1,555 matches
-
promiți? Îmi răspundea Întotdeauna cu un zîmbet. Spre norocul tatei, aspirațiile mele literare s-au risipit În curînd și au rămas surghiunite pe terenul oratoriei. La acest lucru a contribuit descoperirea jucăriilor mecanice și a tot soiul de mașinării de alamă ce puteau fi găsite În piața Los Encantes la prețuri mai potrivite cu economia noastră familială. Devoțiunea infantilă e o amantă infidelă și capricioasă, și În curînd n-am mai avut ochi decît pentru jocurile mecanice și pentru vapoarele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trebuia să se plîngă. În multe nopți, neputînd să adorm, Îmi aminteam de acea intimitate, de acea mică lume pe care o Împărțisem amîndoi În anii ce după moartea mamei, anii cu stiloul lui Victor Hugo și cu locomotivele din alamă. Mi-i aminteam ca pe niște ani de pace și de tristețe, ca pe o lume care se destrăma, care se evaporase treptat Începînd cu zorii acelei dimineți cînd tata mă dusese să vizitez Cimitirul Cărților Uitate. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am făcut, Îmi explică el, mîndru. Eu eram incapabil să Înțeleg ce erau sau ce pretindeau să fie, Însă am tăcut și am clătinat din cap cu admirație. Mi se părea că solitarul acela mătăhălos Își construise propriii prieteni din alamă și că eu eram primul căruia i-i prezentase. Era secretul lui. Eu i-am spus despre mama și despre cît de dor Îmi era de ea. CÎnd glasul mi se stinse, Tomás mă Îmbrățișă În tăcere. Aveam zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe mobilele din lemn, scrijelite pe pardoseală, vopsite cu roșu pe oglinzi. Urmele de pași care ajungeau pînă În pragul ușii trasau o dîră prin praf În jurul unui pat gol, pînă la somieră, din care mai rămăsese un schelet din alamă și lemn mîncat de cari. La un capăt al dormitorului, sub fereastra luminatorului, se afla un birouaș de tip consolă, Închis și surmontat de un trio de crucifixe din metal. L-am deschis cu grijă. Nu era praf În Îmbinările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spre holul clădirii, și m-am dus la dulapul meu. Mi-am pus șorțul pe care obișnuiam să-l folosesc În prăvălie pentru a-mi proteja Îmbrăcămintea de praful de pe cutii și de pe rafturi. În fundul dulapului păstram o cutie de alamă care Încă mai mirosea a biscuiți de Camprodón. În ea țineam tot soiul de ciurucuri, de care Însă eram incapabil să mă despart: ceasuri și stilouri stricate În mod iremediabil, monede vechi, bibelouri, bile, cartușe de gloanțe pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
natura profesiei obișnuit cu ce era mai rău. Pe măsură ce automobilele avansau pe străzi, se aprindeau pe fațade, unele după altele, de sus până jos, becurile, lampadarele, proiectoarele, lanternele de mână, candelabrele atunci când existau, poate chiar și vreo candelă veche de alamă în trei colțuri, din acelea alimentate cu ulei, toate ferestrele deschise și revărsând în afară, în șuvoaie, un râu de lumină ca o inundație, o difuzie de cristale făcute din foc alb, însemnând drumul, marcând ruta fugii dezertorilor ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cuvântului. Comisarul retrăia conversația pe care o avusese cu soția medicului și soțul ei, chipul unuia, chipul celuilalt, câinele care se ridicase mârâind când l-a văzut intrând și se culcase din nou la auzul glasului stăpânei, o candelă de alamă galbenă cu trei fitiluri care-i amintea de una la fel din casa părinților, dar care dispăruse, nimeni n-a aflat cum, amesteca aceste amintiri cu ceea ce auzise adineauri din gura inspectorului și a agentului și se întreba pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se elibereze de o putere care-l ținea prizonier. Dar care anume era această putere și ce drum avea să urmeze eliberarea lui rămâneau întrebări fără răspuns. Fiecare dintre noi este singur pe lume, e închis într-un turn de alamă și nu poate comunica cu semenii săi decât prin semne, iar aceste semne nu au o valoare comună, așa că sensul lor rămâne vag și nesigur. Încercăm în mod jalnic să le transmitem altora comorile inimii noastre, dar aceștia nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Știu eu cum l-a făcut... Bătrânul clătina din cap. Dante era perplex: poate că mintea acelui om se găsea la amurg, ori coborâse deja În beznă. Dar numele acela, Guido Bigarelli, Îi răsuna În minte ca un