444 matches
-
văd viitorul cu sânge și ruine Nu cred nimic. 2254 Sunt eu!... Privesc trecutul ș-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Cum gândul meu nu poate să rup-acea perdea Ce-ascunde viitorul teribil după ea? Dar umbre alburie abia prin ea transpar, Mă împle cu-ndoială, martiriu și amar. Cîntarea?... Cea mai naltă și cea mai îndrăzneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor înalte, cu mii de mii de limbi, A unui râu ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stă scris cu cretă fraza „Adio, scumpe tovarășe Gheorghe Gheorghiu-Dej”, totul, toate și tot. Și i se mai păru că un stol de vrăbii sau prigorii, ce or fi fost, se zvârcoleau În zbor deasupra și prin norul de praf alburiu. Cum i se mai păru că vede cum răsare un soare imens, roșu incandescent, ca steagul Japoniei, dar numai i se păru. În realitate, În văzduhuri și spații se forfecau fără milă iernile, cumplitele ierni. Se nimiceau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tare”, gândi el aducându-și aminte că în zori, din foișorul palatului de la Mogoșoaia, dincolo de ceața subțire a lacului și de vălul galben-verzui al sălciilor pletoase, i se păruse că vede ca niște năluci de focuri, vălătuci de fumuri roz alburii. Acum știa că nu era părere, erau corcodușii și caișii cu floarea înmugurită; poate să plouă cât vrea în timpul Prohodului, sigur că de Paște va fi soare, că la Târgul de Afară se vor învârti până-n nori dulapurile, că va
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lăcuit, cu arabescuri de filigran de argint sau din porțelan pictat trezeau dorința de a le deschide și cerceta interiorul. Ambre galbene ca mierea, mari cât oul de porumbel, având în transparența lustruită cu dibăcie vinișoare și păienjenișuri de opacități alburii sau brun roșcate; chihlimbaruri întunecate, bătând în roșu, și ele neobișnuit de mari, puneau în evidență prin contrast peruzele de culoarea cerului, mergând până la verde sau lăptoase ca ceața dimineților de vară. Risipite, bucăți de agate șlefuite doar în tăietură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Spătarul tresări. Prin uși cu ușoare aurite spre gineceu - iatacul doamnei și al domnițelor - se vedea pardoseala din marmoră verde întunecată, îmbinată cu plăci de marmură galbenă de culoarea mierii. Era atât de curată și de bine lustruită încât vinele alburii ale pietrei păreau transparente aducând a cristaluri diamantiforme. De undeva, prin ferestrele înalte cu terminație trilobată în partea superioară, soarele de mai lumina incandescent roca prețioasă pusă în valoare de încăperea ce se desfășura vastă, nici un fel de mobilier nesupărând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de această lume. Un deșert. Nu, ceea ce mi s-a părut mie incredibil și ciudat, ceva mai nou decât Marea Moartă sau chiar decât sălbăticia spectaculoasă a Tsin-ului, unde timp de-un ceas am hoinărit sub lumina stranie a soarelui alburiu, printre stâncile albe pe unde (aflu din ghidul meu de călătorie) triburile lui Israel au hălăduit atâta amar de vreme (de unde am luat ca suvenir - și chiar o am aici în buzunar - o piatră din acelea despre care ghidul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
greu. Foile caietului atârnau în jurul cotorului, și trebuia să-l țină pe antebrațul olog ca să poată transcrie tot ce notase acolo. A împreunat degetele mâinii stângi și a prins între ele creta. Semnele scrijelite aproape că se confundau cu dârele alburii rămase de la ștergerea tablei. - Nu se prea vede, am spus eu cu jumătate de gură. Ea nu mă băga în seamă. Continua să scrie, să pufăie și să se chinuie și mă gândesc că în nesimțirea mea aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Se întâmpla uneori să dau peste Fetița, Bobiță, și puii lor, Burtosu, Flu și Fujiyama. Le-am notat numele imediat ce le-am aflat, în carnețelul cu coperți de piele, pentru că erau ciudate. Făceau toți parte din aceeași familie, a cățeilor alburii cu ochi albaștri, și probabil că vreun strămoș li se încurcase cu un Husky, de la care au moștenit ochii ăia umani, de hipnotizatori pe patru labe. Am ignorat întodeauna sfatul lui tanti Silvia și nu le-am dat salam. (Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aerului. Departe, la orizont, spre Fălticeni, nouri cenușii argintați păreau alți munți, nemaivăzuți pe lume, înalți până la cer, spintecîndu-l cu vârfuri de gheață, realizând, tocmai prin neverosimilul lor, ideea pură de munte. În dreapta, spre Moldova îndepărtată, într-o minimă boare alburie - câmpia multicoloră, semănată cu sate văzute de