618 matches
-
ale Mării Egeice. Femeile în multe sate nu pricep decât românește. Ca toți locuitorii de munte, vlahul nu-și poate uita patria nici in țările cele mai depărtate chiar și se întoarce adesea la bătrânețe în Pind cu ceea ce a agonisit, prin osteneala unei vieți întregi, pentru a fi înmormîntat în același pământ în care odihnesc strămoșii săi. Dar poporul vlahilor, atât de pacinic astăzi și dedat numai la muncă și câștig, n-a fost însuflețit întotdeauna de un spirit atât
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
luându-i pe nepregătite pe ei și pe părinți lor. Părinții, așa cum și-i știau, aveau mari așteptări pentru ei și planurile erau la fel de mari. Și astfel stând lucrurile, mama și tata își spuneau că a sosit momentul să mai agonisească câte ceva, niște bani. Și o luau care încotro să aducă cele necesare traiului familiei. Unii după ceva afaceri, alții pe ici pe colo prin diferite țări străine. De! Copiii crescuseră, creșteau și nevoile. Asta e, ce să-i faci! Încercau
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
acum ce facem? Nu știu, o să vedem... spuse abătut. Cu ce ne-a rămas, cu aceea o să ne regenerăm. Bine c-am scăpat cu viață. Hai să-i căutăm pe ceilalți. De ce oare a trebuit să pierdem tot ce-am agonisit? spuse Roxana aproape plângând. Nu-ți este clar? răspunse el îngândurat. E lecția avariției și lăcomiei din tine. Nu-ți mai ajunge nimic, niciodată. Ei, da, vii tu cu filozofiile tale. Ce e rău în a-ți dori să ai
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
și indigene. Inversând prioritățile, adică așteptându-i mereu pe investitorii străini să vină să gospodărească milioanele de hectare de terenuri nelucrate ori exportând și înstrăinând prea multă vreme forța de muncă, am pierdut tot mai mult din ceea ce s-a agonisit în secolul al XX-lea: întregire teritorială și morală, creștere demografică, urbanizare, locuințe, infrastructuri, firme, familii, echilibrul sufletesc tradițional bazat pe impregnarea realității cu idealuri. La procesul de la Haga, în 2009 s-a câștigat ceva în litigiul cu Ucraina pentru
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mâine la urne, se vor convinge, în nici câteva luni, că au mai făcut o nefăcută. împrumuturile din străinătate nu vor veni, datoriile externe trebuie plătite, iar după ce se va alege praful de rezerva de valută și aur a țării, agonisită cu greu sub Isărescu, neocomuniștii își vor vedea fluierând de treburi. Și atunci, înafara soluției Vadim sau a dictaturii militare nu se prea întrevede nimic! în toamna aceasta, am presimțirea sumbră că românii își semnează dacă nu condamnarea la moarte
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
disiparea sensului: aceeași semnificație împărțită în prea multe unități de expresie doctă, pornind toate dintr-o bonomie iremediabilă. În volum predomină sentințele scurte de tip aforistic sau enumerările de tip sinonimic. „Filosoful e săracul voluntar al spiritului, cerșetorul etern ce agonisește zilnic aceleași monede, trăind în restriște, aproape gol, aproape orb, fixat spasmodic asupra ideii asemenea unui idiot divin. Guvernat de încăpățînarea sa eroică și morbidă, de monomania solemnă, de încrîncenarea sa de ocnaș regal, caută fără încetare să străpungă armura
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
În capul meu, am văzut-o cu ochii mei. Ce vreau să spun e că, indiferent care este credința religioasă a unei țări, există Întotdeauna un anumit grad de dorință de agoniseală. Și, oricât de budistă ar fi Birmania, se agonisește suficient În Țara Aurului. Ia uitați, țara e presărată cu șase mii de stupe și pagode cu o arhitectură dintre cele mai elaborate! Cu siguranță, monumente ironice ale unei religii bazate pe dorința de a se detașa de orice fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Junimea, colonel Șerbănescu, dintr-o poezie în care, cu mijloace de o naivitate dezolantă, descrie o furtună: "E grozav, dar e frumos!". Uitând aproape suferințele nenorociților pe care apa-i surprindea adeseori noaptea, risipindu-le și distrugându-le puținul avut agonisit cu trudă, contemplam spectacolul acesta "grozav dar frumos", grație căruia micul râu de culoarea mâlului pe care-l târa greoi cu el către vagul său destin, se reabilitase cu totul în ochii mei. Odată, îmi povestea cineva, pe timpul unor asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și În jurul Focșanilor, satele Începuseră să ardă. Focurile urcau, zi după zi, spre Vaslui. Curierii domnești Întorși la Cetatea de Scaun povesteau despre țăranii și răzeșii care Își aprindeau casele și apoi rămâneau, muți și Îngenuncheați, privind cum tot ce agonisiseră dispărea În flăcări. Despre plânsul copiilor, despre ochii stinși ai femeilor care porneau În bejenie spre nord, știind că bărbații lor și feciorii care au trecut de șaisprezece ani nu puteau decât să le Însoțească o scurtă bucată de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
