303 matches
-
Isus să mănînce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, și a șezut la masă. 37. Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor, 38. și stătea înapoi lîngă picioarele lui Isus și plîngea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei, și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult, și le ungea cu mir. 39
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
că am stabilit că suntem (noi, ențiclopediștii) Marco Polo, ce-ar fi să-i spunem împăratului despre orașul acela în care am intrat dimineața, venind dinspre nord-est. Orașul se cheamă Lizabo și i-am văzut porțile înalte, de lemn și alabastru, înainte încă să știm că ascund o cetate. Le-am împins și am intrat, surprinși să vedem că în față nu se întindea încă un pustiu, ci o aglomerare de străzi, de papagali și de flori în vase de cristal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Cele care purtau deja ciorapi de nylon erau rare. Mi-aduc aminte de o familie numeroasă ale cărei două fete mai mari erau niște adorabile liceene care cu siguranță l-ar fi inspirat pe Francis Jammes: aveau niște picioare de alabastru. Am reușit uneori să Îngenunchez alături de ele pe pernele băncii unde se ședea În așteptarea Împărtășaniei. Îi aduceam lui Hristos ofranda sentimentelor caste pe care mi le inspirau. După liturghie, tata, care nu se lăsase păcălit de manevra mea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vorba de o plantă puternic psihotropă (vezi câteva pagini mai jos), din care se extrage băutura absint. La două secole după principele Dimitrie Cantemir și la un secol după poetul Iancu Văcărescu, simbolistul Alexandru Macedonski a așezat pe fruntea „de- alabastru” a zeiței Diana o cunună din plante narcotice, cu flori de crini și nalbe, „ce-n potire hieratici poartă mistice-mbătări” (poemul Lewki, 1912). „Buna zee” a Lunii și a vrăjitoarelor nocturne, Diana, a devenit în mitologia română Zâna. Faptul a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cunoscut îndeobște sub numele de unctio Bethaniae („ungerea din Betania”). Să luăm evangheliștii pe rând, dat fiind că între versiunile lor există diferențe capitale. Fragmentul din Matei (26,6-13) ne prezintă o femeie oarecare ținând în mâini un vas de alabastru plin cu parfum de mare preț. Ea îl varsă, atenție!, peste capul lui Isus, în timp ce Acesta șade la masă în casa lui Simon Leprosul, cum menționează și textul din Proloage. În urma gestului, ucenicii se enervează și-I cer socoteală, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
el aflăm că parfumul a fost obținut din nard, că este „de încredere” și costă „foarte scump”, trei sute de dinari, echivalând cu venitul unui țăran pe un an întreg. Femeia varsă parfumul peste capul lui Isus după ce sparge vasul de alabastru, gest care va declanșa brusc drama finală a predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski în Idiotul). Luca însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena în casa unui fariseu, nu lepros
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cerut) să mănânce cu el. și intrând în casa fariseului s-a întins pe pat (katekl...qh)8. și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El șade la masă în casa fariseului, aducând un șvasț de alabastru cu mir și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, cu lacrimi a început să-I ude (bršcein) picioarele și cu părul capului ei Le-a șters; și a prins a-I săruta picioarele și I Le ungea cu mir
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând un personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și în cazul lui Marcu și Matei, intră în casa fariseului Simon cu un vas de alabastru în mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „în spate” și începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, în nici un caz „a spăla”, cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat, în vreme ce ucenicii Îl părăsesc, luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor 36. