385 matches
-
imaginară...“. Am să-i trimit un cadou. Nu e stilul meu să fac propuneri atît de directe, chiar dacă se știe că alcoolul suprimă refulările. Nu cumva i-am spus mai degrabă că viitorul meu roman se va numi Povești de alcov cerîndu-i nu să mă culc cu ea, ci să fie din nou traducătoarea mea? Să fiu oare pe cale să substitui alcoolul plăcerii sexuale? Atunci cînd o explicație pare corectă, Înseamnă că acesta e un excelent motiv să nu te Încrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o puteam găsi Într-unul din cluburile pe care le cunoșteam, Încă nu știa În care anume, nu ar fi fost prea complicat să dau de ea. Laura, simt asta, Îmi va inspira și ea unul din capitolele Poveștilor de alcov! Va fi cu atît mai ușor cu cît mi-am păstrat toate Însemnările de la Capri, am numele cluburilor de noapte, am numele grupului pop italian care cînta În primul local În care ne-am dus: i Grisbi. Mă tot duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a vârât-o între buze, s-a ridicat în capul oaselor și s-a așezat turcește. „Oare unde-o fi plecat Gas-san?“ Trecuse o lună și nu primiseră nici un semn de la Gaston. Bagajul ciudatului străin a rămas mai departe în alcovul din camera lui Takamori. Era neatins. Mă rog, greu să numești bagaj sacul acela din molton legat cu sfoară. Altceva nu mai avea. „De ce naiba ai venit în Japonia, Gas-san?“ Takamori avea senzația că sacul acela de molton ascunde multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-l surprindă în așternut. Takamori tresărea și întindea mâna repede după cămașă, dar astăzi nu s-a sinchisit de sora lui, deși a auzit-o venind. A rămas nemișcat, cu brațele încrucișate și cu țigara în gură și privea înspre alcov. — Ce naiba s-a întâmplat de năvălești în halul ăsta? Tomoe nu era nici pe departe calmă și îl privea pe Takamori cu asprime. — Frate! — Da. — Cam cât crezi tu că e ceasul? — Și? — Să știi că Mă-chan nu-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Cam cât crezi tu că e ceasul? — Și? — Să știi că Mă-chan nu-ți mai încălzește supa încă o dată. — Nu-i nimic. Ce naiba vrei să spui? La ce te gândești? În clipa aceea privirile lui Tomoe s-au îndreptat spre alcov și a dat cu ochii de sac. — E al lui Gaston, nu? — Da. Cât mai ai de gând să-l ții acolo? Când vine omul ăla să și-l ia? Doar n-o să stăm toată viața să ne uităm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fapte. Acum stăteau amândoi nemișcați, cu ochii pe bagajul francezului. În alte condiții, nu le-ar fi trecut prin minte să-i desfacă sacul fără permisiune. Bietul bagaj, terfelit după cine știe câte călătorii, și-a găsit, de două săptămâni, liniștea în alcovul din camera lui Takamori. Când se trezea dimineața și se ruga pentru sănătatea lui Gaston, privirile lui Takamori se opreau pe sac. Când se întorcea seara târziu, primul lucru care îi atrăgea atenția era sacul acela jerpelit. Aveau acum amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Stăpânește-ți mânia. Stiliano mi-a povestit despre învățăturile pe care călugărul Garibaldo ți le-a dat și știu că poți să te controlezi, dacă nu cumva le-ai uitat. Comportă-te ca un rege și păstrează-ți vlaga pentru alcov. Rotari trepida ca un cal nărăvaș. A reușit totuși să spună și el ceva potolit: - Să nu-mi îngreunezi prea tare serviciul în slujba poporului meu, Gundeperga. I-am dat drumul la brațe. - Îți slujești poporul slujindu-ți propriile ambiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ravelstein, cum urmărea haosul care e viața acestor oameni. Buna bătrână deprinsese jocul albilor de la decanii, prodecanii și de la alți birocrați universitari ale căror așternuturi le aerisea și În ale căror saloane deretica. Și, desigur, le aflase și problemele de alcov, tainele ezoterice, psihiatrice, ale soțiilor, pe care i le livra lui Ravelstein cu ora. În apartamentul lui nu făcea mai nimic; cea mai mare parte din timpul pentru care era plătită ședea cocoțată pe un scaun de bar, În bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai ghicește niciodată nimic! 148 DANIEL BĂNULESCU versă... Împreună cu impresionatul dumneavoastră pasager și coleg am convenit ca, urcând înapoi pe firul timpului, și aplicând metoda experimentală asupra vreunui celebru asasin zgîlțîitor de suflete, să cercetăm chiar la fața locului prin alcovurile, tabieturile și restaurantele lui de taină, dacă spiritele pe care el le eliberează prin crimă, după crimă, ele devin imortale sau nu. - Arasel! Mi-a picat fisa. Motive sucite de profesorași labagii ca, prefăcîndu-se că cercetează niște chestii, să se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
