269 matches
-
că din secolul al XI-lea î.Hr. devin inofensivi și se disipează în insulele mediteraneene. Însăși existența lor este pusă la îndoială, deoarece asocierile de nume sunt deseori speculative; iată cele mai cunoscute: "Peleset" = Filistini "Lukka" = Lycia (Asia Mică) "Ekwesh" = Ahei "Denyen" = Danaoi "Sherden" = Sardinia "Shekelesh" = Sicilia "Tjekker" = Tirrhenieni (sau Troieni din Asia Mică)
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
lei în lateral. Casele supușilor erau în general așezate la poalele Acropolelui, aici locuind doar nobilii sau militarii. Sclavii sau țăranii fără pământ erau așezați în general în jurul cetății. Conform tradiției istorice, Micene a fost fondată de triburile indo-europene ale aheilor către 2000 î.Hr.. Primele morminte s-au găsit la vest de Acropole, fiind datate din 1800 î.Hr. - 1700 î.Hr.. În acea perioadă, cetatea se reducea la acropole, care era înconjurată de un zid circular. În timp, Micene a devenit un
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
ca și grecii de mai târziu. În perioada miceniană s-a acordat însă un rol mai însemnat Zeiței-Mame a Pământului. Cu timpul însă, zeii s-au adaptat modului de viață al muritorilor. Astfel au luat avânt zeii masculini (deoarece majoritatea aheilor aveau organizarea de patriarhat). Inscripțiile din Liniar B menționează câteva divinități: Zeus, Hera, Poseidon, Dionysos (considerat a fi împrumutat de la traci), Afrodita, etc. După cum arată sacrificarea Ifigeniei de către Agamemnon pentru a aduce vânt prielnic pentru corăbii (cum zice legenda), se
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
înțelept Fenix. La despărțire, odată cu plecarea flotei din Aulida, Peleus îi dăruiește lui Ahile armele sale: armurile și sulița primite ca dar de nuntă și caii primiți de la Poseidon. Conform lui Plutarh și a învățatului bizantin Ioannes Tzetzes, atunci când corăbiile aheilor au ajuns la Troia, Ahile s-a luptat și l-a ucis pe Cicnos din Colones, un fiu al lui Poseidon. Cicnos era invulnerabil, însă avea un punct slab, capul. După Dares Phrygius, tot Ahile este cel care l-a
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
relatare a faptelor lui Ahile din timpul războiului troian. Epopeea homerică acoperă doar câteva săptămâni din cadrul războiului și nu prezintă moartea lui Ahile. Începe cu retragerea din luptă a lui Ahile, după ce acesta s-a simțit dezonorat de Agamemnon, comandantul aheilor. Agamemnon luase ca sclavă cu ceva timp în urmă pe Briseis. Chrises, tatăl acesteia, l-a rugat pe Agamemnon să îi înapoieze fata, dar rugămințile i-au fost refuzate, iar Apollo a trimis asupra aheilor ciumă. În cele din urmă
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
simțit dezonorat de Agamemnon, comandantul aheilor. Agamemnon luase ca sclavă cu ceva timp în urmă pe Briseis. Chrises, tatăl acesteia, l-a rugat pe Agamemnon să îi înapoieze fata, dar rugămințile i-au fost refuzate, iar Apollo a trimis asupra aheilor ciumă. În cele din urmă, Agamemnon a renunțat la Chriseis dar și-a luat în schimb altă sclavă, pe Briseis, care îi aparținea însă lui Ahile. Simțindu-se jignit de acest lucru, Ahile a refuzat să mai comande armata mirmidonilor
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
s-au individualizat grecii și ilirii. Cele mai timpurii izvoare ce îi menționează pe traci sunt poemele homerice, Iliada și Odiseea, scrise în sec. IX i.e.n. de către Homer. Acestea fac referire la războiul troian din 1200 i.e.n., un conflict dintre ahei și troieni de la sfârșitul epocii bronzului. În acest război se menționează că au participat câteva populații tracice: arcași peoni de pe Axios, ciconi , frigieni și misieni ca aliați ai troienilor. În secolul al XII-lea i.en., izvoarele asiriene menționează o
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
cu puțin înainte de anul 150 î.H. Polybius (născut în jurul anului 200 î.H.) a devenit în 170 sau 169 î.H. "hiparchos" în "Liga Aheeană" și scrisese cartea "Despre tactici". Polybius s-a aflat printre cei 1.000 de ahei deportați la Roma. Aici s-a împrietenit cu Scipio Aemilianus, pe care l-a însoțit în diverse călătorii. A fost alături de Scipio și la distrugerea Cartaginei în anul 146 î.H. Relatările sale despre echipamentul militar roman s-au bazat
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
cu puțin înainte de anul 150 î.H. Polybius (născut în jurul anului 200 î.H.) a devenit în 170 sau 169 î.H. "hiparchos" în "Liga Aheeană" și scrisese cartea "Despre tactici". Polybius s-a aflat printre cei 1.000 de ahei deportați la Roma. Aici s-a împrietenit cu Scipio Aemilianus, pe care l-a însoțit în diverse călătorii. A fost alături de Scipio și la distrugerea Cartaginei în anul 146 î.H. Relatările sale despre echipamentul militar roman s-au bazat
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
se amestece în război, luând forma unor personaje minore ale epopeei. Unul dintre scoliaști, Hockenberry, este prins între intrigile zeilor, modificând cursul Războiului troian. După ce o seduce pe Elena din Troia, el este prins în evenimentele care îi determină pe ahei și pe troieni - mai ales pe cei doi dușmani de moarte, Ahile și Hector - să pună capăt războiului dintrei ei și să se alieze împotriva zeilor. "Ilion" a câștigat premiul Locus pentru "Cel mai bun roman science fiction al anului
