350 matches
-
subminare a economiei naționale” ca să nu mai amintim de „uneltire contra ordinii de stat”. Mulți, foarte mulți „chiaburi” și-au sfârșit zilele prin sinistrele pușcării și lagăre comuniste ori prin coloniile de muncă forțată. În același stil imbecil și complet agramat, tov. Olaru își continua „opera” astfel: „...tinerii și-au luat angajamentul în ședințe că va răspunde la chemarea Partidului și a Organizației noastre”. Oare chiar au existat aceste angajamente, sau Olaru bătea zdravăn câmpii la acea oră?! Tot la „agitație
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
muncitoresc” ce urma a fi rezultatul unirii dintre PCR și PSD, autorul raportului ocupă un spațiu larg din acest document cu angoasele comuniste vizavi de tovarășii social democrați ce se opuneau din răsputeri acestei asimilări forțate. Iată ce nota Cogut (agramat), caracterizându-și proprii oameni bolnavi de putere: „...pe deoparte se opservă la tov. noștri din județ un aier de superioritate și de satisfacție personală că în sfârșit vor veni tov. învățători (subl.ns.) social democrați să fie judecați de iei
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
tradiție, iar uneori și direct, el e produsul unei mojicești oprimări orientale. El e doar derivatul modern al ciocoiului de altădată." Desigur, N. Davidescu produce o exagerare cînd înfățișează opera lui Caragiale populată exclusiv de o lume de "lichele, proști, agramați, găinari, pești, curve, inconștienți sau numai meschini", fără "un singur om cinstit și întreg", adăugînd și "lipsa totală a oricărei femei în sensul adevărat al cuvîntului" precum și preoții care sunt "porci, bețivi, criminali și hoți". La această inventariere de coșmar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
gurnal secret..., frazarea: „ori de câte ori întâlnesc proști solemni, transpir în ceafă...” și n-aș greși deloc, având în vedere confruntarea zilnică, de douăzeci de ani încoace, cu disgrațiosul verbal și comportamental, al unor semeni de-ai noștri, constatând, din păcate că „agramații sunt mai mulți la număr decât cei care vorbesc româna corect”. Vizualizăm un „jurnal” discret, deloc „secret”. Devoalat fiind, „jurnalul” deja ne aparține și-l privim pe omul Alex. ștefănescu în toată splendoarea lui spirituală. Pe criticul Alex. ștefănescu îl
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Științele Comunicării, din prezent, este comparabilă cu cea de la Medicină, de pe vremuri. Ultima medie de admitere este pe undeva pe la 9,50. În fiecare an școlar nu-mi pot reține uimirea că întâlnesc absolvenți de liceu, câțiva, este adevărat, complet agramați. De la un moment încolo, este dificil să înțeleagă de ce nu mai iau notele mari de pe vremea liceului. Dialogul devine anevoios și foarte obositor. Apoi, îi văd cum se apropie de valori îndoielnice, "pro-vidențiale", cu pietate. Îmi dau seama că nici
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ar trebui să vină din partea minorității ... gânditoare. Scopul comunismului a fost să transforme lumea în popoare de sperjuri și delatori. Plăcerea politicienilor e să-și transforme biografia într-un perpetuu streaptease mediatic. Politica perversă stimulează tăcerea. Mulți politicieni sunt riguros agramați și impecabil aroganți. Nero a fost un ageamiu. Politicienii actuali pot incinera orice speranță. Toate revoluțiile fac indigestie. Pentru că își devoră fiii cu tot cu pene. În politică, chirurgul este adesea confundat cu brancardierul. În politică, învingătorul rămâne cu fotoliul, dar și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
parte din grupul care a scos "Tablou de familie", unde poate fi citit un alt poem al său, construit pe alte principii, numit "Spirala". Și acolo, însă, kitsch-ul, sursa esențială a inspirației grupului (vădit în gustul pentru oracole, reclame agramate, melodramă) vira în cazul lui Bobe către inocență și feerie. Iar de la "feerie" la "frizerie" nu va mai fi decât un pas, mic pentru om... Până acolo, să mai amintesc un fapt deloc întîmplător: într-un memorabil număr din "Dilema
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
deoarece miezul său etic, dar și arhitectura specifică a discursului alcătuiesc imaginea unui ritual punitiv, indisociabil de spiritul polemic arghezian. Există, pentru satiricul moralist, culpe impardonabile, cum ar fi, am văzut, ipocrizia politicienilor, stupiditatea literaților vanitoși sau pretențiile academice ale agramaților, culpe care se cer sancționate drastic. Odată cu invocarea lor, autorul construiește, implicit, o pledoarie pentru sinceritate, corectitudine, talent, inteligență, profesionalism etc., valori constitutive ale lumii morale pe care o reprezintă și prin care își autolegitimează demersul critic. Vorbim, prin urmare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
