4,209 matches
-
multitudine de sunete din care timpul nu poate forța viața. Nu, e adevărat. Terminând de examinat camera - deloc interesantă, nici măcar buzunarele celeilalte geci ai lui Anton nu-mi trezeau vreu interes - am Întors așternuturile și m-am Întins. Din camera alăturată se eliberă o chicoteală. O femeie spuse ceva cu o voce estompată; un bărbat bombăni fericit. Mi-am Împletit degetele sub grumaz, gata să mă contopesc cu delicata opacitate a verii. După un timp, vrând-nevrând, impresiile au Început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
blană ajunge la ghișeu, își ia biletul, îl pune în portmoneu și, cu actele în mînă, printre care caută o bancnotă de 25, se oprește la chioșcul cu ziare, să aleagă ceva de citit. Ar vrea să cumpere de la masa alăturată vreo prăjitură sau bomboane, dar renunță, plecînd spre ieșire, zicîndu-și că va mînca pe săturate cînd va ajunge la Valea Brândușelor. Ăsta-i arată șoferul cu privirea. Tovarășul, ia vino-ncoa'! Preocupat să-și aranjeze actele mai bine în portmoneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe Vlad încurcat. Hai, lasă, treci pe la Ștefănescu, rezolvă cu sudorul, să nu stăm blocați și pleacă. Să ai timp să te bărbierești, să te schimbi... Emoționat ca un adolescent, Vlad dă din cap drept mulțumire și iese. În cămăruța alăturată, unde-și are biroul, tehniciana, care ține evidența realizării investiției, stă de vorbă cu o femeie încotoșmănată într-un palton negru, cu gulerul ridicat, cu fața acoperită pînă sub ochi de fular. Tovarășul Vlad, tovarășa Brîndușa Roman face tehniciana prezentările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mereu, deschizîndu-și ușile cu un plăcut clinc-clanc. Savurînd ultima înghițitură de vodcă, dînd semne că amîndoi se vor ridica să plece imediat ce băutura ajunge în stomac, Mihai și secretarul literar privesc aiurea, undeva dincolo de peretele din față. Muzica din sala alăturată, prin ușa veșnic întredeschisă, ajunge la ei ca un zgomot continuu, un fel de răget al elefanților din filmele cu Tarzan. Vezi, de-aia nu vin aici zice secretarul literar. O tavernă. Vreau o vodcă, o beau la barul teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acasă. Mie-mi spui! oftează Lazăr, înghițind în sec de foame. *** În bucătăria de doi pași pătrați, ca orice bucătărie de garsonieră confort redus, soția lui Lazăr, gravidă în ultima lună, termină de pregătit ciorba. Stinge aragazul, merge în camera alăturată, care ține loc de sufragerie, dormitor, birou de lucru și salon de primire, așterne o față de masă pe biroul de lucru, aranjează două tacîmuri, apoi telefonează la autogară. Sigur că vine la timp! îi răspunde cineva de la informații. La ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din suflet pentru... face un gest rotund, spre tot ce-i în jur, așezînd apoi paharul pe măsuță. Săteanu scoate telefonul din priză, stinge lumina și-l urmează pe Mihai. În salon, bagă telefonul într-o priză, așezîndu-l pe măsuța alăturată și vine pe hol, unde Mihai își îmbracă paltonul. Încă o dată, vă mulțumesc! Vă rog să mulțumiți și doamnei! Sărutări de mîini Doinei. Păcat că nu mai stai, zău, afară-i prăpăd. Poți dormi la noi, ce naiba, tocmai tu!... Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
septembrie cu directorul general pe aici, i-am servit colo, pe mal, sub sălcii. Ai niște gogonele în cămară intervine Mihaela, apropiindu-se cu șorțul pe mîini, să-și șteargă transpirația frunții. Spune-i Sultanei încuviințează Ovidiu, trecînd în camera alăturată, să caute într-un ungher al dulapului de vase jumătatea de pui pusă deoparte la indicația Letiției, transmisă prin Pavel. Ce faci?! vrea să-l oprească Pavel, încercînd să-i ia farfuria. Dacă fetița stă și la noapte... Dă-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de unde pornise totul. Evident că tocmai asta a alimentat fricțiunile dintre cei doi. Carol se lăsase ea însăși de Băutură (cu B mare) și nu a mai tolerat Amicii pe canapea. Dimineața stătea țeapănă în pat, în timp ce Dan, în baia alăturată, își băga capul sub robinetul de culoarea fructului de avocado. Apa călâie i se scurgea pe cap în vasul de culoarea fructului de avocado. Nu ne-o mai tragem deloc, spunea ea. Și se uita la televizor la Anne Diamond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rămâne dintr-o gaură dacă o scoatem din pământ? Cita din nou din articol, realizase Bull. Și avea dreptate, pentru că acele cuvinte încă licăreau proaspăt pe ecranul LCD al laptopului aflat pe colțul saltelei japoneze a lui Juniper din camera alăturată. — Păi, cred că e... e..., se bâlbâi Bull, furios pe sine pentru că nu reușise să găsească un corespondent pentru gluma ei facilă. — Absolut nimic. Asta-i, amice. Absolut nimic. Hmmm, nu, cred că e excepțional și sexy, pe deasupra... (Sexy? