761 matches
-
au moștenit cunoștințele marilor savanți ai antichității, Herodot, Plinius cel Bătrân și Ptolemeu. Printre marii geografi putem enumera: Evoluția înregistrată de cartografie, precum și utilizarea busolei (descoperite de chinezi) facilitează deplasarea negustorilor și implicit dezvoltarea comerțului. Încercând să obțină aur, numeroșii alchimiști islamici au obținut diverse sustanțe noi (de exemplu acidul azotic) și au perfecționat instrumente și proceduri experimentale ca: distilarea, sublimarea, cristalizarea, oxidarea, evaporarea, filtrarea. Chimia cunoaște o salt decisiv prin Geber, care se evidențiază prin numeroasle experiențe efectuate cu diverse
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
numeroasle experiențe efectuate cu diverse substanțe minerale, vegetale și animale. Geber introduce metoda științifică în chimie. De asemenea, poate fi considerat părintele atât al chimiei, cât și al industriei chimice și a parfumurilor. Al-Kindi respinge teoria transmutației metalelor susținută de alchimiști. Aceeasi teorie pseudoștiințifică este criticată și de Geber. Contribuțiile lui Rhazes sunt comparabile cu cele ale lui Geber. În lucrarea "Kitab-al-Asrar", se ocupă cu preparea substanțelor chimice și utilizarea acestora. Pentru a extrage diverse uleiuri, Avicenna utilizează metoda distilării. Civilizația
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
acestea ele par cà minimalizeazà discursul său imaginea. Ca fond, ezoteristul are de asemenea un secret : inversiunea ; el inversează ideile obișnuite, schimbà comportamentele banale, inverseazà emoțiile comune, pentru a reveni la origine ; de exemplu, kundalinî-yoga urcà energia sexuală la creier, alchimistul revine la materia primordială, atunci când totul devine posibil și puternic. Ca sens, ezotericul nu are secrete, el adoptà doar un mod de viață, acela care favorizează interiorul lucrurilor; de exemplu, în dragoste el preferă o stare de spirit superioarà plàcerii
Pierre Riffard () [Corola-website/Science/322016_a_323345]
-
limba arabă (prefixul „al-" fiind articolul hotărât arabic); în orice caz, originea precisă este nesigură. A fost introdus în Europa, împreună cu arta distilării și cu substanța însăși, în aproximativ secolul XII de către diferiți autori europeni care traduceau și popularizau descoperirile alchimiștilor islamici. O teorie populară, găsită în multe dicționare, este că provine din الكحل = "ALKHL" = "al-kuhul", la început acesta fiind numele unei pudre foarte fine de sulfură de stibiu SbS folosită ca antiseptic și machiaj pentru ochi. Pudra este preparată prin
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
al-ghawl" a dus la apariția cuvântului englez "ghoul" (creatură imaginară care mănâncă persoane moarte; vampir), și numele stelei Algol. Conform unei a doua teorii, etimologia populară și scrierea cuvântului „alcool" nu ar fi apărut datorită generalizării cuvântului "ALKHL", ci confuziei alchimiștilor și autorilor occidentali a cuvintelor "ALKHL" și "ALGhWL", care au fost într-adevăr traduse în multe feluri greșit. Gruparea hidroxil face ca, în general, alcoolul să fie moleculă polară. Acele grupări pot forma legături de hidrogen una cu alta și
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
bărbaților. Născută în Veneția, 1364, ca fiică a psihologului, astrologului și Consilierului Republicii Veneția, Tommaso di Benvenuto da Pizzaro, Christine și-a urmat tatăl în Franța, la Curtea Regală pariziană, unde însuși regele l-a solicitat să-i fie psiholog, alchimist si astronom. La vârsta de 15 ani s-a măritat cu Etienne du Castel, secretar regal și au avut trei copii: o fată (care a mers să trăiască la Abația Dominincană din Poissy în 1397 ca și damă de companie
Christine de Pisan () [Corola-website/Science/314262_a_315591]
-