comentatorilor. Reținem pentru claritate și justețe formularea lui G. Călinescu: "Precum există categorii individuale, există și tipuri sociologice. Semicultura, pripirea unei clase către o treaptă superioară, parvenirea, migrația sunt dintre acestea. E cu putință să dispară într-un loc comisarii agramați, dar în virtutea inegalității eterne între indivizi și clase vor fi totdeauna indivizi care să folosească paiațerește formele clasei în care au intrat de curând. Pe vremea lui Molière burghezul vroia să ajungă gentilom, în timpul lui Caragiale, mahalagiul umblă să devină
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
decât atunci când prostia e și pretențioasă, (Prostul dacă nu-i fudul, n-are haz, este o vorbă a lui). Iar prostia devine pretențioasă mai ales când e ajutată de cultură"37. Talentatul gazetar și viitor deputat Rică Venturiano este un agramat care pronunță deformat "levorverul", cronicarul High-life, Turturel, este "victima" unei fatale erori tipografice, pedagogul "de școală nouă" Mariu Chicoș Rostogan propagă definiții de o stupiditate absolută, iar "intelectualii" din berării, birturi și cafenele, al căror semn de recunoaștere este consumul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
le-a creat, în funcție de criteriul intenționalității în stârnirea efectului comic de limbaj. Acestea fiind spuse, să urmărim diferențiat traseul pe care îl vor cunoaște în literatura postcaragialiană aspectele definitorii ale celor două tipuri de stil. Cele mai multe caragialisme bazate pe vorbirea agramată a personajelor ne întâmpină în scrierile lui G. Ranetti, Gh. Brăescu, D. D. Pătrășcanu, Al O. Teodoreanu, Damian Stănoiu și Tudor Mușatescu. În piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta la Mizil (apărută în volum în 1907), intertextualitatea cu opera
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
citește "denk" sau cu alte cuvinte (se apropie degajat de tablă și scrie vizibil cu creta roșie:) Dank = Denk care înseamnă mulțumire, adică: "Slavă ție, Doamne, că m-ai învrednicit să descopăr această invențiune!"135 Un alt exemplu de "moftangiu" agramat, pe care ar fi păcat să nu-l menționăm, este cel din schița Interviu-Expres, și anume colonelul ajuns prefect, a cărui atitudine dezvăluie o culme a inculturii, de un comic, de altfel, irezistibil: Am venit să vă cer... Să nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Babeți, Mircea Mihăieș, în care celor trei "corei"162 li se oferă de către inventatul "proiecționist" împătimit, scrisorile celebrului bandit din Chicago, Dillinger, "inamicul public numărul 1" al Americii din perioada prohibiției, care se exprimă în cel mai pur stil caragialesc, agramat și prolix. Într-o astfel de scrisorică de amor intertextualități caragialiene reies din aluziile la situația lui Rică Venturiano și a Ziței care se temea de atacul fostului soț, la debitul verbal nestăvilit al cucoanelor ajunse în fața judecătorilor, din amintitele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tocmai prin similitudinile de la nivelul verbiajului stimulat de atmosfera de banchet ad-hoc sau care înlocuiește fireasca siestă. Cu aceeași pseudocompetență cu care Ipingescu, Leonida, Mitică, amicii și "onorabilii" candidați dezbat "chestiuni arzătoare la ordinea zilei" și chiar cu același limbaj agramat și punctat de etimologii populare și de paralogisme, "toți comesenii laolaltă"98 discută și emit absurde teorii legate nu de politică, ci de geneza și sensul universului: Asemenea, este foarte probabil ziseră mai departe comesenii că corpii cerești s-au
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rânjet. Haide, să mergem să vedem familia. Domnul și doamna Lumley stăteau Într-un apartament pe colț, În partea de sus a blocului turn. Spre surprinderea lui Logan, lifturile nu duhneau a pișat și nici nu erau măzgălite cu graffitiuri agramate. Ușile liftului se deschiseră către un hol bine iluminat, iar la jumătatea acestuia, dădură peste un polițist care se scobea În nas. — Domnule! spuse el, Îndreptându-și poziția deodată și abandonând săpăturile imediat ce-l văzu pe inspector. — De când ești aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să fie interogat. Sertorius Macro - ai cărui oameni înarmați se aflau în spatele ușilor, “întru apărarea senatorilor“ - declară sub jurământ: — Eram prezent alături de el zi și noapte. Acest testament a fost redactat în condiții de incapacitate. Latina lui era grosolană și agramată, însă cuvintele acelea, sugerate de un jurist rafinat, erau exacte și încărcate de consecințe. Curia fu cuprinsă de agitație; Macro văzu că sosise momentul să-l introducă pe medicul acela celebru și foarte scump, care auzise cuvintele chinuite ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avea nici o logică. Pur și simplu nu se potrivea. Inclusiv ultimul mesaj: HEI, TIPULE. DĂ-MI PACE. Argou