292 matches
-
posedă un orificiu buco-anal și cordoane ramificate. Sistemul nervos este reprezentat de niște aglomerări de ganglioni, fiind de tip ganglionar. Reproducerea este sexuata, la fel ca cea a teniei. Ascarida, numită popular limbric, este un vierme cilindric parazit de culoarea alb-gălbuie și are o lungime de circa 15-20 centimetri. Orificiul bucal se află la capătul anterior, iar cel anal se află la capătul posterior. Femelă depune circa 200.000 de ouă zilnic în intestinul omului sau al altor animale. Ele sunt
Vierme () [Corola-website/Science/300022_a_301351]
-
ul este o rocă sedimentară silicioasă, formată din roci stratiforme care au în constituție 50% resturi de diatomee prinse într-o masă de opal, de culoare alb-gălbuie până la brună, friabile și aspre la pipăit, cu textură omogenă și porozitate ridicată. Rocile sunt ușoare și cu o densitate scăzută. Materialul din care este alcătuit este oxidul de siliciu, neutru din punct de vedere chimic, care nu se dizolvă
Diatomit () [Corola-website/Science/313070_a_314399]
-
sexe cu două coarne inelate și încovoiate spre înapoi. În spatele coarnelor se găsesc două glande care secretă în perioada de împerechere un lichid cleios cu miros neplăcut. În timpul verii capra-neagră are o culoare spălăcită brun-roșcată, partea inferioară a corpului fiind alb-gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun negricios, fiind alb pe abdomen și picioare, capul fiind de culoare albă-gălbuie, pe creștet având o dungă de culoare închisă. Capra-neagra trăiește în regiunile înalte stâncoase din
Capră-neagră () [Corola-website/Science/314398_a_315727]
-
miros neplăcut. În timpul verii capra-neagră are o culoare spălăcită brun-roșcată, partea inferioară a corpului fiind alb-gălbui, având pe spate o dungă neagră. Iarna culoarea caprei este brun închis, brun negricios, fiind alb pe abdomen și picioare, capul fiind de culoare albă-gălbuie, pe creștet având o dungă de culoare închisă. Capra-neagra trăiește în regiunile înalte stâncoase din munții Alpi, regiunea Savoia (Italia, Elveția) până sudul Franței, Pirinei, Dalmația, Grecia, iar spre nord până în Anatolia, munții Caucaz, munții Carpați (România), Steiermark (Austria), Tatra
Capră-neagră () [Corola-website/Science/314398_a_315727]
-
cultivate. Teiul prezintă flori hermafrodite. Polenizarea se face prin insecte. Frunzele sunt lung-pețiolate, rotunde, ascuțite la vârf, iar pe fața inferioară se observă nervuri proeminente. Teiul produce flori, în număr de 2-10 pe ram, uneori și mai multe, de culoare alb-gălbuie, plăcut mirositoare, așezate pe un peduncul comun, concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui, cu o bractee lungă în formă de limbă, de culoare verde-gălbuie. Fiecare floare este formată din 5 sepale care cad în momentul înfloririi, 5 petale, numeroase stamine
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
Corpurile fructifere iau în general forma de palete, și, mai rar, cea de pălării sau console (fără picior sau cu un picior scurt). Suprafața himenială a corpului fructifer are o culoare caracteristică, galbenă-ruginie, mărginită de o zonă sterilă de culoare albă-gălbuie, cu aspect pufos. Partea himenială prezintă încrețituri alveolare sau pori, care conțin un număr mare de spori aglutinați într-o substanță mucilaginoasă. După uscare, masa de spori se prezintă sub formă de praf, se desprinde cu mare ușurință de pe corpurile
REGLEMENTARE TEHNICĂ din 3 aprilie 2015 "Specificaţie tehnică privind protecţia elementelor de construcţii din lemn împotriva agenţilor agresivi. Cerinţe, criterii de performanţă şi măsuri de prevenire şi combatere - Indicativ ST 049-2014"*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265776_a_267105]
