498 matches
-
la ceafă, contrariat. Se pipăi la buzunarul din spate al pantalonilor, unde avea o cutie "Record", cu seringă și fiole de morfină, apoi luă la o parte pe Stănică și-i șopti ceva la ureche, în vreme ce Simion îi observa foarte alarmat. Trecură amândoi în odaia învecinată, de unde se întoarseră peste câteva minute. Weissmann ținea în mână seringa cu morfină, iar Stănică o bucată de vată îmbibată cu alcool, al cărui miros se răspândi în odaie. - Domnule Tulea, maestre, zise dulceag studentul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Poftim ? zic fără nici o modulație În glas. Mă gîndeam doar... Se Îmbujorează și mai tare. Că o să locuim Împreună. E un pas foarte important. Și am constatat recent că noi nu prea folosim... cuvinte de alint. Mă holbez la el, alarmată. — Nu ? — Nu. — Aha. Iau o gură de cafea. Dacă stau bine și mă gîndesc, are dreptate. Așa e. Oare de ce ? — Deci, ce părere ai ? Numai dacă vrei și tu. Absolut ! zic repede. Vrau să spun că așa e, ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ăă, da. Ce... păcat. Înghit În sec. Era o cingătoare atît de frumoasă ! Am fost foarte supărată că am pierdut-o. — Ei, la naiba ! Ochii i se umplu din nou de lacrimi. Am să-ți mai fac una. Nu ! zic alarmată. Nu, Katie, te rog nu. — Dar vreau eu ! Se apleacă și mă Îmbrățișează. De-asta există prietenii ! Mai trec vreo douăzeci de minute pînă ne terminăm cappuccino-ul și ne Îndreptăm spre birou. CÎnd ne apropiem de blocul Panther mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lăsîndu-mi geanta jos. Cum poate să fie ! — Așa ! spune Lissy gîfÎind și se așază pe călcîie. Fermoarul e Închis. Poți să respiri ? Jemima nu-și clintește nici un mușchi. Lissy și cu mine ne uităm una la alta. — Jemima ! spune Lissy alarmată. Poți să respiri ? — Oarecum, spune aceasta Într-un final. O să fie bine. Foarte Încet, cu corpul total rigid, Își tîrșîie picioarele pînă la geanta Louis Vuitton, aflată pe un scaun. — Și ce faci dacă ai nevoie la budă ? zic, fixînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îmi intră greșit și Încep să tușesc. O, Doamne, acum am Început să Împroșc peste tot cu șampanie. Și am lacrimi În ochi. Și toate celelalte șase persoane din cameră s-au Întors să mă privească. — Ești OK ? spune Jack alarmat. Bea niște apă. Îți place Evian, da ? — Ăă.. da. Mersi. Of, la naiba. Nu-mi prea place să recunosc că s-ar putea ca Jemima să aibă perfectă dreptate. Dar ar fi fost mult mai ușor dacă aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tăvi cu ceai și biscuiți, și nu știu deloc pe care dintre ele s-o ridic Întîi. — Cred că răspunsul la Întrebarea ta este nu, zic În cele din urmă. Nu sînt OK. Nu sînt deloc OK. — O. Pare sincer alarmat. Păi... pot să te ajut cu ceva ? — Tu ai fi OK dacă toate secretele ți-ar fi dezvăluite pe un post național de televiziune de către un om În care ai avut Încredere ? zic cu voce tremurîndă. Tu ai fi OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un cîine. Ce Dumnezeu, sîntem ca surorile ! O, Doamne. Mi-o imaginez brusc pe Jemima scotocind prin coșurile de gunoi ale lui Jack, În costumul ei Gucci. Sau zgîriindu-i mașina cu pila ei de unghii. — Jemima... nu face nimic, spun alarmată. Te rog, nu vreau să faci nimic. — Crezi că nu vrei. Dar ai să vezi, mai tîrziu Îmi vei mulțumi... — Ba nu ! Jemima, trebuie neapărat să-mi promiți că n-o să faci nimic stupid. Ea mă privește cu bărbia Încleștată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Bine ! spun ușor cam prea strident. Foarte bine ! Trebuie să preiau rapid controlul asupra situației. Trebuie. — Jack... vrei te rog să-mi dai niște apă ? mă trezesc spunînd. Eu am să rămîn aici. Mă simt un pic amețită. Jack pare alarmat. — Mi s-a părut mie că ceva nu e În ordine. Hai să te duc acasă. Chem imediat mașina. — Nu. E... OK. Vreau să rămîn. Du-te și adu-mi doar puțină apă. Te rog, adaug, pentru a da mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care să-i sesizeze și cea mai mică Încălcare a restricțiilor din timpul eliberării condiționate. Răzbunare. Ed Își termină hîrtiile. Burta Îi chiorăia. MÎncare ioc. Pantalonii Îi atîrnau aiurea, Îngreunați de tocul pistolului. Un glas ieși din difuzor, puternic și alarmat: — Apel general! Cafeneaua Nite Owl, pe Cherokee, la numărul unu-opt-doi-patru! Crime multiple! Mergeți după mașinile de patrulă! Cod 3! CÎnd se ridică de la masă, Ed se lovi la picioare. Nici un alt detectiv nu se afla la secție. Era cazul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
