3,127 matches
-
prin „muiere”, înțelegea... „curvă”! La bătrânețe, „s-a lăsat de sportul ăsta”. Într-adevăr, în blocul vecin locuia comandantul Centrului Militar - un colonel tare sociabil, în fiecare dimineață se salutau: „Să trăiți!”, „Să trăiți!”, iar fiica lui - medic rezident, își alăpta copilul și uitase să tragă draperiile la fereastră, se vedea totul, avea niște sâni imenși... În seara următoare, Marian a ieșit cu copilul la săniuș între blocuri. Hărmălaie, veselie, copii mulți - ce mai, Sebastian era în al nouălea cer... Deodată
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
importanță mora¬lă deoarece ele, anima- lele, le sunt pasămite inferioare, este total greșită. Arthur Schopenhauer numește această convingere „o barbarie a Occidentului, a cărei rădăcină este în iudaism”. Orice om care disprețuiește animalele uită „faptul că a fost odată alăptat de mama lui ca orice mamifer neajutorat”. Acela care este crud cu animalele „nu poate fi bun cu semenii săi”. Este imoral ca foamea și bătaia să chinuie animalul pe care omul îl obligă să-i fie de folos, ajutându
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
sânge din tălpi poarta era departe (calea plângerii) florile de regina nopții șușoteau deasupra mea parfumându-mi fuga Brațele mamii erau adăpostul frustrărilor mele de copil -unde-i tata? de ce nu vine?- castelul își deschidea porțile și zâna cea bună mă alăpta cu dragostea ei mirosea a var și vopsele cel mai frumos miros de mamă Drumul înapoi se pierdea în liniștea aceea de embrion plutind în lichidul amniotic cu pereți de granit unde nu mă putea atinge nici o gutuie și nici un
PRIMELE NOTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351956_a_353285]
-
deplasarea pelerinilor la Bethleem unde ne-am recules cu pioșenie în biserica ortodoxă în care se află cripta unde s-a născut Domnul. Am vizitat de asemenea biserica romano-catolică „Sfânta Ecaterina” și „Grota Laptelui”, locul unde Fecioara Maria l-a alăptat pe pruncul Iisus. Am continuat drumul în deșert cu minibuze arabe până la mânăstirea Sfântul Sava și mânăstirea Sfântul Teodosie, apoi am fost la „Zidul Plângerii”, locul din Ierusalim care e cel mai iubit de evreii din întreaga lume. Este la
PELERINI ROMÂNI PE PĂMÂNTUL FĂGĂDUINŢEI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351346_a_352675]
-
poate să ai parte de dragoste în viață. Dar frenezia clipei o dată te răsfață! O ciută speriată răsare în cărare, Se duce să s-adape, că cerbu-i la izvoare. Acela e momentul în care procreează, Iubirea-i confirmată când iedu-și alăptează. ÎNTÂMPLARE Nu-i nimic întâmplător cât trăim sub Soare, întâlnirea noastă însă a fost o întâmplare. Ne-am văzut și ne-am plăcut în aceeași clipă, a fost soarta, primăvara, ora potrivită... Și iubirea vieții noastre - tot ne-a dăruit
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
cinstească deopotrivă, pentru că, nici unul dintre ei nu e mai mare, ci, mai mare este doar Isus Cristos (Povestea celui mai mare dintre sfinți). De o candoare și sensibilitate aparte este poemul „Cântec de leagăn“ dedicat mamei: „Mamă / Dragostea ta mă alăptează și mă cheamă - / Copil, matur, bătrân, / Încă mă iei în brațe și îmi dai copilăria toată, de la sân - // Mamă / Când toată lumea va să râdă, va să geamă, / Tu, pas cu pas, / Mă vei cauta prin infinit, o veșnicie, și mă
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
lemn, din lână, din bumbac. Dacă nu suntem îndeajuns de moi, suntem frământați de către malaxoarele guvernării, până devenim cocă, aluat, frișcă. Suntem fragile și manevrabile, ascultătoare și tăcute. Păpușarii, sforarii, panglicarii ne joacă pe degete, ne pupă precum pupăza,ne alăptează ca pe niște papă-lapte, ne dau adevărul cu lingurița, să nu ne înecăm, ne pun pe raftul istoriei, după preț, după dispreț.Educația se conturează a fi cum să îmblânzești oțelul și să faci,din fier, pară mălăiață, cum să
PĂPUŞI de JANET NICĂ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356008_a_357337]
-
și nu puteai să-i explici că își avusese și el porția lui de muncă și de fericire și de speranțe și, dacă visurile i se spulberaseră, erau doar visuri, pînă la urmă, cățeaua are dreptate, este mamă bună, își alăptează puii pînă cînd se țin pe picioarele lor și apoi îi abandonează, le dă șansa să-și trăiască și ei viața, cum o fi ea, bună sau rea, numai noi, oamenii, ne cramponăm unii de alții, generație după generație și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
