549 matches
-
perfect îndreptățită. - III - LITERATURĂ, MORALĂ, POLITICĂ Dialog cu ADRIAN PĂUNESCU — Când vor să vă califice, mulți dintre contemporani - v-atrag atenția că tot ceea ce scriem astă-seară e definitiv scris! - ... — Adică cum? — Adică nu mai puteți reveni. — Adică, dacă iese o aiureală, așa rămâne? — Depinde de noi să nu iasă. Deci: când vor să vă califice nu unii, ci majoritatea contemporanilor spun că sunteți un intelectual - atenție! - distins, de bună - iarăși atenție! - rasă, de modă - iarăși atenție! - veche. Vă mulțumește vreuna din
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
existența vieții pe Pământ și chiar existența universului. În opinia sa, „șansele ca civilizația noastră terestră să supraviețuiască secolului XXI nu sunt mai mari de 50%”1. În mod obișnuit asemenea afirmații bombastice ar fi fost ignorate și respinse ca aiurelile unui nebun, dar, În acest caz, avertismentele au fost luate În considerație de către, media și au devenit subiect de controversă În comunitatea științifică datorită calificării impresionante a mesagerului. Există limite pentru investigația științifică? Rees este o autoritate În ceea ce privește găurile negre
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
se străduiește să atingă două scopuri: unul "eretic", ar spune savanții de demult de la "Journal de psychologie", adică de a sonda chestiunea originii limbajului, dar și acela de a analiza tocmai cum de a ajuns primul obiectiv să pară simplă aiureală. Cîndva trebuie să fi existat o vreme cînd cele două, a privi îndărăt, către rădăcinile mitice ale graiului originar, și totodată a nutri ambiția unei riguroase scientizări a studierii limbajului, să fi coexistat. Această epocă pare a fi fost, în
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
Paradisul negru" Când Helga Greene, încurajată de experiența încheierii cu succes a cărții neterminate a lui Chandler, The Poodle Springs Story, i-a propus lui Robert B. Parker să scrie o urmare la romanul Somnul de veci, totul părea o aiureală. Cum să continui un roman care se încheiase perfect rotund, cu o memorabilă meditație despre destin și moarte? Enigma fusese rezolvată, asasinii pedepsiți, iar singura femeie pe care detectivul Marlowe ar fi dorit s-o revadă - Mona Mars - plecase pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să rămână neexplicată Încă șaisprezece ani), Desdemona alungă ideea cu un gest al mâinii: ― Mai mulți copii, mai multe probleme... Apoi venea doctorul Philobosian, bătrânul nostru medic nostru de familie. Cu diplome străvechi În spate, acesta și-a dat verdictul: ― Aiureli. Spermatozoizii masculi Înoată mai repede? Ascultați aici: prima persoană care a văzut spermatozoizi la microscop a fost Leeuwenhoek. Știți cum i s-a părut lui că arată? Ca niște viermi... Și apoi apărea iar Desdemona, de data asta cu altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nou de stânci. Oprirea bruscă Îi aruncă pe toți Înainte. Căștile se ciocniră unele de altele. Se sparseră nasuri. Soldații căzură grămadă și barca se sparse. Apa năvălea Înăuntru și locotenentul țipa. Milton, laolaltă cu toți ceilalți, sări afară În aiureala generală - stâncile negre, curentul de pe fund, sticlele de bere mexicană, crabii speriați. În Detroit, tot pe Întuneric, mama mea era la cinema. Michael Antoniou, logodnicul ei, se Întorsese la Sfânta Cruce și acum avea sâmbetele libere. Pe ecranul cinematografului Esquire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o interesa cum arăt. Ea era preocupată de starea spiritului meu. ― Fetița are deja două luni, Îi spuse ea tatălui meu În martie. De ce Încă nu botezați? ― Nu vreau s-o botez, răspunse Milton. Asta-i doar o grămadă de aiureli. ― Aureli zici? Desdemona Îl amenință acum cu degetul arătător. ― Tu crezi că tradiția sfântă care o ține biserica de două mii de ani e aureli? Și apoi o invocă pe Panaghia, pomenindu-i toate numele de-odată. ― Preasfântă, preacurată și binecuvântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din punct de vedere chiropractic, Nixon e un personaj dubios. Are un schelet de cimpanzeu. Părintele Mike se băgă și el În discuție: ― Ei, și ce mai zici acum de prietenul tău Tricky Dicky, Milt? ― Cred că-i așa o aiureală... Lucrurile se Înrăutățeau când conversația ajungea la Cipru. În treburile interne Milton Îl avea de partea lui pe Jimmy Fioretos. Dar când venea vorba de situația din Cipru, se despărțeau. La o lună după invazie, chiar când O.N.U