clopot de alamă. Arhitectul Împăratului, mâna dreaptă a lui Frederic În toate visele sale cele mai perverse. Se povestea că Îi decorase capela secretă de la Palermo, după ce suabul se Întorsese de peste mare. Și el Îl cunoscuse, atunci când, pentru o scurtă perioadă, sculptorul lucrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se aflau Înainte niște scrisori, pe care asasinul le luase. Această ipoteză era Întărită de o pată Întunecată dintr-un colț al traistei, lângă un fragment dintr-o pană de scris distrusă. În cufăr se mai găseau o riglă din alamă și un compas. - Cheamă-l pe hangiu, zise către bargello. În scurt timp, acesta reveni Însoțit de un omuleț tremurător, care se apropie parcă lunecând pe lângă perete, În Încercarea evidentă de a se uita cât mai puțin la mort. Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi sporea o expresie de stupoare. Dante Îi supraveghea atent reacțiile. - Așadar, ce crezi că e? Îl Întrebă când sacul se goli. Fără să răspundă, meșterul Alberto luă de pe un raft o lampă, care avea Îndărătul feștilei un disc de alamă pentru concentrarea luminii. O aprinse, cu toate că prăvălia era Încă luminată de soare, și Își concentră ochii miopi asupra părților de mașinărie aliniate În fața lui. - Par să fie elemente dintr-un ceas pentru turn... dar diferite de cele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi așteptat la o explicație din partea lui. Dante se apropie ca să vadă mai bine. Gaura circulară corespundea exact cu pupila figurii Încrustate. - O invitație de a privi prin gaură? aruncă el la Întâmplare. Dincolo de deschizătură se găsea o ramă de alamă, fixată astfel Încât să poată fi orientată după un unghi variabil. Îi evaluă dimensiunile, În timp ce o idee bizară Îi Încolțea În minte. Acolo ar fi putut Încăpea una din oglinzile folosite trucul cu Fecioara. Se aplecă de partea cealaltă: În fața celeilalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Croce, la atelierul lui Alberto lombardul. În laborator, la primul etaj, Îl găsi pe mechanicus Încă lucrând la instrumentul găsit pe galeră. Observă de Îndată, cu satisfacție, că pe bancul de lucru nu mai exista grămada aceea de angrenaje de alamă, aidoma măruntaielor unui animal misterios. Probabil că Își regăsiseră poziția În mașinărie; Însă faptul acesta, departe de a-i da un aspect mai ușor de necunoscut, o făcea să pară și mai bizară. - Se pare că ai izbutit În Încercarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lemn de circa un picior lățime, care adăpostea complexul roților. Unele părți mai clare dezvăluiau punctele prejudiciate, care fuseseră Înlocuite de artizan. Pe cutie, legată printr-o ultimă roată dințată de mecanismul intern, se afla o lungă axă orizontală din alamă, la ale cărei extremități se găseau fixate două semicercuri contrapuse, mari de o palmă. - Nu se explică, rosti din nou Alberto. Tânărul Amid se apropiase și el și privea În tăcere. - Învăluită În nori e și voința lui Alah, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de rotație, iar axa Începu să se Învârtă și mai repede. - Cheia acționează asupra frânei interioare, permițându-ne să reglăm viteza de rotație. În mișcarea lor vijelioasă, cele două semiluni opuse creau În ochiul poetului imaginea unui cerc complet din alamă solidă. - Dar la ce slujește? mai Întrebă Dante. Alberto, după o clipă, readuse fluturele În poziția inițială, stingând viața mecanismului, care se opri cu o ultimă pocnitură a angrenajelor sale ascunse. - Cum ți-am spus, nu știu, răspunse el. Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fereastră. Filosoful Îi observase reacția. Pe chipul său se zugrăvi o expresie de satisfacție. - Știam că are să te intereseze, zise el aplecându-se spre dulăpior și făcându-i semn să facă același lucru. Pe raft era un ciudat felinar de alamă, ceva mai Înalt de un cot, de formă octogonală. O ferestruică se deschidea pe una din laturi, ocrotită de un cristal gros. Filosoful atinse cu un deget suprafața metalică, ca și când ar fi vrut să Îi parcurgă conturul. - E ultima operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oglindă. Aruncă o ultimă privire spre Arrigo. Mâinile Îi tremurau de emoție În timp ce deschidea capacul lămpii. Apoi, cu un gest mai hotărât, apropie flacăra vie de micul clondir. Praful alb se aprinse cu o străfulgerare incandescentă. Concentrată de pe scutul de alamă, raza păru să sară pe suprafața de sticlă. În jurul lor, o fantasmagorie luminoasă se aprinse de-a lungul pereților Baptisteriului, ca o cunună de flăcări. Strălucirea luminii lui Elia Înflăcăra pulberea fină, transformată de raze Într-o galaxie de stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sunt chiar în mizerie“, adăuga bombănind. Totuși, mizeria l-a ucis, în ’27. „Mort de foame!