388 matches
-
anii 60 au apărut mai multe descrieri detaliate ale sindromului, odată cu argumentele care sprijineau clasificarea anxietății sociale ca fobie (Taylor, 1966; Marks, 1969, 1970). Ca urmare a studiilor lui Marks (1969) referitoare la distincția între fobia socială, fobia specifică și agorafobie, DSM-III a introdus în 1980 tulburarea în taxonomia psihiatrică. Revizuirile ulterioare au încercat să sporească precizia și specificitatea criteriului de diagnostic, în special pentru alte tulburări anxioase și tulburarea de personalitate evitantă (TPE). DSM-IV și-a propus, de asemenea, să
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
al., 1996). Gradul de afectare, invaliditate și comorbiditate sporește de-a lungul spectrului, de la fobia socială specifică pînă la cea generalizată și pînă la fobia socială comorbidă cu TPE. Diagnosticul diferențial Tulburările Axei I Fobia socială poate fi confundată cu agorafobia, deoarece multe situații de același tip vor fi evitate. Totuși, cognițiile fundamentale, motivele de evitare diferă. Persoana care suferă de fobie socială nu suportă centrele comerciale, trenurile aglomerate și cozile din cauza riscului de a fi atent studiată și a dificultății
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
evitare diferă. Persoana care suferă de fobie socială nu suportă centrele comerciale, trenurile aglomerate și cozile din cauza riscului de a fi atent studiată și a dificultății de a scăpa în cazul în care s-ar face de rîs. Persoana cu agorafobie nu suportă aceleași situații din cauza dificultății de a scăpa în eventualitatea rănirii fizice. Jena nu este elementul principal al fricii. Un exercițiu eficient pentru a distinge între cele două tulburări este chestionarea pacientului cu privire la anxietatea resimțită într-o situație temută
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
a scăpa în eventualitatea rănirii fizice. Jena nu este elementul principal al fricii. Un exercițiu eficient pentru a distinge între cele două tulburări este chestionarea pacientului cu privire la anxietatea resimțită într-o situație temută, cînd ar fi complet singur: persoana cu agorafobie va considera această ipoteză înspăimîntătoare, în timp ce un individ cu fobie socială nu ar avea nici o problemă dacă ar fi singur. Fobia socială poate fi, de asemenea, confundată cu fobia simplă cînd pare să existe o singură situație temută. Dacă este
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
dezinhibiția extremă a rămas relativ stabilă în timp. Alte cercetări au căutat să stabilească legătura IC cu apariția tîrzie a tulburărilor anxioase și cu utilitatea strategiilor de intervenție timpurie. Inhibiția comportamentală a fost asociată de atunci cu tulburarea de panică/agorafobia și cu fobia socială, dar nu și cu fobia specifică, TOC, TAG sau tulburarea afectivă (Beidel, 1998; Mick și Telch, 1998; Cooper și Eke, 1999). Copiii din grupul longitudinal descris de Kagan au prezentat o prevalență semnificativ mai ridicată de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
noutatea socială, cît și cea nonsocială. Dovezile preliminare sugerează că IC ca răspuns la noutatea socială poate fi legată mai degrabă de fobia socială apărută mai tîrziu, dar același studiu nu a reușit să găsească o relație strînsă între panică/agorafobie și noutatea nonsocială (Van Ameringen et al., 1998). A fost raportată o asociere mai puternică cu fobia socială generalizată decît cu cea nongeneralizată (Wittchen et al., 1999). Rămîne neclar dacă IC este un factor de vulnerabilitate generală în raport cu dezvoltarea fobiei
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
nonsocială (Van Ameringen et al., 1998). A fost raportată o asociere mai puternică cu fobia socială generalizată decît cu cea nongeneralizată (Wittchen et al., 1999). Rămîne neclar dacă IC este un factor de vulnerabilitate generală în raport cu dezvoltarea fobiei sociale și agorafobiei, dar nu și a fobiilor specifice, sau dacă există o relație particulară cu anxietatea socială. Neurobiologia fobiei sociale rămîne prost înțeleasă. Corelațiile biologice ale dominației sociale, afilierii și atașamentului social au fost identificate la animale (de exemplu, Stein, 1998) care
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de sinucidere au avut rate semnificativ mai ridicate. Un studiu timpuriu (Amies et al., 1983) a descoperit că actele parasuicidale erau mai des întîlnite într-un eșantion cu fobie socială decît într-un grup de comparație care întrunea criteriile pentru agorafobie, dar studiile clinice și epidemiologice mai recente nu au reușit să confirme această descoperire (Cox et al., 1994; Norton et al., 1996; Montgomery, 1998). Riscul depresiei nu pare să crească odată cu durata fobiei sociale, dar poate fi redus dacă fobia
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
