855 matches
-
față de Reiko, dar atitudinea ei a rămas neschimbată și după ce a plecat Reiko din cameră, pentru câteva momente. În ochii ei nu puteam citi absolut nimic. — Cum ai dormit? am întrebat-o pe Naoko. — Buștean, răspunse ea, simplu. Purta o agrafă simplă de data aceasta. Aveam o senzație ciudată de neîmplinire, pe care am simțit-o pe tot parcursul mesei. În timp ce-mi ungeam pâinea cu unt sau îmi cojeam oul, o tot priveam pe Naoko în speranța că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vedeau că ambii pacienți dorm buștean. Aș fi vrut doarsă citesc ceva, dar nu erau cărți, reviste sau ziare în încăperea aceea, doar calendarul de pe perete. M-am gândit la Naoko. Mi-a venit în minte trupul ei gol și agrafa prinsă în păr. Îi vedeam curba taliei și umbra lăsată de părul pubian. Oare de ce a ținut să mi se arate astfel? Era somnambulă? Sau poate mi-a jucat mie feste imaginația? Pe măsură ce trecea timpul și lumea aceea mică se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
alei. Toată lumea întorcea capul după noi pentru că eram frumos îmbrăcați - Hatsumi în rochia ei elegantă, iar eu cu sacoul bleumarin și cu cravată asortată - dar pe Hatsumi nu o deranja deloc. Și-a ales un tac, și-a scos o agrafă din geantă și și-a prins părul într-o parte ca să nu o deranjeze la joc. Am jucat două partide. Hatsumi era într-adevăr foarte bună, dar pe mine, pe lângă lipsa de antrenament, m-a încurcat și bandajul de la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
imaginea tortului pe jumătate turtit și cămașa udă de lacrimile lui Naoko. De fapt, plouase și în seara respectivă. În iarna aceea m-am plimbat cu Naoko, îmbrăcată în haina din păr de cămilă. Își purta părul strâns cu o agrafă mare și o pipăia mereu să vadă dacă stă bine. Naoko ce mă scruta cercetător cu ochii ei limpezi, era îmbrăcată în cămașă albastră de noapte și ședea, cu genunchii la bărbie, pe canapea. Toate aceste imagini mă izbeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dulapul În care-mi țineam lucrurile și am văzut că nu mai e nimic acolo. Eram sigur c-o să mai găsesc ceva, pentru că-mi Închipuiam clar plicurile la locul lor. Da’ nu mai era nimic acolo, nu mai erau nici măcar agrafele mele pentru coli, nici creioanele și gumele, nici ascuțitoarea În formă de pește, nici plicurile pe care era deja tipărită adresa mea În caz că nu voiau să-mi publice materialul trimis, nici cupoanele poștale pe care le puneam În plic ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
profund, de către planul superficial, atunci când a rămas o cavitate după extirparea unei neoformații. Firul, după ce a fost trecut prin planurile profunde, se încrucișează și se scoate prin planurile superficiale, apoi se înnoadă. Sutura plăgii operatorii se mai poate face cu: agrafe Michel, dar acestea, lăsând cicatrici secundare, nu se practică în oftalmologie; cu benzi adezive speciale, care se aplică transversal, apropiind marginile după o toaletă îngrijită a plăgii și după curățirea cu eter, dar nu se pot utiliza decât dacă marginile
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
tâmpit, pe jumătate ironic, luminat însă până la frumusețe de dinții albi și de ochii mari, cafenii. Puia, tot cu umbra ei hipotiroidiană după ea, mă lăsa acum rece, în ciuda focurilor curcubeene care se aprindeau din tot ce era pe ea, agrafe cu bucățele de sticlă mov, cercei de aur cu smaralde, cruciuliță cu strasuri la gât. În schimb când, târziu, a apărut și Ester, pe-o bicicletă mică, roșu-strălucitoare, de damă, cum abia apăruseră pe atunci, am simțit o durere în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vânzătorul de ziare care aleargă cu teancul de gazete sub braț. Și trăsura întoarce. Și tu stai pe banchetă, deschizi gura, te forțezi, strigi, dar niciun sunet nu îți iese din gură, funda grea, neagră, de catifea îți apasă creștetul, agrafele ascuțite îți pătrund adânc în pielea capului, în creieri, Niki ! Niki ! Dar niciun sunet nu se aude, o fetiță gălbejită, cu nasul prea lung, cu picioare prea lungi, stă pe bancheta unei trăsuri și peste ea se varsă toată plictiseala
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