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal. După ce femeia cu vasul de alabastru unge cu parfum de preț capul lui Isus, stârnind supărare între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la fapta lui Iuda: „și Iuda Iscariotul, unul din cei doisprezece, s-a dus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici o legătură de la cauză la efect între episodul parfumării lui Isus și hotărârea lui Iuda. Evanghelistul amintește de supărarea câtorva ucenici, dar fără să indice vreun nume exact. Motivul cârtirii lor era prețul, socotit exorbitant, al parfumului din vasul de alabastru, peste trei sute de dinari, bani care ar fi putut să fie împărțiți săracilor. Tot din relatarea de mai sus reiese că Iuda însuși a avut inițiativa predării lui Isus. Nu arhiereii au provocat gestul ucenicului. Ei s-au arătat însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Velázquez.“ O fetiță pe o canapea, așteptând un timp care a trecut demult. Și care nu se mai întoarce niciodată. » „Fotografiile Lorettei Lux sunt stranii. La prima vedere, le-ai putea confunda cu niște tablouri. Modelele au pielea de alabastru, trupuri de porțelan, o căutătură pătrunzătoare, fragilitate și aura unei străluciri eterice. Ele exprimă secretul și vraja lumii de copil.“ - Sharifa Jamaldin Loretta Lux Loretta Lux (n. 1969) s-a născut în Dresda, în Germania. În prezent, locuiește și lucrează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
tramvaiului atât de prompt, atât de sigur pe sine, încât omul ăsta aparent dezgustător trebuia să aibă undeva, în adâncul adormit al sufletului său, vocația unui erou. Erou de la eros, își spuse Contesa oprind aparatul video cu un deget de alabastru. Erou din dragoste pentru umanitate. Și dacă ar renunța la planul său, dacă l-ar lăsa să-și vadă de viața lui amărâtă, n-ar purta ea vina pentru pierzania lui? Maica Tereza ce-ar fi făcut? Deprimată de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-n nas lui Florică. * Contesa pășea desculță într-o grădină alb-negru. Mii de heruvimi de bronz o urmau ținându-i trena, dar nici unul nu era cel adevărat. Ea se întoarse și, pentru că nu suporta copiile, pocni din degetele-i de alabastru - heruvimii intrară în pământ. Impropriu spus pământ, de fapt căzuseră într-un nor cenușiu, pentru că visul Contesei avea loc, ca de fiecare dată, în Rai. - Horațiuuu! Horațiuuu! Vocea ei cristalină se lovi de harpa unui înger absent. Undeva, pe Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
el, în afară de faptul că valorează cât un rahat de pe talpa pantofului? Teatrul de Comedie de pe Schiffbauerdamm se afla în partea de nord a Spree-ului, o relicvă cu un turn în vârf, ornamentată cu tritoni, delfini și nimfe goale asortate din alabastru, iar studioul lui Poliza se afla într-un subsol din apropiere. Am coborât niște trepte și apoi am luat-o pe o alee lungă. În fața ușii studioului lui Poliza am fost întâmpinați de un bărbat îmbrăcat într-un sacou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care erau primejdiile întreprinderii. Panoplia se afla sub paza unui cavaler, a unuia dintre nenumărații tineri care zadarnic încercaseră s-o dobândească și fuseseră făcuți prizoneri de către zână. Tot vorbind ei așa, au ajuns la castel care era clădit din alabastru și încrustat cu aur. Dinaintea acestuia, pe pajiște,sta un cavaler înarmat până-n dinți, care nu era decât Gadsso, regele Siricaniei. La vedrea lui Mandricardo și-a lăsat viziera și se pregăti de atac ;păzitorul castelului era și el gata
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
aruncat o ochire în juru-i și a văzut o ușă prin care a trecut într-o a doua peșteră, mai mare și mai înaltă în boltă decât cea dintâi. Aceasta avea înfățișarea unui templu subteran. Coloane din cel mai curat alabastru o împodobeau susținând bolta unui altar simplu ce se ridica în mijloc; o lampă a cărei strălucire se răsfrângea în pereții de alabastru arunca o lumină blândă în jur. Pătrunsă de un simțământ cucernic, Bradamanta s-a apropiat de altar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
înaltă în boltă decât cea dintâi. Aceasta avea înfățișarea unui templu subteran. Coloane din cel mai curat alabastru o împodobeau susținând bolta unui altar simplu ce se ridica în mijloc; o lampă a cărei strălucire se răsfrângea în pereții de alabastru arunca o lumină blândă în jur. Pătrunsă de un simțământ cucernic, Bradamanta s-a apropiat de altar și, căzând în genunchi, a mulțumit lui Dumnezeu că i-a scăpat viața, implorându-i protecția. În clipa aceea o ușiță s-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