teologmistic si misionar catalan din secolului al XIII-lea. Este considerat primul autor care a folosit o limbă neoromanică în Europa; prin opera vastă (256 de lucrări filozofice, teologice și mistice etc.) a pus bazele limbii catalane literare. Eticheta de alchimist i-a fost atribuită în mod eronat in urma apariției unor opere pseudoepigrafice. S-a născut imediat după cucerirea insulei (1229) de către regele catalan al Regatului Aragon, Jaume I. Familia sa a fost înnobilată în urma participării la eliberarea insulei Mallorca
Ramon Llull () [Corola-website/Science/312607_a_313936]
-
60.000 de euro la ora actuală), în speranța că ar conține dezlegarea misterului transformării plumbului, sau a oricărui alt metal, în aur. Scrisoarea mai menționează și că manuscrisul ar fi putut fi opera lui Roger Bacon, renumitul filozof si alchimist englez din secolul al XIII-lea, una dintre puținele persoane din Europa acelor vremuri care ar fi avut cunoștințele necesare creării unei asemenea opere cu caracter artistic. Mai mult, Joannes Marcus Marci notează că ar fi renunțat de bună voie
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
care Cristofor Columb debarca în America Centrală, acolo de unde avea să aducă în Europa, cele două plante. Mult mai aproape de profilul autorului, care nu putea fi decât una dintre mințile luminate ale epocii, pare a fi John Dee, magicianul, astrologul și alchimistul aflat în slujba reginei Elisabeta I a Angliei (1533-1603). Însă, deși își nota cu meticulozitate activitățile, inclusiv călătoria la Praga, în perioada în care regele Rudolf al II-lea cumpăra documentul Voynich, Dee omite orice referire la bizarul manuscris. Este
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
cele occidentale - Grecia antică, Imperiul Roman. Își atinge apogeul în cadrul Europei medievale, având ecouri și în epoca modernă. Deci, alchimia are o vechime de peste două milenii. Istoria alchimiei e un câmp roditor de speculații. De multe ori limbajul ermetic al alchimiștilor era greu de descifrat, iar activitatea lor se desfășura în condiții conspirative. S-au făcut legături între alchimie și societăți secrete (cum ar fi Rosacroce), magie, vrăjitorie. Alchimia chineză era raportată la taoism. Și alchimiștii chinezi au încercat obținerea "pietrei
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
multe ori limbajul ermetic al alchimiștilor era greu de descifrat, iar activitatea lor se desfășura în condiții conspirative. S-au făcut legături între alchimie și societăți secrete (cum ar fi Rosacroce), magie, vrăjitorie. Alchimia chineză era raportată la taoism. Și alchimiștii chinezi au încercat obținerea "pietrei filozofale", a "elixirului tinereții". În 142 î. Hr. apare "Ts`an T`ung Ch`i" scrisă de Wei Po-Yang, ca un comentariu la "Cartea transformărilor" a lui Ching. În primul rând e prezentat sistemul taoist: Bineînțeles
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
metalurgia anorganicului. Nagarjuna (figură legendară) poate fi considerat părintele alchimiei indiene. Este autorul unor texte ca: Kanada (a trăit în jurul lui Goa) scrie; "Vaishashik Darshana". Aici apar și unele elemente științifice: teoria atomică apare cu un secol înaintea lui Democrit. Alchimiștii Europei occidentale de mai târziu susțin că arta lor provine din Egipt. Centrul cunoștințelor alchimiste era cetatea Alexandria, mai ales prin celebra Bibliotecă. În urma incendierii acesteia (391), nu a mai rămas niciun document original. Din acest motiv, alchimia egipteană ne
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
ca: Kanada (a trăit în jurul lui Goa) scrie; "Vaishashik Darshana". Aici apar și unele elemente științifice: teoria atomică apare cu un secol înaintea lui Democrit. Alchimiștii Europei occidentale de mai târziu susțin că arta lor provine din Egipt. Centrul cunoștințelor alchimiste era cetatea Alexandria, mai ales prin celebra Bibliotecă. În urma incendierii acesteia (391), nu a mai rămas niciun document original. Din acest motiv, alchimia egipteană ne este cunoscută numai prin intermediul marilor filozofi greci, ca apoi să supraviețuiască prin scrierile islamice. Conform
