1,494 matches
-
1539). Astfel, în lucrarea intitulată "Pirotechnia" (1540), descrie unele procedee tehnice, legate de dezargintarea minereurilor de cupru argentifere, de călirea oțelului, de carbonizare a lemnului. Cercetătorul german Andreas Libavius (1555 - 1616), în lucrarea "Alchemia e dispersis passim optimorum auctorum collecta" ("Alchimie adunată de la cei mai buni autori de pretutindeni", 1597), descrie majoritatea substanțelor cunoscute în acea epocă și pe cele sintetizate de el însuși, cum ar fi: Scrierea sa este un adevărat manual de chimie, Libavius putând fi considerat unul dintre
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
alchimist convins cu privire la transformarea metalelor în aur, van Helmont poate fi considerat unul dintre precursorii chimiei experimentale. În celebra lucrare "The Sceptical Chemist" ("Chimistul sceptic") apărută în 1661, chimistul și filozoful englez Robert Boyle (1627 - 1691) delimitează net chimia de alchimie și marchează începutul chimiei moderne. Lucrarea combate concepțiile retrograde ale peripateticienilor (care susțineau că la baza alcătuirii Universului se află doar aerul, apa, focul și pământul) și ale alchimiștilor (care considerau că toate lucrurile din natură au în compoziție doar
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
târziu, Lavoisier va descoperi oxigenul. Cu toate erorile sale, cum ar fi ineficiența definiției elementului chimic și interpretarea idealistă a calcinării metalelor, va rămâne semnficativ rolul jucat de Boyle în evoluția chimiei ca știință experimentală, eliberată de concepțiile idealiste ale alchimiei. Această perioadă debutează la sfârșitul secolului al XVII-lea, când alchimia intră complet în declin, și durează aproape un secol, când sunt formulate primele legi științifice ale chimiei. Necesitatea optimizării proceselor metalurgice, cum ar fi prelucrarea minereurilor în cuptoare și
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
fi ineficiența definiției elementului chimic și interpretarea idealistă a calcinării metalelor, va rămâne semnficativ rolul jucat de Boyle în evoluția chimiei ca știință experimentală, eliberată de concepțiile idealiste ale alchimiei. Această perioadă debutează la sfârșitul secolului al XVII-lea, când alchimia intră complet în declin, și durează aproape un secol, când sunt formulate primele legi științifice ale chimiei. Necesitatea optimizării proceselor metalurgice, cum ar fi prelucrarea minereurilor în cuptoare și furnale, impunea elaborarea unei explicații științifice a arderii. Alchimistul german Johann
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
care sunt reversibile, adică se poate trece de la unul la celălalt doar prin schimbarea condițiilor în care are loc procesul chimic respectiv. Din acest moment teoria existenței pietrei filozofale este abandonată. Astfel chimia se eliberează definitiv de concepțiile neștiințifice ale alchimiei. Descoperirea oxigenului de Carl Wilhelm Scheele în 1773 și independent de Joseph Priestley în 1774 și utilizarea acestuia de către Lavoisier în experimente demonstrează rolul acestui gaz în arderea substanțelor și infirmă definitiv teoria flogisticului. Perioada modernă a evoluției chimiei începe
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
Al-wağīz fī l-fiqh" (Pe scurt despre dreptul canonic); • "Al-wasīt fī l-madhab" (Compendiu mediu de jurispridență) • "Asăs al-qiyăs" (Temelia analogiei) Al-Ghazali și-a scris aproape toată opera în arabă cu excepția câtorva lucrări compuse în persană, limba sa maternă: • "Kīmyăyé sa'ădat" (Alchimia fericirii) • "Nasīhatul mulūk" (Sfătuirea regilor) • "Zăd-e Ăkherat" (Merinde pentru Viața de Apoi) • "Pand-năma" (Cartea sfatului)
