710 matches
-
impresia că toată aventura sa luase sfârșit, un vuiet asurzitor se rostogoli prin Încăpere, după care cămașa de noapte, pe care o strivea cu abdomenul lui, se Înălță În aer, agățându-se cu brațele de becul de tavan. O flacără albăstruie brăzdă În lung și-n lat tavanul, se auzi un tunet Înfundat, urmat de un răpăit de pași, și apoi totul se cufundă În tăcere. Patul În care se afla Noimann Începu să se Învârtă cu o viteză amețitoare, antrenând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el ! Tocmai de-aceea spunem noi povestea Să nu vă luați după un prichindel ! V-o spune și Collodi-autorul, Dar v-o repetă și prezentatorul ! Scena reprezintă camera Zânei: canapea, scaune, oglindă, fereastră. În scenă se află Zâna cu părul albăstrui, purtând o diademă pe cap și o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
În momentul În care el se Întoarce cu spatele spre chiuvetă și caută pe masa acoperită cu hârtie de ziar un cearșaf mai curat cu care să se șteargă pe mâini și pe față. Poate doar o dâră de fum albăstrui care plutește pe șosea În urma autobuzului care s-a auzit trecând cu câteva secunde mai Înainte. Un cearșaf aproximativ curat a găsit destul de ușor, Însă senzația de murdărie generalizată din cameră l-a făcut să se strâmbe. La picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
gardul de sârmă ghimpată. Buzz își imagină că negrii demenți le sacrificau în ritualuri voodoo și poate chiar îl invitau și pe Coleman la o tocăniță de wolverine și o noapte de jazz îndrăcit. Apoi văzu o serie de luminițe albăstrui pâlpâind la intrarea unei clădiri. — Trage pe dreapta. Văd locul, spuse el. Mal trase tare dreapta și, după ce parcă lângă bordură, opri motorul. Buzz arătă peste drum. — Mașina aia albă era parcată pe aleea din fața casei lui De Haven. Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
afară pe toate geamurile și până la urmă să fie înghițită de un broscoi. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Gustul libertății Șederea noastră la Paris se apropia de sfârșit. Mai aveam două zile până la reîntoarcerea în țară. Învăluită în lumina albăstruie a înserării, Ioana ne privea pe mine și pe Adina, cuprinsă de melancolie. — Suntem încă aici, i-am spus zâmbind, dar mi se strângea inima la gândul apropiatei despărțiri, căci găsisem în mătușa necunoscută o comoară pe care nu voiam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cu ferestre înguste, în care se oglindesc pătrate de lumină londoneză apoasă. Ghemuit într-un fotoliu de piele, Jonathan înțelege pentru prima oară semnificația cuvântului englezesc cozy, nevoia pe care le-o induce clima, să-și izoleze trupurile cu venele albăstrui proeminente, căptușindu-se cu straturi de păr de cal și mahon, lăcrămioară asiatică, milieuri, istorie, tradiție, certificate de acțiuni. A fi englez, decide el, este în primul rând o chestiune de izolare. Domnul Spavin i-a închiriat o mansardă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
opt fără cinci este așezat, cu privirea încă încețoșată, la masa rotundă acoperită cu o față de masă albă, pe care se află suporți pentru pâine prăjită și un recipient înalt, din argint, cu cafea. După zece minute, aerul este deja albăstrui din cauza fumului de țigară și Willis așază șuncă, ouă, cotlete de berbec, cârnați și roșii prăjite în farfuriile unor tineri angajați într-o discuție, de fapt o comparație despre meritele de tragedian ale lui Middleton și Marlowe. Sunt îmbrăcați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
muscă oribilă care să fie dată afară pe toate geamurile și până la urmă să fie înghițită de un broscoi. Gustul libertății Șederea noastră la Paris se apropia de sfârșit. Mai aveam două zile până la reîntoarcerea în țară. Învăluită în lumina albăstruie a înserării, Ioana ne privea pe mine și pe Adina, cuprinsă de melancolie. — Suntem încă aici, i-am spus zâmbind, dar mi se strângea inima la gândul apropiatei despărțiri, căci găsisem în mătușa necunoscută o comoară pe care nu voiam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