multe "bonne " de copii romînce? Toată lumea știe că e tocmai dimpotrivă. Evreice, unguroaice, germane și franceze susțin mai toată activitatea în aceste părți ale vieței casnice și noi, în loc să încurajăm fetele române în această direcțiune și să facem să-și agonisească ele sumele foarte mari ce le dăm până acum pentru aceste trebuințe în mînele străinilor, voim să le facem zbor la universitate pentru a le înzestra cu diplome de doctor. Este agitată în Europa cultă și cestiunea emancipării femeilor la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
peste 70 de autori !), dar și vreo 20 de texte de autori bulgari, între care scrierile celor ce alcătuiesc mineele: Patriarhul Eftimie (cel mai mare scriitor bulgar al Evului Mediu)”. Se punea, astfel, la dispoziția cărturarilor Moldovei “aproape tot ce agonisiseră sârbii și bulgarii în trei-patru secole de ucenicie la Bizanț și adăogaseră ca operă proprie.” Marile minee de lectură de la Târnovo nu s-au păstrat în forma lor genuină decât în Moldova și ele se află acum la Putna, la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pariez că vom fi departe, la o băută, la ora aia. Fii pe pace, Frățioare, Vierme nu aruncă și nici n-a aruncat nimic, vreodată, la ghenă. Cuvântul inutil nu i s-a-ntipărit, încă, în vocabular. El veșnic cotrobăiește, scormonește și agonisește. Asta-i ereditatea, karma lui! Este bucățică ruptă de hoitar! Plămadă de ghenonaut! În nici un caz nu renunță el, Zgârcilă, la așa bunătate de saltea, de la sinistrați, ia chiombește-te! și Dănuț lovește demonstrativ, cu piciorul, într-un maldăr de sticle
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Decizia n-a fost pripită, pentru că a obține pașapoartele dura foarte mult. În schimbul pașapoartelor, partidul comunist cerea evreilor să dea tot ce aveau. Numai că nemții și românii colaboraționiști deja confiscaseră bunurile evreilor, de recuperat era greu. Așa că tot ce agonisea tata prin munca lui mergea în această direcție. În ce domeniu lucra tatăl? În industria chimică și farmaceutică. Pentru părinți a fost foarte greu, să te rupi de tot și să pleci în lume. Și apoi era ceva de necontrolat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cu șnur În loc de elastic, bocanci noi, ba chiar și niște lădițe de lemn revopsit, cu Închizători solide, În care fuseseră cândva cartușe ori grenade. Nu se știe la ce foloseau cutiile acelea, dar erau foarte căutate și cei care le agoniseau se arătau foarte mândri de ele. Pentru zile negre, dar, mai ales, pentru zile bune, soldații Îngropaseră sticle cu vin la care se juraseră să nu umble decât la ocazii mari. Se așezară pe iarbă, nu departe de ferestrele sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și de catre creditori oricăruia dintre ei pe calea acțiunii oblice sau, atunci când dovedesc ca menținerea comunității de bunuri ar putea frauda interesele lor. Comunitatea de bunuri reprezintă nu numai o problema personala a soților, ci chiar o problema sociala, soții agonisind prin aportul lor comun bunuri mobile și imobile, prin care întăresc nu numai propriul lor patrimoniu, ci însăși societatea în care trăiesc, în special prin achiziții de imobile. Actul juridic al căsătoriei pe care se întemeiaza familia, produce importante consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
despre: lipsa de măsură, frica, excesul, disprețul, înălțarea dincolo de proporționalitate, intrigile, neglijența, mărunțișurile, inechitatea. Referindu-se la suportabiliatea socială a îmbogățirii și la justețea socială, filosoful grec arată: ,,Câștigul și averea îi îndreaptă pe unii împotriva altora, nu pentru a agonisi ceva pentru ei înșiși, așa cum s-a spus mai înainte, ci întrucât constată că alții au mai mult, unii pe drept, alții pe nedrept"88. Justiția socială poate fi obținută prin respectarea legii astfel încât finalul să se materializeze în diferențierea
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
atitudine de pură contemplare, de inactivitate și așteptare pasivă a tot ceea ce este orânduit de voința ființei supreme. Din contră l-a făcut să înțeleagă că viața aici pe pământ este o continuă încordare, o muncă grea pentru a-și agonisi cu sudoarea frunții cele trebuincioase vieții. Voința, deci, nu a fost anihilată, ci stimulată, n-a fost neutralizată ci încurajată". Vezi Nicolae Bagdasar, Scrieri, Editura Eminescu, București, 1988, p. 379. Dimensiunea rațională (în măsura în care se poate vorbi despre o raționalitate a
