1,850 matches
-
algoritmi echivalentă cu cea a mașinii Turing universale. Pentru ca o mașină de calcul să fie un calculator universal, trebuie să existe un mecanism convenabilde citire-scriere, cum ar fi banda perforată. Cunoscând modelul teoretic al "mașinii universale de calcul" a lui Alan Turing, John von Neumann a definit o arhitectură ce utilizează aceeași memorie atât pentru stocarea programelor cât și a datelor: practic toate calculatoarele moderne utilizează această arhitectură (sau una derivată din ea). Deși, din punct de vedere teoretic, după cum a
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
război mondial, la Bletchley Park (la nord de Londra) britanicii au repurtat mai multe succese în descifrarea comunicațiilor militare criptate ale Germaniei. Mașina germană de criptare, Enigma, a fost atacată cu ajutorul unor mașini electromecanice denumite "Bombe". Mașinile Bombe, proiectate de Alan Turing și Gordon Welchman, după mașina criptografică poloneză "Bomba" a lui Marian Rejewski (1938) au început să fie utilizate în 1941. Acestea eliminau din setările posibile ale mașinii Enigma efectuând serii de deducții logice implementate electric. Majoritatea posibilităților conduceau la
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
Șo Low (Tears Roll Down)” #17 UK. - „Laid Șo Low” se dovedesta a nu fi „cântecul de lebădă” al celor de la TFF. Orzabal își asumă responsabilitatea de a continua aventură TFF iar în iunie 1993, ajutat de un vechi colaborator - Alan Griffiths - și „blindat” cu o trupă de instrumentiști, lansează LPul „Elemental”. - Albumul „Elemental” #5 UK și #45 UȘ, marchează și o schimbare in sound-ul TFF, foarte asemănătoare cu ceea ce reprezintă „Songs Of Faith And Devotion” pentru Depeche Mode. De altfel
Tears for Fears () [Corola-website/Science/314122_a_315451]
-
Long Ago, Șo Clear nu face parte din conceptul de ansamblu al albumului, drept pentru care în versiunea CD-ului a fost prezentată separat drept bonus track. Toată piesele sunt compuse, aranjate, interpretate și produse de Vangelis. Inginer de înregistrări: Alan Lucas. Înregistrat în Studiourile Nemo Londra, Anglia, septembrie 1975. Versuri și interpretare "Șo long ago șo clear", Jon Anderson, cu participarea Corului de Cameră Englez, dirijat de Guy Protheroe. Interpretare vocală feminină: Vâna Veroutis.
Heaven and Hell (album) () [Corola-website/Science/304068_a_305397]
-
a fost rugat să se alăture grupului după plecarea lui Glen Matlock din februarie 1977 datorită faptului că Sid era prezent la fiecare concert a trupei. Managerul Malcolm McLaren a afirmat "Dacă Rotten este vocea punkului , atunci Vicious este atitudinea". Alan Jones l-a descris pe Sid ca simbolizând iconic punkul. Pe imaginea lui Sid se bazează punkul. Unghiile lui erau tot timpul neglijent date cu ojă mov. Ritchie a avut primul angajament cu formația pe 3 aprilie 1977, la Screen
Sid Vicious () [Corola-website/Science/298741_a_300070]
-
îl umple de bucurie; dar acest lucru nu s-a întâmplat înainte de 1978. De la moartea autorului au fost publicate trei ediții speciale ale "Hobbitului": "The Annotated Hobbit" de Douglas A. Anderson, o ediție adnotată a romanului; o ediție ilustrată de Alan Lee; și "The History of The Hobbit" de John D. Rateliff. În "The Annotated Hobbit", Douglas Anderson furnizează întregul text al cărții publicate, cu comentarii și ilustrații. Edițiile de mai târziu au adăugat și texte din "The Quest of Erebor
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
texte greu de găsit, cum ar fi varianta din 1923 a poemului lui Tolkien „Iumonna Gold Galdre Bewunden”. Micheal D. C. Drout și Hilary Wynn consideră că opera furnizează o fundație solidă pentru munca viitoare a criticilor. Ediție ilustrată de Alan Lee a apărut în 1997, cu ocazia celei de-a șaizecea aniversare a publicării romanului "Hobbitul" în Marea Britanie. Lucrarea cuprinde 26 de ilustrații color și 38 de ilustrații alb-negru, toate realizate de Lee. În "The History of the Hobbit" ("Istoria
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
rege la vârsta de șapte ani, fiind încoronat la Score pe 13 iulie 1249. În anii minorității sale a înfruntat lupte pentru controlul afacerilor între cele două părți rivale, una condusă de Walter Comyn, Conte de Menteith, iar cealaltă de Alan Dunward, Justiciar de Scoția. Cel dintâi a dominat primii ai ai domniei lui Alexandru. La căsătoria sa cu Margareta a Angliei în 1251, Henric al III-lea al Angliei a profitat de oportunitatea de a cere omagiu de la ginerele său
Alexandru al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331097_a_332426]
-
