486 matches
-
în bibliotecă și-mi spuse, aprinsă, mîngîindu-mi mîna: ― Mi-ești drag, Allan, mi-ești din ce în ce mai drag... Mă pregăteam s-o strâng în brațe, când am auzit oarecare larmă sus, d-na Sen strigând pe Maitreyi și alte glasuri de femei alarmate. Am alergat amândoi cu o inexplicabilă spaimă în suflete, parcă am fi presimțit o nenorocire. Am găsit pe Chabù zbătîndu-se să sară peste balcon, în stradă, și câteva femei încercînd s-o țină în brațe. Biata fată fusese lăsată aproape
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe umăr. Încercă să mă consoleze. ― Nu-i nimic, old man. Trece și asta. Dar ce-i cu tine? Unde ai fost până acum? ― M-am plimbat. Nimic grav. O simplă plimbare. Zâmbeam. ― Tu ce mai faci? ― Veniseră fetele ieri, alarmate. Am fi vrut să improvizăm ceva la "China Town", de bucurie c-ai scăpat din ghearele idolatrilor. Bine, mă. Ce-i cu tine? A venii negrul ăla să te caute. Mi se pare că s-a cam supărat. Mă plictisea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cel capturat și întemnițat în cușcă. — Da, perfect. — Îți mulțumesc, îți sunt foarte îndatorat. Rozanov se ridică să plece și părintele Bernard îl urmă. Ușa bisericii hârșâi, scârțâi și bufni din nou. Părintele Bernard se așeză. Era uluit, măgulit, îngrozit, alarmat, mișcat. Ochii luminoși îi scânteiau mai puternic ca de obicei. Și începu, ca și Alex, să râdă încet, pe înfundate. Hattie Meynell ședea pe patul ei, în dormitorul internatului. Peste zi, fetele nu aveau ce căuta în dormitoare, decât atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
știi, sau poate nu știi că nepoata mea, Harriet Meynell, va veni să locuiască la Ennistone. — Da? Era prima oară că părintele Bernard auzea de existența unei nepoate. — Aș dori să te ocupi de ea. Părintele Bernard se simți brusc alarmat. Se gândea la o mucoasă obraznică. În orice caz, responsabilități, necazuri, pericole. Câți ani are? — Șaptesprezece, cred. Poate optsprezece. A fost până acum, la un internat. — Și ce doriți să fac? Părintele Bernard își imagina acum o americană zvăpăiată. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aici cu însoțitoarea ei. — Cu însoțitoarea ei? — O servitoare. Vor locui la casa de vară Papucul. Ăsta-i pavilionul, sau ce-o mai fi, din grădina Belmont, locuința doamnei McCaffrey. Părintele Bernard încuviință. Toată lumea cunoștea Papucul. Era, însă, în continuare alarmat. — Și ce o să facă? — Ce vrei să spui? — Cum o să-și petreacă timpul? O să lucreze, o să-și caute o slujbă, o să studieze, sau...? Vreau să urmeze o universitate englezească, dar s-ar putea să fie nevoie de cineva care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie începu să râdă, un râs sălbatic, gemut, în timp ce-și scutura părul mătăsos, care-i năvălise peste obraji. De jos se auzi un sunet țârâit și apoi încă unul. Telefonul. Fetele se uitară una la cealaltă cu mirare, alarmate. Cine poate fi la ora asta? Du-te tu, Pearlie. Pearl se năpusti pe scări în papucii de casă. Hattie o urmă în picioarele goale, tălpile ei calde lăsând urme lipicioase pe parchetul lucios, frecat cu atâta zel de Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
serios, n-o să se mărite cu el. Dar spre deosebire de stăpâna ei, Pearl intuise strania seriozitate a lui John Robert, neobișnuita intensitate a acestuia cu privire la Hattie, pe care n-o observa pentru prima oară și care o tulbura adânc. Se simțea alarmată, îngrijorată, geloasă. Și acum probabil că vor fi mulți tineri frumoși cărora ea le va deschide ușa și pentru care va trebui să fie invizibilă și bătrână. În America nu avusese niciodată senzația că ar fi o servitoare. — Dați-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se explica jetul de apă clocotită proiectat de Pârâul lui Lud. S-ar putea să se fi revărsat peste tot, poate că inundase toată țevăria asta și s-ar putea să izbucnească într-un torent. Probabil că erau cu toții foarte alarmați, altminteri n-ar fi uitat să închidă ușile. Pe urmă își spuse: „Dar unde-or fi? S-ar crede că nu mai există nimeni, că sunt absolut singur. Să fie... să fie morți cu toții, toți mecanicii de aici să zacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al bisericii Sfânta Treime, dar după nici un minut se ivea din nou trecând în sens invers, iute-iute pe după gardul de sârmă, înfruntând c-un zâmbet sfidător săgețile privirilor. Stai!... Ciurea îl oprea de la serviciu pe Iova c-un strigăt fals alarmat. Iova, dincolo de tușă, încremenea cu mingea deasupra capului, rânjind. Toți de pe teren se opreau din joc și rânjeau. Hai Dragoș! își continua Ciurea zeflemeaua. Dă fuga la gard! Fă ceva! Nu poți lăsa fata fără niciun răspuns! Departe de a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