obișnuit (Turner et al., 1991; Schneier et al., 1992; Magee et al., 1996; Offord et al., 1996). Fobia simplă pare a fi tulburarea anxioasă despre care s-a dovedit că are cea mai ridicată rată de comorbiditate, tulburarea de panică, agorafobia și TAG fiind și ele raportate frecvent. Dimpotrivă, anxietatea socială și preocupările cu privire la evaluarea negativă apar în alte tulburări anxioase (Rapee et al., 1988). Cînd sînt prezente mai multe tulburări anxioase, preocupările fundamentale care mențin anxietatea pot acoperi mai multe
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
abată gîndurile, dar ultimul lucru pe care și-l amintește este că zăcea năuc pe podea. Diagnosticul diferențial În ceea ce privește diagnosticul diferențial, orice alte tulburări anxioase ori psihoze trebuie eliminate. În tulburarea de panică și aproape de fiecare dată în cazurile de agorafobie teama nu este cauzată de stimuli externi, ci este legată de preocuparea de a nu avea un atac. (Cu toate acestea, granița dintre tulburări s-ar putea să nu fie atît de clară precum se credea înainte; Liebowitz et al
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de teamă cu care se poate confrunta cineva au fost evaluate cu ajutorul FSS (Fear Survey Schedule; Bernstein și Allen, 1969), un instrument care permite o evaluare de ansamblu a fobiei, precum și o inventariere a principalelor tipuri de frică (de exemplu, agorafobie sau frica de sînge și rănire). Cu toate că examinarea anxietății și a tensiunii este indicată în majoritatea fobiilor, cea legată de sînge și răni reprezintă o excepție, pentru că pacienții manifestă simptome de leșin și pot chiar să-și piardă uneori cunoștința
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de existența unor contingențe relevante în context. Pe lîngă transformarea cognitivă a tiparelor fobiilor, a existat și o modificare a accentului pus pe tiparele cauzale, în sensul că s-au asimilat componente ale modelelor etiologice ale tulburării de panică și agorafobiei. Atacurile de panică sînt considerate astăzi principalul factor declanșator al evitării agorafobice (Clum și Knowles, 1991). Se crede că acestea derivă din eșecul unui semnal de alarmă (i.e., răspunsul de tip luptă sau fugi) în cazul indivizilor mai vulnerabili (Barlow
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
stimuli. Cînd stimulii semnalizează un pericol veritabil, Barlow (1988) susține că este vorba despre o alarmă adevărată. Atunci cînd nu se întîmplă acest lucru, are loc o alarmă falsă. În acord cu aceste teorii, fobiile specifice prezintă anumite similitudini cu agorafobia. De exemplu, anumite fobii specifice iau naștere ca urmare a unui semnal de alarmă. Munjack (1984) a remacat că 20% dintre fobiile legate de șofat au survenit după un astfel de semnal justificat (de exemplu, un accident de mașină), iar
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mediu pot, de asemenea, să contribuie la etiologie. Dacă extindem speculațiile, putem afirma că pacienții care suferă de fobie specifică și care se tem de răspunsul anxietal (McNally și Steketee, 1985) au o anxietate ridicată (ca trăsătură de personalitate), similară agorafobiei, în timp ce fobiile specifice, care presupun teama de consecințele intrării în contact cu obiectul fobic, dețin cea mai mare parte a componentei transmisibile caracteristice doar fobiilor specifice și experimentelor ambiante legate de fobii. Evoluția și complicațiile Cele mai multe fobii își au originea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
pe la șapte ani, cea legată de sînge în jurul vîrstei de nouă ani, iar cele față de dentist, pe la 12 ani. S-a sugerat că diferența dintre claustrofobie și celelalte fobii specifice reflectă o îmbinare descriptivă și chiar funcțională între claustrofobie și agorafobie (Klein, 1981; Ost, 1987a). Claustrofobia poate reprezenta o formă de tulburare de panică în care evitarea agorafobică să fie limitată la spațiile închise (vezi capitolul 4). Prevalența Temerile unei persoane care suferă de fobie specifică se concentrează asupra unui anumit
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
inițial de anxietate să sufere și de alte afecțiuni similare. Fobiile specifice se supun cel mai puțin acestei reguli nescrise. De pildă, Sanderson și colaboratorii săi (1990) au descoperit că eșantionul lor era divizat în indivizi ce sufereau doar de agorafobie și indivizi cărora li se pusese încă un diagnostic. Cele mai frecvente diagnostice secundare sînt fobia socială și distimia. Dimpotrivă, cei care au fost mai întîi diagnosticați cu o altă tulburare anxioasă prezentau, cel mai des, fobii specifice ca diagnostic
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
obicei, situații sau obiecte fobogene ce modifică intensitatea comportamentului fobic (de exemplu, vecinătatea unui obiect sau întrezărirea unei scăpări). În sfîrșit, se vor examina consecințele acestui tip de comportament. În mod cert, atenția trebuie îndreptată asupra reducerii anxietății asociate cu agorafobia, dar la fel de utilă poate fi examinarea efectelor pe care anxietatea și evitarea fobică le au asupra vieții și relațiilor în care este implicat fiecare individ. Forma de tratament Deși se pot folosi și programe pe care pacientul să le ducă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
