catargiu, Tulcea, Dăieni. O altă zi: Hârnova, Mircea Bravu. Am lăsat la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]