KorAP: Find »[drukola/base=alcov & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...17 >

409 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

țipe pnvindu-mă cu ochii largi. Mi-am văzut o clipă silueta în oglinda limpede a toaletei: un puști șleampăt, în halat și pijama, rămas în ușa întredeschisă, la fel de speriat ca și fata. Căci lăsând la o parte ciudățenia apariției acestui alcov intim într-un spital și puternica frumusețe brunetă care-l ocupa, pe fereastra cu perdele spumoase trase-n părți se vedea o piață înconjurată de clădiri vechi, înnegrite, și-avînd în mijloc un monument ecvestru pe care-l știam bine din

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
strângere discretă care-i provoca ime-l diat o erecție, pe care hainele țepene cu greu o puteau ascundea De câte ori degețelele angelice nu i se plimbaseră, în sus și-n jos, pe membrul său viguros de țăran, în căldura parfumată a alcovului plin de penni... De câte ori limbuță de pisică nu insistase-ndelung pe sfârcurile lui cafenii de pe pieptul fără un fia de păr! Așa că mersese, vrând-nevrând, la grădina Dacia, muln dincolo de barieră, pe un soare toropitor și în zgomotul agasant al roților

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207

s-ar fi înstăpânit liniștea. Pe naiba! doar smârcuri și nisip fierbinte, oase de cai morți și câini adulmecând gunoaiele! Oare într-adevăr O întâlnisem? Niciodată! Am văzut-O numai pe ascuns, printr-un orificiu, printr-o lucarnă nenorocită de la alcovul meu. Eram asemenea unui câine înfometat adulmecând gunoaiele, căruia i se face frică și fuge să se ascundă, când vede pe cineva aducând coșul, dar apoi se întoarce să aleagă, dintre resturi proaspete de mâncare, bunătățile care-i plac. Eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
vocii mele să nu-I rănească urechile, urechile Sale atât de delicate, obișnuite fără îndoială cu o anumită muzică celestă, îndepărtată și suavă. Mi-a trecut prin minte că poate I-o fi foame sau sete. M-am dus în alcov să caut ceva pentru ea, deși știam bine că nu se găsea nimic în casă. Totuși am avut o revelație: deasupra raftului se afla o sticlă de vin vechi pe care o moștenisem de la tata. Am pus taburetul și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
de-acum voinței mele; nu mai eram sclavul Ei. Puteam să-I văd ochii de câte ori voiam. Cu toată precauția necesară, am luat desenul și l-am pus în caseta de metal în care îmi păstram banii; am ascuns totul în alcov. Noaptea se risipi cu pași de lup, poate se odihnise suficient, lepădându-se de oboselile sale. Se făceau auzite zgomote îndepărtate și ușoare. Poate visa vreo pasăre migratoare.Poate creșteau plantele. Stelele palide dispărură în spatele pachetelor de nori. Pe față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
pun bucățile în cufăr, în vechiul meu cufăr, s-O duc departe, foarte departe de ochii oamenilor și s-O îngrop. De data asta n-am mai ezitat. Am luat un cuțit cu mâner de os, care se afla în alcov. Mai întâi am tăiat cu infinite precauții veșmântul subțire și negru care, ca o pânză de păianjen, Îi făcuse corpul prizonier, singurul voal ce O acoperea. Părea să fi crescut, talia era mai înaltă ca de obicei. Apoi i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
