401 matches
-
care trebuia să urmeze. Începui să-l strâng, să-l mângâi, să-l sărut, sigur fiind că îmbrățișez întreaga făptură a Maitreyiei, că pe ea o mângâi, de ea toată mă bucur. Simțeam cum se pleacă sub voluptate, cum cedează agonizând, simțeam că se deșteaptă la o zi nouă, căci printre săruturi îi observam fața mereu mai palidă, ochii tot mai aprinși, voința tot mai rătăcită. În acea chemare a dragostei mele, plimbată pe carnea brațului gol, o chemam pe ea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
reliefează istoria de la FÎntîna Albă, cîteva sute de români cărora autoritățile sovietice le-au promis că le permit repatrierea sînt masacrați de trupe care-i așteptau cu cuiburi de mitraliere, aproape de graniță. Masacrul e mascat, victimele, unele Încă În viață, agonizînd, sînt Îngropate la grămadă, În deja celebrele gropi comune din care nu lipsea varul - În memoria puținilor supraviețuitori a rămas această imagine a unui mormînt uriaș gemînd pentru mai multe zile. Un mormînt uriaș care nu e decît un punct
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noastră va fi simplă: acolo / în fiecare zi / iedul de jertfă pe jeratic / vigoare dându-ne spre purificare), aceasta părând chiar a avea un învins (Și de fiecare dată, eu, învinsul, îngenunchind / la porțile cathedralei închizându-se..., încât Înfrânt, luptătorul agonizează pe scut...) și se petrece la oră / când zodiile se întâlnesc în cer / când sângele descalecă de pe caii nebuni / când se-ntâmplă minuni în răspântiile nopții. Continuând invocarea iubitei, în partea a doua a cărții, Jurământul, poetul schimbă formula prozodică
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Tudor Arghezi (N-am vopseluri pânză cuie / rădăcină spic cățuie / lumânare frânghii chei / cârji compas gherghef schintei / ața ac și cucuvaie), însă poemele lui dezvăluie, totodată, prețuirea și pentru alți mari poeți, dintre care-i putem aminti pe George Bacovia (Agonizează crinii în cetate...), pe Lucian Blaga (Temutul plâns o noapte e lagună/tavan și căpătâi îmi este huma - în timp ce, pentru poetul din Lancrăm: Margine-mi este argila, / Lege deasemenea ea), pe Ion Barbu (spre exemplu, cu al său După melci
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Dacă n-am devorat rândurile ei din prima clipă, când scrisoarea a încăput în mâinile mele, înseamnă... Înseamnă... Am clătinat capul a tristețe, dar mai mult teatral, pentru că, de fapt, mă simțeam inundat de o tainică satisfacție: ― ...înseamnă că dragostea agonizează... În această stare de indiferență am parcurs rândurile Mihaelei. Ea nu se scuza numai că nu putuse veni, ci îmi scria că mă iubește (repetare fără sens), că se simte alta (infatuare), că îi lipsește aerul când nu sânt lângă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
doar mortul de curând dus la groapă, moartea dureroasă, emoția noastră, pe scurt, pe noi înșine! Aveam un prieten pe care-l ocoleam cât puteam. Mă cam plictisea, și, pe deasupra, era și un tip moral. Dar când a început să agonizeze, fiți fără grijă, vechea noastră prietenie a înviat. N-am lipsit nici măcar o singură zi de la căpătâiul lui. A murit mulțumit de mine, strângându-mi mâinile. O femeie care se ținea scai de mine, dar în zadar, a avut bunul-gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în timp ce împletești la ciorap; dar, în anumite cazuri, faptul de a continua, simplul fapt de a continua e un lucru ce întrece puterile unui om. Iar El nu avea puteri supraomenești, de asta puteți fi sigur. Și-a strigat suferința, agonizând, și de aceea îl iubesc, pe El, pe prietenul meu, care a murit fără a ști. Din nefericire ne-a lăsat singuri, ca să continuăm, oricum și oriunde, chiar ghemuiți într-o carceră, știind ce știa și El, dar nefiind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu poate? Se uită întrebător la Bonnie, care ridică din umeri. Își întoarse din nou privirea către copia în mărime naturală a casei lui, clătinând din cap a neîncredere. Karin stătea pe imitația de canapea, în timp ce părți mari din ea agonizau. Ceața asta nu se va risipi niciodată. În curând, fratele ei va avea dreptate: întreaga lor viață, o copie. În timp ce Bonnie aducea lucrurile lui Mark din mașină, Karin încercă să se adune. Îl conduse pe Mark într-un tur al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Macfee și izbi corpul