-
două cozi: una alcătuită din praf, iar alta formată din gaze. Coada formată din praf devine vizibilă deoarece reflectă lumina solară, pe când coada gazoasă este vizibilă datorită gazelor ionizate din care este alcătuită. Particulele de praf dau aureolei o culoare alb-gălbuie, iar gazele ionizate conferă cozii o nuanță albăstruie sau verde. Coada unei comete poate atinge dimensiuni impresionate, uneori mai mult de o Unitate Astronomică. Lungimea cozii este invers proporțională cu distanța dintre cometă și Soare (cu cât cometa este mai
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
încrucișărilor dintre nutria neagră și cea de culoare galben-pai. Această varietate are o culoare brun-ciocolatie cu nuanțe de la foarte închis la foarte deschis, fiind în general uniformă pe întreaga suprafață a corpului. - "Nutria albă italiană" : se caracterizează printr-o pigmentație alb-gălbuie murdară, ce-i dă o tentă mai mult spre culoarea crem decât spre cea albă. - "Nutria albă de Azerbaidjan" : a fost obținută pentru prima dată în jurul anului 1956, prin încrucișări multiple între diferite varietăți și apoi o selecție severă și
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
de Azerbaidjan" : a fost obținută pentru prima dată în jurul anului 1956, prin încrucișări multiple între diferite varietăți și apoi o selecție severă și constantă. - "Nutria albă bulgăr-de-zăpadă" : este mai puțin răspândită, cu părul de acoperire alb, iar puful de culoare alb-gălbui. Ochii sunt de culoare albastră, ceea ce sporește proprietatea estetică a animalului. - "Nutria sidefie" : sau nutria "Perlamută" este o varietate foarte mult apreciată pe piața blănurilor, datorită culorii deosebit de frumoase. Această varietate s-a obținut prin încrucișarea dintre alba italiană cu
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este adânc excavată; lobul ei inferior, puțin mai scurt ca cel posterior. Corpul fără pete sau este acoperit cu pete mici, închise; spatele este verde-măsliniu, flancurile sunt mai deschise, mai gălbui sau ușor aurii, iar abdomenul alb-gălbui. Înotătoarea caudală și dorsală au marginile închise, celelalte înotătoare au marginile roșcate; pe membrana dintre radiile înotătoarelor sunt mici puncte sau pete negre. Mustățile sunt gălbui, cu o axă roșie. Dimorfismul sexual este destul de pronunțat: la masculii adulți, apar pe
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
pe dosul frunzelor, deși vizibil pe ambele fețe, sub forma unor cercuri cu diametrul de circa 2 mm. Femela poate depune până la 1.000 de ouă pe sezon. 2. "Aleurothrixus Floccosus", prezent pe fața frunzelor sub forma a numeroase pete albe-gălbui de puf, de 2-3 mm în diametru. 3. "Incurvaria Masculella", un fluture maroniu ale cărui larve ciuruiesc punctual frunzele. În stadiul larvar, aceste insecte se hrănesc cu sucul celular al mezofilului frunzelor, debilitând arborele. Teiul a suferit trei tratamente majore
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
Oxidul de ceriu(IV), cunoscut și ca oxid ceric, oxid de ceriu sau dioxid de ceriu, este un oxid al ceriului, un metal din seria lantanidelor. Este o pudră alb-gălbuie cu formula chimică CeO. Substanța poate fi formată prin calcinarea oxalatului de ceriu sau hidroxidului de ceriu. Sub formă de pudră, este ușor higroscopic și poate absorbi cantități mici de dioxid de carbon din atmosferă. Ceriul mai formează și oxid
Oxid de ceriu (IV) () [Corola-website/Science/316549_a_317878]
-