zâmbi. Bibliotecile imperiale Într-o dimineață de iarnă, descoperi minunatele biblioteci ale lui Augustus, lângă templul zeului care, potrivit preoților și poeților, îi dăruise victoria. Două săli imense ce se continuau cu abside, având coloane asemenea bazilicilor și ferestre din alabastru subțire, deschis la culoare, adăposteau, în două rânduri de nișe în pereți, rafturile din lemn de cedru din Libanus care nu putea fi atacat de cari, unde se aflau volumina și codice. Deasupra firidelor se aliniau, în rame rotunde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din Alexandria, care voia să-l întâlnească pe Împărat, fu condus acolo și rămase uimit văzând că acesta dirija personal lucrările de amenajare. Meșterii montau ferestre împărțite în pătrate, cum el nu mai văzuse; aduceau nu pânză de in sau alabastru, ci plăcuțe înguste de „cristale transparente“, o sticlă foarte rară, produsă în cuptoarele de la Tyrus. Și ziua pătrundea înăuntru, împreună cu cerul, soarele și grădinile. Împăratul trecu într-un pavilion alăturat, unde se asambla o galerie de picturi. Pentru tânărul Împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimeni nu-i făcuse dreptate, descriindu-i frumusețea de star de film. Arăta mult mai tânără decât cei cincizeci de ani pe care îi avea. Cu părul strâns la spate, într-un coc lejer, și cu pielea ca dintr-un alabastru fără cusur, femeia era amețitor de frumoasă. Vivian Grant s-a așezat pe un scaun, în capul mesei de conferințe. — Randall vorbește foarte elogios despre tine, mi-a spus ea, întinzând mâna după CV și studiindu-l rapid. Da? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în brațele mele. Nu mi-a fost frică să țin moarta aceea mică. Avea fața liniștită și mâinile perfect curate. Părea că se va trezi dintr-un moment în altul. Lacrimile din ochii mei au căzut peste obrajii ei de alabastru și părea că își plânge ea singură propria moarte. Mama a venit s-o ia pe sora mea din brațele mele, dar văzându-mi durerea, m-a lăsat s-o duc eu s-o îngroape. Au înfășurat-o într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
le-a văzut, a zis Benia. Erau mult prea mari față de corp, chiar de atunci. Sculptor, i-a spus ea tatălui meu, care m-a dat apoi ucenic la cel mai bun pietrar. Dar nu aveam nici un talent la piatră. Alabastrul crăpa numai când mă uitam la el, iar granitul nici nu mă lăsa să mă apropii de el. Doar lemnul mi-a înțeles mâinile. Elastic, cald și viu, lemnul îmi vorbește și îmi spune unde să tai, cum să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zorilor, am dus-o să se odihnească într-o peșteră pe un deal care privea înspre mormintele regilor și ale reginelor. Fiii ei au înmormântat-o cu colierele și inelele ei. Fiicele ei au pus acolo fusul, vasul ei de alabastru și alte lucruri care îi plăceau. Dar trusa de moașă nu avea ce căuta în cealaltă viață, așa că a rămas la Shif-re, care avea să păstreze cu sfințenie toate lucrurile ei, ca și cum ar fi fost de aur. Am îngropat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Mener, în numele căruia se uniră bucățile de țară ale poporului rome într-una singură. Marele Preot porunci să se zidească temple noului său zeu Tot, care era de fapt el însuși, iar regele mort fu îmbălsămat și așezat în sarcofag de alabastru într-o mică piramidă de piatră șlefuită, făcută după chipul marilor morminte ce pieriseră o dată cu Atlantida. Ascuțișul piramidei mormintelor regești din Ta Kemet s-a spus de atunci că trebuia să păstreze amintirea Muntelui de Obârșie, născut din ape. Preoții
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Am aceeași senzație. Eram cu el adineauri. A spus-o foarte clar. — Dar de ce? Pentru Dumnezeu... ieri mi-ați spus că e de-acord. Danvila gesticulă În direcția unei statui aflate Într-o firidă din apropiere, chemîndu-l pe cavalerul din alabastru să-i fie martor. Am vorbit cu fratele dumneavoastră și ieri, și alaltăieri. PÎnă acum n-a zis că nu vrea. Regretele mele, domnule Prentice. Fratele dumneavoastră are motivele lui să ia decizia asta. Eu nu pot decît să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]