său de a fi. Se întorcea uneori din oraș, se așeza pe marginea patului, aferat, alături lăsa servieta și, ignorându-ne pe toți, începea să scoată din servieta aceea fel de fel de hârtii foi disparate sau fascicule prinse cu agrafe, ba chiar și caiete de format registru, cu coperte ferfenițite. Nu știam la data aceea când și unde le scria, nici ce era scris în ele. Ion Schipor nu părea dispus să dezvăluie cuiva conținutul acelor numeroase foi și caiete
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o stofă moale, deoarece înfățișează creți și ia prea exact forma capului ce acoperă. Corpul era îmbrăcat cu o tunică lungă până la genunchi si încinsă peste brâu, iar pe deasupra era aruncată o manta fără mâneci, prinsă pe umăr cu o agrafă. Atât Geții cât și Dacii purtau bărbi pline și după cum se vede nu se tundeau nici se grijau mai niciodată, pentru care îi și numește Ovidiu neîngrijiți, netunși și zburliți.» Părul îl purtau retezat în frunte și în plete lungi
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pentru care îi și numește Ovidiu neîngrijiți, netunși și zburliți.» Părul îl purtau retezat în frunte și în plete lungi pe tâmple și ceafă. Femeile aveau două tunici, una lungă până în călcâi, și alta deasupra până la genunchi, prinsă într-o agrafă la piept, iar pe cap purtau o legătoare cam slobodă, care le acoperea părul în totalitate. Mai știm că Geții obișnuiau a se tatua.S-a susținut de unii scriitori că costumul țăranului român ar reproduce cu exactitate îmbrăcămintea vechilor
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
sili să meargă suficient de repede încît să simtă că o trage după el. Intersecția nu era departe, iar stația de tramvai era în buza unui gang. Rîzînd întretăiat, intrară și se adăpostiră de vînt. Părul Rimei se desfăcuse din agrafe și fața ei liniștită, cu ochi mari, îl privea printre două șuvițe umede. Și-l dădu pe spate cu degetele, strîmbîndu-se. — O pacoste. spuse. — îmi place cum îți stă părul acum. Tăcură o vreme, față în față, sprijinindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
păr blond risipite pe pernă. Fără să-și deschidă ochii, murmură: — Continuă povestea. CARTEA A DOUA CAPITOLUL 21. Copacul Dormitorul din față era plin de praf, perdelele murdare, cărțile și hîrtiile erau puse peste pieptenii din baga și cutiile cu agrafe de pe măsuța de toaletă. Pe peretele de lîngă pat era prinsă o fotografie cu ramă neagră a fostului rege, lîngă singura pictură a lui Thaw care îi plăcuse mamei lui - o imagine copilăroasă a unui copac din care cădeau frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o rochie de Revelion. Doamna Miga oftă până în adâncul inimii și Ioniță Dragii o privi îngrijorat. Se interesă în șoaptă: ― Ți-e rău? Florence nu-i răspunse... Fusese o rochie splendidă din catifea albastră încheiată sus la ceafă într-o agrafă cu strasuri. Purta deasupra un bolero de argint cu un buchet uriaș de pansele și miozotis. În timpul dansului pierduse florile. Toți se îngrămădeau să le găsească... 1932... Balul Damelor Române... Nu, nu era frumoasă, unii o găseau chiar urâtă, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din tot corpul. Acoperi lama cu un șervețel și o trase încet. Avea fruntea acoperită cu broboane de sudoare. Melania Lupu se interesă senină: ― Ți-e cald, Ioniță? * Forțarea grilajului îi luase zece minute. Manevra abil unelte ciudate, pile și agrafe lungi, subțiri, verifica rezultatul pe vreo trei chei asemănătoare și o lua de la capăt fără să-și piardă răbdarea, cu aceeași mână sigură. Lucra extrem de concentrat, figura mobilă își pierduse expresia de imbecilitate, privirea rătăcită. Inginerul se uita abătut la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
E 2... Ar putea atrage atenția. Sculptorul cercetă a doua pânză. Un vânător cu bucle blonde. Pe pălăria largă erau înfipte figurine de plumb, sfinții protectori cărora ― pesemne ― personajul cu plete aurii le aducea omagiul său. Penajul prins într-o agrafă de argint aprindea o flacără verde. ― Ce verde! Cine-ți mai face azi așa ceva? ― Uită-l și pe ăsta! Lasă, dom'le, emoțiile artistice! îl repezi Grigore Popa. Inventarie grupul și râse din gît: Sîntem va să zică cinci inși. Noroc că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de ceilalți fără să se amestece totuși cu ei. Rămânea puțin mai departe și asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. "Feriți bijuteriile Coroanei", râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
