402 matches
-
la schimbarea preotului. Nu întâmplător o cortină invizibilă cade, în finalul cărții, peste vocile media ce anunță evenimentele din 1989. Lumea ca teatru se sfârșește grotesc pentru a o lua de la capăt. O lume în derivă înregistrată de un semi-retardat agonizează, aparent fără sentimentul tragicului; însă, prin ochelarii acestui narator, istoria nu are cum să pătrundă dincolo de o anumită senzorialitate obsesivă. Lumea e degenerată și ieșită din rosturi, cum e și comunismul, iar naratorul sucit reprezintă corporalizarea omului „nou”, din toate
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
culoarele Parlamentului aflăm că unii, nu puțini, dintre aleși își împart timpul și aici, și la afaceri și la vreo funcție - fie universitară, fie în avocatură, fie în vreun consiliu de administrație al unei firme de stat ale cărei profituri agonizează, dar care găsește bani pentru a plăti obrazele subțiri. Asta în speranța că obrazele subțiri nu vor lăsa firma să moară. Și de obicei n-o lasă. Amintiți-vă de scandalul privatizării SIDEX-ului, în care toți cei care aveau
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
fundurile apei, - supți, scofâlciți, desfigurați de atâta abnegație, sărind peste cataracte, împotriva curgerii năvalnice a apei, înfruntând urșii care pândesc pe margini să-i înhațe din zbor... Elanul biologic al somonilor mâncați de ciuperci, cu mâzga lor albă în bot, agonizând, după ce și-au îndeplinit misiunea... * Să fii somon. Să ataci ca un somon! Să facem o echipă de somoni intratabili. Să cunoaștem și noi noblețea efortului și răsplata finală a victoriei dobândite...
Ca la Rovine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7914_a_9239]
-
suprarealismul francez fusese Lautréamont. Cultivând fantomaticul, absurdul, oniricul, sarcasmul, ironia cordială sau acidă, acești scriitori vizionari provoacă distorsiunile artei moderne, acea deconstruire începută de Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé și dusă până la performanțele literaturii absurdului din vremurile mai recente. Într-o lume agonizând, conflictele se produc între personaje și o absență în fața existenței aberante: divinitatea, rațiunea, afectivul. În paginile sale "bizare" , Urmuz reconstituie un univers fictiv potopit de locuri comune, prin parodierea temelor, motivelor, personajelor și imaginilor strandardizate. Metoda este a "dicteului automat
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
cu un plâns neuman și totuși integrabil chipului omenesc. Ca rezultat al semnelor involuntare și al accidentelor, unele porțiuni ale feței, ale craniului se dematerializează, altele câștigă în densitate, unele pierd claritatea, devin tulburi, altele sunt extrem de precis redate. Culoarea agonizează și sucombă în zone de negru sau, dimpotrivă, se animă, e vie, caldă în zonele de roșuri și portocaliuri, dar, în ansamblu, chipurile au adesea aspectul cărnii crude, ușor vineții (Studiu pentru un portret șMichel Leirisț, 1978). Dar chiar atunci când
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
localități - deja Țin frâul asudat al celor gata de a da bici, de-a pleca. Fără reproșuri - în subteranele miezului de noapte, De cum vom porni în lungul pădurilor rare, Să strângem plase, capcane, lăsând să se plodească Neamul rapacilor lupi agonizând a salvare! Prin zăpezi lăbuțele de câini rotocol rotitoare Înșelate-s de lupoaica prăpăstuită-n întunericul orb - Prea de tot mici sunt gheruțele râvnitorilor - n-ar Răzbi, n-ar izbândi nici uliu sur, nici negru corb. Iar iubitei-odor piciorușele desculți
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
lor comune legate de identitate, ruptură, istorie, memorie, (anti)politică, în ultimă instanță - de dispariția unei civilizații și afirmarea unor națiuni. Capitolul rezervat scriitorilor ardeleni - Slavici, Blaga, Rebreanu, Cioran, Petre Stoica - îi pune în discuție ca parte (ruptă) din imperiul agonizînd, nepregătiți încă să recunoască noul centru, capitala Regatului unit. România pare să nu fie central-europeană în ansamblul ei, și de fapt nu acest lucru face obiectul de interes al cărții lui Cornel Ungureanu; Banatul se construiește însă ca o zonă
Scurt popas în lumea de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15314_a_16639]
-
sepia și nu știi întotdeauna dacă pașii actorilor sînt purtați încoace și-ncolo de cîntecele greierilor, dacă țîrîitul acela care se aude pe scenă ca într-o noapte de vară obișnuită înseamnă pace, armonie sau isterie, conflict, picătura chinezească. Cine agonizează? Muribunda al cărui cap ca o mască, ieșit prin burta scenei, se mișcă, se zbate pe un corp inert îmbrăcat în veștmînt de mireasă? Doar ea? Sau toate celelalte personaje care văd lupta terifiantă a omului cu moartea? Personaje care
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
