424 matches
-
registrul bocetelor și colindelor fortifica această lirica (care, rămînÎnd doar „de inimă albastră”, s-ar fi anemiat). Or, Cezar Ivănescu actualizează doina și ne reamintește efectul ei cathartic pentru sufletul românesc; Încercat În timp de atîtea potrivnicii, el Își află aleanul În Doina: „alina-m-oi cu Doina!” - zice și Cezar Ivănescu sfidînd, cu o sinceritatea Împinsă la paroxism și Într-un decor ce trimite la austeritatea monahala, fluctuațiile modei. Dealtfel, poetul ignoră ceasul modelor; ca dovadă, desi spiritele firave, alertate
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
necunoscut, Nomazii," etc. Toate compozițiile care au ca tematică viața țiganilor au în ele ceva trist, dar melodios. Sunt ca niște cântece de inimă albastră, întregul colorit are dominată albastră cu întrepătrunderi de roșuri închise și movuri care-și susură aleanul. Această pribegie care se dezvăluie privitorului, face să se înțeleagă simpatia pictorului pentru oamenii care sunt nevoiți să-și câștige traiul din îndeletnicirile mărunte. Prin tematica militară, Octav Băncilă a înfățișat în opera sa ostilitatea țărănimii față de serviciul militar precum și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
necunoscut, Nomazii", etc. Toate compozițiile care au ca tematică viața țiganilor au în ele ceva trist, dar melodios. Sunt ca niște cântece de inimă albastră, întregul colorit are dominată albastră cu întrepătrunderi de roșuri închise și movuri care-și susură aleanul. Această pribegie care se dezvăluie privitorului, face să se înțeleagă simpatia pictorului pentru oamenii care sunt nevoiți să-și câștige traiul din îndeletnicirile mărunte. Octav Băncilă a pictat numeroase vrăjitoare, ghicitoare și cărturărese după cum erau ocupațiile femeilor sau spoitori după
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
fiica, Elenă, în peregrinările prin Pădurea Carpadia și pe platoul , a devenit acea crăiasa cu părul moale și cu ochii vineți, din poemul "Freamăt de codru:" «Tresărind scânteie lacul / și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, / Las aleanul să mă fure / și ascult de la răcoare / Pitpalacul. Din izvoare și din gârle / Apă sună somnoroasa; / Unde soarele pătrunde / Printre ramuri a ei unde, / Ea în valuri sperioase / Se asvârle. Cucul cântă, mierle, presuri - / Cine stie să le-asculte? / Ale
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică - Marian Petcu, Ed. Polirom, 2012, pag. 1061; Artă Naivă Județul Mureș 1970 - 2012 - Ilarie Gh. Opriș, Vasile Mureșan, Ed. Nico, Târgu Mureș, 2012, pag. 286. Artă Naivă în Argeș - Costin Alexandrescu, Ed. Alean a C.J.C.P.C.T. Argeș, 2012; O altfel de istorie a literaturii române contemporane - Ștefan Doru Dăncuș, George Coandă, Vali Nițu, Dan Șalapa, Grigore Timoceanu, George Terziu, vol. 2, Ed. Singur, Târgoviște, 2013, pag. 89-95. Vibrații de culoare în cântecul cuvintelor - Dorin
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
sărut potirul, În mine nimeni nu cutează râsul. Vorbele tale rămân pictate pe tavanul cerului, stalactite fumegând În noapte. În amintirea solstițiului se aud cum tresar chiparoșii. Dincolo de bolboroseala mării, un vers eșuat În această lume arsă de chin și alean... Știi ceva? e otrava din gând! Și cristelnița plânge... JURNAL MATINAL Cum să Întind funia de mătase a frigului când desfrâul culorii Îmi Întunecă văzul? Cum să smulg din ghearele somnului leșul acestei păsări fără de aripi și cum să mă
Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
trans.=fumar, sl.=horn); bobotaie= foc mare în general cu jar mult și fum puțin; becheș= denumire generică pentru o haină de luat în spate provizoriu ca: laibăr, lăibăruț, sfetăr, căput,cojocel,etc; bănat= regret (cu bătaie mai lungă), dor, alean, părere de rău. -"cu litera C" -ciuparcă=ardei; -cină=noroi; cindă=pridvor mai mare de regulă interior; -cerfari=oaspeții, invitații la o nuntă care aparțin celui care vine, nu celui care găzduiește nunta; -cânc=polonic(căuc); -celnic=pe picioare(a
