7,295 matches
-
se întîmplaseră atîtea oamenilor în vremea războiului, încît se obișnuiseră cu acțiunea, cu răul, cu riscul și nu mai puteau trăi fără asta. Fuseseră și foamete, și asprimea Generalului, cîte nu fuseseră și acum cînd toate se așezau încetișor în albia lor un diavol mic sufla din nou în foc, în jăratecul acoperit de cenușă, îl zgîndărea făcîndu-i pe oameni să n-aibă stare. Cei mai mulți erau mulțumiți cu povești din astea, cu banda lui Cocoș, le ajungea să-și astîmpere setea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Poate și de aceea îi prezentaseră cu atîta lipsă de prevedere, fără nici un fel de circumspecție, această hîrtie, oricum compromițătoare, unui reprezentant al forței și ordinii publice. Nu putea lua nici o decizie. Deocamdată trebuia să lase lucrurile să curgă în albia lor, să vadă pînă unde vor să ajungă, pînă unde ajung. Avea răbdare, atîta, cel puțin, deprinsese la Vladia, să aibă răbdare. Da, da, da, foarte interesant, domnilor, foarte interesant. E o copie după un document, hm, ca să zic, important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gol fulețele de pe coasta de sud, rămâneau cocoțați pe stâncile abrupte acoperite de ferigă, cu ochii la epavele care ies la iveală din valuri. În pădurea de pe deal, În timpul unei averse, au fost puși pe goană de capre sălbatice. În albia unui râu secat, au dat peste bolovanii enormi pentru care Perdo e celebră, pietrele acelea străvechi pe care sunt cioplite cu cuvinte Într-o limbă necunoscută, pe care Adam le-a copiat Într-un caiet, pentru ca puțin mai târziu să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
e la fel de indonezian pe cât ești și dumneata. Din și-a strâns pleoapele și s-a plesnit peste frunte, o dată și tare. Lui Adam i-ar fi părut bine să știe că-l doare. N-o fi și el unul dintre albii care-și fac iluzii! Sper că nu crezi toate prostiile pe care probabil ți le-a spus. Treaba asta mă calcă pe nervi! Adam nu i-a răspuns. Dacă ar fi fost casa lui, l-ar fi dat pe ușă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a ajuns la capătul culoarului umbros a luat o la fugă, ridi când În urma ei praful În lumina cețoasă a după-amiezii. 21 Studioul nu era prea spațios, Însă bine luminat și curat, amenajat pe o latură a unei case străjuind albia râului. Un perete fu sese mai mult sau mai puțin Înlăturat, astfel Încât să se vadă coasta prăbușită vertiginos spre apa sumbră și pură a râului. În depărtare, se profila creasta ondulată a dealurilor acoperite de bambuși. Karl plasase pe acest
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cotitură, inundat de sălciiș se trece cu ușurință, nici nu trebuie să-ți ridici fusta. Îmi mai vorbește despre luntrași, mi se pare imposibil, știi astăzi râul nu mai este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii, ici, colo, pasc iarbă cârduri mari de gâște, conducătorul lor sâsâie nemulțumit la trecerea noastră, zburlindu-și penele, compunându-și o figură curajoasă, lipăie câțiva pași înspre noi, amenințător și după ce ne îndepărtăm, gânsacul organizează un adevărat concert al triumfului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spre Sidonia. Pe urmă privi plafonul mașinii. Părea să zică: Tot ce era de spus a fost spus. Mâna Sidoniei șovăi. Da, în felul tău ai dreptate. Nu-i poți cere unui om să fie altfel decât poate. Fiecare avem albia noastră. Dincolo de ea e periculos să ne aventurăm. Mai înainte vorbeam prin prisma celui care vede în senzualitate un punct vulnerabil, mă gândeam la cariera ta, la viitorul tău, desigur, fără să-mi pun problema că tu poți să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înalță vârfurile către soare. În partea cealaltă a orașului sunt dealuri domoale acoperite cu vii printre care se adâncesc văi, unele înverzite. Una dintre aceste văi este Recea care este străbătută de pârâul cu același nume, ce curge domolindu-și albia printre copacii seculari. Hușul de azi oferă vizitatorilor bogăția, peisajul, dragos-tea și ospitalitatea. În partea de S-E, se întind ca un șirag de mărgele fabricile orașului. Zumzetul și larma copiilor ne atenționează că ne aflăm în apropierea grădinițelor și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de cuvînt. Am așteptat (nu mi-am trăit, mi-am așteptat viața) să-mi spună: "Vreau să fii soția mea. Mărită-te cu mine. Fă-mi un copil". Nu s-a întîmplat asta. Dar a umplut un spațiu uriaș în albia existenței mele. Cum să nu se fi revărsat și după moarte, să fi inundat ce-a rămas din "viețuca" mea? Fac suportabile unele lucruri trecîndu-le în minor: "Păcat de tine, Iordana, păcat de viețuca ta!" A fost un om dramatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
