478 matches
-
nu roși, Nu-ngălbeni, nu alghi, Nu trăzni, nu pocni ! Cu săcurea te-oi tăia Și în foc te-oi arunca ! Ptiu ! Ptiu ! Ptiu ! Și în acest caz formula se repetă de un număr de ori divizibil cu trei. De albeață. Am plecat pe-o cale, pe-o cărare, M-am întâlnit cu nouă fete, nefete, Pline de albețe, Pline de rușețe, Pline de furtețe, Pline de câlcâie, Pline de ijghituri. În față mi s-o scuturat, Vederea mi-o luat
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
rușețe, Pline de furtețe, Pline de câlcâie, Pline de ijghituri. În față mi s-o scuturat, Vederea mi-o luat, Io am plâns, m-am jeluit, Maica Precista m-o auzit. - De ce plângi... (aici se pronunță numele celui bolnav de albeață) - Cum să nu plâng, Cum să nu jelcuesc, C-am plecat pe cale,Pe cărare, Și-am întâlnit nouă fete, nefete, Pline de albețe,Pline de furtețe, etc. Taci (numele bolnavului) nu mai plânge, Că cu cuțitul ți-oi rade-o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
primejdiile urcărilor pe munții Șvițerei. Astăzi nu ai nevoie să fii barbat în toată puterea cuvântului, cu inima sănătoasă și plămânii teferi în piept, să ai picior zdravăn de munte, cap nesupus amețelei, ochi care să nu se orbească de albeața omătului. Astăzi îți trebuie numai un bilet de drum-de-fier, iar inima, plămânii, picioarele și chiar capul sunt de prisos. Cum ar zice Guillaume Tell, dacă s-ar scula din mormânt și ar vedea țara lui astfel schimonosită, sulemenită ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dimineața. Somnolează până când începe ritualul cotidian: temperatură, tensiune, toaletă. Fără mic dejun deocamdată. Ziua se anunță deosebit de caldă. Brigitte, care a dat de urma ei, aduce un ventilator. Încearcă mai multe poziții, o găsește pe cea bună, zâmbește cu toată albeața dinților. Televizorul nu merge bine. Brigitte caută un tehnician. Furtuna de ieri a provocat câteva stricăciuni, o să le repare. Brigitte pleacă mâine în concediu cu cele două fete ale ei, două adolescente, ale căror fotografii i le arată, mândră. Se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
căror transportare este facilitată de fluviu, pleacă de aici către toate șantierele din Paris. Dar aceste furnicare în mișcare dis-de-dimineață sînt astăzi singurul vestigiu al unui trecut industrial. Sediul Canal +, aflat de cealaltă parte a liniei RER, le domină, opunîndu-le albeața sa luminoasă și eleganța formelor sale contemporane. Tînăr și mîndru, imobilul pare să nu încerce decît dispreț pentru harababura de pe chei, prăfuit sau noroios, după vreme. În așa măsură încît farfuriile antenelor parabolice întorc ostentativ spatele acestui trecut revolut. Foarte
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
bine cultivate, ca în Germania sau ca în Polonia, le-au luat locul câmpiile părăginite. Uneori, mai zărești câte o rusoaică melancolică, în costum de baie, plivind într-o semănătură cu ceapă - un artefact pe o placă fotografică năpădită de albeața omogenă a pustietății. La stația de frontieră Mamonovo, ne întâmpină o fanfară. Urmează o mică și radioasă cuvântare a șefului gării, care e excedat de eveniment, mărturisind că simte de parcă ar vorbi în numele țării. Este bruiat de „kalinka” și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poezia, idealele uneia și-a alteia, de când ai apărut tu înaintea mea. Nu știi, nu poți ști cât te iubesc. Tot ce e frumos azi pentru mine, azi se-ntrunește-n tine: floare și pasăre, primăvară și basm de iarnă, albeața Nordului și flacăra Sudului, toate idealele pierdute le regăsesc într-un singur chip, într-al tău!261. În acest moment se produce, printr-o alchimie inexplicabilă, transferul întregului bagaj poetic în amorul pământean, pentru ca apoi să-și ia zborul, zborul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și fineță o față plină și râzătoare 301. Altădată, portretul este atât de sugestiv, încât un desenator talentat ar putea reconstitui acest chip fără probleme: fața de-o albeață chilimbarie [...] ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai plină [...] nasul fin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