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
divinității protectoare a iubirii și fecundității erau o practică curentă în creațiile poetice ale vechii Grecii. Iată prima strofă: ""Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană/Tu din tronul tău scăpărând lumină,/ Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână/ Nici în aleanuri"" Zeița, care auzindu-i sosește într-un car tras de vrăbii iuți ce zboară lin peste pământu negru și îi adresează poetei următoarele cuvinte: ""Cine te supără? Persuasiunea pe cine vrei să convingă? În curând cea care fuge acum de
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
preferat discuțiile în Agora, urmate de sinteze elaborate cu lideri, intelectuali, "noii profeți" ori de la diferitele confrerii ezoterice. Sondajele arată creșterea încrederii în tehnicile inițiatice în reforme, IMM-uri și alte inițiative, susținute însă și prin curaj, nădejdi și alte aleanuri psihice create natural. Ideologiile social-politice apărute în preajma și după Revoluția franceză din 1789 prin liberalism, conservatorism, socialism utopic, comunism, iar după revoluția bolșevică marxism-leninism pălesc mai greu ca metafizicile și teologiile negative. Îndelungatul război de 77 de ani dintre anii
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nepretențios contur. SCRIERI: Sufletul copacilor, București, 1964; Dimineață cu fluturi, București, 1967; La marginea lumii, București, 1970; Bucurii cotidiene, București, 1972; Nervurile toamnei, București, 1973; Regăsire la porți, București, 1976; Unghiuri mișcătoare, București, 1977; Culorile iubirii, București, 1978; Cântec de alean, București, 1980; Tăceri furate, București, 1981; Umbra mirată, București, 1983; Mirele nopții, București, 1985; Tainele iubirii, București, 1988. Traduceri: [Versuri], în Antologia literaturii maghiare, III, îngr. Lörinczi László, Majtényi Erik, Szász János, Constantin Olariu, București, 1968, în Victor Sivetidis, Măslinul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
și muzicale, cizelând câteodată adevărate secvențe de poezie „pură” (Trif nebun). Împreună, „documentele” și „comentariile” deschid o fereastră spre o psihe perfect individualizată, ce trăiește cu maximă intensitate tragismul condiției umane. Eul liric se autoportretizează prin „dorul fără sațiu”, nestinsul alean și visarea „unei planete pierdute”, prin stări contemplative deci, dar și prin „nepace”, prin febrilă căutare, o ascensiune eșuată și reluată sisific. Chinul și absența lui se succed cu repeziciune, coexistă sau, atingând apogeul, iau fiecare atributele celuilalt, devenind, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
și reverie romantică, un tempo rememorativ elegiac și răbufniri tonale dure, insule de pax magna și accente de "blues" american, toate vorbind despre un posedat de miraje. Poet în tot ce atinge! Eros și Thanatos, iluminări de gânditor nesistematic și aleanuri afective în frazare folclorică, antinomii întemeind un confubulatorium antrenant, plin de surprize, toate (de o neistovită sinceritate confesivă) acționează în nesfârșite modulații variaționale. "Sunt un poet comun, / un individ comun ca orișicare (...) Posed o fabuloasă experiență a sărăciei (...) / am mers
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tind" afirma, cu câteva luni înaintea sfârșitului, neliniștitul într-o Idilă; ulterior, nervii clocotitorului din Logodnă, sărind "ca dracii", sunt gata să plesnească. Senzația de vacuitate (Gol) echivalează cu nonființarea; iubirii i se alătură contrapunctic ura "ca un scut" (Maturizare); aleanul înaltului din Dor coexistă cu nevoia de profunzime: Sunt spiritul adâncurilor!" Flancat de brazi, de stele și repudiind singurătatea, pateticul din Confesiuni se autodefinea ca exponent plural: "Să observați că niciodată / N-am fost singur cu mine cum mulți au