Al-Ghazali () [Corola-website/Science/313926_a_315255]
-
mirele a murit cinci luni mai tărziu. La 25 ianuarie 1681 la Schöningen, ea s-a recăsătorit cu Ducele Bernhard I de Saxa-Meiningen. Mariajul lor a fost descris ca fiind unul fericit deși ea nu a împărtășit interesul lui pentru alchimie și în domeniul militar. Eșisabeta Eleonore iubea muzica. Ea i-a insuflat și soțului ei interes asupra muzicii și literaturii. După decesul soțului ei, ea s-a situat de partea fiului ei vitreg Ernst Ludwig și a ministrului acestuia von
Elisabeta Eleonore de Brünswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/336957_a_338286]
-
pretindeau că alunga duhurile rele și de la medicină sacerdoților care practicau în umbră templelor, până la medicina modernă este o cale lungă. Dacă medicul medieval și renascentist era un erudit, bun cunoscător atât al textelor clasice, cât și al astrologiei și alchimiei, medicul modern trebuie să fie atât savant, cât și cetățean, care să aplice știință actuala în scopul modificării pozitive a condițiilor de mediu natural și social. Boală a preexistat apariției omului pe Pamant: La animale cu îmbolnăviri de diferite tipuri
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
de a irita animalele sortite morții și de a le face agresive, chiar dacă nu există certitudinea că animalul are capacitatea de a vedea la fel ca omul (el este mai curând iritat de mișcarea „muletei” decât de culoarea roșie). În alchimie roșul alcătuiește împreună cu albul, un sistem dual și simbolizează principiul material sulf, adică ceea ce arde. Această polaritate ar trebui corelată cu doctrina antică despre procreere, potrivit căreia noua viață apare acolo unde sângele (sângele menstrual) se unește cu sperma albă
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
un rol central. În islam verdele este culoarea profeților. În simbolistica chineză a culorilor verdele și albul formează o pereche antagonică, în sensul unui sistem dual care corespunde antitezei polare roșu și alb din simbolistica alchimică apuseană. Dragonul verde din alchimia chineză simbolizează principiul primordial Yin, mercurul și apa, în timp ce tigrul alb simbolizează principiul Yang, plumbul și focul. În alchimia europeană, dragonul verde sau leul simbolizează un solvent acid, de pildă apa regală (Aqua regia), iar semnul său este un triunghi
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
pereche antagonică, în sensul unui sistem dual care corespunde antitezei polare roșu și alb din simbolistica alchimică apuseană. Dragonul verde din alchimia chineză simbolizează principiul primordial Yin, mercurul și apa, în timp ce tigrul alb simbolizează principiul Yang, plumbul și focul. În alchimia europeană, dragonul verde sau leul simbolizează un solvent acid, de pildă apa regală (Aqua regia), iar semnul său este un triunghi „feminin” îndreptat cu vârful în jos legat de un R. Ca urmare a lipsei de unitate care se manifestă
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
și a virginității și a purității („lotusul alb” este numele unei societăți secrete care era adepta moravurilor pure). În general în China albul este considerat culoarea de doliu, cu toate că este vorba de fapt de „nonculoarea” veșmintelor de doliu necolorate.- În alchimie decolorarea sau albirea (albedo) aste semnul că după înnegrire (nigredo) materia primară se află pe drumul spre piatra filosofală. Bibliografie: 1. Biederman, Hans, Dicționar de simboluri, Editura Knaur, Munchen, 1998 2. Chevalier, Jean, Dicționar de simboluri, Editura Robert Laffont, Paris
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
