1,869 matches
-
mele - nu sînt haine preoțești, nici militare. Magistratura, poate? Am fost cumva magistrat, Anna? Nu prea cred. Nu mă văd cu perucă pe cap, condamnînd la spînzurătoare vreun nenorocit. — Nu. — Ar fi absurd. La urma urmei, omul matur este copilul ajuns mare, iar eu n-am dorit niciodată să devin un om al legii. Am vrut să mă fac explorator - dar nici asta nu cred c-am fost, În ciuda bărbii mele. Mi se spune că aveam barbă cînd am ajuns aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tăgadă, lipsa unei culturi politice minime din partea majorității cetățenilor chemați la vot. Informația corectă a ajuns foarte greu în mediul rural, unde TVR și Radiodifuziunea dețin monopolul și a fost receptată greșit sau a fost respinsă de categoriile defavorizate (săracii ajunși la limita suportabilității, pensionarii în general tributari educației din perioada comunistă). Măcar dacă n-ar fi existat cenzura din TVR și din Radio, care abia acum iese mai pregnant la lumină. Presa independentă și organizațiile neguvernamentale deja se ocupă de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
zise baba scoțând la iveală niște pietre nemaipomenite. - Bine. Poftim cheile. Baba Dochia se urcă la volan, instală pisica lângă ea, băgă o casetă cu Jefferson Airplane în casetofon și călcă acceleratorul. Locuia în Giurgiu, deci o luă înspre Ruse. Ajunsă acolo se chiorî o vreme peste Dunăre, dar cum nu era mare lucru de văzut, intră într-o cafenea și comandă o cafea și ziarul Washington Post. În care la pagina 28 chiar era un articol despre incendiu, care suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că părinții lui nu erau acasă și o întrebă dacă n-ar vrea să meargă la el. Voia, bineînțeles, chiar dacă el, deși cu doi ani mai mare decât ea, se bâlbâia la fiecare cuvânt pe care i-l adresa. Odată ajunși, se așeză pe o canapea, băiatul puse muzica, îi oferi o limonadă apoi se așeză lângă ea. O sărută umed și nepriceput - dar cum nici ea nu era o expertă, nu o deranja - și spre plăcerea ei o mângâie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
deoarece o secretară intră în sală și anunță că „Dna Profesoară e bolnavă, și nici săptâmana viitoare nu vine“. - Bem o cafea jos? propuse Camil. - Da, sigur. „Jos“ însemna o cofetărie cu mese de plastic și pereți albaștri, unde, odată ajunși, comandară într-adevăr două cafele. Purtară apoi o discuție despre profesori, cursuri, bani, prețuri, colegi, apartamente, baruri și licee. Deosebit de plicitisitor. Povestesc toate astea pentru ca la un moment dat am intrat și eu în cofetărie cu doi tipi și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de curcan. Un deget, un deget uscat ca așchiile folosite la aprins focul, a ieșit de sub poncho și s-a îndreptat către vila somptuoasă a familiei Alvarado, unica în grămada de noroi întărit care e satul Oquedal: o fațadă barocă, ajunsă acolo parcă din greșeală, ca un element de scenografie, într-un teatru părăsit. Cineva, cu secole în urmă, și-a închipuit probabil că asta era țara aurului; când și-a dat seama de eroare, pentru palatul abia construit începea destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
implorat-o și atîția cocoși a sacrificat, că zeița i-a ascultat ruga și În felul ăsta s-a putut mărita cu iubitul ei, care a dus-o În Franța fără să știe care era adevărata ei obîrșie. Însă odată ajunsă acolo, după cîțiva ani fericiți, fata a dat naștere unui copil leit bunică-su, negru și vînjos, și În aceeași noapte soțul, crezînd că fusese Înșelat cu un sclav, a poruncit să fie ucisă. De Îndată ce a murit, ea a redevenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dă cu eroii, niște zănateci, toți se numără la sfîrșit și spun că tot atâția au fost și la început, de aceea sînt niște aleși, niște eroi, iar restul, restul îngrașă pământul, despre lupta lor pentru stabilizarea societății, împotriva parveniților, ajunșilor, escrocilor. Iarăși se auziră aplauze, abia în acea clipă înțelese schepsis-ul. Nici unul nu era mai mult decît căpitan. Cei mai mulți, locotenenți. Mai toți tehnicieni, ingineri, oameni cu școală, ghinionul lor, dacă putea fi vorba de un ghinion!, era că fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cârpe oarecare stă în detalii: un penis flasc și testicule. Sau