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
fost Thot (numit și Hermes-Thot); la greci devine "Hermes Trismegistul". Se pare că zeul ar fi scris 42 de cărți ce acopereau toate domeniile cunoașterii, printre care și alchimia. Simbolul lui Hermes era caduceul, care devine unul din principalele simboluri alchimiste. "Tabla de smarald" („Tabula Smaragdina”) a lui Hermes-Trismegistul, cunoscută numai prin traduceri grecești și arabe, este considerată baza pentru filozofia și practica alchimistă. Aici se află celebra formulă care sugerează legătura dintre ermetism și alchimie: În istoria Greciei alexandrine, alchimia
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
domeniile cunoașterii, printre care și alchimia. Simbolul lui Hermes era caduceul, care devine unul din principalele simboluri alchimiste. "Tabla de smarald" („Tabula Smaragdina”) a lui Hermes-Trismegistul, cunoscută numai prin traduceri grecești și arabe, este considerată baza pentru filozofia și practica alchimistă. Aici se află celebra formulă care sugerează legătura dintre ermetism și alchimie: În istoria Greciei alexandrine, alchimia a cunoscut trei faze evolutive: Speculațiile filozofice se încheagă într-o religie esoterică cu ritual misterios, limbaj specific. În etapa elenistică se dezvoltă
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
în Orientul Mijlociu. Spre deosebire de alchimia greacă, cea islamică este mai bine cunoscută. Mai mult, de la islamici au ajuns la noi, sub formă de traduceri, și textele antice grecești. Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi (în latină "Rasis" sau "Rhazes"), precum și alți alchimiști, aduc o contribuție fundamentală în ceea ce privește: tehnica distilării, descoperirea acidului clorhidric, acidului sulfuric, acidului azotic, sodiului, potasiului. Din arabă au rămas mulți termeni, care s-au păstrat și astăzi (chiar și în limbile de mare circulație): Să semnalăm și descoperirea apei
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
mulți termeni, care s-au păstrat și astăzi (chiar și în limbile de mare circulație): Să semnalăm și descoperirea apei regale, amestec de acid azotic și acid clorhidric care poate dizolva și metalul nobil aur, descoperire care a înflăcărat imaginația alchimiștilor de mai târziu. "Jabir ibn Hayyan" (Geber(us) în latină)(721-815) — alchimist ermetic născut la începutul secolului al VIII-lea căruia i se atribuie descoperirea acidului clorhidric și acidului azotic — analizează elementele după patru calități de bază: Lucrări (în traducere
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
de mare circulație): Să semnalăm și descoperirea apei regale, amestec de acid azotic și acid clorhidric care poate dizolva și metalul nobil aur, descoperire care a înflăcărat imaginația alchimiștilor de mai târziu. "Jabir ibn Hayyan" (Geber(us) în latină)(721-815) — alchimist ermetic născut la începutul secolului al VIII-lea căruia i se atribuie descoperirea acidului clorhidric și acidului azotic — analizează elementele după patru calități de bază: Lucrări (în traducere latină) Occidentul ia contact cu tradiția alchimistă greacă prin intermediul arabilor. Acest lucru
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
Geber(us) în latină)(721-815) — alchimist ermetic născut la începutul secolului al VIII-lea căruia i se atribuie descoperirea acidului clorhidric și acidului azotic — analizează elementele după patru calități de bază: Lucrări (în traducere latină) Occidentul ia contact cu tradiția alchimistă greacă prin intermediul arabilor. Acest lucru se întâmplă pentru prima dată în Spania. Avem operele lui Gerberto de Aurillac, ce mai târziu va deveni Papa Silvestru al II-lea. În secolul al XII-lea, Gerardo da Cremona, important traducător de opere
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