motociclistului pe la subsuoară. Roțile scrîșniră și mașina viră și trecu peste grup. Scena de-afară începu să se deruleze cu încetinitorul. încetul cu încetul, motocicliștii urlînd zdrobiți erau zvîrliți în aer sau cădeau și se agățau agonizînd de capota mașinii, pînă cînd alunecau rînd pe rînd. Lanark împinse ușa de lîngă el și privi ușurat parcarea cu pietriș și un șir de motocase liniștite. — închide ușa, înghețăm, urlă Macfee. Lanark o închise fără chef. Corpurile încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nimic, un cvartal care trecuse în secolul douăzeci uitat, neglijat și cu fonduri foarte limitate. Clădirea pe care o căuta agentul Mancuso era, cu excepția garajelor improvizate, cea mai mică din tot cvartalul, un liliputan de prin anii ’80. În fața verandei agoniza un bananier înghețat, maroniu și amărât, gata să cadă și el la pământ, așa cum se întâmplase de mult timp și cu gardul de fier. Alături de copacul uscat era o moviliță de pământ peste care stătea aplecată o cruce celtică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de argint, după care Wathiri s-a pus în slujba noastră. L-am înduplecat să-mi deschidă carcera, și m-am trezit în fața unui lucru rușinos pentru orice popor: doi deținuți erau morți de cel puțin trei zile, și alții agonizau. În total, morți și vii, șapte oameni cufundați într-o mocirlă spurcată, un amestec de mâl, paie putrezite și excremente cam de două palme. Ne-au explicat că erau tâlhari de drumul mare, ucigași. Cu o altă piesă de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei. Eu nu. Tu crezi în durere și în moarte ca imitare a patimilor lui, eu în păcăleala lui. El s-a ascuns de tine și-i așteaptă doar pe cei care l-au văzut râzând în timp ce Iosif din Arimateea agoniza pe cruce. Iar dacă n-a șovăit să lase să fie răstignit un prieten pentru ca el să-și îndeplinească solia, de ce n-ar trebui să fac și eu același lucru cu dușmanii lui? Nu, tu n-o să-l omori dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Teodosie și avea impresia c-ar fi murit imediat. Și nici nu era în stare să se târască înapoi spre poartă, cu el cu tot. S-a chinuit acolo câteva ceasuri, apoi Teodosie și-a dat duhul, iar Zogru a agonizat un timp pe malul apei până când a apărut un suflet de om. 16. Pe Andrei Ionescu l-a văzut prima oară în 2005, după ce-i cunoscuse pe toți urmașii lui Ioniță Bubosu. N-a știut imediat cine este, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să facă nimic. Îi rămâneau 40 de zile cu ea, 40 de zile infernale, la care se gândește acum, când îl așteaptă de Andrei Ionescu, și nu știe cum s-au dus și ce-a făcut în tot timpul acesta, agonizând în sângele Giuliei. Cel mai mult s-a străduit să iasă și să evite o întâlnire cu Andrei Ionescu. Nici o clipă n-a pierdut speranța că ar putea să țâșnească afară. O aștepta să adoarmă și se opintea spre orificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
își amintește tot ce i s-a întâmplat vreodată. Pretindea chiar că are amintiri despre propria naștere și chiar și despre zilele petrecute în pântecul mamei ei. Jura că își amintește cum i-a murit mama în cortul roșu, unde agonizase zile în șir după venirea pe lume a Zilpei, cu picioarele înainte. Lea își cam bătea joc de pretențiile astea, deși nu în fața ei, pentru că Zilpa era singura care o putea face pe mama să-și mai țină gura. Felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
public). Știu pozitiv că În versiunea finală a romanului Bellow și‑a mai atenuat diatriba Împotriva homosexualității, probabil ca reacție tactică la indignarea unora dintre „pre‑cititori” În fața obsesivei preocupări de a‑l vitupera pe „Abe” chiar și când acesta agonizează Într‑un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain‑Barré. Și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic până la capăt. Pe de o parte, fiindcă și „Abe” avea gură rea, ceva din solidaritatea temporară a bârfitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