Ilion (roman) () [Corola-website/Science/322354_a_323683]
-
de asteroizi pentru a ajuta oamenii (care i-au creat cu mult timp în urmă) și a înțelege motivele pentru care sistemul solar este amenințat de manipulări cuantice, cărora le caută sursa. Zeii reușesc să îi învrăjbească din nou pe ahei și pe troieni unii împotriva altora. Aheul Ahile, zeul Hefaistos și scoliastul Hockenberry se coalizează împotriva lui Zeus și, cu ajutorul titanilor din Tartar îl răstoarnă de pe tronul Olimpului. În cele din urmă, Troia este desprinsă de pe planeta Marte alternativă pe
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
refuzul lui Ahile de a mai ridica armele împotriva troienilor, aheii au început să piardă teren, fiind împinși de către troienii conduși de Hector către tabăra lor de la malul mării. Mai mult, troienii au reușit să spargă zidul ce împrejmuia tabăra aheilor și chiar să intre în tabără, fiind pe punctul de a incendia corăbiile acestora (Hector chiar a aprins corabia lui Protesilaus). Chiar și în această situație, Ahile a respins cererea regelui Agamemnon de a reintra în luptă. a hotărât să
Patrocles () [Corola-website/Science/322313_a_323642]
-
trupul lui Patrocles și să i-l ducă prietenului său, Ahile. Acesta, furios, reintră în luptă și-l ucide pe Hector sub zidurile Troiei, răzbunându-l astfel pe Patrocles. În memoria lui Patrocles, Ahile a organizat jocuri funebre (după obiceiul aheilor), acordând câștigătorilor premii din propria sa pradă de război.
Patrocles () [Corola-website/Science/322313_a_323642]
-
și greutăți. În 1100 î.en., are loc invazia dorică. Dorienii, veniți din Europa Centrală, ar fi adus fierul în Grecia, pe care îl extrăgeau din minele munților Epirului și Macedoniei, făurindu-și arme împotriva cărora armele de bronz ale aheilor sau micenienilor nu le puteau face față. Și-au construit cetatea Corint, de unde dominau istmul și au supus treptat întreaga Grecie, mai puțin Attica unde ionienii au putut să-i respingă. Predominarea păstorilor, cu limitarea drastică a creațiilor de mari
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
câștigând prietenia multor căpetenii din alte ținuturi și să-și căsătorească fiicele cu alți războinici de vază. Invazia doriană a declanșat ample mutații demografice în ansamblu lumii grecești. Vechile populații grecești, sosite pe pământ grecesc în Heladicul mijlociu , ionienii,eolienii, ahei au fost alungați de pe pământurile pe care le ocupau și s-au văzut siliți să-și caute noi ținuturi. Peloponezul, cu excepția muntoasei Arcadii și a unor regiuni din Ahaia, a fost în totalitate ocupat de valurile doriene, la fel și
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
de organizare politică și corespunzător unei etape anterioare apariției culturii scrise ca formă dominantă a culturii. Doar câteva vor supraviețui, în special poemele legate de războiul troian, rememorând faptele de glorie ale eroilor viteji cu prilejul unui război purtat de ahei în Asia împotriva cetății Troia. Nu sunt transmiteri din generație în generație a unor poeme compuse cândva și recitate apoi de urmași, ci povești despre vremuri demult apuse recreate de barzi numiți aezi care improvizau pe teme în parte moștenite
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
putea fi o tragedie greacă pierdută. Laocoon era preot în templul lui Apolo Timbreo din Troia șți, precum Casandrei, a anunțat cetățenii troieni că dacă lasă să intre în oraș Calul troian vor cădea într-o capcană întinsă de grecii ahei: Laocoon a izbutit să arunce o lance în calul de lemn, iar când troienii erau pe punctul de a distruge calul, ostașii troieni l-au adus pe Sinon care prin minciunile plănuite de Odiseu a ajuns să-l lămurească pe
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
ca și restul armamentului, pe cheltuiala fiecărui luptător. Aceste elemente de protecție ale gambelor sunt amintite în cântul I al Iliadei de Homer, însă traducătorul, George Murnu, a folosit, aici, un sinonim, pentru a desemna cnemidele: „pulpare”: „Voi căpetenii Atrizi, ahei cu frumoase "pulpare",”»[...] În Scutul lui Heracles, un fragment epic, opera unui aed, atribuit, uneori, în mod greșit lui Hesiod, care imită celebra descriere a scutului lui Ahile, din cântul XVIII al "Iliadei" de Homer, se face referință la cnemide
Cnemidă () [Corola-website/Science/335678_a_337007]
-
în Turcia) Chitim (Cipru modernn) și Dodanim ( 1 Cronici 1:.. 7 'Rodanim, "insula Rhodes, la vest de Turcia moderne între Cipru și partea continentală a Greciei) În realitate, Iavan este considerat strămoșul popoarelor grecice (Greci obișnuiții, Elisieni, Spartani, Dorieni, Aelolieni, Ahei, Micenieni, Macedonieni (trib grec din Grecia de astăzi, nu poporul ilir de astăzi din Macedonia), Ciprieni, Ciprioti și Cretani). E foarte posibil ca poporul semi-mitic Tartessian să fie din Iavan și de origine elenă, dar fiind semi-mitic nu se știe
Iavan () [Corola-website/Science/334746_a_336075]