a prelungi viața omenească" În 1144 asistăm la apariția clară a alchimiei în Europa: Roberto de Chester traduce din arabă "Liber de compositione alchimiae", o lucrare cu largi conotații mistice, inițiatice, ezoterice. Toma de Aquino (1225-1274) scrie lucrări cu caracter alchimist privind producerea aurului și argintului. Roger Bacon (1214-1294) (călugăr franciscan) este considerat primul adevărat alchimist al Europei medievale. Opere: precum și alte scrieri care i s-au atribuit. Toate aceste lucrări au fost intens folosite de alchimiștii secolelor XV-XIX. La sfârșitul
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
de Chester traduce din arabă "Liber de compositione alchimiae", o lucrare cu largi conotații mistice, inițiatice, ezoterice. Toma de Aquino (1225-1274) scrie lucrări cu caracter alchimist privind producerea aurului și argintului. Roger Bacon (1214-1294) (călugăr franciscan) este considerat primul adevărat alchimist al Europei medievale. Opere: precum și alte scrieri care i s-au atribuit. Toate aceste lucrări au fost intens folosite de alchimiștii secolelor XV-XIX. La sfârșitul secolului al XIII-lea, alchimia se dezvoltă într-un sistem structurat, grație operei Rosarium Philosophorum
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
scrie lucrări cu caracter alchimist privind producerea aurului și argintului. Roger Bacon (1214-1294) (călugăr franciscan) este considerat primul adevărat alchimist al Europei medievale. Opere: precum și alte scrieri care i s-au atribuit. Toate aceste lucrări au fost intens folosite de alchimiștii secolelor XV-XIX. La sfârșitul secolului al XIII-lea, alchimia se dezvoltă într-un sistem structurat, grație operei Rosarium Philosophorum a lui Arnaldus de Villanova (cca. 1240-1312) și mai ales cu Raimondo Lullo (1235-1315), devenit legendar prin îndemânarea sa alchimică. Albertus
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
ale acesteia. Printre lucrările sale să enumerăm: Discipolul său, Aquinas, menționează, în lucrarea "Thesaurus Alchimiae", "succesele" maestrului său în arta transmutației. În secolul al XIV-lea, alchimia înregistrează un recul datorat edictului Papei Ioan al XXII-lea, care interzicea practicile alchimiste, ceea ce a descurajat alchimiștii ce aparțineau de biserică. De asemenea Inchiziția urmărea și persecuta alchimiștii, considerându-i vrăjitori și eretici. Nicholas Flamel (1330-1419) menține aprinsă flacăra alchimiei: În perioada "Cinquecento", disciplinele științifice erau greu de delimitat. Interferență exista și între
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
sale să enumerăm: Discipolul său, Aquinas, menționează, în lucrarea "Thesaurus Alchimiae", "succesele" maestrului său în arta transmutației. În secolul al XIV-lea, alchimia înregistrează un recul datorat edictului Papei Ioan al XXII-lea, care interzicea practicile alchimiste, ceea ce a descurajat alchimiștii ce aparțineau de biserică. De asemenea Inchiziția urmărea și persecuta alchimiștii, considerându-i vrăjitori și eretici. Nicholas Flamel (1330-1419) menține aprinsă flacăra alchimiei: În perioada "Cinquecento", disciplinele științifice erau greu de delimitat. Interferență exista și între științe și reflexia speculativă
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
succesele" maestrului său în arta transmutației. În secolul al XIV-lea, alchimia înregistrează un recul datorat edictului Papei Ioan al XXII-lea, care interzicea practicile alchimiste, ceea ce a descurajat alchimiștii ce aparțineau de biserică. De asemenea Inchiziția urmărea și persecuta alchimiștii, considerându-i vrăjitori și eretici. Nicholas Flamel (1330-1419) menține aprinsă flacăra alchimiei: În perioada "Cinquecento", disciplinele științifice erau greu de delimitat. Interferență exista și între științe și reflexia speculativă, dar și magica astrologică de altfel. Magia, medicina, alchimia, științele naturale
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]