78,666 matches
-
așezați la un birou (al lui Al. Cazaban n. n.) și când o hârtie alunecă și pică pe podea, el înjură tinerește, venind la anii săi de demult. Când nu-și aduce aminte de ceva, își înfige mâna în pletele lungi, albe, puțin gălbui pe alocuri ca bilele de biliard vechi lovite prea mult cu tacul: “Măi (cu răsfăț) mi se duce memoria la dracu”. Sau: “Am pățit-o rău de tot, domnule, nu-mi mai aduc aminte de nimic.” Vede departe
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
Cazimir. Într-o notație din Memoriile lui Eugen Lovinescu pe care 99% dintre exegeți ar lua-o ca atare, fără a-i mai cerceta substraturile, se vorbește despre apariția în casa criticului a unui „copil simpatic, candid, cu un guler alb, evazat, cu privirea visătoare, cu vorba domoală și legănată”, care se declară „teozof” și care scrie o poezie „religioasă”. Ștefan Cazimir pune însă acest text în relație cu un altul, apărut în revista „Flacăra” în anul 1977, în care un
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
în relație cu un altul, apărut în revista „Flacăra” în anul 1977, în care un autor contemporan se mărturisea: „(...) la cincisprezece ani (...) m-am dus la Lovinescu să-i citesc poezii de inspirație religioasă. (...) Purtam pantaloni scurți și o cămașă albă, cu gulerul răsfrînt...” Este clar că ambele texte se referă la același episod și că adolescentul care a intrat în casa criticului este semnatarul articolului din „Flacăra”, Aurel Baranga. Din punctul de vedere al istoriei literare poate că deconspirarea identității
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
de sub directoratul lui Mihail Diaconescu (an III), organul unei grupări intitulate Argeș. Tradiție și spiritualitate ce „își propune să continue în condiții istorice noi orientările doctrinare promovate de «Semănătorul» și «Gîndirea»”. Orientări desuete încă din 1920! Protocronist pînă în pînzele albe, specialist în literatura dacă (!), autor al unui tom intitulat Istoria literaturii daco-romane, directorul de azi al „Argeșului”, aprig promotor al autohtonismului, tradiționalismului, spiritualismului ortodox și localismului, ocupă, din cele 24 de pagini ale numărului din iulie, șapte: trei ca autor
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
sunt scrise și publicate mult înaintea ciocnirii dure a poetului cu exilul. Destule poartă în ele un acut accent de premoniție, părând segmente biografice în orizontul întâlnirii abrupte a autorului lor cu destinul. Exemplific, apelând la versuri din volumul Neguri albe (1920): „Amanta mea sublimă - Depărtarea”, „Rătăcesc și drumăresc neîncetat”, „M-am născut cu dorul de lucruri uriașe”. Sau din volumul Versuri (1925): „Cu ce-am stricat dacă-am voit să lupt, să-nving, să mă ridic... “, „uriașa bogăție de a
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
care îl leagă de expresionism cu alți poeți contemporani. Prin opera lui, să fie o contribuție la spiritul expresionismului, nu doar o copie a lui. Nu o traducere exterioară, ci o replică de fond. Aron Cotruș, Opere 2 Poezii (Neguri albe, România, Versuri, În robia lor, Strigăt către depărtări, Cuvinte către țăran) Ediție îngrijită, note, comentarii și variante de Alexandru Ruja. Academia Română. Fundația Națională pentru Știință și Artă. Institutul de Istorie și Teorie literară „G. Călinescu”, București, Edit. Minerva, 2002.
