433 matches
-
în cine știe ce fiolă internă, în formă de esență concentrată. Capul rămânea acum foarte mic pentru trupul ei încă robust. Părea că doarme. Când desenise O"Mi, chemată de Lina, Mini fu mirată de expresia lor. Verzi, limpezi, ... ..;J. spânii. Pcucă aiuriți, parcă dimpotrivă țintuiți în spațiu, dar nu direct pe lucruri sau oameni. Lina îi smulse compresa de pe frunte. Rămase cu părul ud, neted, tras în sus, cu ochii de sticlă măriți de slăbiciune, ca în fotografia aceea dintr-un album
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pânza ceței, apoi răsfrângerea imaginei străvezii furată de ceață în apă. Cerul, limpezit deasupra pâclei joase, se aplecă și el să se privească răsturnat în valul magic. Realitatea era travestită ochilor de iluzie, și iluzia îți amăgea ochii. Un rai aiurit, în care cei doi care se zăreau acolo, o altă pereche, singurii locuitori ai pământului, ai Paradisului, umblau somnambuli, ținîndu-se de mână, uimiți de idealitatea locului și simțirilor lor, neștiind dacă amețeala lor aiurește în jur 130 131 grădinile, sau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înțelege nimic din această împleticeală oarbă, de parcă cineva i-ar croșeta viața întreagă într-un singur act, o rafală rece în acest întuneric persistent. Gândul acesta îl face să râdă și o ia repede la picior, suflând greu și chicotind, aiurit, nepăsător până la isterie. Vânătoarea de tigrii solicită două calități: răbdare și tăcere. Dacă direcția vântului care se schimbă brusc, duce mirosul vânătorului la prada sa, chiar și cel mai flămând tigru va sta deoparte. Tot așa, cel mai mic zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Germania, pentru că a lucrat mult acolo cu orchestre extraordinare, dar pentru nimic în lume n-ar fi vrut să fie neamț. N-a vrut să fie nici francez, deși ne-am stabilit la Paris. Italianul este ado rabil, dar prea aiurit. Spaniolul este încrezut. El spunea: „Sunt român, României îi datorez talentul.“ — Dar tu cum simți? — Eu am luat cetățenia franceză când am cerut azil politic. A fost un gest de legitimă apărare în 1947. Dar bucuria de a trăi îmi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nădejde să conducă, sau conduc destinul unor popoare (și nu numai aceia). Liniile directoare de conducere a unui stat, trasate cu o claritate de cristal, în Principele, tocmai în secolul XIV, sunt și acum universal valabile și numai un conducător aiurit, poate să nu le ia în seamă. Sunt tratate în carte, cu meticulozitatea unui bijutier, cum trebuie gândite și făcute, organizarea statului, a armatei, a educației, administrației, etc... Aceste principii, vor rămâne valabile cred că pentru totdeauna, atât cât pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
poți să mă uiți! Ce nu-nțeleg eu la fazele cu libertatea sexuală și emanciparea femeilor e de ce trebuie să te întorci la creșă ca să te poți elibera și emancipa? se miră Braintree. Din câte se pare, există ideea aia aiurită cum că trebuie să fii tot timpul îndrăgostit și plin de pasiune. — Maimuțele, spuse morocănos Wilt. — Maimuțele? Ce-i cu maimuțele? — E toată povestea aia cu modelul animal. Dacă animalele o fac, atunci și ființele umane trebuie s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fostului liceu. — Dar Tolea? Ai mai auzit de el? Nu se știe cine a pus întrebarea, dar răspunsul vine de la inginer. — Ei, o chestie urâtă, poate ai aflat. Dacă o fi chiar adevărul... Dacă este, înseamnă că nu era numai aiurit, era și... mă rog, asta-i situația. Autoritatea, Statul impun decență, domnule. E conservatoare Autoritatea, ne ferește de multe. Ba, permite și o oarecare ambiguitate. Da, avem decență, domnule! Oamenii trebuie ținuți în frâu. Dacă le dai drumul, e vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa, nu trebuie să uităm. Se îngăduie chiar și destulă ambiguitate. Dacă știi s-o descoperi, s-o cucerești, s-o aliezi... — L-am întâlnit acum un an. Tot așa, din întâmplare, pe stradă. Nu mă așteptam să mă recunoască aiuritul profesoraș. Ei bine, știa totul despre mine! Declara chiar că mă stimează pentru luciditatea cu care am izbutit să-mi împlinesc cariera etc. etc. Am schimbat numere de telefon, așa, simbolic, cum se face. De necrezut, m-a sunat! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sper că în cazul nostru nu este vorba decât tot de această suspiciune generalizată, care ne-a intrat în sânge, și pe drept cuvânt. Metabolismul nostru, ce să ne ascundem. Sper, deci, că nu e vorba anume despre mine, cine știe ce aiurite informații despre mine. În definitiv, știți destule despre mine, despre familia mea, despre filantropul Marga, despre Sonia, despre utopicul inhibat Gafton, nu cred că v-ar putea influența bârfe răuvoitoare sau gura spurcată a lumii să gândiți despre mine altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