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-l scoți pe urmă la imprimanta laser? E penibil, deplasat, jenant... Această jenă chinuitoare și mizeră ca o durere de măsea a dispărut din mine în vreme ce coboram treptele la Hollywood Multiplex ca să intru la După-amiaza unui torționar. În sălile alăturate Atacau Clonele, Stăpânul Inelelor își desfășura orgia de imagini computerizate până la idiotizare, Harry Potter zbura pe coadă de mătură peste câmpia desenată electronic, Brad Pitt mai scotea din buzunar încă o sculă inteligentă pentru spart bănci, coca și popcornul curgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
la tombolă sînt voluntare. Nu vă putem spune adresele lor. — Se pare că s-a făcut o greșeală, stărui Rowe. Mi s-a dat un cozonac destinat altuia... — Mă duc să mă interesez, zise dactilografa, și intră Într-o Încăpere alăturată. Rowe avu răgazul să se Întrebe dacă nu fusese cumva imprudent venind singur Încoace. N-ar fi fost mai bine să-l ia cu el și pe A-2? Dar se liniști curînd, spunîndu-și că totul e cît se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce e vorba. Între timp, Hilfe ieșise din salon, Împreună cu domnul Cost. — A, conspiratorii! exclamă doamna Bellairs. Domnul Cost pune Întotdeauna la cale experiențe noi! — Spuneți că rezultatele sînt proaste uneori? lansă Rowe un balon de Încercare. Într-o Încăpere alăturată sună telefonul. — Cine-o fi dobitocul? izbucni doamna Bellairs. Toți prietenii mei știu că nu trebuie să mă cheme la telefon miercuri seara... Bătrîna slujnică intră În salon, anunțînd cu un fel de silă: — Cineva dorește să vorbească cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Makiko s-a tras îndărăt, cu o expresie îndurerată, de parcă cineva ar fi mușcat-o cu adevărat într-un loc sensibil. Și-a revenit imediat și a ieșit din cameră. M-am luat după ea. Doamna Miyagi era în camera alăturată, așezată pe jos pe o rogojină, ocupată să aranjeze flori și crengi de toamnă într-un vas. Avansând ca un somnabul, am ajuns fără să-mi dau seama lângă ea, ghemuită la picioarele mele și m-am oprit la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rușinea, te ridici, te apleci pe fereastră, tot cu volumul în mână. Trenul s-a oprit între linii și stâlpi de semnalizare, poate la un macaz în afara unei gări pierdute. E ceață și zăpadă, nu se vede nimic. Pe șina alăturată s-a oprit un alt tren care merge în direcție opusă, cu ferestrele complet aburite. La fereastra de vizavi de tine, mișcarea circulară a unei mâini înmănușate restituie geamului puțină transparență: apare o figură de femeie într-un nor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mâini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia părului lung Îi cădea pe umerii dezgoliți, până la rotunjimea sânilor, descoperiți pe jumătate. O altă Doamnă, din vitrina alăturată, ținea În mâini o carte, aidoma unei mironosițe citind Biblia. De sub pletelei‑i care‑i Învăluia chipul se Întrezăreau lentilele ochelarilor În care se reflecta lumina felinarului. (Dacă privitorul s‑ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și să avem o duzină de copii dacă ție nu ți-ar fi plăcut (și a continuat mișcând doar buzele)... băieții... — Vai, mă rănești, mă duc, mă sfârșesc, mă pierd... Adevărul rănește. Sună-mă! A făcut cale-ntoarsă Încetișor prin clădirea alăturată. De astă dată era ceva mai multă lume, funcționari Îmbrăcați strict, cu teancuri de hârtii, traversând holul fără grabă. O priveau cu ochi Înroșiți de somn. Unele femei purtau jilbab. Acoperite din cap până la mijloc cu șaluri, nu li vedea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din cap, arătând că pricepe și că apreciază. Tiparul, Înghesuit, era Întrerupt de câteva caricaturi. Într-una, președintele era În pat cu o europeană cu gura până la urechi, pieptoasă și cu picioare enorme scoase de sub cearșafuri