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
a reprezenta un principiu de duioșie, inteligență și milă, de a aduce pe lume copii, de a spăla scutecele și de a coase nasturi, funcția tatălui se rezumă la aceea de a reprezenta un principiu de autoritate și de a agonisi câștiguri, limitându-ne la asemenea imagini sărace, nu vom ajunge departe în înțelegerea existenței și rosturilor constelației familiale. Cele mai multe dintre răspunsurile subiecților chestionați dovedesc o înțelegere realistă și matură a raporturilor și funcțiilor membrilor cuplului familial. Iată câteva dintre acestea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
din sat energia sălbatică / a nopților de mai. O servitute cumplită mă leagă de cuvintele lui care-și hăuie-n mine cortegiile de păstori" (Animal tânăr, ochiul). Consecvent sieși, el îngrijește cuvintele "tot după legea ogorului"; analogiile sunt clare: "Am agonisit la fel: voi un petic de lut eu un pumn de cuvinte" Poem negru cu Ion (II). Nu tăietura geometrică a versului încântă, ci moștenirea unor suflete tari: "Cum să smulg satul din leșinata poză a idilicului? (...) / Ducă-se dracului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lu și tă, de om în toată firea, să nătos“, semnă tu ra nu s-ar fi putut face dacă „ar fi fost bolnav și fără minți“. În același timp, tatăl, ca un stăpân de plin pe ale sale și agonisite „cu su doa rea și osteneala sa“, a știut ce face, că de n-ar fi avut de unde, nu ar fi dat. Așa dar, și această acuzație cade. Măritișul trebuie să aibă loc în orice condiții, căci în joc este
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
să intre în casă“, susține acesta cu regret. Dincolo de toate aceste inconveniente fizice, apar cele economice: bani cheltuiți pentru întreținerea femeii bolnave, pentru leacuri, acatiste, rugăciuni, slujnică, plus incapacitatea ei fizică. Șărban își pledează cu disperare cauza deoarece tot ce agonisește se risipește ca vântul fără să știe pe ce, soția lui nefiind capabilă nici măcar să judece. Mila îl îndeamă să aștepte și să spere, dar ajuns la pragul cel mai de jos al sărăciei și al disperării, când „nici sânge
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
care-l purtăm și nici din cauza felului nostru de trai, este de datoria voastră să vă dați silința, ca nu cumva, pedepsind pe nedrept pe cei care nu pot fi vădiți de învinuirile pe care li le aduceți, să vă agonisiți pedeapsă, cu judecata voastră (...) Suntem învinuiți că suntem creștini, dar a urâ ceea ce este bun, nu este un lucru drept”. 2. Propovăduirea învățăturii creștine a fost un mijloc pentru aducerea la creștinism a credincioșilor. Această propovăduire pendula între curajul vorbirii
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
vieții sale, la Institutul de Filosofie al Academiei. Studiul a apărut într-un volum de Scrieri alese. Este cu adevărat cutremurător că un spirit de o asemenea distincție și nivel de competență profesională a ajuns să tăgăduiască public tot ceea ce agonisise în atâția ani consacrați studiilor kantiene. Cutremurător deoarece ne gândim cât de chinuitoare au putut fi deruta și spaimele pe care le-au iscat presiunile ce s-au exercitat asupra lui. Luând drept „cel mai bun îndreptar” aprecierile cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
băiatul apucase un acordeon găsit prin preajmă și, ca pentru a pune bărbătește umărul la covorul fermecat ce-o purta pe ea pe deasupra tuturor abisurilor, slobozi din rărunchi: "Umblu noaptea prin Milano/ auiliu-u-u-u-u făăăă/ portofele să șutesc/ viața să-mi agonisesc". Alergând pe clapele instrumentului, mâna-i dezmorțită se ușură de bună parte din frustrările suferite recent. Pentru că în sufletul Marietei răsunau deja muzicile altor sfere, se simțise îmboldit să le acompanieze și el după pricepere. Ce, la nuntă, după darul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mintea băiatului începu iar să se depene melodia tânguitoare, compusă de el pentru el, ce-i punea ordonator pe note sufletul din împrăștierea-i cea de toate zilele: "Umblu noaptea prin Milano/ auiliu-u-u fă-ă-ă/ portofele să șutesc/ viața să-mi agonisesc". De câte ori se rătăcea de sine, refrenul ăsta de nimic îl aduna grijuliu de pe drumuri, repunându-l înapoi în matcă. Blondei nu-i găsea portofelul, cum ar veni, și asta în ciuda percheziției asidui. Fiecare om își dosește pe unde poate sclipătul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]