E bun ? — Delicios ! zic și mai iau o gură. E incredibil de drăguț cu mine. Se face că se simte bine. Dar oare ce-o fi În mintea lui ? Probabil că mă disprețuiește sincer. Probabil crede că sunt o megavacă aiurită. — Emma, ești OK ? — Nu tocmai, spun cu o voce ușor Îngroșată. Jack, Îmi pare foarte rău. Sincer. Îți jur, aveam totul planificat. Urma să ne ducem Într-un club supercool, unde se duc toate vedetele, și să ne distrăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
niște foi În mână. Ne Întrebă dacă am semnat pentru tovarășii argentinieni arestați. Belbo semnă imediat, fără să se uite pe foaie. „În orice caz, o duc mai rău ca mine”, zise către Diotallevi, care-l privea cu o mină aiurită. Apoi se adresă fetei: „El nu poate semna, aparține unei minorități indiene care interzice scrierea propriului nume. Mulți dintre ei sunt la ocnă pentru că guvernul Îi persecută.” Fata Îl fixă pe Diotallevi cu Înțelegere și-mi trecu mie hârtia. Diotallevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și dumneata ești băiat bine, cu un câștig bun, cu viitor mare... Ați fi o pereche cum nu se poate mai potrivită, numai să dea Dumnezeu să iasă cum cred eu! Și vreo jumătate de oră Titu trebui să asculte aiurit explicațiile, combinațiile, planurile, sfaturile, îndemnurile ei într-o succesiune vertiginoasă și amețitoare. Se înfricoșă. Iubea pe Tanța fără să-i fi trecut măcar prin minte posibilitatea însurătorii, care, în situația lui, i s-ar fi părut cel puțin ridicolă. Tanța
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine, ordinele tale nu mă impresionează deloc, absolut deloc! ― Așa?... Mă și înfrunți? izbucni Jean, găsind astfel un pretext de a se retrage cu demnitate. Bine! Rămâi și continuă orgia! Ai să dai tu socoteală, n-ai grijă! Titu Herdelea, aiurit, închise ușa după el. Tanța observă cu un surâs silit: ― A ținut deschisă ușa idiotul. Ni s-a răcit odaia! Totuși se îmbrăcă repede. Titu ar fi vrut să-i spuie cuvinte de îmbărbătare sau măcar de dragoste, și-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văicărelile ei speriate. Se retrase mai deoparte, lângă straja de la Ruginoasa, care venise să-l vestească. De buimăceală nici măcar nu l-a prea descusut ce și cum, ci a dat fuga încoace, la curte. Straja sufla greu și bolborosea întruna aiurit. ― Oare de mult arde, măi Nichifore? întrebă primarul, uitîndu-se spre Ruginoasa, unde cerul era roșu, parc-ar fi stat să răsară soarele. ― D-apoi când am luat eu seama încă nu cântase cocoșii de miezul nopții, zise straja cu glas
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
D-apoi ce poftesc dumnealor au să-ți spuie singuri, că au gură, dar eu am o răfuială mai veche pentru Gherghina cu tâlharul ăsta, care... Ajunse în cerdac și, când rosti vorba "tîlharul", se repezi la Aristide, care ședea aiurit și cu un zâmbet nepriceput pe buze, și-i trăsni peste obraz o palmă atât de zdravănă, de plescăi, parc-ar fi dat cu o lopată. ― Nu da, Chirilă! apucă să strige Platamonu. În clipa aceea, însă, țăranii tăbărau peste
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sînt băieți buni și ți-au zis că, dacă vii la mare, poți să stai la ei cîteva nopți. Vlad e un tip slăbuț și blond, ceea ce nu ar fi o problemă dacă nu ar fi din fire un geniu aiurit, născut dintr-un tată cu un istoric de patente de diverse dispozitive care nu ies din anonimat. Trăiește Într-o lume a formulelor fie de matematică, fie de fizică, a schemelor electronice, un tip care nu poate să aibă succes
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Bată-1 norocul pe Lică cu fata lui! ... De unde o fi luat-o? N-a găsit-o să-i semene, dar a găsit-o lată și proastă cum se cuvenea pentru așa ispravă. - Cum? ... Nu e fata lui Lică? Mini era aiurită. Nory rîse: - O fi! N-o fi! Totuna e! Lică e băiat destul de vrednic ca să fi făcut una, cât și s-o fi găsit gata pe piață . .. Dacă Lina noastră zice că e a lui, a lui e! O știi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