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
iubire stranie care n-a părăsit-o niciodată. Povești din anii ’30... În 1927, Rica a făcut prima călătorie în străinătate, la Constantinopol, unde s-a împrietenit cu un bey turc și a petrecut Paștele la restaurantul ținut de rușii albi, refugiați din cauza revoluției bolșevice. După terminarea facultății și obținerea licenței în Litere și Istorie, Profira Botez a plecat, ca profesoară, la Strehaia, apoi la Bazargic și la Balcic, unde a intrat în atmosfera inconfundabilă a lumii de la Mahmud și unde
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
niște vietăți cuprinse de călduri hormonal-adrenalinice, înfricoșate totuși de un posibil mariaj-fuziune ce ar da naștere la o corcitură câte o dată de stânga, câte o dată de dreapta... Precum în situația maghiarului care își descrie la poliție vaca pierdută: „Câte o dată albă, câte o dată neagră; cu tri țâțe sec și una cum... paru’.” Doamne, ce căldură și ce împleticeală în toate! Dau o raită pe la celelalte „jurnale” și-mi bag în cap aceeași știre repetată pe 6 canale Tv. Foarte bine, îmi
Circumstanță atenuantă – Canicula by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13630_a_14955]
-
activității scriitorului a cărui formație de medic pare a răspunde celebrului epitaf al lui Paracelsius dintr-un cimitir din Salzburg: „medicina este iubire”. Să urmărim cîteva traiecte ale existenței lui Alexandru Lungu. Născut în 1924, în sudul Basarabiei, la Cetatea Albă, a avut o copilărie și o tinerețe de peregrinări ce l-au purtat prin Buzău, Sibiu, Brașov, Cluj, Năsăud și iarăși Buzău, după care s-a stabilit la București, circumstanță ce l-a făcut a declara: „auzul și gîndul mi-
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
că ideea de patrie e sfântă, dar la fel de sfânt trebuie să fie adevărul, pentru că altminteri, la cine știe ce colț al istoriei, o să ne trezim și fără țară, și fără posibilitatea să mai livrăm omenirii adevărurile noastre înlăcrimate. Ambiția de-a vedea alb acolo unde e negru, și invers, nu e chiar atât de lipsită de meschine interese pe cât pare. Dacă pentru naționaliștii sălbatici și pentru xenofobii ce umplu foile destulor gazete românești nerecunoașterea participării la una din marile crime ale veacului trecut
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
și cu alte îndeletniciri, ocupații să nu aibă căutare și să fie amenințate cu dispariția: coșarul, cizmarul, ceasornicarul, potcovarul... Asta îl așteaptă și pe scriitorul de azi? Și ce facem, lăsăm manualele de literatură, de la un moment încolo, cu paginile albe? Totuși, nu cred. Deși nu ființează în limitele năzuite ale decenței, literatura română supraviețuiește, își găsește, își inventează adăposturi, căi sau măcar cărări, supape. Publicul i-a întors spatele (cum se pot reface punțile rupte cu publicul? - aceasta mi se
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
primul rînd n-am furat eu găina, și-n al doilea rînd era așa de bătrînă că nici n-am putut-o mînca? Nu am cum să știu dacă sînt acele dosare, din care Mihai Pelin a citat în Cartea albă a Securității ce-a dorit el, în tot cazul sînt dosare adevărate, nu copii, din arhive publice, nu private, aflate în mîinile unei persoane particulare, e drept una foarte interesată de destinele țării sale, mai interesată mult decît noi, ăștia
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
drept una foarte interesată de destinele țării sale, mai interesată mult decît noi, ăștia, și pe deasupra membru al unui partid de opoziție, mult mai puternic de altfel decît cel de la Putere, unde va ajunge curînd. Ca un făcut, în Cartea albă a Securității, portretul lui Adrian Păunescu este unul aproape eroic. Asta și pentru că intră în atenția forurilor foarte devreme, cînd, spun mulți „era altfel”. Cum altfel? Un informator cu pseudonim al forurilor spune încă de atunci că „dacă n-ar
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
fraze, ia în mînă unul dintre dosare și citește încă și mai în viteză și dînd drumul cuvintelor fără să le atingă, ca pe niște bule, ușoare, elastice, imposibil de urmărit. Mi se pare că recunosc totuși documentul din Cartea albă...: „În rîndul oamenilor de artă, știință și cultură, continuă să se facă diverse aprecieri cu privire la persoanele implicate în activități de meditație transcendentală”. Apoi, fără pauză, un document pe care nu-l recunosc, dar în care e vorba despre comentariile „tendențioase
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
scriitori, de conducerea statului și partidului. Că președintele statului nu trebuie să cadă în capcana acestei diversiuni și să riște să piardă devotamentul sincer al unor asemenea oameni. Într-un document de Securitate din 22 mai 1982, care în Cartea albă... n-a fost transcris, un informator din preajma lui Andrei Pleșu raportează opiniile scriitorilor: tînărul eseist crede că participarea lui la ședințele MT a fost un pretext, fiindcă în realitate articolele sale, în special cel despre patriotism din revista Secolul 20