un vagin dantelat din pânză. Un șiret strâns în dos pentru a simula un anus. Doi nasturi cusuți pe piept drept sfârcuri. Păpușile astea le folosesc pentru reconstituiri copiii ajunși aici. Pentru a demonstra ce a făcut Mami sau Tati sau noul prieten al lui Mami. Copiii își vâră degetele în păpușile astea. Le trag de părul lor de sfoară. Le strâng de gât și le scutură până le cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îi bătea să-i spargă pieptul. Ar fi făcut bucuroasă cale întoarsă, dar asta însemna recunoașterea înfrângerii. Continuă urcușul spunându-și, mereu, în gând: Nu e nimeni aici în afară de mine. E o prostie să-mi fie frică. Nu există vrăjitoare". Ajunsă sus pe buza podului, se chirci cu genunchii la gură și așteptă nemișcată să vină Dan s-o caute. Vezi să nu! Băiatul o ghici pe Ema, îl găsi pe Doru ascuns în cireș și după încă alte minute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Copila aceasta îl definise, negru pe alb, cu o intuiție vrăjitorească. Prezența lui Făt-Frumos atât de aproape o răscolise întru totul. Se pierduse și nu-și putea ierta asta. Smulse caietele cu gestul unei sălbăticiuni, încălecă pe bicicletă și dispăru. Ajunsă acasă își regăsi cu greu respirația. Cum de lăsase să se întâmple așa ceva? Cum de îngăduise să i se întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la prima oră, dădu năvală în clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clipă a căsniciei lor tare departe de ea. Nu mă cunoști, Ștefan. Într-o zi îmi voi strânge lucrurile și te voi părăsi. Să nu plângi după mine... În ziua aceea, te rog să nu mă oprești! După îndelungi căutări ajunse, cu amărăciune, la concluzia că soțul ei avusese dreptate și că o forță întunecată pătrunsese în viața ei ca să i-o dea peste cap, să-i închidă toate drumurile și speranțele. Se prezentase la preselecția pentru ocuparea unui post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca ai mamei. Sanda dădu fuga la Iași s-o felicite și să-și strângă nepoata în brațe. Întâlnirea cu proaspătul tată fu glacială. Se salutară, fără nici un alt cuvânt. Nevoiți să plece împreună, păstrară tot drumul o tăcere îndărătnică. Ajunși acasă, Radu se închise în dormitor. La scurt timp, femeia îl auzi hohotind. Nu se îndoia că e fericit. Nu ezita să afirme c-o iubea pe Luana dar, fără să cunoască motivul, simțea că într-o zi îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
soției sale. Și în ciuda a toate, Luana îl iubea. Când se despărțiră, Ștefan știu că ea nu va face nimic din ce-i promisese. Cu mâinile legate, el rămase să privească în urma ei, cu sufletul zbuciumat de o presimțire groaznică. Ajunsă acasă, Luana își găsi bărbatul inert, cu ochii goi, căzut pe un scaun. Unde ai fost? În trei ani de căsnicie ea nu ieșise singură decât în zilele de curs. Radu o urmase peste tot, fără să conceapă gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
orice pas greșit o va face să se prăbușească. Pe partea cealaltă a străzii Radu îi urmărea, așteptând ca ea să-i arunce măcar o privire. Au urcat în mașină și-au dispărut, fără ca soția lui să-i sesizeze prezența. Ajunși acasă, Sanda le ieși în cale gata de orice sacrificiu. Micuța Aniela, bine instruită să nu-și supere mama întoarsă acasă după o lungă suferință, îi ieși în cale privind-o cu ochii mari. Îi văzu fața ca de ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
simți că aerul mirosea frumos, a trunchi de copac ce se zvântă, a clei. Amestecul de obiecte scumpe, disonante, țipătoare, din casa familiei Simion n-o încredințau deloc pe Carmina că fericirea Elenei este asigurată. Dimpotrivă avea senzația că odată ajunsă acolo, sora ei va fi înăbușită, încet, încet, cu tact și răbdare și plămădită din nou după alte tipare. Parcă ceva din ființa Elenei fusese dizolvat, cât de simplu e să nimicești un suflet, o ființă, un copil ca Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un sentiment de satisfacție răutăcioasă. Ea nu se simțea prea rănită în schimb era sigură că insuccesul va fi greu de suportat de tatăl ei, însemna o lovitură. Nu-i păsa ce-o să se petreacă cu propria sa persoană odată ajunsă acasă, știa că, oricum, nimic nu poate fi mai rău decât starea de teroare, de tensiune în care trăise începând cu prima zi a noului an până