urmărească cu privirea. Încercând să contrabalanseze, își scoase maceta ascuțită, gata să taie funia la cel mai mic semn de primejdie, dar nu a fost nevoie și, după câteva clipe, totul s-a liniștit. Marele caiman se odihnea pe fund, agonizând, și înceta să se mai agite, mărginindu-se, poate, să-și aștepte moartea. Începu să tragă încet de parâmă, în așa fel încât nu atrăgea animalul spre el, ci dimpotrivă, ambarcațiunea era cea care aluneca până ajunse vertical deasupra animalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cred că această garanție o să-i convingă pe yubani. Sunt izolați, dar nu sunt proști. Știu că duzini întregi de triburi au dispărut pentru că au consimțit să negocieze cu albii. Alte triburi, ca huanga, au devenit șlehte de „semi-cerșetori-semi-tâlhari“, care agonizează lent... Nu mai au nici mândrie, nici libertate, nici spirit de trib. Cei care nu umblă cu cerșitul prin împrejurimile Misiunilor au sfârșit ca mici pungași prin taberele minerilor sau jefuitori de ferme - clătină din cap, convins. Nu. Yubani-i nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se pregătiseră de la începutul veacurilor, pentru că dacă vor ieși învinși, nu vor mai avea o altă ocazie și vor dispărea pentru totdeauna din selvă, din istoria marelui fluviu și de pe fața Pământului. Inti Ávila se îndepărtă de căpătâiul fetiței care agoniza, îl lăsă pe misionar să se ocupe în continuare de ea și se așeză pe jos, lângă Sierralta, cu spatele rezemat de un trunchi de copac și cu picioarele atingând rugul. Bătrânul Xudura amesteca în tăcere într-un vas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ți-ai spus că ai face orice, dar orice, pentru ca ziua să nu mai aibă douzeci și patru de ore, ci mult mai multe? Niciodată nu ai reușit să dai un răspuns care să te mulțumească, iar ideile acelea au agonizat și au murit. Dar uite că nimic nu este imposibil... - De unde le știi pe toate, primești informații de la Dumnezeu sau îți place să vinzi gogoși? De ce nu îți deschizi o tonetă? Parcă suntem în Alice in Wonderland, numai că eu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a-i da de înțeles că se află într-un pericol iminent. Un Detectiv ajuns în parcare, deschizând portiera mașinii, așezându-se pe scaun și rotind butonul radioului pentru a asculta un post de radio obscur, întro după amiază ce agoniza sub picăturile imense de ploaie nesfârșită. Un Scriitor înfrigurat (de ce nu și înfricoșat?) care pășea cu pași din ce în ce mai mici către momentul în care reflectoarele aveau să fie aprinse din nou, iar măștile aruncate de pe fețe. Fețe ridate, hidoase, inumane. Fețe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
privește pare să se uite prin tine, poate din cauza unui ușor strabism. — BĂtrânii inuiți, cei care au apucat să se nască În igluuri, aveau propriile legi, propria organizare socială și spiritualitate, iar În decurs de jumătate de secol iată-i agonizând În iluzia unei lumi mai bune, cu o sticlă de alcool În față. Care lume ? A noastră, a celor din sud, pe care culmea ridicolului este că ei nu au văzut-o decât la televizor. iată cum se poate ucide
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
privește pare să se uite prin tine, poate din cauza unui ușor strabism. — Bătrânii inuiți, cei care au apucat să se nască în igluuri, aveau propriile legi, propria organizare socială și spiritualitate, iar în decurs de jumătate de secol iată-i agonizând în iluzia unei lumi mai bune, cu o sticlă de alcool în față. Care lume ? A noastră, a celor din sud, pe care culmea ridicolului este că ei nu au văzut-o decât la televizor. iată cum se poate ucide
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
invitați oameni de prin alte părți, dar, toți, primiseră invitația, ca pe ceva deosebit de scârbos și de neacceptat! Și, Într-o zi, mai pe la prânz, a murit și penultimul homosexual. L-a Îngropat “perechea” sa. După Înmormântare, Însă, “perechea”, Încă agonizând, s-a Întrebat: dar, pe mine, oare, cine o să mă bage În pământ? S-a Întrebat, cu tristețe În glas, solitarul ultim viețuitor, al acelei țări, a gregarilor. Căci, așa le mergea numele, prin lume: bărbații, botezați cu un singur
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ar mai fi spulberat lumea care, altfel, ar fi sfîrșit prin sex. Se putea face un calcul, ținînd seama de rata Îmbolnăvirilor; nu era greu de aflat chiar și deceniul dintr-un secol anume În care ultimii oameni ar fi agonizat, putrezind apoi prin case sau pe străzi pustii, omorîți de plăcere. Dar ce mai Însemnau toate acestea, de vreme ce chiar Întreg Pămîntul ar fi ajuns să sfîrșească odată și odată, de la om la gîză. Nu ar fi scăpat nici o suflare, nici
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]