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
acolo. Nici nu cunoșteau pe cineva care să fi fost. Îl știau doar de pe hartă și după nume. Se spunea că era un ținut minunat. Ea și-a zis că locuința va trebui să fie liniștită, plină de pace și albă, înconjurată de trandafiri, și și-a mai zis că grădina va trebui să fie mare și verde, străbătută de murmure. Iar cineva îi spusese că prin grădină trecea un pârâu cu apă strălucitoare și străvezie. Pe fundul pârâului se vedea
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
minunată. Dar aerul și lumina nu știu să ne arate unde este șoseaua. Au auzit un ușor susur cristalin și, după câțiva pași, au dat de un pârâu. Era un pârâiaș îngust și limpede pe malurile căruia creșteau flori sălbatice, albe și roz. Bărbatul și femeia s-au culcat pe burtă, și-au apropiat fața de apă și au început să bea. Ce apă curată a spus femeia. Să facem o baie. S-au dezbrăcat și au intrat în pârâu. Când
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
construiesc săptămînal sute - dacă nu mii - de hectare de pereți care trebuie mobilați cu ceva. Dacă nu se umplu cu lucrări de artă, se găsesc alte substitute care să acopere marile suprafețe oarbe. Pentru că nu poți stă în- tr-o cameră albă decît dacă vrei să faci experiențe yogine, să deliberezi asupra capacității tale psihice și asupra puterii de a face față provocării vidului. Pereții goi sînt inacceptabili moral și neliniștitori metafizic; ei desocializează, la scară mică, si prefigurează cavoul, la scară
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
Tudorel Urian Patru mii de semne în față și nici un gînd în minte. Singur, în fața imensității albe a paginii, te simți ca un naufragiat în mijlocul oceanului, care a abandonat pînă și speranța unei salvări divine. Fiecare articol pe care îl scrii este o străbatere a deșertului. De fiecare dată cînd începi, te întrebi dacă vei găsi suflul
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
naufragiat în mijlocul oceanului, care a abandonat pînă și speranța unei salvări divine. Fiecare articol pe care îl scrii este o străbatere a deșertului. De fiecare dată cînd începi, te întrebi dacă vei găsi suflul necesar să umpli blestematele de pagini albe. Ai două, trei idei în cap, ești convins că ele vor atrage altele, te arunci în pagină ca în bazin, ratezi începutul, ștergi tot, o iei de la capăt, nu ești în cea mai bună zi a ta, în fine, merge
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
E gata! Anonimă, Planetă s-a oprit din mers Și se arătă Cel pervers. Fii gata pentru viitor: e crimă! Întreaga lume-a ta o să dispară Viața ta va deveni amară Ruine-n flăcări vei zări pe drum Și omul alb se va preface-n fum. Femeia ta va spînzura legată Cu capu-n jos, cu fustă sfîșiata Și poetași jegoși îi vor da roată Făcînd cu toți pe Charlie Manșon... Dați-mi zidul din Berlin, Dați-mi monstrul din Kremlin
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
Din Biblie din Palimpsest/ Și i se-ncolăcea pe trunchi/ Ca să devină mai modest.// Dar el se descojea anume/ De sine și de șarpe deci/ De plictiseală și de lume/ Ce încă-i atîrnau prin creci.// Și stăpînit de gînduri albe/ S-a spînzurat fără-ndoială/ De prima pasăre-ntîlnită/ În zborul ei de gală.// Eu îl știam încă de cînd/ Înțelesesem că nu poate fi/ Pasăre și ne-ntîlneam/ Jos pe coline sidefii" ( Copacul păsărelnic). Constatăm așadar un teren de manifestare a
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
vorba gazdei, / doar una dintre cele cîte-ț/ tot vin în minte): «Aveț cuci/ nenumăraț», i-am spus, în doi/ peri, într-o seară. «O să rîdeț,/ da-s număraț: noozejdoi»". Sau un joc potolit de lumini, ca un danț pictural: Lumina albă, în reflux,/ filtrată printr-o copertină,/ ca să nu doară la retină,/ făcea cleriere, de un lux/ sau doi, pe pavimentul tern/ ( ca într-un pod cu obosită/ șindrilă, prin a cărei sită/ făinurile zilei cern)/ al unei mici grădini/ cu
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
Dimineață (aceeași zi) Mă-ntîlnesc la cinema "Victoria" cu Barry Gifford, președintele juriului. Îl știam dintr-o poză într-o revistă franțuzească - genul sportiv, ridat, ars de soare, a-făcut-de-toate-în-viață etc. Genul "american". În poză avea părul negru; acum îl are complet alb. Înalt, ridat-ars-de-soare - și cu niște mușchi neverosimili. Ne simpatizăm din prima, deși Barry (se vede asta de la o poștă) e o "divă"... În fond, de ce n-ar fi? Lynch i-a ecranizat romanul Wild at Heart: The Story of Sailor
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
încet, servitorului Zahar - lovitură dată de Sebastian Papaiani aici, o aparițe greu de uitat. Agafia îi pune masa lui Ilia Ilici, îi umflă pernele cu gesturi ample, îi face patul, îi țese ciorapii rupț, umblă în vîrful picioarelor, cu brațele albe dezgolite, cu sînii abia întrezărindu-se. Și nu cere niciodată nimic. Agafia este femeia din visul lui Oblomov cel tolănit pe divan. Nu Olga, poate mai superficială, mai capricioasă. Oblomov a visat femeia în primul rînd ca soțe. Și uneori
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]