am sărit jos. Eram în fața ușii. Am intrat în casă în cea mai mare grabă, am pus pachetul pe masă și m-am dus să iau cutia de tablă care îmi servea drept casetă și pe care o pusesem în alcovul vecin cu camera mea. Mă întorsei la ușă, cu intenția să i-o dau bătrânului vizitiu drept recompensă pentru serviciile sale. Dar omul dispăruse, nici urmă de el, nici de droaga lui. Dezamăgit, m-am întors în cameră. Am aprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
ajuns la pubertate; duhori venite din stradă; mirosuri moarte sau în agonie, dar încă vii, păstrându-și fiecare individualitatea. Mai sunt multe altele, a căror origine nu se lasă decelată, dar ale căror urme au supraviețuit. Camera mea are un alcov obscur și două lucarne care se deschid spre exterior, spre lumea canaliei. Una dintre ele dă în curte; de la cealaltă se poate vedea strada și tot ea mă leagă de orașul Rey. Un oraș supranumit Mireasa Lumii, având mii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
că se gândea la oile sale, noaptea, mângâindu-și nevasta și calculând cât ar câștiga dacă ar omorî-o. După ce se termină de făcut curățenie în camera mea, am coborât. Luasem o hotărâre. O hotărâre înspăimântătoare. M-am dus în alcov și am scos din casetă un cuțit mare, cu mâner de os, care îmi aparținea. I-am curățat lama cu pulpana caftanului și l-am strecurat sub pernă. Nu știu ce era în gesturile măcelarului, când tranșa ciozvârtele de oaie și cântărea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
ochilor tăi. Dacă plângi, lacrimile vor veni din fundul ochilor tăi, altfel n-ar putea curge!“ Apoi reluam: „Ești un imbecil, de ce nu termini mai repede? Ce aștepți de fapt, ce mai speri? Nu e sticla de vin acolo, în alcov? Bea un gât! Mori, pentru că ești deja mort... Imbecilule... Ești un imbecil. Îmi bat gura de pomană!“ Prin cap îmi treceau doar frânturi de gânduri. Auzeam clar vocea răsunându-mi în gâtlej, dar nu înțelegeam ce spuneam. Sunetul cuvintelor mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
doică palidă precum cearșaful, cu părul zbârlit, cu ochii stinși și buimăciți. Ducea în mână un castron cu fiertură de orz, ca data trecută. Mă privea, deconcertată. Mi-am acoperit fața cu mâinile ducâdu-mă să mă ascund după perdeaua din alcov. Am vrut să dorm. Un cerc de foc îmi strângea craniul. Mirosul violent și afrodiziac pe care îl răspândea uleiul de santal turnat în lampă mi se urcase la cap. Mirosea ca pulpele soției mele; gura mea avea gustul concomitent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
unei bande de gardieni beți, care trecea pe stradă. Se înjurau grosolan și cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Îmi veni imediat în minte că în alcovul meu era o sticlă de vin. Vin amestecat cu venin de naja; un singur gât ar fi trimis toate coșmarurile mele în neant. Dar târfa... Numele pe care i-l dădeam îmi excita încă dorința și făcea să-mi apară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
fi avut același cap ca al lui?“ Doica ieși contrariată, neașteptându-se la un astfel de răspuns. M-am ridicat în grabă, luând cuțitul cu o mână tremurătoare și m-am dus să-l pun într-o cutie veche, în alcov. Am închis cu grijă capacul. Nu, copilul nu-mi putea semăna deloc. În mod sigur e al bătrânului negustor de mărunțișuri. După-amiază, ușa camerei mele se dechise din nou; fratele ei, frățiorul târfei, intră rozându-și unghiile. La prima vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497