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dogmatică, prevăzătoare.“ Cartea numărul doi reprezintă prezentul. Este Regina (întoarsă). „Ezitare, lipsă de activitate, lipsă de interes, lipsă de concentrare, indecizie, întârziere în a realiza ceva și a progresa, anxietate, irosirea resurselor. Pierderea posesiunilor materiale, infertilitate, infidelitate, vanitate.“ Ce mai aiureli! Infidelitate? Aș vrea eu. Vanitate? Vă rog! Dar continui să citesc oricum: ultima carte e juvele și reprezintă viitorul. „Plecare. O călătorie. Înaintare în necunoscut. Alterare. Zbor. Absență. Schimbarea domiciliului.“ Ei bine, sunt o grămadă de porcării, dar tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de audiență, iar o bună promovare înseamnă audiență ridicată. În ultimele câteva săptămâni, Ben a avut discuții zilnice cu șeful de la publicitate, care îi aranjează constant întâlniri cu diverși ziariști sau participări la „închiriază-un-star“ - unde părerea lui Ben despre niște aiureli e pusă alături de părerile altor celebrități despre aceleași aiureli. Dar niciodată n-a avut parte de atât de mult spațiu. A acceptat să dea interviuri, pentru că așa i s-a cerut, dar după asta și-a dat seama că ziariștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
În ultimele câteva săptămâni, Ben a avut discuții zilnice cu șeful de la publicitate, care îi aranjează constant întâlniri cu diverși ziariști sau participări la „închiriază-un-star“ - unde părerea lui Ben despre niște aiureli e pusă alături de părerile altor celebrități despre aceleași aiureli. Dar niciodată n-a avut parte de atât de mult spațiu. A acceptat să dea interviuri, pentru că așa i s-a cerut, dar după asta și-a dat seama că ziariștii făceau mai mult decât să vorbească pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jenny! ― Dar dacă ai încerca s-o ajuți? ― Nu cred c-ar accepta. ― Poate că e una dintre acele persoane care e fericită cu felul cum arată. ― Urmează să-mi spui că are o problemă cu glandele. Poate că are. ― Aiureli. Singurul motiv pentru care ajunge cineva la astfel de dimensiuni e faptul că mănâncă prea mult. Crede-mă, că știu. ― Uite ce e, spune Lauren. De ce te preocupă atât de mult? E o amărâtă de asistentă în biroul lui Brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îi mulțumesc pentru tot și pleacă din casa Alexiei Aldridge. ― Tot nu te înțeleg, spune Simon, în drum spre hotel. ― Ce e de înțeles? La început am crezut că e superbă, dar curând după ce-a început să vorbească de aiurelile alea am dat-o naibii. ― Totuși. Simon cade pe gânduri pentru o clipă. Este extrem de bună pentru una mică. ― Dacă te interesează să ți-o pui cu vedete. ― Exact. ― În visele tale. ― Ăla e oricum singurul loc, recunoaște Simon, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oamenii aceia, faima îndurării tale se va răspândi pretutindeni și vei fi amintit nu doar ca un războinic de valoare, ci și ca un om drept și îndurător. Balamber făcu din mână un semn de plictiseală: — Oho! Toate astea sunt aiureli. Cu cine îți închipui că stai de vorbă? Oamenii mei au dus în dimineața asta o lungă bătălie și pe drept vor să fie răsplătiți: le e foame și sete. La noapte o să ne așezăm tabăra în sihăstria ta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
închipuim, doar de dragul discuției, că și Seymour - ar putea reflecta la cum ar fi viața dacă soțioara sa ar ieși din scenă (cu implicația că un poet de prima mână ar putea țese o frumoasă elegie din acest gen de aiureală), posibilitatea n-ar face decât să dea apă la moara psihologilor și, în orice caz, nu s-ar încadra în punctul dezbătut de mine. Punctul meu de vedere este următorul - și, în ciuda obiceiului, voi încerca să nu-l dezvolt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