țintind din prima clipă la cea mai temută situație. Ei ar putea fi nerăbdători și, în consecință, deloc dispuși să piardă vremea pînă la atingerea scopului propus. Spre deosebire de programele pe care le aplicăm în cazul tulburării de panică asociate cu agorafobia, tratamentul fobiilor specifice este diferit. Atragem atenția asupra eșecurilor din trecut și le sugerăm pacienților că, pe termen lung, expunerea gradată este cea care dă cele mai bune rezultate, în cel mai scurt timp. Preferăm să facem acest lucru, deoarece
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
descoperit că 90,4% din cazurile de TAG cu prevalență pe viață prezentau comorbiditate cu o altă tulburare psihică. Cele mai frecvente tulburări comorbide sînt tulburarea depresivă majoră, tulburarea de panică și (doar din punct de vedere al comorbidității curente) agorafobia. Procentajele nu au fost influențate în mare măsură de folosirea unor reguli ierarhice de diagnoză. Conform lui Judd și colaboratorilor săi (1988), 84% dintre cazurile de TAG prezentau o tulburare afectivă comorbidă cu prevalență pe viață. Chiar și atunci cînd
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
altor tulburări psihice. Această concluzie este în concordanță cu evidențierea în cadrul tulburării de panică a unui prodrom de anxietate generalizată (Garvey et al., 1988) și cu ideea că anxietatea generalizată ar putea reprezenta un dezechilibru emoțional inițial la pacienții cu agorafobie (Roth și Argyle, 1988). Rapee (1991b) a atras la rîndul său atenția asupra expresiei anxietății ca trăsătură în TAG, citînd ca argumente stabilitatea temporală a acesteia, debutul înșelător și lipsa unei focalizări specifice a anxietății. TAG este cea mai firească
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
critică, atît în sens pozitiv, cît și negativ, astfel încît să preluați din ele doar informațiile esențiale. Majoritatea acestor cărți nu sînt foarte scumpe. Parțial, lucrarea de față are o structură oarecum convențională. Sindroamele și tratamentele asociate cu panica și agorafobia, fobia socială, fobiile specifice, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de anxietate generalizată și stresul posttraumatic au fost prezentate sub forma unor analize scurte, succinte, destinate terapeuților cu un program încărcat. Discutarea aspectelor generale legate de etiologia și tratamentul tulburărilor anxioase oferă informații
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
apariția primei ediții în limba engleză a acestei lucrări, era important să demonstrăm că terapiile cognitiv-comportamentale ar trebui acreditate și subvenționate, asemenea terapiilor medicamentoase. Terapiile cognitiv-comportamentale pentru trei tulburări anxioase întrunesc aceste criterii riguroase (Andrews, 1996b). Tulburarea de panică și agorafobia: am identificat cinci studii randomizate, controlate, efectuate de cinci grupuri independente de cercetători (Chambless et al., 1982; Telch et al., 1985; Klosko et al., 1990; Beck et al., 1992; Marks et al., 1993), care arată că terapiile cognitiv-comportamentale aplicate în
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
randomizate, controlate, efectuate de cinci grupuri independente de cercetători (Chambless et al., 1982; Telch et al., 1985; Klosko et al., 1990; Beck et al., 1992; Marks et al., 1993), care arată că terapiile cognitiv-comportamentale aplicate în tulburarea de panică și agorafobie sînt superioare tratamentului placebo cu 1,26 unități ale deviației standard. Terapiile au avut un conținut variat, acoperind aspecte legate de controlul comportamental al anxietății, terapia cognitivă a atacurilor de panică, expunerea la situații care induc frica și la experiența
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
că este superior terapiilor alternative. Indicațiile noastre pentru practica clinică, elaborate pentru Colegiul Regal al Psihiatrilor din Australia și Noua Zeelandă arată că exact cum am demonstrat în cazul depresiei (Andrews et al., 2000) , în cazul tulburării de panică și al agorafobiei, terapia cognitiv-comportamentală este superioară terapiilor medicamentoase, dovedindu-se mai ieftină și mai eficientă. Practica clinică de calitate reprezintă atît o artă, cît și o știință. Informațiile științifice obținute din studiile placebo randomizate, controlate au fost prezentate pe scurt în capitolele
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
pe care cei care le realizează nu și le pot explica, de cele mai multe ori, pe cale rațională, și care le creează din această cauză diferite complexe, sau sentimente de inferioritate. Putem explica această situație penibilă cu cazurile celor care suferă de „agorafobie”, de „claustrofobie” sau „cromatofobie”: în primul caz, persoana respectivă este în situația stânjenitoare pentru ea de a nu putea străbate un spațiu deschis — ex. piețe, parcuri etc. — decât însoțită; în cel de-al doilea caz, persoana în cauză trăiește teama
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]