ani și ani în pâlcurile lor de arbori, niciodată vizitate și de aceea mereu mai misterioase, din care se înalță, cercetând depărtările, turnurile bisericilor, albe. Și, deasupra ariei pământului, cu mine și cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ștergar mămăligă cu ceapă. Mai departe, în fundul șanțului, dormeau doi flăcăi beți. Ieșind din iarmaroc împreună cu pădurarul și nevasta lui, un jandarm se opri să-l zgâlțâie pe unul : - Scoală, bă. De unde ești ? Flăcăul ridică pleoapele grele și privi alburiu și fără adresă. Mormăi totuși, încleiat : - î... î... n... Sâ... isti... - Zice că-i din Siliște, traduse râzând femeia. Una din femeile care mânca, colțată și neagră, confirmă : - îi de-a lui Haldan, din Siliște. Jandarmul nu le ascultă. Sprijinind
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
au mai văzut demult. Deși în viață nu se înțeleseseră, o frunte pătrată cu sprâncene în colțuri vorbea fără reproș despre firea șugubață a mortului iar un moș cu obraji pungiți și sprâncene late aproba, lăcrimând din ochii cu cerculețe alburii. Mâncarea o aducea nurorile, bucătărese fiind două femei cu figuri greoaie, din topor. Sora mortului, o bătrână slabă și energică, dirija nurorile către colțurile mai neglijate. De la alți morți, era vădit obișnuită cu îmbrăcămintea neagră. Cu dinții înfipți sănătos în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de superstiție și bun simț. În clipa morții, retrăirea vieții pământești, amintirea, tuturor evenimentelor din viață, se face fulgerător, după care spiritul cu toate învelișurile sale de corpuri: astral, solar, cosmic, se strecoară prin creștetul capului, sub formă de ceață alburie spre tavan. Așa îl văd clarvăzătorii, oameni așaziși ”lucizi”. După ce tot perispiritul, -masa fluidică sub formă de corp omenesc-, a ieșit din corp, apoi, cordonul de legătură se rupe de dublul-vital și spiritul pleacă spre regiunile eterate ale spațiului cosmic
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vital, intervine moartea... Când intervine moartea, corpul vital-eteric, înainte de a ne părăsi, mai rămâne o vreme în preajma corpului lipsit de viață, în jurul sicriului, a casei și a mormântului... Noaptea, în primele zile după moarte, clarvăzătorii îl văd ca o masă alburie de formă umană, depășind corpul fizic cu câțiva centimetri. Apare ca o ”aură” care înconjoară corpul nostru. După moarte, spiritul părăsește corpul fizic, luând cu el corpul vital cu care stă împreună un timp, după care se debarasează și de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ochi cu tine însuți, ca în cazul ”dublului tău”, nu se poate fără a-ți ieși din minți...!”. Prin somn îsi strânse ochii până la durere. Setea de neștiutul tainei, pieri... se stinse în solul rațiunii... alfricii. Conturul uman de pâclă alburie, de la capătul patului, rămas nemiscat, începu să tremure vălurit, si-i întinse o mână. O femeie, cu trup de silfidă, într-un giulgiu alb, pluti o clipă lângă el. Nu-i vedea fața... și-o ținea întoarsă. O clipă, doar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
corpul fizic, iar când intervine moartea, acest corp înainte de a ne părăsi, mai rămâne o vreme în preajma corpului lipsit de viață, în jurul sicriului, a casei și a mormântului. Noaptea, în primele zile după moarte, clarvăzătorii îl văd ca o masă alburie de formă umană, depășind corpul fizic cu câțiva cm. Apare ca o ”aură”, care înconjoară corpul nostru. După moarte, spritul părăsește corpul fizic, luând cu el corpul vital cu care stă împreună un timp, cc. 7 ani, după care se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
proiecție antediluvian. Lumina difuză, galbenă-sepia, era străbătută rapid, vertical, de dungi tremurate, stropi și zigzaguri sclipitoare. Am văzut interiorul unei camere în care personaje ectoplasmatice abia se deslușeau între mobile. Se mișcau lent în câmpul camerei fixe, ca niște pești alburii într-un iaz, într-o pantomimă ciudată, de neînțeles, cum ai vedea o scenă pe o fereastră străină. Fetița care stătea jos pe covor, aliniindu-și păpușile pe marginea patului, trebuie să fi fost sora mea, puțin înainte să moară