o confetă. Întîlnirea, spumoasă ca spartul unei seri de bal, dintre efemer și spectaculos. Artizani ai propriilor artificii, care-i omoară desfătînd ochiul lumii, avangardiștii nici n-au dorit altceva. O confetă scrisă într-un ocean. Respirația colorată a materiei agonizînd. Omul din spatele desenului, acolo unde îl roade "cîrtița unei nevroze", e cel care cere socoteală jocului nostru meschin, de fiecare zi. Vorbelor care nu spun nimic, seriozității asasine, politețurilor de ceai și de zaharicale. "S-a trecut peste el ușor
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
nu cred că e (teamă fie de "antisemiții" Manolescu, Liiceanu, Tudoran, fie de "puterea ocultă a evreilor"); mai degrabă o fremătătoare pîndă înfometată, de carnasiere mici, în așteptarea momentului cînd marile dihănii prinse în absurda încleștare se vor prăbuși epuizate, agonizînd. Cei zece ani trecuți de la prăbușirea chingilor și a gratiilor au fost suficienți pentru a vindeca de idilism în materie de solidaritate intelectuală. Mult-puținul care existase înainte, sub constrîngere, s-a făcut zob. Punerea în libertate a însemnat și o
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
Windus, în 2003, la Londra. O traducătoare ca Antoaneta Ralian. O traducere impecabilă, nuanțată, încărcată de autodetașarea autorului, de durerea lui reținută, de firescul povestirii ce cuprinde doisprezece ani din copilărie, flash-uri, fragmente, detalii, senzații, impresii, chipuri. Mușcata care agonizează lent, din lipsa soarelui, într-o fostă cutie de măsline, într-o curte interioară lipsită de lumină, învecinată cu o pușcărie, ferestruicile încărcate cu borcane cu murături, casa ticsită de cărți, zecile de limbi străine pe care le vorbeau părinții
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
un spațiu nostalgic, al reveriei și confesiunii neliniștite, în care metafora limpezește versul, nu-l încifrează. Poetul, destul de dotat muzical, aspiră în continuare la claritate și la o puritate simplă ce învăluie imaginile suave și delicate ale unei lumi ce agonizează blând, în amintirea fermecată a locurilor natale”. Cultul naturii solare, plasticizat în aceeași manieră evocatoare, conferă legitimitate identității eului poetic ce-și caută cu fervoare și evlavie necontrafăcută „obârșiile”, încercând să restabilească, prin intermediul magiei verbului, legătura cu spațiul natal, cu
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
mai târziu, să se asfixieze, să se înece în fecale. La rândul său, Celce este ros de o boală necunoscută care îl imobilizează la pat și-l face să putrezească. Nu se poate vindeca, după cum nu poate nici să moară; agonizează lent, ad infinitum, și tot vrea să se spovedească, în credința că sfârșitul e aproape. Prin contrast, Ileana este înfloritoare, veșnic tânără, dăruindu-se cu bucurie oricui, cu excepția bărbatului ei. Cumplitul Ică, tatăl Ilenei, a fost deja clasat ca un
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
lit.10/2004, pag.15 Doamnelor, acest adevăr este de trei ori evident! Pentru că, ar fi culmea-culmilor ca, în plină epocă talkșoiană*) de creștere a densității moderatorilor și analiștilor pe metrul pătrat mioritic, a manelismului valoros și a folclorului autentic agonizând, să ne prosternăm în fața îcorolei de minuni a lumiiî. Știți cumva ce e aia î -Nuuu!, au răspuns auditoarele în cor. în urma acestui răspuns tranșant, Haralampy a suferit un șoc și, după ce i-a cerut senatorului George Pruteanu un CD
Româncele nu mai nasc poeți... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12897_a_14222]
-
său poetic, de o enormă puritate, și prin mișcarea lentă a lumii ei interioare, asemenea levitației din vis. Lumea sordidă și abrutizată, lumea aceea colcăitoare a mahalalelor unui imperiu secătuit și muribund, în care piatra, carnea și sufletele putrezesc deopotrivă, agonizează grotesc și exhală fără întrerupere miasmele agoniei și ale morții, se întrepătrunde cu lumea lăuntrică a unei conștiințe fragilizate, a unei sensibilități ultragiate și a unei aspirații irepresibile către puritatea eterului și către transparența celestă. în bogatele viziuni ale copilului
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
de texte vechi, noi ediții ale Bibliei, ediții de carte patristică, de carte bibliofilă, și înșiruirea ar putea continua? Nu încape dubiu că, judecând după diversitatea copioasă și, iată, consistența ofertei, profesia de editor este, la noi, departe de a agoniza. E o erupție frenetică, orbitoare aș spune, a restituirilor mai mult sau mai puțin "senzaționale", a recuperării, a readucerii în actualitate, a reașezării ierarhiilor. Nicăieri, nici cel mai mic semn de oboseală și, mai ales, nici urmă de complexe. Oricine
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
zâmbetul". Tortură medievală În ceea ce privește condițiile din sala de judecată, Mircea Badea a afirmat: Atmosfera este de tortură medievală. În sala de judecată, în statul de drept, în statul reformat, în justiția independentă din România. Sunt inculpați în vârstă acolo, practic agonizează, încearcă să supraviețuiească fizic până la sfârșitul zilei".