“ a decretat Desharet, tâmpitul lui de coleg, puțind a usturoi, cu fața lui roșie, venit de la V. într-un automobil cromat, cu piese de alamă și scaune din piele lucioasă, pentru a examina trupul fragil al doctorului, care fusese găsit întins pe jos în bucătărie, în bucătăria lui în care nu era nimic, nici o mobilă, nici un dulap cu mâncare, nici măcar o firimitură de pâine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vom avea camere trăsnet. Tu poți găsi de lucru la o revistă de modă, Alec poate munci la Compania de Zinc sau... ce dracu’, are familia lui... se uită la ce-am scris și zice că-i o companie de alamă, dar nu cred că are importanță, tu ce părere ai? Probabil că banii făcuți din zinc sunt la fel de murdari ca și ăia făcuți din alamă. Cât despre bine cunoscutul Amory, el ar vrea să scrie chestii nemuritoare dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
familia lui... se uită la ce-am scris și zice că-i o companie de alamă, dar nu cred că are importanță, tu ce părere ai? Probabil că banii făcuți din zinc sunt la fel de murdari ca și ăia făcuți din alamă. Cât despre bine cunoscutul Amory, el ar vrea să scrie chestii nemuritoare dacă ar fi suficient de sigur de ceva ca să riște să le spună și altora. Nu există dar mai otrăvit de lăsat posterității decât câteva platitudini inteligent răsucite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
înecare s‑ar prelungi la nesfârșit. Și cine știe dacă pisica o să coopereze. Sophie are un păr lung, blond, care strălucește uneori, atunci când se încurcă în el vreo rază de soare; la umbră însă e de un galben mat ca alama. Rainer și‑a asumat riscul de a face aici o impresie mai puțin bună decât în clubul de jazz, ba a acceptat chiar și ideea că Hans ar putea să‑i pară superior în acest loc verzui, tocmai Hans care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ăleia, domnule? mă întrebă Korsch. Alea care explică mintea criminalului? — Criminalul ăsta n-are nevoie să fie explicat prea mult, zise Deubel. E un țăcănit afurisit. Poate, am zis eu. Dar nu o să-l prindem cu bâte și boxuri de alamă. Puteți să uitați de toate metodele voastre obișnuite, lovitura la țigară și chestii de-astea. M-am uitat fix la Deubel: — Un criminal ca ăsta este greu de prins deoarece, în cea mai mare parte a timpului cel puțin, arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
caz e un dinte spart pe rechizitoriu. Așa s-a trezit Josef Kahn băgat în haine de spital. M-am servit din cutia cu țigări americane de pe biroul lui Nebe și mi-am aprins una cu o brichetă imensă din alamă, un cadou de la Göring. Primul-ministru le dădea întotdeauna brichete oamenilor care îi făcuseră vreun mic serviciu. Le folosea așa cum o dădacă folosește dulciurile. Că veni vorba... a fost eliberat? am întrebat. Fața subțire a lui Nebe luă o expresie îndurerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
făcându-mă să îmi întorc automat capul spre aerul mai bun de peste umărul meu. Da, într-adevăr, murmură el, a fost o vară călduroasă. Era un cufăr mare făcut din piele albastră de bună calitate, cu încuietori și ornamente din alamă, de genul celor pe care le vezi încărcate pe vasele alea de croazieră de lux care navighează între Hamburg și New York. Pentru solitarul ocupant al cufărului, o fată dezbrăcată în vârstă de vreo 16 ani, exista un singur fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Tonalități > AMULETA DE POET Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului Mireasă din zori primenită-n vesminte păgâne petița de-o ceață de îngeri din celalată lume țintuită-n voaluri și-alămuri - capricii minore printre suspine și lacrimi arpegii de ceață și nouri se lasă din cer geana de brumă întomnându-i sorocul mai ieri i-au fost scoase la mezat fecioria, norocul mai apoi scâncet timid de vestala stă să se nască
AMULETĂ DE POET de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361543_a_362872]