extindere a eticii grijii în politică - Trontoxe "„Tronto,Joan", 1993). Cred că o limitare a abordării feministexe "„feminist" la „capacitare” menține statu-quo-ul în relațiile de gen. În democrațiexe "„democrație", nici sensul „subteran” al puterii femeilor (vezi ideea de „politică de alcov”) nu este corect, fiindcă este o putere netransparentă, un pseudolobby și legitimează modul clientelar de distribuire a puterii 11. Cum se exprimă aceste considerații dacă ne referim la țările postcomuniste? În iluzia că micropoliticilexe "„micropolitici" „capacităriixe "„capacitare"” sunt calea cea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
totul, cu efecte atît de rizibile adesea, dezvăluie o mișcare mai gravă a spiritului liric și ea poate fi definită prin Încercarea de a aduce lucrurile la starea de puritate matinală. Încercare bizară, contrară notei de senzualitate, aerului greu de alcov, pastei groase din poemele acestea În care pasiunile tind spre desfătare și răsfăț. Însă acesta este Bolintineanu: contradicția este regula lui, nonsensul este sensul limbajului său. Violența caută În Florile Bosforului și alte versuri complicitatea diafanului. Senzualitatea orientală, reputată prin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Valsamaky. - De ce? Întrebă Gonzalv Ionescu. Madam Valsamaky, care uitase că se află în societate și făcuse o observație pentru sine, își dădu seama de imprudență și, femeie avizată, dădu înapoi. - Să lăsăm oamenii în pace! Nimeni nu poate pătrunde secretele alcovurilor. Ioanide e un om original, e șarmant, ce mai vorbă! Și povesti cum într-o zi venise la ea arhitectul cu buzunarele pline de cireșe amare din speța acelora cărnoase, sangvinolente și tot așa de dulci precât de amărui. "Madam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de stejar din sufragerie, pe marginea căreia la început așteptau două tacâmuri, și se așeza la masă după ceremonia îmbrățișării, se despărțea de Ioana spre a-și relua lucrul sau peregrinațiile, se întîlneau seara la masă și apoi intrau în alcovul improvizat. Însăși regularitatea programului permitea lui Ioanide să se cufunde tot mai mult în gândurile lui, încît singurul element schimbat era o afecțiune veche și prietenoasă (aceea a doamnei Ioanide), cu un regim pasional violent, la ore fixe. Indolenta părea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ne-am închipui. "Fata" lui Demirgian nu exista, și Demirgian însuși făcuse paradă de senzualitate, ca să nu se arate mai puțin "modern" decât Sultana, care la rîndu-i arborase cinismul de frică să nu întîmpine rezerve din partea lui Demirgian. Nu trădă alcovul, în schimb trata pe Demirgian cu autoritate și soțul verifica la tot pasul superioritatea Sultanei. Astfel Sultana constată că Demirgian nu cunoștea denumirea, stilul și valoarea mobilelor vechi, din care se ofereau tot mai multe de la casele scăpătate. - Uite ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
SCHWEINDI: Ei, acu'..omul central european... deci domnu' Jürgen, d-vostră ați studiat mult, dar... ce pot să mai spun eu, Hasi? HASI: Spune lucrurilor pe nume, câteva cuvinte bărbătești, măcar în vorbire. SCHWEINDI: Deci... chiar și un pustiu devine un alcov înfloritor, dacă ajunge acolo omul cu pielea albă să aibă o proprietate. Pustiurile voastre vor deveni ținuturi omenești, dacă se ocupă de asta oamenii cu un caracter potrivit. Nimic nu poate să-și aparțină sie însuși, numai pâinea și cerealele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cuiva care a suferit din dragoste, a fost părăsit și ar trebui mai curând să fie un misogin. Nimic malițios sau ironic la adresa femeii în această introducere justificativă, ci doar regretul de a o vedea supusă unei recluziuni în spațiul alcovului, neavând deschiderea pe care, cu siguranță, ar merita o: „femeile îndură totul cu mult mai greu decât bărbații”118. Denunțarea existenței feminine într-o stare de prizonierat este implicit și o condamnare a acelei vita contemplativa medievale, autorul oferind ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cununie,/ Bez cei din tinerețea dumneaei.../ Dar azi nu-i lipsă să vorbim de ei”263 , naratorul ținând să reliefeze, din start, experiența remarcabilă a personajului feminin. Spre deosebire de femeia timpului său (Evul Mediu târziu), târgoveața nu trăiește doar în spațiul alcovului, al căminului, al supunerii și al tăcerii, ci are o deschidere impresionantă, călătorește prin multe ținuturi: Ierusalimul, Roma, Bologna. Este un semn al emancipării, al libertății, de care femeia va face mereu paradă: „Ierusalimul de trei ori văzuse,/ Străine râuri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cuiva care a suferit din dragoste, a