de bulevard? Sau doar Îl pastișa pe Harry? În tot cazul, nu era modul lui normal de comunicare. De obicei.. Jerry era agramat și ușor demodat, vorbind despre entități și conștiință. Dar, din când În când, devenea brusc foarte familiar. Norman se uită la hârtii. VOM REVENI DUPĂ O SCURTĂ PAUZĂ PENTRU MESAJE DIN PARTEA SPONSORULUI NOSTRU. Ăsta era un exemplu. De unde provenea oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fi că absolvenții de liceu trebuie să știe să deosebească și să comenteze stilurile comunicării. Bun, dar care este valoarea acestor texte culese de peste tot, texte de o calitate execrabilă? Cum să comunici și ce să comentezi despre un text agramat? O aberație, repet, o lipsă alarmantă de criterii și o perseverență diabolică în mediocritate. Elevii care sunt nevoiți să comenteze, la bacalaureat, textele domnului Tismăneanu și, vorba lui Nichita Stănescu, considerațiile despre clasici ale lui Pistil Pistilovici (publicist daco-român obscur
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
aberație, repet, o lipsă alarmantă de criterii și o perseverență diabolică în mediocritate. Elevii care sunt nevoiți să comenteze, la bacalaureat, textele domnului Tismăneanu și, vorba lui Nichita Stănescu, considerațiile despre clasici ale lui Pistil Pistilovici (publicist daco-român obscur și agramat) au de ce să deteste literatura română și, pășind în viață, să încerce să nu mai audă de ea. - Am citit undeva o întâmplare amuzantă din cariera de... părinte a unui reputat critic și teoretician al literaturii. Aflat în situația de
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
Confirmarea absolută a reușitei literare venea pe calea undelor de la Paris, cărțile elogiate aveau succesul asigurat la un public larg, căci era o vreme în care cultura se consuma în masă. Iar vărsătorilor de venin ce-și revărsau sufocat și agramat frustrările în revistele literare ale vremii, le dădea insomnii și sudori reci. Pamfletul politic și literar transformă condeiul în floretă, care, mânuită cu o desăvârșită știință, decapitează, dintr-o singură mișcare stilistică, hidra comunistă. Cronicile Monicăi Lovinescu sunt sublime când
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
a face cu cromozomii noștri, decretul de interzicere a avorturilor fusese dat de Ceaușescu personal. El ne devenise Tată și Mamă, printr-o simplă răsucire de condei. Ne născusem prematur, apărusem pe lume neplanificat, inoportun, intrasem în poveste ezitant și agramat, datorită ideii subite a unui cizmar. Îl purtam în bagajul nostru genetic, alterat de spaime și indecizii. Nu știam cum să procedăm, groaza se-amesteca firesc cu nostalgia, otrăvurile fricii și-ale plăcerii se dizolvau ca zahărul verde pe lingurița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
portocalii. Scena îți dădea coșmaruri, puteai crede că doctorul avusese o criză; el susținea contrariul: tabloul sclipea liniștitor și se numea „Natură moartă cu rață și portocale“. „Ai emoții?“, m-a luat Mihnea la rost. „Decât puțin!“, i-am răspuns agramat, ca la reportaje. La o adică, puteam și eu să vorbesc pe înțelesul mulțimii, doar nu crescusem degeaba alături de Doru, Țurel și ceilalți. Leneveam în tricou lângă Mihnea, cu nasul în calculatorul lui. Rula niște algoritmi, ca de-obicei, bombănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
articol, spuse Ippolit cu voce țipătoare, cu privire la acest articol v-am spus deja că eu și alții îl dezaprobăm! El l-a scris (arătă spre boxerul care ședea alături), l-a scris indecent, de acord cu dumneavoastră, l-a scris agramat și într-un stil în care scriu inși ca el, trecuți în rezervă. E prost și, pe deasupra, cârpaci, sunt de acord, și în fiecare zi îi spun în față aceste lucruri, totuși a avut pe jumătate dreptul s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trebuie să fac observația că nu i-am corectat decât prima jumătate a articolului, deoarece la mijloc nu ne-am înțeles asupra unei idei și ne-am certat, așa că jumătatea cealaltă nu i-am mai corectat-o și, dacă-i agramată (și e agramată!), nu eu sunt de vină... Uite ce grijă are! strigă Lizaveta Prokofievna. — Dați-mi voie să vă întreb, i se adresă Evgheni Pavlovici lui Keller, când ați corectat articolul? — Ieri dimineață, îi raportă Keller, am avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
observația că nu i-am corectat decât prima jumătate a articolului, deoarece la mijloc nu ne-am înțeles asupra unei idei și ne-am certat, așa că jumătatea cealaltă nu i-am mai corectat-o și, dacă-i agramată (și e agramată!), nu eu sunt de vină... Uite ce grijă are! strigă Lizaveta Prokofievna. — Dați-mi voie să vă întreb, i se adresă Evgheni Pavlovici lui Keller, când ați corectat articolul? — Ieri dimineață, îi raportă Keller, am avut o întrevedere și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]