război Împotriva Întregii societăți? Acestea fiind zise, se Îndreptă spre partea mai veche a bazarului. În zona aia erau vânzători care o cunoșteau după numele mic, În special bijutierii. Zeliha avea o adevărată slăbiciune pentru accesoriile strălucitoare de toate felurile. Agrafe de păr din cristal, broșe cu strasuri, cercei strălucitori, nasturi de sidef, eșarfe În dungi albe și negre ca niște piei de zebră, genți de satin, șaluri de șifon, pompoane de argint și pantofi, Întotdeauna cu tocuri Înalte. Nu trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
țină un grafic al coafurilor ei. Păr scurt, de lungime medie, foarte lung și, o dată, complet ras; tapat, lins, permanent și Împletit; dat cu tone de fixativ, gel, ceară sau cremă de păr; Împodobit cu tot felul de accesorii de la agrafe la pietre prețioase și panglici; fie că era vorba de păr tuns scurt În stil punk, fixat cu clame În cocuri de balerină, făcut șuvițe sau vopsit În orice nuanță posibilă, fiecare din coafurile ei constituia un episod trecător În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
strălucind o ultimă oară În mîna mea, temîndu-mă că sora mea se va Întoarce pe neașteptate, l-am strecurat sub haina tatei, În buzunarul de la piept, lîngă inima care nu mai bătea. Am desfăcut nasturii hainei ca să fixez mai bine agrafa capacului la marginea buzunarului și mi-am dat seama că mama pusese deja În acel buzunar Parkerul din argint cizelat pe care i-l oferise cu cîțiva ani În urmă de ziua lui. Stiloul acela din aur nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
O clipă mai târziu, însăși doamna casei își făcu apariția din bucătărie, cu capul sus, cu o expresie curioasă și deranjată. Când îl văzu pe Porfiri, deveni circumspectă. Anna Alexandrovna era îmbrăcată simplu și avea părul ei negru prins în agrafe. Fața îi era încă tânără, cu urme de culoare în obraji, păstrându-i încă frumusețea pe care fiecare experiență prin care a trecut a compromis-o în loc să o îmbunătățească. Uitându-se în ochii săi, fapt pe care i-l permise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Rose se Întoarse brusc spre Kitty. — Kitty, tu ești În formă... — Mulțumesc, și ce-i cu asta? Desert Rose Începu să-i aranjeze hainele lui Kitty. Mai Întâi Îi Înnodă cămașa la mijloc, lăsându-i talia descoperită; apoi scoase o agrafă din geantă și bluza modestă pe care o purta Kitty căpătă un decolteu mai adânc decât și-ar fi dorit ea. — Stai puțin, zise Kitty, de ce trebuie să fiu eu târfa? — Draga mea, În acest moment ești singura disponibilă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de ceilalți fără să se amestece totuși cu ei. Rămânea puțin mai departe și asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. „Feriți bijuteriile Coroanei”, râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frumos, În ciuda faptului că nu e pentru gravide. Mă Încalț cu noile mele sandale sclipitoare (un mic cadou pe care mi l-am făcut, avînd În vedere că numai Încălțăminte Îmi pot cumpăra zilele astea), Îmi prind părul cu o agrafă cu strasuri și pășesc afară din Încăpere pentru a mă alătura celorlalți. — O, ce bine, iat-o și pe ea, spune Linda bătînd din palme, de parcă și-ar fi petrecut ultimele trei sferturi de oră angajată Într-o conversație plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zvonul că ar fi fost îndepărtată din capitala regatului din pricina exageratei sincerități ce o făcuse nesuferită în ochii reginei Teodolinda. În ciuda vârstei înaintate, se îmbrăca ostentativ de elegant. Pe cap avea un văl prețios, prins în părul încă blond cu agrafe de fildeș. Partea din față a cămășii era brodată cu fir de aur. Din cordonul gravat cu argint atârnau funde colorate de mătase, având fiecare la capăt câte o amuletă. Fusta, o bucată lungă de pânză cu care femeile longobarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]