acolo unde te-ai aștepta mai puțin. Cătălin, amușinând astăzi pe internet, a căzut peste o carte neașteptată: Friedgard Thoma, Um nichts in der Welt. Eine Liebe von Cioran, Weidle Verlag, Bonn, 2001. În urmă cu un an, mă sună alarmată Marie-France și îmi spune că o doamnă din Köln (să fi avut 50 de ani) s-a prezentat la faimoasa editură Suhrkamp și a pus pe masă o mapă cu câteva zeci de "scrisori de amor" cioraniene din anii '80
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
faliment? A scris ceva în ziar despre asta. Deci tot răul a fost spre bine, de fapt, zâmbi Ashling. Doamna O’Sullivan din Waterford este probabil cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla vreodată. Dylan părea amuzat - apoi alarmat, odată cu larma nebună care a izbucnit în grădină. Craig căzuse din leagăn și, judecând după scârțâitul puternic și după bocetele asurzitoare, avea dureri considerabile. Ashling scotocea deja în geantă după leacul salvator. Pentru ea însăși. — Te duci tu? Clodagh aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trebui să evităm? Mulțumită, Lisa verifică încăperea plină de oameni de la reviste rivale. Păi, mai pe toată lumea. Dar Ashling ar trebui să știe toate astea - și Lisa tocmai își dăduse seama că ea nu avea idee de chestiunile de bază. Alarmată, șopti: Nu-mi spune că nu ai mai fost la nici un eveniment publicitar până acum. Nu ai fost pe vremea când lucrai la Woman’s Place? Nu prea primeam invitații, se scuză Ashling. Oricum, nu la fel de fabuloase ca asta. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling, cât și Clodagh au apărut în fața complexului Stephen’s Green. Nici una nu și-a cerut scuze pentru întârziere. Pentru că nu întârziaseră. Cel puțin nu conform standardelor irlandeze. —Ce ai la ochi? întrebă Ashling. Parcă ești tipul din Portocala mecanică. Alarmată, Clodagh s-a grăbit să caute o oglindă în geantă. O jucărie de-a lui Molly căzu dinăuntru. —Uite. Ashling găsise o oglindă mai repede. E machiajul meu, realiză Clodagh, verificându-se. Nu m-am machiat decât la un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
conținut redus de grăsimi și alte chestii care nu erau deloc unt, ci doar se prefăceau a fi. Era fermecător și plăcut, într-un mod destul de pistruiat. Rușinos și vulnerabil. Și avea un corp extrem de drăguț. Ashling nota toate astea, alarmată. A încercat să enumere motivele pentru care îl respinsese pe Marcus Valentine. În primul rând - entuziasmul său. Nu era nimic sexy la cineva cu ochii veseli și cu lipsă totală de cinism. Trist, dar adevărat. În al doilea rând - pistruii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
șasea. Cea de-a șaptea a constat în a conduce o dubiță din Battersea până în West Hampstead și înapoi, ducând garderoba impresionantă a Lisei de la apartamentul ei către al lui. Va trebui să scapi de ceva țoale, iubita, spusese el alarmat. Altfel va trebui să cumpărăm un apartament mai mare. Poate, realizase Lisa ulterior, chiar de atunci existau semne că nu totul era așa cum trebuia să fie. Dar în acele momente era oarbă. Nimic nu i se mai păruse atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de chef. Ashling, verde la față și în întârziere, nu era nici ea mulțumită de ziua de luni. Mai ales când Jack Devine a scos capul din birou și a spus politicos: —Domnișoara Repară-Tot? —Domnule Devine? — Pot vorbi cu tine? Alarmată, s-a ridicat mult prea repede și a trebuit să aștepte să-i vină sângele la loc pentru a putea vedea din nou. —Ori ai probleme mari, ori i-o tragi, îi șopti Trix, chicotind. Ce se întâmplă? Ashling nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
au mașină. Dar Jack are un BMW. — În tinerețile mele idealiste, spuse el, lovind o țeavă cu ciocanul. Se poate să se fi spus despre mine că sunt socialist. Dar acum nu se mai poate spune asta, nu? întrebă Lisa alarmată. Nu, rânji el. Nu te îngrijora așa. Am renunțat când am văzut că majoritatea este mulțumită cumpărând bilete la loterie sau cumpărând acțiuni la societăți privatizate și că fericirea lor economică vine din mândria că se pot descurca singuri. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