este un sport nautic nou ce se desfășoară între două echipe, în piscină, în scufundare în apnee. Hocheiul subacvatic a fost inventat în cadrul British Navy, apoi dezvoltat în anul 1954 de Alan Blake, membru al British Sub- Aqua Club din Portsmouth, Marea Britanie sub denumirea de Octopush, un an mai târziu având loc prima competiție între mai multe cluburi locale. <br/br>În anul 1980 se face o definitivare a regulilor jocului, apoi
Hochei subacvatic () [Corola-website/Science/319743_a_321072]
-
pierdut la limită. Când juca golf cu Dr. Joseph Sytner, Walley—care se lăsase de școală la 15 ani pentru a deveni jucător profesionist de golf la Lee Park Golf Club—l-a întrebat pe dr. Sytner dacă fiul lui, Alan, ar putea să-i angajeze pe The Quarrymen să cânte la The Cavern, în Mathew Street, unul dintre cele trei cluburi de jazz pe care le gestiona. Sytner a sugerat ca formația să cânte întâi la clubulde golf, ca să o
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
i s-a stricat fermoarul de la pantaloni, și a trebuit să și-i acopere cu un banjo. Interpretarea a avut succes, într-o pălărie plimbată prin public strângându-se aproape 15 lire, mult mai mult decât câștiga orice altă formație. Alan Sytner l-a sunat pe Walley după o săptămână și a oferit formației un interludiu de skiffle între două formații de jazz la "The Cavern". Înainte de a cânta la "The Cavern", The Quarrymen au cântat gratis pentru clubul de tineret
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
dacă voi mai reveni asupra temei, va fi cu o povestire despre ascensiunea sandviciurilor cu brânză, intitulată «I, Rarebit.»” Alte referințe culturale la carte sunt mai puțin legate de science fiction și tehnologie. Albumul din 1977 al celor de la The Alan Parsons Project, "I Robot", a fost inspirat de carte. Ideea inițială a albumului a fost de a urma temele și conceptele prezentate în povestirile antologate, dar The Alan Parsons Project nu a reușit să obțină drepturile, în ciuda entuziasmului lui Asimov
Eu, robotul (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324259_a_325588]
-
de science fiction și tehnologie. Albumul din 1977 al celor de la The Alan Parsons Project, "I Robot", a fost inspirat de carte. Ideea inițială a albumului a fost de a urma temele și conceptele prezentate în povestirile antologate, dar The Alan Parsons Project nu a reușit să obțină drepturile, în ciuda entuziasmului lui Asimov, deoarece acesta deja dăduse drepturile altcuiva. Prin urmare, ideea albumului a fost ușor modificată, păstrându-se titlul (fără virgulă, pentru a evita problemele generate de drepturile de autor
Eu, robotul (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324259_a_325588]
-
Aici intră în uniune cu o serie de triburi turcice "„kök”" (sau "„gök”"), adică turcii albaștri, și cu alanii (supranumiți "așii" ori "iașii", grup etno-lingvistic iranic, scito-sarmat), iar în 567 recunosc supremația unui han turcic din dinastia Așina, de origine alană. După încheierea războiului persano-bizantin, în urma păcii încheiate în anul 628, hazarii continuă confrutările armate cu popoarele învecinate și ocupă temporar, în anii următori, părți din Armenia și Iberia, stat cunoscut în prezent sub denumirea Georgia. După prăbușirea hanatului "„kök türk
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
Debussy, opera era neterminată, cu toate acestea. În ultimii ani, doi muzicologi diferiți au încercat să o completeze. Lady Eleanor, un cântec lansat în 1970 de trupa britanică de folk-rock Lindisfarne, este inspirat din această povestire. Primul album al The Alan Parsons Project ("Tales of Mystery and Imagination" din 1976) conține o piesă instrumentală extinsă denumită după povestire. Piesa are cinci părți: "„Prelude”, „Arrival”, „Intermezzo”, „Pavane” și „Fall”" și stilul său prezintă muzica clasică din secolul al XX-lea și rock
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
din Manchester. Au semnat un contract la compania independentă de înregistrări Creation Records și au lansat în 1994 albumul lor de debut Definitely Maybe. Anul următor, trupa a înregistrat (What's the Story) Morning Glory (1995) altăuri de noul baterist Alan White, în același timp cu desfășurarea rivalităților față de semenii lor din topuri, trupa Blur. Frații Gallagher apăreau adesea în ziarele tabloid datorită disputelor lor și a stilului de viață agitat. În apogeul faimei lor, Oasis a lansat cel de-al
Oasis () [Corola-website/Science/314768_a_316097]
-
văzut o serioasă decădere în popularitatea lor internațională între înregistrarea și lansarea albumelor Standing on the Shoulder of Giants (2000) și Heathen Chemistry (2002). În 2004 trupei i s-a alăturat bateristul de la The Who - Zak Starkey, înlocuindu-l pe Alan White, și formația a cunoscut o ”renaștere” în materie de succes și popularitate prin noul album "Don't Believe the Truth" (2005). La sfârșitul lui august 2009, Noel Gallagher și-a anunțat retragerea din trupă. Deși nici un comunicat oficial nu