apărând câte-o rotunzime albă a corpului ei ieșind pe suprafața apei albastre, un glob de omăt tradând un corp de alabastru 305. Ieșită din mare, iubita apare într-Un negligé ce părea o negură de argint care scălda în albeața sa fantastică și diafană figura ei naltă, mlădioasă, subțire ca o elfă de mare306. Revine des imaginea celor doi îndrăgostiți, împletiți ca lianele în sărutări, fie că este vorba de înălțări sublime cum este acela al zborului în lună fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
rămase-ntr-o confuzie. Privea la Ieronim. Ce frumos era... Inima tremura-n ea... l-ar fi omorât dacă ar fi fost al ei... Era nebună. Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făcu nimica, ceea ce era mai cuminte în cazul de față. Pictorul ieși. Ea rămase-n confuzie. Privea la Ieronim. Ce frumos era... Inima tremura în ea. Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie, întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rămase-ntr-o confuzie. Privea la Ieronim. Ce frumos era... Inima tremura-n ea... l-ar fi omorât dacă ar fi fost al ei... Era nebună. Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie, întunecată nu mai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mână gâtul său, astfel încît, ridicîndu-l, capul spânzura după brațul meu; astfel mă uitam la el și nu ziceam nimic, decât sărutam fața lui ca alabastrul cu gura mea cea plină de sângele inimei sale. Fața rămânea nemișcată, moartă; numai albeața ei contrasta ciudat cu petele sângeroaselor mele sărutări. Un fluier vâjâitor din frunză mă trezi din atonia mea; împușcăturile încetase și auzeam din ce în ce apropiindu-se pași; presupuneam cumcă sunt voinicii cari, neputând să susțină lupta, se retrăgeau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe piept crucea, cu ochii umezi ridicați la cer asemenea unei rugăciuni, sufletul ei se-nalța printre norii risipiți asemenea umbrei albe a unei martire, se înalța prin ploaia de raze, prin ninsoarea de stele, până ce albeța ei se pierdea în albeața argintie a cerului. O răpise la cer un cântec sublim neauzit decât [de] mine, cântecul acelui maestru divin în țipetele sale, Palestrina! {EminescuOpVII 233} ["EA ERA CULCATĂ PE PATUL EI CEL ALB"] 2255 Ea era culcată pe patul ei cel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
e - aproape”, ci, mai curând: „Cu ce ai să satisfaci cerințele sufletului tău În această democrație modernă?” Filfizonul ăsta lung cât o prăjină, cu costumele lui vărgate În dungi subțiri și capul chel (aveai senzația că exista ceva periculos În albeața acestui cap, În forța lui albă, În scobiturile și crestăturile lui) nu urca la catedră ca să te plictisească anost cu ordinea corectă a epocilor (Evul Credinței, Evul Rațiunii, Revoluția Romantică) și nici nu se prezenta ca un universitar scrobit, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cină În clubul nostru sârbo‑francez. Am făcut descoperirea că dacă Încerci să‑i vezi pe oameni Într‑o lumină comică, Îți devin mult mai simpatici - dacă descrii pe cineva, să zicem, ca pe o știucă umană, obeză, râgâitoare, cu albeață la ochi, după aceea te Înțelegi mult mai bine cu persoana respectivă, fiind conștient că tu ești sadicul care l‑a privat de orice atribut omenesc. Și cum l‑ai tratat cu o metaforică violență, simți că‑i datorezi oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și proprii tăi copii. Întinse brațul și-l mângâie ușor pe obraz iar el îi întoarse palma și-i sărută, cu mii de trăiri și adorații nespuse, căușul cald și imaculat al mâinii. Îmbătându-se cu imaginea chipului drag, de albeața zăpezii proaspăt căzute, pe care nu-l putea uita, nu-și dori să tacă și să plece fără să privească înapoi. Ești lumina ochilor mei, doamnă Noia. N-am să renunț la tine, indiferent cu câți bărbați te vei mărita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