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dungă groasă de jeg. "E și so-ră-mea asta o figură, niciodată nu-și spală cada", îmi ziceam, trecîndu-mi vârful degetelor peste buza lucioasă, răsfrântă, a căzii. O ușiță îngustă, stacojie, cu geam pe care parcă aruncase cineva un lichid suspect, alburiu și vâscos, se deschidea în peretele îmbrăcat în faianță de lângă cadă. Am intrat acolo și m-am regăsit în aceeași mizeră cabină de closet, strâmtă de abia îmi încăpeau umerii, din visul anterior. Atunci mi-am amintit că sânt urmărit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din vârf, abia cât un bănuț (deși la acea înălțime trebuie să fi avut un diametru de câțiva metri între pereții ovali și dușumeaua înnegrită, puțind înăbușitor a urină și a fecale pietrificate, plutea ceva ce părea o ceață intens alburie, umplând tot acel spațiu de o copleșitoare singurătate. Mi-am dat repede seama însă că nu era decât pânză de păianjen, 69 deasă și învălătucită, ondulîndu-se și umflîndu-se la cei mai fini curenți de aer, licărind în lumina palidă care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aprindea un chibrit și pulveriza spray spre flacăra lui. Izbucnea un jet de foc care transforma în friptură sfârâitoare musca martirizată. Curând în tot dormitorul mirosea grețos a proteină arsă. Pereții rămâneau înnegriți din loc în loc, cu câte un punct alburiu în mijlocul petelor, unde fusese musca. "Termină, bă, dracului, că ne-ai împuțit pe toți!" îi mai striga câte unul, dar Măgălie, rânjind ca într-un f:lm cu vampiri, se târa mai departe după "ciocoi", cum își numea el victimele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu un glob rotitor, aidoma soarelui, în centru. Flori cărnoase ca niște vulve, duhnind a hoit, atrăgeau insectele târâtoare care se-ngrămădeau cu miile în cupele cleioase. Ca un imens gălbenuș de ou, dar purpuriu-stins, cu pielița străbătută de rețele alburii, schimbătoare, soarele umplea aproape tot spațiul, așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind în aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era mai mare decât putea fi gândit, era semitransparent și tremurător, umplând subterana fantastică. între pielița lui și pereți, prin
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înaintea lui, așa că i-am putut vedea fața încremenită și ochii deschiși, plini de reflexele scânteietoare ale stelelor de deasupra. Căci albastrul intens al cerului de exact deasupra noastră se dilua în zare, astfel că la orizont ajungea o dâră alburie. Deasupra ardeau stele galbene, ascuțite, cu mari spații goale între ele, iar în depărtare stelele deveneau din ce în ce mai dese, confundîndu-se cu ceața albă din zare. Sub acest covor de stele înainta Traian, luînd-o prin spatele pavilionului, apoi direct prin bălăriile de lângă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe-atunci... Atunci erau și zăpezi mai mari, iar în acel an, în vară, se arătase deodată pe cer o cometă cu șase cozi răsfirate care păleau în eter. O priveam din balcon cu nesaț cum stătea încremenită, o pată alburie printre stelele galben-strălucitoare, cu mii și mii de colțuri ascuțite. Din stradă, pe atunci pietruită și mărginită de case ca și a noastră, zugrăvite în tot felul de rozuri și cărămiziuri, decorate în calcio vecchio, cu tencuiala dusă, cu geamurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de hârtie încîlcite în firele de telegraf dintre stâlpii de lemn unsuros. Multe zmee erau făcute din hârtie albastră de împachetat. Altele însă erau pictate cu acuarele sau colorate cu creioane, așa că apăreau ca niște pete fistichii, arlechinești, pe cerul alburiu. Privește la arlechini! Trebuia să străbatem toată strada ca să ajungem la casa de cărămidă netencuită, pe care o știam atât de bine, penultima de pe stradă și, în acea direcție, penultima și din oraș. Dincolo de încă o casă chircită în fundul unei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culori pure, strâmbe, filiforme: roz pembe, azuriu și oranj, galben citron... Cifrele și numele din căsuțe le făceam cu alb sau cu purpuriu, după cum erau binefăcătoare sau nefaste. Țin așa de bine minte cum se reflectau în luciul platformei norii alburii care treceau pe deasupra... Stăteam ghemuite câte o după-amiază întreagă, în timp ce una dintre noi juca, aruncând cu ciobul în căsuța numerotată, celelalte se apucau să deseneze prin colțuri case cu perdeluțe la fereastră, cu garduri galbene care aproape că nici nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mine, mi se vor încurca în păr, îmi vor alerga peste brațe, vor încerca să-mi intre în nări și în gură, cu picioarele lor păroase, cu căngile lor curbe, cu burțile moi. Mă vor înfășură toată în firele lor alburii și, pe dedesubt, cu zecile de mii, vor începe marele ospăț. Ca să gonesc imaginea asta, strângeam din ochi cât puteam și făceam cu mîinle gesturi de alungare. Dar tot mi se părea că simt pe burtă, pe piept, peste față
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]