Oasis () [Corola-website/Science/314768_a_316097]
-
finețe și complexitate că suna aproape de neoprit". După aproape un an de show-uri live, repetiții și înregistrări pentru o demonstrație așa cum trebuie, trupa a dat lovitura în mai 1993, când au fost luați în vizor de coproprietarul Creation Records Alan McGee. Oasis au fost invitați să cânte la clubul King Tut's Wah Wah Hut din Glasgow, Scoția de către trupa numită Sister Lovers, care a împărțit cu ei sălile de repetiții. Oasis, alături de un grup de prieteni, au făcut rost
Oasis () [Corola-website/Science/314768_a_316097]
-
călătoria de șase ore până la Glasgow. Când au ajuns, nu au fost lăsați să intre în club deoarece nu erau în programul din acea seară, ceea ce a determinat trupa să își facă intrarea cu forța (deși atât trupa cât și Alan McGee au dat declarații contrarii despre cum au reușit să intre în club în acea noapte). Au cântat în deschidere și l-au impresionat pe McGee, care era acolo în acea noapte pentru a-i vedea pe 18 Wheeler, una
Oasis () [Corola-website/Science/314768_a_316097]
-
scenariul său nu va intra în contradicție cu viitoarele cărți ale seriei. A declarat că i-a spus mai multe despre cărțile viitoare decât oricărei alte persoane (înainte de lansarea lor), dar nu în totalitate. De asemenea le-a spus lui Alan Rickman (Severus Plesneală) și lui Robbie Coltrane (Hagrid) anumite secrete despre personajele lor înainte de a fi publicarea cărților. Daniel Radcliffe (Harry Potter) a întrebat-o dacă Harry va muri cândva într-una din serii; Rowling i-a spus, „Ai o
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
Rowling a dat 495.000 de dolari unui fond de recompensă de peste 4.5 dolari milioane pentru întoarcerea în siguranță a unei tinere fete britanice, Madeleine McCann, care a dispărut în Portugalia. Jo, împreună cu Nelson Mandela, Al Gore și Greenspan Alan au scris o introducere la o colecție de discursuri ale lui Gordon Brown, veniturile fiind donate la Jennifer Brown Research Laboratory. Rowling susține de asemenea Shannon Trust. În septembrie 2008, în ajunul conferinței Partidului Laburist din Regatul Unit, Rowling a
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
o varietate de stiluri muzicale, aptitudini muzicale excepționale, armonii vocale și un stil liric unic. Din iunie 2015 formația este alcătuită din Jon Davison (solist vocal, chitară), Steve Howe (chitară, vocal), Billy Sherwood (chitară bas, vocal), Geoff Downes (claviaturi) și Alan White (tobe, percuție). este una dintre cele mai apreciate și celebre formații de rock progresiv, influențând formații precum Dream Theater și Rush. Nouă dintre albumele lor de studio au ajuns în Top 10 în Regatul Unit sau Statele Unite, două ocupând
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]
-
de referință precum: "The Yes Album" (1971), "Fragile" (1971), "Close to the Edge" (1972), "Tales from Topographic Oceans" (1973), "Relayer" (1974) și "Going for the One" (1977). În această perioadă Yes a inclus alți membri precum Steve Howe, Rick Wakeman, Alan White și Patrick Moraz. Ascensiunea genului punk rock la sfârșitul anilor 1970 a marcat o scădere în popularitate și vânzări. În 1980 Anderson și Wakeman au părăsit formația iar Yes a lansat albumul "Drama" cu solistul vocal Trevor Horn și
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]
-
Yes pentru a se alătura formației King Crimson în vara anului 1972, înainte de lansarea albumului. Formația s-a gândit la câțiva înlocuitori, inclusiv Aynsley Dunbar (care la acea vreme cânta cu Frank Zappa), până când au decis să îl recruteze pe Alan White, toboșarul formației Plastic Ono Band. White a învățat repertoriul formației în doar trei zile înainte ca Yes să pornească în turneul 1972-1973. Primul turneu cu White a fost inclus pe "Yessongs", un album live triplu lansat în mai 1973
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]
-
de studio a fost sacrificat în favoarea albumelor "Keys to Ascension". În 2001 melodiile de studio de pe ambele albume au fost lansate sub compilația "Keystudio". Squire a format un grup numit Conspiracy împreună cu Billy Sherwood care a inclus contribuții aduse de Alan White. Cei doi au refăcut demourile inițial propuse pentru Conspiracy pentru a le transforma în melodii Yes. Anderson și Howe erau mai puțin implicați în procele de compoziție și producție și și-au manifestat mai târziu nemulțumirea pentru acest fapt
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]