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ce abăteau spre dalbul sân. Sau lăsau să se-ntrevază, de alte șiruri suspendate Câte-o mică cruciuliță, prinse n șirag de mărgean Măiestrite numai-n aur și bătute-n diamante, De ți fugeau ochii pe ele și te lăsa cu alean. Pe la cele ce-s bătrâne, gâtul li i cuprins de salbe, Salbe scumpe și bogate, salbe de Constantinan ți, Ce ajungeau prin a lor curbe, mândrele cămeșuici albe Oglind-n-alor lucire fluturași delicați. La urechi mândru le-atârnă câte o drăguță
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
marele poem Troilus și Cresida dă măsura acusmatică a ceea ce poate unifica imaginarul poetic și anume convergența procedeelor stilistice : “ din cuget astfel Își croi oglindă/ În care plăsmuia făptura ei/ și mult rîvnea prilej să prindă/ să-i spună tot aleanul dragostei/ și să-i slujească . Iată versul eminescian „și din oglindă luminiș/ pe trupu-i se revarsă/ pe ochii mari, bătînd Închiși/pe fața ei Întoarsă” Își găsește ca Într un speculum dublul chaucerian. De unde se poate concluziona că În cadrul imaginarului
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
amărâtul Leon: " [...] arta nu te desrobește de nimic; arta nu te ridică într-o lume fără griji, decât când ești desrobit de mai înainte". Concluzie tipic lovinesciană 135. După voiajul inutil prin muzee, vizitatorul nefericit în amor își caută apoi aleanul în mijlocul mulțimii care participă la sărbătoarea legată de statornicirea dogmei imaculatei concepțiuni a Fecioarei Maria. "Tema" ceremoniei nu e totuși deloc în măsură a domoli obsesia erotică a bărbatului cu simțurile încinse, mefient în privința capacității creștinismului de a impune, fie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
constantei substantivelor; • variabilitatea structurii morfematice a substantivelor în funcție de categoriile gramaticale specifice: determinare, număr, caz. Prin structura lor fonetic-lexicală, substantivele se grupează în patru clase: a. - simple; substantive primare constituite dintr-un singur termen, cu un singur morfem-rădăcină; reprezintă majoritatea substantivelor: alean, dor, înțelepciune, răsărit, unt, Daniel, Milano, Dunărea etc. b. - sintagmatice: sintagme constituite din termeni substantivali sau nesubstantivali precedați de „articolul” genitival al sau de „articolul” demonstrativ cel, care funcționează ca instrumente de substantivare: „Toți ai casei erau neliniștiți.”, „Cei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantiv. Caracteristici adverbialetc "Caracteristici adverbiale" Natura adverbială a gerunziului se manifestă în predominarea funcției de circumstanțial, la nivel sintactic: de mod, de timp, de cauză etc.: „Tresărind scânteie lacul / Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, / Las aleanul să mă fure.” (M. Eminescu) „Pe drum, având bucuria unui soare de toamnă așa de frumos, s-a răzgândit...” (M. Sadoveanu) Caracteristici adjectivaletc "Caracteristici adjectivale" Natura adjectivală se impune cu deosebire în modul de realizare a opoziției sintactice afirmativ-negativ; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și, firește, pe cele ale propriei biografii, ilustrată în versuri expresive: „Și stâlp și mire, sicriu și lemn de plug,/Apasă pe o parte dealul în surpare,/Prin lacrima izvorului eu fug/Cu rădăcina casei în spinare”. Apetența pentru scrutarea aleanului dezrădăcinării e legitimă, fiindcă poemele remarcabile sunt tocmai cele care circumscriu un univers specific post-rural și precar-urban, tratat nu în registrul pitorescului anecdotic, ci prin restituirea atmosferei și a stărilor sufletești (neliniște, provizorat, marasm, frustrări, tensiuni și tânjiri mocnite), cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
l’homme. Ed. Je Sers, Paris, 1935. 15. Berdiaev, N. Cinq meditations sur l’existence. Ed. A. Aubier, Paris, 1936. 16. Blondei, Ch. La conscience morbide. F. Alcan, Paris, 1914. 17. Boigey, M. Introduction ă la medecine des passions. F. Alean, Paris, 1914. 18. Boirac, E. Leqons de morale. F. Alean, Paris, 1910. 19. Cassirer, E. Essai sur l’homme. Les Ed. du Minuit, Paris, 1975. 20. Charmont, F. L’humanisme ei l’homme. Ed. Spes, Paris, 1934. 21. Chevalier, J.