a încălcat sistematic și „cu sfințenie“. E o permanentă luptă a conștiințelor individuale și a valorilor dintre generații. Castitatea e crezul tatălui, diversitatea, libertinajul sunt practica fiului, o unică femeie (soția) e Dumnezeul tatălui, toate-femeile-frumoase sunt Dumnezeii fiului. „Povești de alcov scrise de fiul celui care scrisese Cuplul fidel“, recunoaște François care, pe urmele tatălui, ajunge scriitor. Unul altfel însă, angoasat, agorafob, infidel și hulpav, căruia îi e imposibil să scape de fantoma tatălui, oricât de mult s-ar îndepărta, prin

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914

ai săi - comandantul militar și Patru - ocupând poziții în picioare pe lângă scaune. Păreau să mai fie și alte câteva intrări în această mare încăpere. Din locul unde se oprise, în spatele lui Draydart, Gosseyn putea să vadă o parte dintr-un alcov care fără îndoială, ducea undeva. Mai existau trei uși acoperite cu draperii, câte una de fiecare perete. Acestea se adăugau celei prin care intrase el. Așadar, iată-l aici... așteptând. Gosseyn nu simți în mod deosebit nevoia de a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
al lui, în niște evenimente nemaipomenite, dar așteptând acum după un băiat - rege de la care nu se puteau aștepta decât să le facă noi necazuri. La câteva momente după această reacție negativă a sa. băiatul intră cu pași repezi prin alcov. În mod surprinzător, puțin după ce intrase, copilul-âmpărat șovăi de mai multe ori vrând parcă să se oprească. Apoi, părând că luase o decizie de ultim moment, păși înainte și se opri la câțiva pași de Gosseyn. În felul ei, ținând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
Așa păru să fie pronunțat ultimul cuvânt: Stabiliment. Curteanul Breemeg se înclină: - Foarte bine, Majestate, totul se va face imediat. Tânărul împărat se răsuci să plece: - Eu o să fiu acolo. Gosseyn stătu liniștit, dimpreună cu ceilalți, până ce băiatul intră în alcov, după care se făcu nevăzut. 6 Porniră spre... Polomar... cât putură mai curând. Ca și cum ghidul său, curteanul Breemeg, ar fi considerat - ca și ceilalți ghizi dinaintea lui - că acest interludiu era mai bine să fie cât mai scurt. În timp ce pășea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
timp să se gândească la asta acum. Erau prea multe lucruri de făcut. Gosseyn se grăbi să se adreseze noilor veniți. - Mama împăratului trebuie să apară dintr-un moment într-altul. Vă rog să intrați acolo - el arătă către un alcov care ducea la o ușă pe care abia o zărise puțin mai devreme, habar n-avea unde ducând. Lăsați-mi timp să-i explic doamnei ce... Ei se mișcară cu iuțeală. Chiar și puternicul Enro, conducătorul Celui Mai Mare Imperiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
acela era momentul potrivit - dacă era posibil să fie unul. Bărbatul își luă inima în dinți și spuse: - Permisiunea ta a fost deja auzită prin intermediul meu și autoritatea ta acceptată - așa că, iată-i! Spunând acestea, el arătă cu mâna spre alcov. Și, deși ceea ce spusese era o minciună, era cu siguranță mai bine că fusese avertizată mai înainte. Dar, chiar și așa, ea făcu ochii mari. Și se dădu un pas înapoi. După care, încurajările lui o mai liniștiră oarecum. Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
întoarse către mama împăratului și întrebă: - Doamnă, există vreun loc unde putem să-i ascundem pe oamenii aceștia până ce hotărâm ce e de făcut și cu cine ar trebui să vorbească? Fața ei frumoasă se relaxă într-un zâmbet: - Prin alcovul acesta. Ea arătă spre locul unde el îi ascunsese mai devreme. - O ușă dă într-un apartament desul de mare, cu mai multe dormitoare. Noi îl folosim - eu și Enin când avem rude venite în vizită. Aceasta părea cu siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
tine. Așa că, după cum s-a dovedit, tu ai fost partea cea mai receptivă a întregului proces. - Dar în sensul contrar. Nu primi nici un răspuns. Femeia stătea în fața lui, fără vorbă. - Mulțumesc, spuse Gosseyn. Spunând asta, ieși pe ușă, apoi, prin alcov, în camera unde mama împăratului stătea de vorbă cu un bărbat de înălțime mică, ciudat și foarte nervos. Nedorind să-i întrerupă, Gosseyn se opri. În momentul acela, o auzi pe femeie spunând: - Dar nu înțeleg. Ce spui? Ce-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
vorbă cu un bărbat de înălțime mică, ciudat și foarte nervos. Nedorind să-i întrerupă, Gosseyn se opri. În momentul acela, o auzi pe femeie spunând: - Dar nu înțeleg. Ce spui? Ce-a făcut Enin? În timp ce Gosseyn stătea acolo lângă alcovul prin care-i condusese pe ceilalți, și de unde nu putea fi văzut, mărunțelul spuse cu o voce tremurătoare: - A dispărut. De sub ochii mei. Apoi bolborosi mai departe: - Știi cum e el când face lecții cu mine. O vreme stă liniștit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
protestele împotriva acestei pierderi de timp, îl numi: - Președintele Blayney? spuse el. Șeful ales al continentului Americii de Nord spuse: - Mă aflam din nefericire, singur în biroul meu când am simțit acea senzație ciudată. Și, în momentul următor, m-am trezit în alcovul acestui restaurant, fără gărzile mele. După ce am făcut câțiva pași, a apărut acel maâtre d'hotel, evident deja pus la curent; pentru că a spus: "Pe aici domnule Președinte." Blayney adăugă: - L-am rugat, cum era normal, să anunțe la biroul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
de șoc, privirea lui Gosseyn se mută puțin mai la o parte și localiză un punct pe podeaua acoperită cu un covor, aflat cam la doi metri, peste umărul îngrijitorului. Fotografie o bucată de podea aflată chiar la intrarea în alcov, fără să mai dea vreo atenție camerei din spatele lui - dar își formă repede părerea că era probabil salonul apartamentului îngrijitorului. - Mulțumesc, spuse el politicos. Când se dădu înapoi de la ușă, aceasta se închise cu un pocnet. Gosseyn se întoarse și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
spionat prin gaura cheii. Numără până la treizeci, pentru că bărbatului mai în vârstă îi trebuia cam un minut să ajungă la telefon. Fotografie mental o porțiune de podea din locul în care se afla. Apoi făcu saltul dodecimal în locul fotografiat lângă alcov. Când deveni din nou conștient, auzi vocea îngrijitorului spunând: - Spune-i domnului Gorrold că... că individul acela Gosseyn, s-a întors. Păru să asculte un răspuns pentru că, după alte câteva momente, vocea spuse aprobator; - Bine, bine. În momentul acela, Gosseyn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]