mototolite. Într-un desen alăturat, președintele ronțăia un copan de pui pantagruelic lângă un lan de orez veșted. În fundal, un țăran cu umeri căzuți privea noroiul uscat. Sub ele scria EROUL NOSTRU. — șșșt, liniște, o să Înceapă discursul, a spus Din. Era tot Încruntat, fruntea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trezea dintr-un somn agitat cu o greutate pe piept, care o Împiedica să respire. Oricât s-ar fi străduit să tușească, senzația de sufocare nu dispărea și era silită să Își asculte părinții ciondănindu se pe șoptite În camera alăturată și să rămână trează, În așteptarea zorilor, singura ei alinare. În nopțile acelea, duhuri răutăcioase colindau văile, așa ziceau cei din sat; era vrăjitorie În aer, de acolo Îi venea ei răul. Aiurea, zicea maică-sa, ai ceva astm. Numai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de forța de pătrundere a Carminei, îmbiind-o spre lecturi mai severe. În vremea aceea, Carmina nu mai semăna cu o ființă umană, devenise un burete ce absorbea cu repeziciune și precizie și se extindea ca o pecingine pe suprafețele alăturate, cu rapacitate, cu forță...Cu timpul, de dragul ambiției ce se stârnise în ea, renunță la toate tabieturile ce-i umpluseră până atunci existența și dădea o cu totul altă prețuire zilelor și nopților. Nu se mai preocupa nici de aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îl cercetă pe îndelete ca pe un obiect. Parcă. Are într-adevăr o căutătură extrem de sugestivă și de cunoscută, mi se pare chiar că... dar poate mă înșel. Acum era clar că plânsul care se auzea continuu venea din camera alăturată și descoperirea aceasta o alertă pe Carmina. Soții Alexe, roată în jurul zugravului, îl copleșeau care mai de care cu amabilități, îi atribuiau calități, însușiri nemaipomenite. Nu, categoric, nu, el nu era un biet țigan zugrav care-și câștiga cinstit banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dintre mesele de lângă fereastră și începu să mănânce, mulțumită că-și potolea foamea. Cât de simplu pare a fi totul, de fapt, exclamă și urmări șirul de mașini ce treceau una după alta într-un du-te-vino necontenit. La o masă alăturată, sprijinită de stâlpul de beton acoperit cu pătrățele de marmură negru și roz, o femeie bătrână, sulemenită, cu părul încrețit foarte mărunt pe frunte ședea parcă odihnindu-se după un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de toți cei apropiați, complăcându-se în situația de cantitate neglijabilă. Îi plăcea să creadă că Trofin este o rezervă sufletească a ei, lăsată acolo, neexplorată, bună de folosit în situații limită. Când veneam aici la tine, de la o scară alăturată ieșea o bătrână, Avea un chip suferind, pășea încet, tremura. O conducea un bărbat cu o înfățișare oarecare, o ținea de braț și pășea încetișor pe lângă ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ochii suspendați în gol. Îl ardeau buricele degetelor. Așa cum ședea, cu fruntea plecată, din părul cânepiu, pieptănat cu foarte multă grijă, se desprinse o șuviță. Nu se gândea la ceva anume. Îl stăpânea un sentiment difuz de regret. Din camera alăturată se auzea vocea subțirică a Larisei. Cânta copiilor ceva despre broscuța Oac. Privi din nou la semnele de pe calendar, de data asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de jur împrejurul ei. — Plăcută încăpere. Locuiți aici de mult timp? — Pe vremuri era casa noastră de vacanță. În ea ne petreceam weekendurile, răspunse Adrian. Dar era mai mică decât acum. Când ne-am hotărât să plecăm din Londra, am cumpărat vila alăturată și am spart peretele despărțitor. Fanny făcu câteva însemnări - evident, despre mobilierul din cameră și decorațiunile interioare. — Colecționați piese din ceramică? se interesa ea. Văd că aveți o mulțime. — Sunt făcute de soția mea, îi explică Adrian. S-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o strecura grijuliu În sacoșă zâmbind recunoscător patronului. Mulțumiți amândoi. Cum prăvălia era cu desăvârșire goală la ora aceea, Ignat P. Brândușă Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai mare decât tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două acoperite cu pături cazone, a treia, În mijloc, cu un șervet alb, apretat, pe care se Înghesuiau o farfurie cu mezeluri, alta cu șnițele vieneze, o sticlă cu țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]