al băieților. Ted, ia notițe. Dacă cunoști o tipă sâmbătă seara, nu o suni niciodată înainte de marți, pentru că vei părea prea dornic. Dacă telefonul nu apare marți sau miercuri, nu mai apare deloc. Dar joi nu se poate? întrebă Ashling alarmată. —Prea aproape de sfârșitul săptămânii, dădu Joy din cap ca o atotștiutoare. Se gândesc că ți-ai făcut deja planurile și nu vor să riște să fie respinși. De fapt, seara de sâmbătă e deja ocupată, spuse Ashling. Am promis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru talia ei. Dorea să se simtă bine. —Tu ți-ai găsit un hobby, o acuză Joy cu o doză considerabilă de îngrijorare. Vei fi unul dintre oamenii aceia ciudați care au un hobby. — Nu este un hobby, spuse Ashling alarmată. E doar ceva ce îmi doresc să fac. Și tu ce crezi că este un hobby? — Apropo de salsa, spuse Ted. M-am uitat peste articolul tău și este excepțional. Am câteva sugestii, dar e bun așa cum este. —Chiar? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai mult în glumă dintr-un magazin din Oxfam și purtând sandale care nu aveau decât șase centimetri înălțime, Mai stătea lângă Jack în timpul drumului către Raheny. — Îi va deranja că sunt jumătate vietnameză? Sunt rasiști? Jack dădu din cap alarmat. Deloc, spuse el, mângâindu-i mâna pentru a o încuraja. Mai, nu-ți mai face griji, sunt oameni de treabă. Și sunt amândoi profesori, spui? —Pensionari acum, dar da, erau. Lulu și Geoffrey au dat la o parte orice prejudecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
putut decât să îi pună o poreclă: Nicole Skidmark. Și apoi nu își mai amintea dacă fusta ei petrecută de la John Rocha era din colecția din sezonul ăsta sau din sezonul trecut. Și aceste lucruri sunt elementare, se gândea Lisa, alarmată. A venit și ziua când nu putea să se decidă între White Magnum și Classic Magnum. —Whi... nu! Classi... nu! Nu, stai! White, sigur White. Nu, Classic..., spuse ea, pierdută pentru omenire. M-am tâmpit de tot, fată, gemu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și avea toate intențiile de a se odihni alături de el. Ea privi audiența cu un zâmbet mulțumit. Unde dracu’ era Ashling? Aha, acolo. Lisa dădu din cap, era timpul pentru buchet. După discursuri, petrecerea se desfășura intens. Calvin părea chiar alarmat - la New York nu se bea în felul acesta. Și unde dispăruse Jack? Jack, epuizat de atâtea strângeri de mână, găsise un scaun ascuns într-un colț și se prăbușise ușurat pe el. Pe masă se aflau câteva bucăți abandonate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
patru dimineața a tot zbierat la ea, făcînd-o de la tîrfă În sus și jurîndu-se că o s-o trimită la mănăstire și că, dacă Îi vine acasă gravidă, o s-o zvîrle naibii În șuturi pe stradă. Fermín Îmi aruncă o privire alarmată. Am simțit cum picăturile de sudoare care Îmi curgeau pe spate Își coborau temperatura cu mai multe grade. — În dimineața asta, continuă Tomás, Bea s-a Închis În camera ei și n-a ieșit de acolo toată ziua. Tata s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cel care ți-a făcut fața asta nouă e chiar inspectorul Fumero În persoană, zise Barceló. Văd acum că vă mișcați prin sferele Înalte. — La partea asta a poveștii Încă nu ajunsesem, am zis eu. Fermín Îmi aruncă o privire alarmată. — Liniștește-te, Fermín. Daniel tocmai mă punea la curent cu sceneta pe care o jucați domniile voastre. Trebuie să recunosc, chestiunea e cît se poate de interesantă. Dar dumneata, Fermín, cum stai cu spovedaniile? Te previn că am doi ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Vizorul se Închise și, după cîteva secunde, Începu concertul de zăvoare și ivăre care blindau intrarea În apartament. Ușa se deschise Încet și mă Întîmpină Cecilia, purtînd uniformă și bonetă, cu o lumînare Înfiptă Într-un sfeșnic. După expresia ei alarmată, am intuit că, probabil, aveam un aspect cadaveric. — Bună seara, Cecilia. Bea e acasă? Mă privi fără să priceapă. În protocolul cunoscut al casei, prezența mea, În ultima vreme un accident inuzual, era asociată numai cu Tomás, vechiul meu coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]