Dan Voiculescu, ICA. Mircea Badea, despre atmosfera din sala de judecată by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81591_a_82916]
-
cea mai mare măsură, ferite de înlocuitori, plătind în același timp din greu legile economiei de piață (premierele sînt rare, mulți actori de prestigiu nu mai "joacă" decît în reclame). Totodată, confruntată cu grave probleme financiare, literatura română de calitate agonizează și, așa cum am mai scris (în această pagină) mulți scriitori au renunțat să se mai chinuie încercînd să publice. În paranteză fie spus, catastrofalul nivel de trai din România a ajuns să pună sub semnul întrebării ideea de vocație: medici
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
cu biciul lui Caribaldi. Viața și moartea stau, împreună, pe aceeași linie. Valoarea și pseudo-valoarea, la fel. Dureros manifest. Și Jonglerul - Virginia Itta Marcu, și Dresorul - Mihai Bica, și Nepoata - Maria Gârbovan, și Clovnul - Gabriel Costea par năluci, spectre ce agonizează pe drumul artei închipuite de Caribaldi. Pașii lor, corpurile lor, șoaptele, privirile - devitalizate ca și arborii de pe scenă. Rătăcesc. Ambiguitatea sentimentelor, a discursurilor lui Caribaldi, a lentorii cu care se mișcă fiecare pe scenă, mai puțin marele dictator, face ca
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
aflând că un confrate a suferit, după o petrecere aniversară, o comoție, spune către altcineva: „Am auzit că lui Sadoveanu i-a căzut un ochi în gură”), sau epiloguri de borangic („O femeie își ascundea fața de lumină. Un bărbat agoniza, undeva în încăperile întunecate. Parcă ieșisem din casa Rimilor” - după vizita la Hortensia Papadat-Bengescu, bătrână și afișând, încă, o amară cochetărie). Un alt episod, tot cu doamna interbelicului, arată un Crohmălniceanu de-o extremă delicatețe, și deferență față de marea literatură
Și scriitorii sunt oameni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4204_a_5529]
-
prin decizie politică reprezentativă, fapt sancționat de guvernul de la București în mod pozitiv. În plus, de la cine era să ceară sau să ia Regatul român Basarabia? De la un stat încă inexistent sau suspect din punct de vedere politic, fără armată, agonizând în haosul războiului civil? Mă întreb cine ar fi putut să oprească armata română să intre în Chișinăul dornic de unire cu Țara? În plus, afirmația potrivit căreia România ar fi intrat în război de partea învingătorilor este cel puțin
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
cea mai intimă." Respectiv: "Genocidul sufletesc și fizic al nației a fost operat la modul demonic de către tiran și colaboratorii lui, acționând încă și azi în spiritul fantasmei sale." Scria, în ultimul lustru al secolului trecut, admirabilul meu prieten: "România agonizează pe fundul gropii pe care i-a săpat-o fostul ei tiran local". Executat, spre rușinea noastră, de aghiotanții săi. Fie că în decembrie ^89 a avut loc mai întâi o lovitură de stat, fie că mai întâi o revoluție
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
îi iau în gheare cu ușurință. Elanul plin de abnegație al rugbiștilor noștri, bătându-se într-adevăr ca la război, să ajungă la linia de țintă adversă. Elanul biologic al somonilor... Somonii cu boturile scheletice pline de o mâzgă neputincioasă, agonizând după ce și-au depus lapții... icrele... și care mor... cad la fund devenind hrană pentru viitoarele generații... Bărbatul-pește împuținat care se întoarce pe canalul îngust căutându-și femela... Vânătoarea frenetică de somoni a urșilor grizzli... Din ei se face cel
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
fi o adâncire în ceva deja de demult știut apoi devine din ce în ce mai neobișnuit de te scoate pe neobservate din apele tale și prins în mrejele ei uiți de unde ai pornit laptele fuge pe plită țigarea te arde la degete aura agoniza ca un copil însetat o ușă plângea fără milă se derula filmul vieților noastre nimic nu mai prindea patină totul era nou din ce în ce mai nou o ușă plângea o ușă mare amarnic plângea se închidea și se deschidea sala sufocant de
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
către miezuri vârcolacii răstoarnă așezarea lumii pustiind zodiile cu bătaia viscolului cosmic Moartea melcului căutându-și privirea rătăcită'n frunzișuri ochii melcului rămân stingher alunecați pe povârnișul nevederii a muri orbește cu ochii pierduți în gol fără capăt deasupra melcului agonizează'n văzduh stingerea stelelor Pârâul de lemn pârâul de lemn cărare pentru alaiul de îngeri pășind tăinuiri depărtate fiecare pas mai aproape-i de steaua polară planetele aburind neștiutul răspântiei risipesc petalele trecerii pe pârâul de lemn urmele tălpilor foșnind
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]