avut, La această ceartă-a noastră, Tu n-ai spus o vorb-aleasă. -Dar eu... -Ți-am dat voie să vorbești? Tu prin vorbă ne jignești! Vânătorii le-au văzut Și pe loc ei le-au țintit. Rățușca le-a dat semnalul Alarmate au zburat. Vânătorii au plecat, rațele toate-au scăpat. Rața mică de-au întâmpinat: -Rața noastră cea iubită, Dintre noi ești mai cinstită Iartă-ni-le chiar pe toate Că tu ești bună la fapte. -Eu desigur că vă iert
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
va mai aștepta nimeni. Voi avea și acolo încurcături, întrucît voi pierde și cursa Cleveland-Boston pentru care e valabil biletul meu. Simt că mi se usucă gura și că mă încearcă o migrenă. E două și douăzeci și cinci de minute. Urmăresc, alarmat, cum se scurg implacabil minutele. Și constat, pentru a-mi spori neliniștea, că pe Roosevelt avenue, pe care ne aflăm acum, și care străbate o sumedenie de mici orășele, stopurile sunt odios de dese. Abia facem câteva sute de metri
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ce-i puneau sângele în mișcare, ce-i umpleau cavernele seci. Ca și copiii răi, lovea pe ascuns, cu teama de a fi lovit. Cum Ada își rărise acum vizitele, trimitea să o cheme, spunând că se simte rău. Alerga alarmată spre marea lui mulțumire că a putut să o sperie și, de la ușă, îi punea vreo întrebare despre cai și grajduri - vreo întrebare ce se răsfrângea asupra lui Lică. Plictiseala sau încurcătura femeii erau pentru el o desfătare. Le pândea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
timpul să se repeadă spre stăpână pe care o văzuse pălind și o susținuse până la canapea, unde Elena avusese o scurtă sincopă. Revenindu-si surâsese lui Drăgănescu 261 care, speriat, îi ținea mina și întinsese mina liberă lui Marcian, foarte alarmat, sub aparențe calme: - M-am prostit de tot, declarase Elena. Nu vroise însă să consulte un doctor. Drăgănescu, din inițiativă proprie, cercetase un ilustru practician. - Cauzele! Fără cauze și fără pacientă nu pot opina nimic. - Presupune, doctore, că pacienta însăși
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lică. Se făcuse o injecție cu formol pentru o problematică conservare. După vizită, Lică, la 11 noaptea, dase Linei un telefon ce-o urnise în sfârșit. Ca și cum acum abia găsise un debușeu activității sale materne, Lina alerga pentru ceremonie. Prietenele alarmate și care o năpădeau cu consolări fățișe creau Linei obligații, în loc s-o ușureze. Solicitudinea tuturor da importanță înmormîntării și Lina se străduia nu numai pentru cele strict necesare, ci ca să fie totul ,,bine". Cum prietenele veneau s-o asiste
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Toți, pe care-i ai,în casă, acum. N-am decât zece miloane. Dă-le-ncoa. Uite. S-acolo,în valiza aia. Luați-i, și spuneți-mi când mi-i restituiți. Niciodată. N-ai auzit ce am vorbit, niciodată! Bătrânul, alarmat, se retrage, binișor, pe ușa laterală,în cealaltă încăpere. Primul dulce, o presează din nou, pe bătrână. Hai. Scoate și ceilalți bani, pe care i ai, dosiți, cine știe pe unde. Și, către celălalt, cu care venise: tu, ce caști
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
următorul înscris pe listă să se pregătească. La ușă, profesorul Șerban se află față-n față cu tovarășa Niculina Udrea, care are sub braț un dosar pântecos. Îi adresează o privire mirată mai întâi, iar, în final, de-a dreptul alarmată. (,,Va să zică, umblați cu pâra la șef, tovarășe profesor”) vor să spună ochii ei. Nu v-au satisfăcut cele ce v-am spus eu! Cât despre opiniile conducerii liceului, ce să mai vorbim! Halal disciplină! ...”) ,, Sărut mâna, tovarășă Udrea!” ,, Bună ziua, tovarășe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Soția mea îl vede o zecime plin. De-aia te-ai însurat cu mine. Ah! Dar când m-am însurat cu tine... Ea gemu. —O zecime din pahar dădea pe dinafară. El se întoarse pe umărul suferind și o privi, alarmat. —Zău? Pe atunci făceam sex prea des? Hohotele de râs țâșniră din ea ca niște mașini peste niște praguri de limitare a vitezei. Își înfundă fața în pernă, încântată și îmbujorată. S-ar putea să fie prima oară în istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ești