E prilejul de a ne vedea urâțenia. Mi-au murdărit mitul cu alte mituri, mi-au distrus esența cu aceeași aversiune. * * * S e zvonise în oraș că va veni toamna. Desigur, oamenii și-au pregătit butoaie, bidoane, căzi, hârdaie, lighene, albii, ploști, urcioare, cratițe, oale, căni de lut, de tablă, de porțelan, din sticle de Jena, de Murano, tigve de om, de elefant, de vampir, de crocodil, bureți de baie, de mare, din piatră Ponce, bolți din scânduri, din sârmă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În fundul grădinii lui Ghirghi a dască’lui, Împreună cu cei trei viței abia fătați și cu degețele În locul copitelor, lanurile de lucernă verde și de grâu mașcat zburau din Lunca Siretului către și prin Cociobana, Niță pleca Înot de-a lungul albiei Siretului și se pierdea În zare, Babaia, Îmbrăcată În veșnica sa „fuștă” neagră, urca dealul Jdoginii cu gândul de a se urca În foișor, Didița Îl plimba cu „mașina” până la Vizanti care se gudura bucuros că Va Îi oferea o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
este vorba, din păcate, de o capacitate de a vedea frumusețea acolo unde alții nu o văd, ci de o înfrumusețare exterioară a existenței anodine, care te face să te gândești la obiceiul fardării morților: „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
abia auzit, făcu să-și îndrepte privirile către leagăn, spre mezinul ei scump și drag. Se apropie de el și îi luă mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, între mâinile ei aspre și bătătorite.“ „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Și, mergând mai departe: ...fiecare anotimp al fiecărui iubit ce lumina atinge și-nchide! Dar câți iubiți reușesc, oare, să facă chestia asta, să atingă și să închidă lumina? Toată cartea este plină de gângureli sibilinice. Fluvii vor seca în albie și stele se vor stinge pe cer până când cineva va reuși să descifreze versurile scrise de Ana Cioriciu Ștefănescu. Ce garanteaza premiile literare Dan Mircea Cipariu a avut o idee frumoasă: să alcătuiască o antologie - cu titlul Poezie de București
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a acestui mod de a scrie o constituie fericirea obligatorie. Un poet trebuie nu să comunice cu cititorii săi, ci să cânte: „Eu cânt așa cum știu să cânte / Ciobanii-n doinele străvechi, / Cum cântă limpezimea-n munte,/ Cum apele în albii vechi. Eu cânt cum ciocârlia-n zare, / De soare, visele să-mi ard, / Cum cântă valul greu în mare, / Cum roada-n verdele brocard.“ (În treacăt fie spus, forma corectă este „brocart“.) Altă regulă pe care trebuie să o respecte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tigaie încinsă, cenușa era precum o plămadă nedospită. De atâta ploaie, s-a risipit cuptorul mătușii Maria peste colacii de pomană; mama lui Petru a dat de sufletul moartei biscuiți pătrați și lumânări stinse. Drumul către cimitir își ieșise din albie, fântânile erau pline până la ghizdea de tristeți. Sub clopotniță, moș Ion săpă groapă pentru toată setea pământului, mormânt sub cruce nu aveai unde să ascunzi. Caii intrau în nămol cu tot cu hamuri, roțile despărțeau apele: cele de-a stânga, lacrimi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În adîncuri, zăcuse În mîlul trecutului. A reînviat Însă, Îndată orbitoare, pe Întregul ecran al memoriei: Caița și cu mine Într-o zi Însorită, după multă ploaie, sărind În balta din josul grădinilor școlii, eu afundîndu-mă Într-o groapă din albia gîrlei, el aruncîndu-se după mine, eu Îmbrîncindu-l cu putere Înapoi, iar el trăgîndu mă de mîna cu care-l apropiasem de mal. Asta a fost tot, cîteva secunde, senzația că ne ducem și ne pierdem. El a rămas pesemne cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de cale ferată din Nürnberg. Cei doi deportați Drumul de pămînt, care pornea chiar din fața primăriei din Rătești, ducea la Socond și mai departe, În Țara Codru lui. Nici o sută de metri nu făcea acest drum, că era tăiat de albia unui torent peste care se usca la soare un pod de bîrne. Asta În timpul verii, cînd și albia era secată, iar noi bîn tu iam În susul și-n josul ei, pe sub sălciile umbroase, pe sub tufele de cucută și rugii de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ducea la Socond și mai departe, În Țara Codru lui. Nici o sută de metri nu făcea acest drum, că era tăiat de albia unui torent peste care se usca la soare un pod de bîrne. Asta În timpul verii, cînd și albia era secată, iar noi bîn tu iam În susul și-n josul ei, pe sub sălciile umbroase, pe sub tufele de cucută și rugii de mure. Dar În martie 1965, după o iarnă cu zăpadă multă ce se topea cu repeziciune la so
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
parohieni de rînd ca noi. Dar să admitem că o inteligență de pe Syrius... De ce tocmai Syrius? Pentru că ascensiunea lui pe cer dă semnul revărsării Nilului. Se și credea de fapt că steaua atrage spre sine apele ce ies astfel din albie și dau să se Înalțe. De groaza distanței, nu apucă decît să se reverse. Picătura asta de lumină poate fi cauza belșugului. Vine așadar o rațiune de pe Syrius, așa, ca o rază ce dezlănțuie Nilul, mă ia de bărbie și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era Încă puțin adînc, oamenii locului se luau la Întrecere cu săniile pe Întinderea Înțepenită a fluviului. Să fi văzut atunci nouri de zăpadă spulberată, să fi auzit chiote și focuri de flintă În aer de dragul avîntului fără piedici prin albia uriașă!... PÎnă la urmă, lui Gheorghe i s-a dat o muncă primejdioasă: ducea poșta la cel mai apropiat oficiu, la o cale ferată, vreo 40 de kilometri spre sud. Pleca dimineața și se Întorcea În aceeași zi. Patru cai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bucurat grăjdarul Gheo când la colectivă s-a înființat abatorul de cai, mai bine spus, un cotlon de căsăpire a acestor animale nevinovate, într-un colț mai dosnic al ogrăzii, sub două sălcii pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard înalt de nuiele despărțea cazanul colector de sânge ce urma a fi umplut de pulsațiile inimii animalului cu fluidul vital, prin intermediul unei țevi înfipte adânc în aorta căluțului, legat din scurt, între stănoagele de după gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a acestui trimis american în Uniunea Sovietică și în rândul asistenței din sala de conferințe, dar și între oficialități. Că prapaganda antiamericană zicea cu totul altceva, că ea se orienta în esența ei pe combaterea asupririi populației de culoare de către albii nesățioși, precum și pe demascarea îngrădirii drepturilor la educație, la îngrijirea sănătății și la ocuparea unor poziții în societate potrivit cu abilitățile și pregătirea fiecăruia. Or, în situația dată, toată regia asta de tip sovietic a căzut în derizoriu. Nu numai copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mă simțeam în stare să cotropesc totul în cale. Iar asta, de altfel, am și făcut, și am făcut-o bine, căci toată munca stăruitoare și tot devotamentul meu, pe care le dovedisem frumos, începuseră curând să se așeze în albia minunatelor lor rezultate, care m-au umplut de o mare nădejde și m-au îndârjit și mai puternic în râvna mea. Fiecare dintre noi trebuie să aibă un scop în viață, unul la care să privească de jos și pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
această clipă. Nu era nimeni pe umărul căruia ar fi putut plânge. Își spuse că, fără îndoială, lacrimile sunt prea puțin vrednice pentru Cea-Care-Strălucește-pe-Cer. Peștera i se păru dintr-o dată neîncăpătoare. Afară, Ama-no-Uzume își începu dansul, lovind cu piciorul în albia de bambus. Sânii ei erau mici. Dezgoliți în noapte, pentru că lumina pierise de când Amaterasu se ascunsese și ferecase intrarea, sânii ei se roteau în aer pentru plăcerea celor opt milioane de zei. Pe oamenii morți și murind în chiar această
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]