reprezentată de către un sefirot. Titlul este inspirat de pendulul Foucault, creat pentru a demonstra mișcarea de rotație a Pământului. Românul este impresionant atât datorită extraordinarului presupus plan al templierilor, cât și al multitudinii de referințe ale autorului la ocultism, cabala, alchimie și teoria conspirației: Principalele personaje ale românului sunt trei prieteni, Belbo, Diotallevi, care lucrează pentru mică editură Garamond din Milano, si Casaubon (naratorul). Într-o zi ei primesc vizită unui colonel Ardenți, care dorea să publice o carte despre un
Pendulul lui Foucault (roman) () [Corola-website/Science/311465_a_312794]
-
carbon, la care se sufla aer prin fonta brută topită. Acest progres a dus la diminuarea treptată a producției de fier forjat. În Evul Mediu, fierul era asociat cu planeta Marte, cu masculinitatea și cu soliditatea, rezistența. De altfel, în alchimie, simbolul fierului era identic cu cel folosit și în prezent pentru a indica genul masculin și cu cel pentru Marte în astrologie: Termenul "de fier" a ajuns să fie folosit pentru a indica ceva de neclintit, de netrecut (de exemplu
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
pe care le realizează în diferite țări, unde călătorește pentru a instrui și pentru a investiga, totodată. Oprelor sale - care sunt traduse in multe limbi precum engleză, franceză, italiană, romană, portugheză... și conferințele sale includ teme din antropologie, filozofie, psihologie, alchimie, etc. De la o vârstă fragedă manifestă mari neliniști spirituale, care îl conduc la o căutare neobosită a valorilor Ființei. Odată intrat în Gnosticism, începe să se îmbogățească animic și să se formeze citind toate tratatele izvorâte din penița V.M. Samael
Óscar Uzcategui () [Corola-website/Science/325313_a_326642]
-
bătrânețea nu e o virtute cu clinchete de zurgălăi la fereastră - nicidecum! Numai eu știu cât de grea e povara să mergi Înainte fără sextanți În derivă, cu copiii din vis agățați de odgoanele luminoase ale Cântecului, sătul flămând de alchimii celeste! Nimic nu se vede În față, doar o troică beată Înoată prin puhoiul de nea al Siberiei mele, snegurocika ascunsă-ntr o liniște mult zgomotoasă, acum, când timpul pare a fi oprit În loc! Fără nume e această femeie care
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
data de 12 februarie 1954 în orașul Mediaș. Urmează cursurile Liceelor de Coregrafie din Cluj și din București. Absolvent al Facultății de Litere din București, secția română-franceză cu o lucrare de diplomă în franceză pentru care obține notă maximă: “Athanor - alchimie des archetypes dans l’oeuvre d’Arthur Rimbaud.” Studii de compoziție coregrafica în Statele Unite la Duke University, Carolina de Nord în cadrul ADF (American Dance Festival) , la New-York cu Linda Turnay, Stuart Hodes, Betty Jones, Carman Moore și la Amsterdam Summer
Sergiu Anghel () [Corola-website/Science/299316_a_300645]
-
aproape de casă, la Rostock, unde practică medicina. Apoi, pentru o scurtă perioadă de timp, și-a exercitat meseria în alte două orașe de la Marea Baltică: Danzig și Konigsberg. Din primii ani ai secolului al XVI-lea datează și interesul său pentru alchimie, care îl conduce, în cele din urmă, spre curtea de la Praga a lui Rudolf al II-lea al Sfântului Imperiu Roman. Ajuns în capitala Imperiului în 1608, peste numai un an devine medic al curții și, mai ales, consilierul personal
Michael Maier () [Corola-website/Science/322044_a_323373]
-
alt mare protector al alchimștilor, chiar dacă nu beneficia de puterea, bogăția și influența lui Rudolf al II-lea. Ca urmare a studiilor desfășurate începând din primii ani ai secolului al XVI-lea, Maier publica, în 1617, "Atalanta fugiens", lucrare de alchimie care cuprindea nu numai epigrame și discursuri, ci și imagini și cincizeci de compoziții muzicale, numite fugi. În 1619, Michael Maier devenea medicul principelui Moritz von Hessel-Kassel, iar în 1620 își stabilea resedința la Magdeburg, unde a continuat să practice