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Cinq meditations sur l’existence. Ed. A. Aubier, Paris, 1936. 16. Blondei, Ch. La conscience morbide. F. Alcan, Paris, 1914. 17. Boigey, M. Introduction ă la medecine des passions. F. Alean, Paris, 1914. 18. Boirac, E. Leqons de morale. F. Alean, Paris, 1910. 19. Cassirer, E. Essai sur l’homme. Les Ed. du Minuit, Paris, 1975. 20. Charmont, F. L’humanisme ei l’homme. Ed. Spes, Paris, 1934. 21. Chevalier, J. La vie morale et l’au dela. Flammarion, Paris, 1938
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ed. Spes, Paris, 1934. 21. Chevalier, J. La vie morale et l’au dela. Flammarion, Paris, 1938. 22. Cicero, M. T. Despre supremul bine și supremul rău. Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1983. 23. Damaye, H. Psychiatrie et civilisation. F. Alean, Paris, 1934. 24. De Beauvoir, S. La veillesse. Gallimard, Paris, 1970. 25. Delay, J. și Pichot, P. Abrege de psychologie. Masson, Paris, 1969. 26. Deploige, S. Le conflit de la morale et de la sociologie. Paris, 1927. 27. Dide, M. L’hysterie
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
La destination de l’homme. Aubier, Paris, 1942. 38. Fiessinger, Ch. Les maladies des caracteres. etude de psychologie morale. Perrin et Cie., Paris, 1916. 39. Florian, M. Arta de a suferi. Socec, București. 40. Fouillee, A. Morale des idees-forces. F. Alean, Paris. 41. Foulquie, P. Psychologie. Les Editions de l’Ecole, Paris, 1959. 42. Foulquié, P. și Saint-Jean, R. Dictionnaire de la langue philosophique PUF, Paris, 1969. 43. Gobry, I. Le modèle en morale. PUF, Paris, 1962. 44. Goethe, J. W. Faust
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de sărată e lacrima. Dar mai ales nu ne putem cunoaște și n-avem cum să resimțim Întreaga amploare a Împlinirilor noastre: Prin suferinți, dintr-un loc Într-altul, prin arderi ne purtăm Îndoielnică firea. Noi ne cunoaștem doar golul, aleanul. Lucrurile ne ghicesc Împlinirea. Lucrurile ar fi, de fapt, conștiința noastră superlativă, oglinda esenței noastre de ființe iubitoare: Înaintarăm pînă-n zăpezi, prin amară vreme, și Încă nu știm că iubim. Dar apa, dar apa În care de sus de pe pod
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și nor, și prin intermediul lor, Între Înalt și terestru, Între umbră și gravitate, ecourile și corespondențele neașteptate și revelatoare ivite pe parcurs fac ca cele două ființe să se apropie pînă la contopire Întru spirit. Ca un freamăt mi-e aleanul unde merg și unde sunt. Din Înalt Îmi ține norul lung, ah, lung, ison profund. În cutreierul prin spații cari În altele răspund, cînte el ce În neștire mie Însumi eu mi-ascund. (Alean) E evident că Blaga nu descrie
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]