a înfricoșat o pentru puțin timp, poate câteva secunde, până a apărut acea lumină fantastică ce venea uniform din toate direcțiile, îmbrățișând-o și transmițându-i o căldură ușoară și plăcută ce-i amintea de trupul mamei sale când o alăpta. A întins brațele să învăluie sânii plini cu mâinile ei micuțe și a început să gângurească fericită în legănatul plăcut al luminii ce o purta spre înălțimi. S-a desprins mai apoi cu gesturi molatice, pentru a pluti singură, în
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
la colțul ochiului stâng. Nu poartă batistă în poșetă, și-o șetrege cu volanul de la bluză subțire și albă că spumă. Insistă, aproape că uită o clipă de sine. S-a încovoiat de spate, s-a lăsat că mama care alăptează pruncul din leagăn, Este una cu sicriile acelea de sticlă pline cu documente de epocă medievală. Este miaopă și nu deslușește pe cat și-ar dori să vadă slova înscrisurilor rarisime. Totul i se arată că în culori de apă, vag
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
pentru viață. Eu visam luna de pe cer iar el, pragmatic, o viață liniștită într-un cuib creat în satul în care s-a născut de care era legat sufletește. Copilul a fost practic crescut de părinții mei deși l-am alăptat la sân. Tatăl său îl vizita des dar relația între noi se răcise. Prin anul 2 am rămas din nou însărcinată cu tine. Am întrerupt facultatea după nașterea ta dedicându-mă copiilor mei. Nu pot zice că am suferit la
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
și-l poartă prin răspântii și cioburi de vremuri pe otrava din ierburi pasărea inimii adoarme coduri crește ca pe niște pui rătăciți adânciți în tainele ei slava și saltul înghit răsucesc rănesc înaltul... mă cheamă în inimă... tăcerea-și alăptează cuvintele care o definesc cuvintele pe care cineva uită să le mai contureze aș vrea să pot și nu știu când din umbre le voi vedea miruind clipele aripile gândurile gesturile lesturile... Anne Marie Bejliu, 1 decembrie 2016 http://dictionardemotive
ÎN TAINELE EI SLAVA ŞI SALTUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370486_a_371815]
-
mult decât primește. Și cetățeanul la fel. • Cetățenii noștri cumpără totul din bani împrumutați de la bănci pentru că au sentimentul unei colaborări frățești între cei care dau și cei care n-au. • Democrația este o mamă generoasă, dar nu-i poate alăpta pe toți cei bătuți de soartă. • Trăim între clipe de onestitate și altele de adversitate. • Statul e al nostru, dar nimeni nu are act de proprietate asupra lui. • Suntem legați de țară ca timbrul de scrisoare. Asta e bine oare
GÂNDURI REBELE (35) – AFORISME: STATUL ŞI NOI de HARRY ROSS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369528_a_370857]
-
2017 Toate Articolele Autorului Când am deschis ochii întâia oară Și am văzut-o doar pe ea, Era cea mai frumoasă față, Aveam să aflu, că-i mama mea. Cu chipul ei, eu am crescut, Din sanu-i slab , m-am alăptat, I-am zis mama, dar e mai mult, E cât cuprinde cerul înstelat. De-aceea astăzi pot să spun, Când mă uit la poza cu năframa, Oriunde-ai fi să stai acum, Dumnezeul meu, esti MAMA! Am crescut alături de surori
DUMNEZEUL MEU, ESTE FEMEIE! de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362632_a_363961]
-
din 06 mai 2017. Când am deschis ochii întâia oară Și am văzut-o doar pe ea, Era cea mai frumoasă față, Aveam să aflu, că-i mama mea. Cu chipul ei, eu am crescut, Din sanu-i slab , m-am alăptat, I-am zis mama, dar e mai mult, E cât cuprinde cerul înstelat. De-aceea astăzi pot să spun, Când mă uit la poza cu năframa, Oriunde-ai fi să stai acum, ... Citește mai mult Când am deschis ochii întâia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
stai acum, ... Citește mai mult Când am deschis ochii întâia oaraSi am văzut-o doar pe ea,Era cea mai frumoasă față,Aveam să aflu, că-i mama mea.Cu chipul ei, eu am crescut,Din sanu-i slab , m-am alăptat,I-am zis mama, dar e mai mult,E cât cuprinde cerul instelat.De-aceea astăzi pot să spun,Când mă uit la poza cu năframa,Oriunde-ai fi să stai acum,... XV. AȘ PĂCĂTUI CU EA, de Mihail Coandă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
pace ne răsfață norii Albind tristețea și urâtul, Dând gir de mesager ninsorii. Se trec păcatele-n cristale Ca o iertare prin cuvânt, Câmpiile devin vestale Învăluite blând de vânt. Troianul pare-o tresărire, Un sân al timpului etern Ce alăptează spre-mplinire Răsadul ocrotit matern. Aceste voaluri cad părelnic, În aparenta nemișcare, Sub focul sacru, vechi jertfelnic An după an desprins din soare. Lăstarii se preschimbă-n lauri Hrăniți cu seva frunzei moarte, Fulgul și picul devin fauri Ai vieții