de pe-aci, nu? În timp ce Mark citea ziarul, ea se uită cum doi vecini se judecau pentru un petic de grădină pe care-l cumpăraseră împreună. După un timp, îl întrebă: Vrei să mergem să ne plimbăm? Mark tresări, alarmat. Unde să ne plimbăm? Nu știu. Până-n livada lui Scudder? Am putea s-o luăm spre râu. Oricum, să ieșim din cartier. Se uită la ea cu milă, pentru că-și închipuise că așa ceva era posibil. Nu cred. Poate mâine. Stătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și "Romaniai Magyar Szo" în legătură cu (atenție!) situația școlară din Târgu Mureș. Dincolo de afirmațiile celor intervievați, interesant este un preambul al ziarului în care apar pentru prima dată tonuri alarmiste puse pe seama unor scrisori de la cititori care sunt, de bună seamă, "alarmate" și a unor apeluri telefonice, mai mult încă, "disperate". Ziarul dă curs acestor cereri ale cititorilor, și ziariștii "Adevărului" constată, la o primă vedere, că nimic nu pare schimbat în oraș. Și totuși! Aici e aici! Sunt reproduse observațiile "unui
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
urmat a fost prea rapid ca să mai poată reacționa. În timp ce Enro se așeza, Ashargin-Gosseyn a leșinat. * Când și-a revenit, Gosseyn se găsea așezat la masă susținut de doi servitori. Imediat corpul lui Ashargin se contractă. În așteptarea unui reproș. Alarmat, Gosseyn combătea leșinul posibil. Aruncă o privire la Enro, dar dictatorul înfuleca de zor. Nici preotul nu-l privea. Ospătarii îl abandonară și începură să-l servească. Mâncarea aceasta îi era cu totul străină lui Gosseyn, dar de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în totalitate rețeaua normală de electricitate a coridoarelor. Deși respectul față de președintele director și respectul față de ora decimală nu se leagă logic, par să se hrănească irațional reciproc printr-o încredere ce amenință cu prăbușirea. Pe coridoarele consiliului sînt voci alarmate care spun că speculațiile împotriva noii scări temporale au depășit granițele rațiunii și nu mai pot fi remediate pe cale rațională. Un singur lucru e sigur. Dezmembrarea rapidă a unui anume ținut întunecat, care părea cîndva un act curajos și controversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luînd servieta. Sînteți doamna Schtzngrm? — Da, Eva Schtzngrm. Mai e o chestiune care fă privește personal, zise ea, coborîndu-și vocea. Cînd feți traversa zona intercalendaristică pe calea aerului, cred că feți trece vorte rapid peste bariera menopauzei. — Ce? zise Lanark alarmat. — Nu-i casul să fă îngrijorați. Nu sînteți femeie, așa că nu fă feți schimba prea mult. Dar feți simți contracții și întinderi ciudate care nu au nici o șansă să refină după aceea. Nu fă faceți griji. Nu fă îngrijorați. Sludden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urmat a fost prea rapid ca să mai poată reacționa. În timp ce Enro se așeza, Ashargin-Gosseyn a leșinat. * Când și-a revenit, Gosseyn se găsea așezat la masă susținut de doi servitori. Imediat corpul lui Ashargin se contractă. În așteptarea unui reproș. Alarmat, Gosseyn combătea leșinul posibil. Aruncă o privire la Enro, dar dictatorul înfuleca de zor. Nici preotul nu-l privea. Ospătarii îl abandonară și începură să-l servească. Mâncarea aceasta îi era cu totul străină lui Gosseyn, dar de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o orienteze spre o stea albă, strălucitoare. Computerul de pe puntea de comandă fusese setat de cineva să ajusteze periodic direcția navei, pe această traiectorie. - Crezi că-i opera inamicului? îl întrebă Korita. Grosvenor clătină din cap, mai mult uimit decât alarmat. Judecând după dimensiunile, luminozitatea și spectrul ei, steaua aceea se afla la o distanță de circa patru ani-lumină. Nava străbătea cam un an-lumină în cinci ore, dar viteza ei părea să se accelereze. Un calcul sumar îi îngădui lui Grosvenor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
urle cu gura larg deschisă și cu ochii ieșiți din orbite. Toți ceilalți se dădură înapoi, îngroziți. În centrul ecranului apăruse Ixtl. 18 Stătea acolo, ca un demon înfricoșător, ieșit din flăcările iadului. Ochii îi străluceau, dar nu mai părea alarmat. Luase măsura acestor ființe și știa acum că, pentru a scăpa de focul armelor lor, ajungea să treacă printr-un perete. Venise să caute un guul, drept în mijlocul acestui grup, și în același timp să-i bage în sperieți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]