fost părăsit și ar trebui mai curând să fie un misogin. Nimic malițios sau ironic la adresa femeii în această introducere justificativă, ci doar regretul de a o vedea supusă unei recluziuni în spațiul alcovului, neavând deschiderea pe care, cu siguranță, ar merita o: „femeile îndură totul cu mult mai greu decât bărbații”118. Denunțarea existenței feminine într-o stare de prizonierat este implicit și o condamnare a acelei vita contemplativa medievale, autorul oferind ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cununie,/ Bez cei din tinerețea dumneaei.../ Dar azi nu-i lipsă să vorbim de ei”263 , naratorul ținând să reliefeze, din start, experiența remarcabilă a personajului feminin. Spre deosebire de femeia timpului său (Evul Mediu târziu), târgoveața nu trăiește doar în spațiul alcovului, al căminului, al supunerii și al tăcerii, ci are o deschidere impresionantă, călătorește prin multe ținuturi: Ierusalimul, Roma, Bologna. Este un semn al emancipării, al libertății, de care femeia va face mereu paradă: „Ierusalimul de trei ori văzuse,/ Străine râuri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
stânga” „dreapta” și invers. Din mijlocul acestui zumzet difuz, în Parlament s-au auzit doar exclamațiile ritoase ale lui Voronin - comunistul cu idei puține, dar fixe: „Vom merge pân’ la capăt. Pe comuniști n-o să-i biruie nimeni!”. Intrigile de alcov, minciuna și scamatoria, nesfârșitele schisme dintre democrați, abil întreținute de manipulatorii din culise, au sfârșit prin a spori într-un mod absurd influența politică a comuniștilor, la presiunea cărora se sparg alianțe și sunt destituiți miniștri, deși, formal, partidul lui
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Samuel Pepys 23 există tot ce e necesar unei secvențe romanești: o stare conflictuală, două personaje aflate În relații antagonice, o situație foarte productivă din punct de vedere al seducției literare - ce poate fi mai atrăgător decât o scenă de alcov și o trimitere la viața socială? Întâlnirea cu vărul Roger e un excelent prilej de a rescrie, În altă gamă, a prozei indirecte, propria tensiune psihică. Dintre toate caracteristicile cerute de către acesta unei femei, Samuel reține cumpătarea - adică tocmai ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
între cei doi termeni: învelișul poemelor lor este eroic (întindere mare, personaje numeroase, chiar în exces, acțiune structurată pe mai multe niveluri etc.), dar miezul, semnificația sunt comice (eroii de altădată nu trec de nivelul unor palide caricaturi, scenele de alcov sunt centrul de greutate al poveștii etc.) Se respectă stilul eroic, dar subiectul e înlocuit cu întâmplări banale ori licențioase, iar antieroii sunt la ordinea zilei. Să nu uităm nici frecvența unor toposuri, reluate de astă dată răsturnat, căci principalele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cât și poetica personajului ori stilul țin de un manierism controlat, efectul e întotdeauna spectaculos. Rezultă colorate îmbinații de fantastic și grotesc, dar și note substanțial tributare realismului balcanic, ducându-ne cu gândul la periferia bucureșteană suculente în istorii de alcov, de putere, de mărire și decădere prin (și pentru) avere. Și (aproape) toate niște "poeme în proză sau niște comprimate parodice ale unor mai vaste, mai nobile specii literare: romane, poeme eroice, epopei, tragedii etc."296. Venind dintr-o literatură
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
minimizare a efortului de înțelegere: să fie simplu spus. Problema este dacă, la acest nivel de adresabilitate și credulitate, ipoteza mai are capacitate de a explica consecințele pe care le vizează sau capătă doar viciul de a lenevi într-un alcov de șoapte sapiențiale. Prins între tăișul briciului lui Ockham și cutumele științifice ale comunității, teoreticianul vrea să scape cu fața curată și fără urme de palme. Figura omului de știință iluminist nu trebuia să strice poza de epocă. Fizica newtoniană
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
erau urmate de dureri, de suferințe, de consecințe neplăcute pentru efortul său filosofic îndreptat asupra lui însuși. Doar ceea ce i-ar fi luat uzul rațiunii, instrumentul vieții sale filosofice, era condamnabil - nu și jocurile erotice, plăcerile patronate de Venus, bucuriile alcovului... Horațiu este întru totul de aceeași părere și teoretizează faimosul carpe diem. Dacă Philodem inventează trucul mnemotehnic al cvadruplului remediu, poetul sintetizează spiritul epicurismului în versiunea lui târzie cu această formulă care s-a bucurat de un succes considerabil: îndemnul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]