NINGE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362737_a_364066]
-
pe cei mai pesimiști prin cantitatea și calitatea lui, un lapte gras și gustos. Fiecare văcuță fătată dădea peste douăzeci de litri de lapte pe zi. Acum vițeii nu mai erau lăsați să sugă direct la mamele lor, ci erau alăptați de către îngrijitori cu biberoanele. Li se dădeau și nutrețuri concentrate ca supliment de hrană după trei luni de la naștere. Conducerea I.A.S. - ului făcea demersurile necesare la Consiliul Județean de Partid, pentru aprobarea investiției de a construi o mini fabrică
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370159_a_371488]
-
Voi încerca, pe această cale, să te ajut. Nu știu cât de bine voi reuși, dar, cu siguranță, îți voi stârni curiozitatea! Viața în brațele naturii, viața tradițională, viața în sânul satului românesc, acolo unde veșnicia-și ține brațele deschise să-și alăpteze pruncii, poate fi văzută numai aici. Pentru că acolo s-a născut și ea. La sat. Așa cum bine a spus Lucian Blaga, poet, dramaturg și filozof român (1895-1961): „Veșnicia s-a născut la sat!” Iată-ne porniți la drum! Undeva, în
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
a dat... Doar ea, FEMEIA, cu grijă ne-a purtat în pântec; ea ne-a născut prin mare chin, dar a avut pe buze cântec, ce ne-a purtat spre viață lin... Tot ea, FEMEIA, din pieptul ei ne-a alăptat, ne-a învățat cuvântul MAMĂ, din fașă-apoi ne-a ridicat să facem pașii fără teamă... Iar ea, FEMEIA, a fost în timp mereu muncită, a fost lipsită-n bucurii, a fost adesea umilită, dar tot cu grijă de copii... Tot
DE ZIUA TA, FEMEIE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354427_a_355756]
-
avea el nevoie de așa ceva, de scutece și urlete disperate la miezul nopții, dar se împăcase cu ideea, mai ales că nașul, de cînd el își luase slujba în primire, aproape că se mutase la ei acasă, legăna copilul, îl alăpta cu biberonul, pentru că nevastă-sa nu avea lapte suficient și apoi nu avea chef să i se lase sînii, era încă tînără, bună rău de tot la pat, ba chiar pasionată de jocurile nopții, chestie care pe el îl cam
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
este un bun prilej ca viitorul adult reproductibil să-și însușească îndemânarea necesară muncii sale cotidiene de hrănire și mai apoi reproducere. Sute de mii de ani și omul gânditor absorbea educația muncii odată cu laptele matern. Astăzi care mămică mai alăptează mult iubita odraslă? Ne alăptând, neacordând un minim de 10 minute zilnic progeniturii pentru controlul activității desfășurate și planificarea noii zile dată de Dumnezeu, fără un cântec de leagăn sau o elementară poveste cu Feți Frumoși viteji, Ilene Cosânziene frumoase
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
viitorul adult reproductibil să-și însușească îndemânarea necesară muncii sale cotidiene de hrănire și mai apoi reproducere. Sute de mii de ani și omul gânditor absorbea educația muncii odată cu laptele matern. Astăzi care mămică mai alăptează mult iubita odraslă? Ne alăptând, neacordând un minim de 10 minute zilnic progeniturii pentru controlul activității desfășurate și planificarea noii zile dată de Dumnezeu, fără un cântec de leagăn sau o elementară poveste cu Feți Frumoși viteji, Ilene Cosânziene frumoase și gospodine, împestrițată de elemente
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
ceva. Parcă erau proprii săi copii. Sosită acasă, Mircea o aștepta în fața casei mici. - Bună, iubito. Cum a fost astăzi? Câți „copilași” ai acum? - Cincisprezece. Am o văcuță care a făcut doi. O pereche deosebit de frumoasă. Chiar eu i-am alăptat să prindă colastră de la mama lor. Contează foarte mult prima hrană primită. - Și când le facem botezul? glumi Mircea. - De obicei îngrijitorii le pun nume, ei sunt toată ziua cu animalele. - Dar vreau să fiu și eu naș la un
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
de mai ieri, nu era chiar nebun când solicita bieților creștini să-i ceară lui pâinea cea de toate zilele nu lui Dumnezeu. „Mintea cea din urmă” o putem avea nu din voia Domnului ci prin mama care ne-a alăptat, prin școala care ne-a pregătit, din nivelul de chefuri pe care cutumele le solicită, din inter-ajutorarea omului de către om. La greu un om ia o hotărâre care se cheamă propriul ajutor iar acesta este dat de nivelul de școlarizare
MENTALITATE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354149_a_355478]