Michael Maier () [Corola-website/Science/322044_a_323373]
-
pot naște din ea, forțe care nu pot fi explicate prin legile fizicii sau prin experiența oamenilor obișnuiți. Cred că acest aspect trebuie studiat, că trebuie să acumulăm date și să analizăm aceste fenomene.Trebuie să separăm chimia magiei de alchimie, așa cum a fost. Shah a adăugat că lucrările sale pe această temă nu au fost scrise pentru adepții magiei și ai vrăjitoriei, și că de fapt ulterior a trebuit să îi evite, pentru că aceștia ar fi fost cu siguranță dezamăgiți
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
pe Priestley de revoluționarii francezi, scriind că radicalii care au suportat știința în Marea Britanie „au considerat oamenii din experimentele lor cu nu mai mult decât fac șoarecii într-o pompă de aer”. De asemenea, Burke a asociat principiile republicane cu alchimia și aerul imaterial, batjocorind activitatea științifică a lui Priestley și a altor chimiști francezi. El a făcut mai mult în lucrările sale următoare, anume despre conexiunile dintre „Gunpowder Joe”, știință și Antoine Lavoisier-care a îmbunătățit praful de pușcă pentru francezi
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
este administrat uzual într-o concentrație extrem de scăzută, preparată printr-o procedură numită potențare, care se presupune că ar imprima diluției mai multă putere terapeutică. Pentru acest „proces” nu există o explicație satisfăcătoare, fiind doar o rămășiță pseudoștiințifică din epoca alchimiei, când noțiunile de germeni sau molecule nu erau cunoscute sau înțelese. Descoperirile ulterioare teoriei lui Hahnemann, cum ar fi dimensiunea atomilor (Loschmidt, 1865) sau sinteza ureei (Friedrich Wöhler, 1828) au adus lămuriri mai clare. O soluție atât de diluată cum
Homeopatie () [Corola-website/Science/299390_a_300719]
-
După aurul a fost descoperit, devenind unul dintre cele mai remarcate metale prețioase, multe persoane au devenit interesate cum să găsească un mod de a transforma alte substanțe în aur. Acest fapt a condus la formarea unei noi pseudoștiințe, anume "alchimia". Însă, numele de "chimist" derivă din substantivul latinesc "chimista", o abreviere a cuvântului "alchimista" (Alchimist). Alchimiștii au descoperit multe procedee chimice ce au condus la dezvoltarea chimiei moderne. Chimia, așa cum o cunoaștem noi în prezent, a fost inventată de către Antoine
Chimist () [Corola-website/Science/309630_a_310959]
-
fost inventat în 1504, iar în 1590-croscopul. Ticho Brahe a studiat și înregistrat pozițiile a 777 de stele. A fost studiată anatomia corpului uman, în 1543, Andreas Vesalius publicând descrieri precise ale anatomiei umane. În domeniile astrologiei, geometriei, medicinei și alchimiei s-au remarcat gânditori că Paracelsus,Johannes Kepler și Nostradamus. În 1600, Gilbert scria despre electricitate și magnetism. Francis Bacon consideră știință că studiul creației divine prin experimentare. Spania catolică era divizată în regatele Leon, Castilia, Navarra și Aragon. Leon
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
علي الحسين بن عبد الله بن سينا; deseori numit Ibn Șină sau latinizat ) (n. 980, d. 1037) a fost filosof, scriitor, medic și cercetător al naturii șiit de origine tadjic-persană. A fost interesat de mai multe domenii, printre care astronomia, alchimia, chimia și psihologia. S-a născut la 7 august 980, la Afshéna, lîngă Buhara în Persia (acum în Uzbekistan) și a murit la Hamadan, în Iran, în august 1037. Era denumit de arabi, „al treilea Aristotel”. A scris peste 300
Avicenna () [Corola-website/Science/306979_a_308308]