hrănește cu viermi, larve, miriapode și chiar cu mici șopârle. Folosindu-se de miros și de pipăit, cârtița urmărește micile tuneluri făcute de eventuala pradă, pentru a-și prinde victimele. Poate căuta hrană la suprafață dupa ploaie. Blana mătăsoasă, de la alb-gălbui la cafeniu deschis, este lucioasă de la frecarea din timpul săpatului, și poate fi pătată cu un roșu închis de mineralele feroase din sol. Marsupiul femelei, în care poartă 1-2 pui, se deschide posterior, pentru a nu se umple cu sol
Cârtița cu pungă () [Corola-website/Science/316612_a_317941]
-
miros sufocant și acțiune lacrimogenă. Triclorura de fosfor reacționează cu apa prin hidroliză, obținându-se acid fosforos și acid clorhidric prin, după reacția: Prin reacția dintre clorul gazos și triclorura de fosfor se obține pentaclorura de fosfor, o substanță solidă alb-gălbuie. Triclorura de fosfor dizolvă fosforul și se dizolvă în sulfură de carbon. Triclorura de fosfor se prepară prin arderea fosforului alb într-un curent de clor. Experiența se realizează numai sub nișă, după reacția: Reacția mai poate fi scrisă și
Triclorură de fosfor () [Corola-website/Science/325989_a_327318]
-
o plantă scunda cu flori din familia Gentianaceae, genul Gențiana. Tulpina are 20-80 mm înălțime, la vârf se găsesc una-două flori cu corola în formă de cupă, de 30-35 mm, pe margini are cinci dinți scurți. Corola este de culoare albă-gălbuie, transparentă, cu cinci dungi albastre spălăcite pe interior. Adesea corola este presărată cu puncte albastre mai închise la culooare. Ghințurica înflorește în lunile iulie-august. Frunzele cresc în perechi, sunt alungite și rotunjite la vârf. La baza tulpinii frunzele sunt împreunate
Ghințurică () [Corola-website/Science/323517_a_324846]
-
îl clasifică drept "aproape amenințat". Capul + trunchiul 100-150 (340) mm; coada 10-15 mm bontă la capăt, puțin păroasă. Capul mic și îndesat. Pe spate cenușiu-galben-cafeniu; pe piept negru ca un guler. Abdomenul galben-cenușiu. Pe laturile gâtului și pieptului 3 pete albe-gălbui. Răspândirea sa în Europa este limitată la Dobrogea și o mică parte din estul Bulgariei. În Dobrogea, răspândită mai mult insular, intensitatea cea mai mare fiind în județul Tulcea. Animal exclusiv de stepă cultivată sau cu vegetație spontană bogată, ocupând
Hamster românesc () [Corola-website/Science/326521_a_327850]
-
Laptele acidofil este un produs lactat dietetic, de culoare alb-gălbuie, preparat din lapte de vacă sterilizat, cu un anumit conținut de bacterii și fermentat. Materia primă pentru obținerea acestui produs este laptele de vacă pasteurizat. Laptele este considerat un aliment complet deoarece conține într-o proporție corespunzătoare toate substanțele nutritive
Lapte acidofil () [Corola-website/Science/325579_a_326908]
-
iar înotătoarea caudală are marginea rotunjită. Coloritul corpului este negru pe spate; laturile sunt cafeniu-închis, iar abdomenul gălbui cu străluciri violacee sau roșii. Are numeroase pete mici, neregulate, negre, peste tot corpul. În lungul corpului se află 1-6 dungi longitudinale albe-gălbui. Pe înotătoarele dorsală și codală câte o dungă închisă. Depune icrele în mici cuiburi săpate în nisip, în martie-aprilie. Se hrănește cu plancton format din crustacee de talie mare și larve de nevertebrate. Are valoare economică foarte redusă. Se poate
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
închis, abdomenul gălbui. Aceste culori sunt irizante și strălucesc în violet sau roșu. Peste tot corpul și pe cap se observă numeroase pete negre, mici, neregulate. Lateral de a lungul corpului se află o dungă (mai rar 2-6 dungi) longitudinală, albă-gălbuie, care se extinde din spatele operculelor spre pedunculul caudal. Înotătoarea dorsală și caudală sunt traversate, la bazele lor, de o dungă mai închisă, formată din pete alungite. Țigănușul este un pește mic, cu o lungime obișnuită de 5-9 cm, maximum 11