satin albastru înălbită într-o scânteiere de oglindă, curba molcomă se rotunjea în dreapta, în lumină, atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă, în vârful cel mai înalt, părând un castel de vis, albăstrui, diafan și tremurător printre aburii trandafirii ai orizontului. Paralelă îmi face impresia că locuitorii orășelului meu seamănă între ei, bărbații în maiou și șlapi își lustruiesc mașina ori sapă fără convingere o bucată de grădină, femeile în pantaloni, cu țigara
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sfîrlează. Se desfăceau în evantai, lăsînd să curgă printre dînșii rîuri de femei ce ondulau în curbe luminoase. Din umbra unui cort liliachiu țîșni, fragilă și slabă, Sulamita. Era Aneta Gărgăun în chipul unei fetișcane cu fruntea albă sub cocul albăstrui și buzele răsfrînte. Ridicînd nara străvezie, călcă pe vălul ce-o acoperea. Goală, și-a întins brațul cu oasele subțiri. Sclipea. Cu palmele întoarse, mișcă din degetele prelungi, sunînd ca niște brățări. Ca o mie de năpîrci, trupul ei șerpui
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ei și căznindu-se să-i apuce. Toporan, mutul sângeros, vâjâi cu securea deasupra chicilor făcute măciucă. Sfânta de pe Vale, vrăjitoarea, numai Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimeni să le caute privirile. Oricum, cei cărora le era dat să-l vadă nu se temeau de el și-l considerau destul de cumsecade. Până și năprasnica bărbăție și-o ținea ascunsă Într-o tufă de păr ca un șorțuleț albăstrui. Nea Mitu cobora cărarea și Iedul bocănea Înfundat În urma lui. Se opriră lângă Cap de Șobolan care, cu mare trudă, se ridică să dea mâna cu bătrânul. Se așezară apoi În iarbă, cu fața spre Dunăre. Iedul se tolăni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mămăliguța turnată de la șapte seara... După rugă, când mă destindeam în așternutul răcoros, devenind fabulos de mare pentru cât mă știu toți de pipernicit, Iisus se îndepărta din locul lui din perete de la căpătâiul patului, începea să urce în lumina albăstruie care venea de la televizorul în funcțiune, iar când ajungea la zenit, din adâncul unde căzusem eu răsărea altă imagine a Lui, care tot așa urca în slavă, până sus de tot, când de dedesubt începea să urce încet altă imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de care încercasem să fug invadează din toate părțile. În sufragerie, televizorul color funcționează nonstop (habar n-am dacă l-o fi stins cineva noaptea), în camera copilului zumzăie o muzică metalică (prin ușa întredeschisă zăresc jucând pe perete umbrele albăstrui ale televizorului deschis) pentru cine, că băiatul nu era acasă când am ajuns eu. Parcă m-aș fi întors acasă, nu în casa noastră reală din Hristo Botev, în cea închipuită a copilăriei mele, unde niște oameni se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a sanctuarului, Își alege locul de rugăciune, i se Întinde la picioare un covor. Înainte de Îngenunchea, Își caută din priviri soțiile, le face semn să se așeze În ordine În spatele lui, Își netezește mustățile lungi și subțiri, albe cu reflexe albăstrui, În vreme ce mulțimea năvălește Înăuntru, credincioși și mullahi, pe care străjile se străduiesc să-i țină În frâu. Din curtea exterioară răzbat ovații. Soțiile regale Înaintează. Între ele s-a strecurat un bărbat. Înveșmântat În lână, după obiceiul dervișilor, ține o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
micuțul Daniel, cu fețișoara lunguiață și totul din pricina mea. De câte ori nu a amenințat, dacă îl luați de lângă mine, mă sinucid, fac salată din venele mele, dar îl vedeam pe copil înnebunind, slab și ușurel ca un fulg, acoperit cu vânătăi albăstrui. Era geloasă ca pe un soț, nu îl lăsa să meargă la grădiniță, să nu se îndrăgostească de educatoare, îl plesnea dacă îi zâmbea unei alte femei, nu că l-aș fi văzut zâmbind vreodată, îl punea să stea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cinci dimineața, și mârâi la el plină de ură, dar mă ridic imediat din pat, ca o școlăriță silitoare care are ore foarte devreme. Casa este cufundată încă în întuneric, dar pe terasă mă întâmpină mângâierea răcoroasă a unei lumini albăstrui, umede, mă așez pe unul dintre scaune cu o cafea în mână, cine ar fi crezut că așa încep zilele acestea cu hamsin 1, asemenea unui copil născut frumos, dar care se urâțește în numai două ore. Copacii se leagănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