însoțit de șase episcopi catolici și de întreaga ginte din Verona, împărțit pe bisericuțe ce se aveau ca șoarecele cu pisica. Arieni și catolici, respectând sau recunoscând cele Trei Capitole, aveau în comun doar crucile scumpe atârnate la gât și albeața veșmintelor de in prețios. Uitându-mă mai bine la Adaloald, mi-am dat seama că era ceva în neregulă. Părea mai degrabă un roman prin îmbrăcăminte, prin fața rasă și frizură. Dar ceea ce m-a mirat cel mai mult a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
degetele frumos șlefuite și lungi, mi-a căutat mâinile ascunse în poală. Am privit-o, și pentru a nu știu câta oară, uluit de frumusețea ei, de uitătura ei limpede și curată, de buzele-i trandafirii lăsând să se-ntrevadă albeața dinților într-un dulce surâs, n-am putut să nu-i spun: - Gaila, tu faci mai mult decât un regat. Râsul ei mi-a topit mâhnirea inimii. - Stiliano, curtoazia e vecină cu necuviința, dar luminează această încăpere, de câtva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
albi înfloriți rufe albe întinse la soare, Io-l sărut de nu mai pot, el îndată uită tot, o ghicesc în spatele rufelor, așternuturi mari de pat, albe, i se văd doar picioarele goale în iarba de sub pruni și umbra prin albeața strălucitoare, când te văd pe drum trecând, șialalalalala, dorurile mă cuprind șiadirararirila, mă opresc fascinat locului de ceea ce se petrece peste gardul jos de nuiele, Daniel cu ochii întrebători spre mine, îi fac semn să-și continue drumul, Bade pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ale materiei - de la regnul animal și până la poarta cerului, cimitirul din vârful dealului. intri pe poarta masivă, sculptată În lemn, poartă zdravănĂ și Înaltă, de casă ardelenească, și pășești În curtea pavată cu pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc În stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe În care sunt ferecate esențele tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bine să-ți amintești și că un soț e un soț, din când În când. Avem de gând să trăim o viață lungă Împreună și ne-am promis să ne fim credincioși unul altuia până ne vor atinge bătrânețea și albeața părului, dar nu vom avea un trai ușor. Așa că, atâta vreme cât mai trăim sentimentele care ne Încearcă acum, cred c-ar trebui să ne facem o promisiune. Ce părere ai? — Desigur. Voi respecta cu desăvârșire această promisiune, orice-ar fi, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de abruptă și noroioasă, de la ploaia torențială. De fiecare dată când oamenii făceau câte un pas Înainte, alunecau la loc. Ținându-se de cozile lăncilor și strângând mâinile camarazilor dinaintea lor, escaladară cei trei sute cincizeci de metri până În vârf. O albeață palidă Începea să apară pe cerul nocturn, anunțând apropierea zorilor. Norii se risipeau, iar soarele de dimineață străpunse marea de ceață deasă. — Se Înseninează! — Norocul cerului! Condițiile sunt excelente! Pe culmea muntelui, oamenii Îmbrăcară armurile și se Împărțiră În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
era a lui, nu a surorii sale. Își făcea griji, În secret, pentru anii Îndelungați care o așteptau pe Oyu, după moartea lui. Era ghinionul unei femei că fericirea ei nu dura toată viața. Îl Îndurera Îndeosebi sentimentul că Întinase albeața pură a Căii Samurailor - Cale care se baza pe moarte. De câte ori nu bombănise În sinea lui privitor la această chestiune, gândindu-se că ar fi trebuit să-i prezinte scuze lui Hideyoshi și să renunțe la Îndatoririle de vasal sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a iluminării, cf. E. Underhill) LATINĂ LATINĂ Albion subst. numele unui fiu al lui Neptun, ucis de Hercule; Albion subst. numele gigantului autohton care a cucerit insula, ucis de Brut; Albion subst. nume arhaic al Angliei; albedo subst. culoare albă, albeața Antamon: sămînță bărbăteasca; personaj asociat cu Leutha (Păcat); creează forme fizice pentru Spectre neîntrupate (cf. S.F. Damon) Etimol. obscură Ariston: rege al frumuseții; Aristo-n, Aristo-on: ființă cea mai bună GREACĂ aristoprefix cu sensul "cel/ cea/ cei/ cele mai bun(a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]