tragi cu omu-n sus și-n jos! replică Extraterestrul... - Poate că mi-ați spus, dar eu n-am reținut. Pesemne mă gândeam la altceva... - Mereu Îți zboară gândurile aiurea, spuse ca-ntr-o doară oaspetele. Te gândești la fel de fel de aiureli și pe urmă stai și te miri că lumea se uită la tine ca la o ciudățenie... - Dar, dacă nu sunteți om, atunci ce sunteți? Mașa ar fi vrut să continue: „Increatul sau un alt frate al lui? Văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se schimbă și nu mai era al ei, ci îl auzeam pe Marius: Hai, scoală că-i mâine și ne prinde grăsana în pat! Frecându-mă la ochi căutam să pricep cum ajunsesem iarăși în pat... Visasem că visam. Ce aiureală... Din inerție Vi s-a întâmplat vreodată să nu vă mai pese de voi, să nu mai conteze cum curge viața, să trăiți din inerție de pe o zi pe alta fără să vă mai gândiți la ce a fost, să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe care nu voiau să le audă și, deși mesajele se presupune că veneau din altă parte, se părea că pe ea dădea lumea vina. A plecat, a zis Leisl. Și nu mai aud pe nimeni altcineva. Asta e o aiureală! a exclamat Mackenzie. Apoi, pentru un răstimp, a scos fum pe nări spunând că ar trebui să fie în Hamptons acum- știam eu! - dar că venea aici să-și ajute familia și... —Ssst, a zis Juan Pomădatul. Puțin respect. Mackenzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că nu se putea -, dar nu voiam să mai am nimic de-a face cu ea. Voiam să uit că auzisem vreodată de ea. Și nici prin cap nu-mi trecea să cer o nouă programare; știam că sunt numai aiureli. Să stai de vorbă cu morții? Cât de naiv poți să fii? Seara, din motive stranii, pur masochiste, mă uitam la baseball la televizor. Era Campionatul Mondial: Red Sox jucau împotriva celor de la St Louis Cardinals. Red Sox nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pudel. Țopăind toți trei umăr lângă umăr de-a lungul holului, am auzit sunetul modulat al sirenelor și i-am spus Martinei: — Vreau să ne înțelegem. Dacă sunt deja afară, îi trag una în fund și li-l predau. Fără aiureli. Okay? Ea a rămas afară, savurând zvonul străzii. Am venit lângă ea cu povara mea bâțâitoare, bolborositoare. Oamenii bulevardului își continuau forfota în jurul magazinelor deschise peste noapte și a diascoapelor pornografie din debitele de tutun. Doi ogari cu mers elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu? Aș putea să te cumpăr cu totul de zece ori. Aș putea... Și încă multe altele din astea. Nimic nu mi se mai întâmplase atât de rău în ultimele ni. Am mai făcut ca leul câteva minute, dar - toată aiureala era atât de ridicolă încât n-am reușit să mă mai dau furios multă vreme. Voi avea ce să-i povestesc Martinei și de ce să mă amuz cu Fielding... După week-end-ul de trei zile mai rămăsesem cu doar câteva hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spuse Ignatius Gribb. O dovadă vie a idioțeniei a ceea ce lui îi place să numească ideile sale. Sunt bucuros că te-ai distanțat de el, domnule Vultur. Sunt într-adevăr foarte bucuros. Acum mai trebuie să te rupi și de aiurelile lui. — Virgil Jones spune că îndoielile sunt preferabile certitudinilor, bâigui Vultur-în-Zbor. Ignatius Gribb răsuflă adânc. — Boala lui Hamlet, zise el. îndoiala, vreau să zic. în final l-a ucis. Vechea poveste a lui Toma Necredinciosul este un caz similar. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ales după ce am întrebat-o de câteva ori cine-i și ce-i cu ea. N-am vrut să-i spun Veturiei de surpriza de a revedea acea femeie acolo, după amar de ani. Mai ales că eram conștient de aiureala întâmplării și mă înfuriase constatarea că, doar văzând-o, am putut să tresar de parcă m-ar fi străbătut dintr-odată bucurii nemaiîncercate. Nu mai voiam să mă bucure astfel de întâlniri cu umbre dintr-o lume pe care doream să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
textele pe care trebuia să le citesc la „Tinerimea“. Când Roha m-a invitat să citesc, am scos din servietă alte foi. Rătăcisem textele, luasem altceva în locul lor. Am zorit și le-am adus pe cele pentru lectură. Îmi blestemam aiureala, speriat că, la întoarcere, va ieși rău. Voi fi sfâșiat, credeam. Atunci, traversând zorit parcul, m-am încrucișat cu Ester. N-o văzusem de ani buni. M-am oprit năuc în fața ei. Și ea a rămas să caște gura. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și m-am uitat și eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că n-o pot răsturna pe catedră, cu duioșia că-și ofilea frumusețea cu aiurelile acelea de ablative și perifraze, cu ista veritas, etiam si iucunda non est, mihi tamen grata est (Cicero: „Acest adevăr, deși nu e îmbucurător, mie totuși mi-e plăcut“). Și câte altele... Îmi suporta privirea. Îi spuneam, ca în furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]