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
accesul a fost limitat printr-un grilaj. Numită și "Grota Timsós", deși prezintă scurgeri de gaze este un obiectiv exclusiv turistic. Se remarcă prin depuneri la nivelul pereților de sulfat dublu hidratat de potasiu și aluminiu, sub forma unor cristale alb-gălbui. Denumirea este legată de caracterul letal al gazelor din grotă. La fel ca "Peștera Puturoasă" este o galerie scurtă - de 11 m a unei exploatări anterioare de sulf, diferența fiind dată de faptul că depunerile specifice de sulf sau alaun
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
decât la batcă), are 38-41 radii ramificate. Înotătoarea caudală puternic bifurcată, lobul inferior fiind mult mai mare ca cel superior. Partea superioară a capului și spatele sunt albastre-cenușii, flancurile și abdomenul albe-argintii, cu reflexe metalice. Înotătoarele sunt cenușii deschise sau albe-gălbui, cele nepereche cu o margine neagră sau cenușie-argintată, destul de largă. Irisul ochiului argintiu. Dimorfismul sexual este slab pronunțat: masculii, în timpul reproducerii, au tuberculi albi pe cap; la mascul, înotătoarele pectorale sunt puțin mai lungi ca la femelă. Se hrănește în
Cosac cu bot turtit () [Corola-website/Science/331443_a_332772]
-
Spatele cenușiu-verzui sau cenușiu-brun sau brun negricios. Laturile sunt acoperite de solzi argintii, de aceeași culoare ca partea de jos a spatelui, mai deschis spre abdomen, cu o tentă ruginie sau verzuie. Abdomenul și partea inferioară a capului alb-murdar sau alb-gălbuie, cu o tentă roșiatică. Între spate și linia laterală se află o bandă longitudinală aurie irizată. În porțiunea posterioară a flancurilor și pe pedunculul caudal poate exista o bandă întunecată, care poate fi lată. Marginea liberă a solzilor nu este
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
Mreana vânătă, sau mreană pătată, moioaga (Barbus petenyi, sinonim Barbus meridionalis petenyi) este un pește dulcicol de 10-25 cm din familia ciprinidelor, cu spinarea vânătă (de unde și numele), abdomenul alb-gălbui. Trăiește, în special, în râurile de deal și de munte în bazinele hidrografice ale Dunării, Nistrului și în apele din Peninsula Balcanică. Mreana vânătă trăiește, în special, în râurile colinare (de deal) și de munte (mai ales în Ardeal și
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
înaltă cu o margine aproape dreaptă; culcată, ajunge până la baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este slab excavată. Corpul mrenei vânăte este mai închis la culoare decât la mreana comună. Spinarea este vânătă, brun-ruginie închisă sau verde-brună, laturile galben-ruginii, iar abdomenul alb-gălbui. Pe spate, pe flancuri și pe cap, este acoperită cu puncte și pete mari, închise, ce se unesc între ele. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt galbene. Înotătoarea dorsală și caudală urmează colorația corpului, și au rânduri de pete întunecate
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
între ele, prima este scurtă și cu raze țepoase drepte, iar a doua cu raze moi. Înotătoarea anală are o bază scurtă. Înotătoarele ventralele sunt dispuse mult înainte. Coloritul corpului este brun-cenușiu pe spate, cu pete mai întunecate, iar abdomenul alb-gălbui. Câteva șiruri de pete întunecate străbat înotătoarele dorsale, pectorale și caudală. Se hrănește cu larve de insecte acvatice. Depune icrele pe pietre, în a doua jumătate a lunii mai. O femelă depune aproximativ 120-150 de icre pe sezon. Nu are
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]