alegerea este a ta, eu pot doar să te ajut să vezi întreg tabloul, apoi mă ridic obosită, este deja nouă, ședința se va încheia imediat, privesc din nou în ochii acestei dimineți, al răsăritului care nu a fost, lumina albăstruie, răcoarea, părul Zoharei fluturându-i ușor pe umeri în timp ce alerga pe strada goală, și o întreb, cum te cheamă, iar ea șoptește, Yael, eu mă uit la ea cu aceeași privire concentrată cu care fusesem eu privită de dimineață, ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de spate și nu poate sta așezată, ochelarii de citit îi măresc ochii, dar îi scoate imediat după ce intru și își pune hârtiile pe genunchi. O dimineață luminoasă, spune ea ceremonios, acum te-ai trezit? Eu mă gândesc la începutul albăstrui al acestei dimineți, anotimpuri întregi s-au schimbat de atunci, apoi bâlbâi, nu, chiar nu, l-am dus pe soțul meu la medic, iar ea oftează, ce se va întâmpla, Naama, și eu încep deja să mă scuz, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să pun ordine în gândurile mele, dar nu vroiam să mă gândesc la nimic acum. Mi-am petrecut multă vreme rezemat de stâlpul verandei, privind grădina și mângâindu-l pe Pescăruș. Mă simțeam epuizat. Soarele era la asfințit și umbrele albăstrui se conturau tot mai puternic. Pescăruș dispăru, dar eu nu mă mai săturam de florile de cireș care, în lumina pală a amurgului, îmi lăsau impresia că sunt gata să explodeze, asemenea bubelor supurânde ce stau să plesnească. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
penumbra se topi Într-un Întuneric absolut, apoi, În timp ce se auzea un bolborosit cleios, o clocotire de lavă, ne-am aflat Într-un crater În care o materie vâscoasă și Întunecată tresălta la lumina intermitentă a unor flăcări galbene și albăstrui. O apă grasă și lipicioasă se evapora În sus, ca să cadă apoi sub formă de rouă sau ploaie, și plutea În jur un miros de pământ fetid, un damf de mucegai. Respiram mormântul, tartarul, tenebrele, mă năclăia o scursură otrăvitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să fiu, eu nu i-am auzit niciodată vorbind.” Aveau chipuri foarte mobile. Regele o privea cu tandrețe pe regină și avea o privire foarte blândă. „Gazda noastră mi-a spus că l-a găsit Într-o dimineață pe adolescentul albăstrui, scăpat cine știe cum din Închisoarea lui, pe când Încerca să desigileze vasul perechii lui... Dar era afară din elementul lui, respira cu greu și l-au salvat exact la timp, punându-l din nou În lichidul lui.” „Groaznic”, zise Diotallevi. „Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din podețul de lângă șopron, făcu un șomoiog, se scotoci prin buzunare până găsi un chibrit, aprinse binișor fânul, așteptă nițel să ardă cu flacără și pe urmă îl aruncă sub automobil, pe băltoaca ce se scursese între timp. O flacără albăstruie învălui deodată mașina, se ridică până la acoperișul de șițe, se prelinse în podurile cu fân de alături. În câteva clipe acareturile erau cuprinse într-un nor uriaș de fum din care țâșneau limbi galbene în răsuciri neliniștite. ― Foc!... Foc! izbucniră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe timpul consumat pentru ocol... ― Mai scurt, o întrerupse Dallas. Știu că am deviat. Cât, până la Pământ? Ea își turnă cafea, se lăsă într-un fotoliu și zise eu o expresie întristată: ― Zece luni. ― Dumnezeule! Ripley se uită în fundul paharului. Norii albăstrui și iarba grasă și plaja pieiră într-o îndepărtată pâclă decolorată. Zece luni în hipersomn sau o lună e totuna, bineînțeles. Dar nu putea să nu se gândească la timpul real. Ripley ar fi preferat să fi auzit măcar șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sută din putere. Așadar, fiți atenți să nu atingeți extremitatea! ― Ce-ați zice de o demonstrație? întrebă Ripley. ― Mda, sigur. "Tehnul" orientă capătul tubului către o conductă care se întindea pe un panou al pasarelei. Aidoma unui fulger, o lucire albăstruie țâșni din țeavă spre conductă. În sală se auzi un sfârâit și un miros de ozon se răspândi imediat. Brett zâmbi. ― Ale voastre au fost testate, merg perfect. Aveți destulă snagă în ele. ― Se poate modifica voltajul? se interesă Dallas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]