reînvie! Plutesc! Vă puteți bucura!" Era, ce e drept, un stil cam confuz. Altele erau și mai alegorice și mai obscure. Drăgănescu, căruia amabilul bolnav îi inspira o nespusă milă, neputând înțelege, lua de tălmaci pe Marcian, care citea proza aiurită a verișorului cu un profil grav și cu cellalt malițios. Pasiunea bietului Maxențiu pentru Elena îi procura ocazia unei permanente și inofensive tachinării. Interpreta frazele obscure și se prefăcea a fi un amic, desigur mai recent, dar foarte gelos pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făcea loc ; aplecându-se asupra victimei, o întoarse în sus cu fața și-și puse urechea la pieptul ei. - ...Să-l iei de aici și să-l îngrijești, porunci el lui Mehală în tăcerea pe care o făcuse mulțimea. Scăzut, aiurit, tapițerul îl asculta. Fără să crâcnească, el îl săltă pe copil în brațe și urcă cu dânsul în odaie. Bătrânul rabin îi urma. După ce-l întinseră pe Urechiușă în pat, rabinul începu a pipăi mădularele copilului. - Trăiește, hotărî învățatul. S-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
materială. - Fiindcă a avut-o, de aia ! - Ia să fi flămânzit când era copil ! - Flămânzește acuma, dar pentru dânsul asta nu are nici o importanță. - Fugi, dom’le, de-aici ! Un doctor să flămânzească ! - Ba, ba... N-am văzut altul mai aiurit. Confrații i-au și pus diagnosticul. Cel care vorbise flutură un deget la tâmplă. - Păi aia e, zise Costică. Nu sunt medic, dar asta e și părerea mea. - Ia lasămă, dom’le ! Știi ce face medicul dumitale ? Dacă are nevoie
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
în urma unei banale pneumonii care, încet dar sigur, a avansat până a ajuns s-o răpună. Astfel că nenea Pepi Talianu, cum îi zic copiii satului, a rămas singur. Au venit în sat imediat după război, aduși aici de valul aiurit al vieții. După ce și-au încropit, cât de cât, un rost, le-a venit greu să mai plece înapoi în țara lor.. mai ales că, de la cei apropiați, n-au mai primit nici un semn de viață. Oamenii satului i-au
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-l văd. —Cât de departe e? Ea își țuguie buzele în timp ce calculează: —Cam o sută cincizeci de kilometri? N-a mai rămas nimic din el ca să obiecteze. Arată prin parbriz, spre o țintă invizibilă. Ea devine neatentă la volan, aiurită chiar. N-au nici un viitor, iar trecut, chiar și mai puțin. Timp de două ore nu spun nimic despre ei. Nici despre Mark nu vorbesc prea mult. Se apropie cel mai mult de subiect când ea îi cere să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la roman și să-mi țin rubricile de la Astra, aproape un an. Nu maternitatea îmi încurca scrisul și-mi hăituia respirația, ci tocmai spargerea ireversibilă a sferei noastre protec toare - provizoratul, mulțimea de oameni în casă, fiecare cu viața lui aiurită, lipsa serviciului care mă presa să alerg nebunește după meditații, de la gară-n Berceni sau Titan. Ca să nu mai zic de Bucureștiul urât, cariat, prăfos și insuportabil, aproape de nere cunoscut. Mă simțeam terorizată de circurile foamei, cu cozi de sute
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
-i nimic. Poți să te rătăcești, asta-i tot. Cum să mă rătăcesc? zice. Păi, n-am cum să mă rătăcesc. Am o hartă, zice. — O hartă? Red Hook! Doamne! Apoi tipul Începe să-mi pună tot felul de Întrebări aiurite: cît e de mare Brooklyn-ul și dacă pot să mă descurc prin el și cam cît i-ar trebui unui om pînă s-ajungă să-l cunoască. — Ascultă, zic. Să-ți iasă din cap chestia asta, zic. N-ai s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vecina denumită sora Sânziana de la penticostali pe când citea ea mamei subsemnatului din caietul dictando rețeta de plăcintă expresiv denumită "haioș-chifli". Se apucă și silabisește pe îndelete versul următor din creația bacoviană: "Frumoase rame la tablouri". Pe drept cuvânt îl privesc aiurit, ridic din umeri, îi dau de înțeles că nu înțeleg foarte exact cum funcționează axa selecției și cealaltă, pe care am uitat cum o cheamă, din prea bine cunoscuta schemă a lui Jakobson. "Măi, măi", zic și pe dată mi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]