când plecase de acasă pentru examen. Ce putea fi mai rău? Câteva zile după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capabilă să dărui atâtea lucruri minunate, mi se pare o absurditate să accept, că într-o bună zi mă pot duce cu toate aceste rezerve neconsumate în mine. Pur și simplu cred că pământul nu m-ar primi, că, odată ajunsă acolo, țărâna deasupra mea ar face explozie, ar țâșni în trombă, eliberându-mă din tainițele ei. Cei care o ascultau, bărbații de obicei, se simțeau datori s-o asigure că nu este deloc bătrână, că se afla încă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de aur cu o împletitură bombată. Și Ștefan purta pe deget un ghiul mare, pătrat, dar, prins de conversație, părea să fi uitat cu desăvârșire de scumpa povară ce-i înconjura degetul mijlociu. Carmina și-i imagină atunci, cum, odată ajunși acasă, își dezbracă hainele bune și le așază în șifonierul cu miros de levănțică, își scot inelele și le ascund într-o tașcă din piele, sau nu, Elena avea desigur o cutie de medicamente înaltă de zece centimetri, îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seriozitate în timp ce se lăsau fotografiați în profunzime de ochiul aceluiași aparat. Pe urmă au plecat la un han din apropiere. Ovidiu susținea bine dispus că trebuiau să mănânce ficat în sânge și să bea vin negru ca să recupereze sângele pierdut. Ajunși acolo nu au găsit ficat, în schimb au consumat o friptură de porc, făcută la grătar, cu garnitură de cartofi și au ciocnit câte un pahar de vin roșu. Tu ce faci cu mașina, l-a întrebat neliniștită Carmina când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fața ieșirii din sala de expoziție. Lumina de afară pătrundea în voie prin geamurile uriașe. Rubiniul, auriul erau culorile ce dominau tablourile expuse. Noi mai rămânem, au spus soții Alexe. Prinși de discuție am trecut prea rapid prin fața acestor pânze. Ajunsă afară, Carminei i se păru neverosimil albastrul intens al cerului. Ședea la fereastră obosită de lectură. Citea o carte care-i crea o mare pace interioară, o povestire lentă, netensionată. Multe idei expuse profesoral, se petreceau lucruri grave, altele mărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ședință. Locul mi-a plăcut. Atâta doar că nu se fumează, dar sper să nu fie un inconvenient prea mare, În sfârșit, gemu Sidonia și zâmbi ostenită. O mică, mare certitudine. Nici nu aș fi bănuit după atâta platitudine.Bizar. Ajunsă acasă o să-și facă pasiențe, jos, pe covor, cu spatele rezemat de dormeză, o să învârtă cărțile până o să-i dea dezlegările toate. Atunci îi văzu pe Fana și pe Ovidiu urcând scările în spirală. Erau drepți, supli, siguri pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Tot atunci, noaptea, puțin mai târziu, sună telefonul lung, strident. Ea rămăsese cu gesturile suspendate, așteptând ca apelurile să înceteze. Avea reacții întârziate. Încercă să ghicească cine era la celălalt capăt al firului. N-o află decât tot pe Sidonia, ajunsă acasă după acțiunea eșuată, în cămașă de noapte, în penumbra holului, așezată pe suportul de încălțăminte de la cuier, cu ochii cârpiți de somn, dar nevoind să accepte insuccesul manevrelor sale. În final va lăsa receptorul în furcă, n-avea rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spun toate astea, m-am întors chiar din drum, mi-ar fi displăcut profund să gândiți cine știe ce despre mine, să mă bănuiți de ceva premeditat, ar fi foarte neplăcut, foarte. Vă înțeleg foarte bine, nu vă faceți probleme, domnule Matei. Ajunsă acasă îl găsi pe Ovidiu așteptând-o în fotoliu, picior peste picior. Înțelese dintr-o privire că nu era într-o dispoziție prea grozavă. Te-am căutat și ieri și alaltăieri, îi spuse fixând-o. Te cam joci cu focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bancheta din spate, laté cît tot autobuzul, si aștepta hopurile. Lui Șasa Îi era totuna dacé Îl lésa cu fereastră deschisé sau nu, céci el nu avea morișcé. Lui Șasa chiar Îi plécea șoferul cu mustațé, céci mergea mai tare. Ajuns acasé, Isi scoase jachetă albastré de la costum și-și préji patru oué, si le mîncé cu pîine cu unt și cu ceai. MÎncé din picioare, ca și cum n-ar fi trebuit sé ménînce, ci sé réspundé la tablé În fața lui Nadejda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]