1,700 matches
-
o femeie cu numele de Caterina. Atunci când aceasta a murit în 1495, lista cheltuielilor de înmormântare sugerează că ar fi vorba despre mama sa. Leonardo da Vinci s-a implicat în multe proiecte pentru ducele Sforza, inclusiv crearea de care alegorice pentru diverse ocazii festive, proiectul domului catedralei din Milano, și modelul unei uriașe statui ecvestre a lui Francesco Sforza, predecesorul ducelui Ludovico. În vederea realizării acestei statui nemaivăzute, au fost procurate 70 de tone de bronz. Monumentul a rămas neterminat timp
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
luna martie 1850. La Romă, s-a căsătorit cu Angela Roșa Lorenza Pascucci în anul 1853. Pentru Böcklin majoritatea obiectivelor istorice din Romă au constituit un puternic stimulent în dezvoltarea să artistică. Aceste influențe italiene au dus la crearea figurilor alegorice și mitologice care se regăsesc în mai toată creația să. Se reîntoarce la München în anul 1856, unde rămâne pentru o perioadă de patru ani. Aici expune primele lucrări în care tratează teme din mitologia antică. Din această perioadă au
Arnold Böcklin () [Corola-website/Science/334527_a_335856]
-
a lui R. Vuia, în primul rând în costumație și în termenii utilizați. Anual, la [[Apața, Brașov|Apața]], se ține sărbătoarea Fărșangului, ce marchează reînvierea naturii. Participanții, costumați cu măști ce simbolizează logodna și nunta, parcurg comuna într-un car alegoric. Gălăgia produsă de participanți este menită alungării spiritelor nefaste, a anotimpului rece și neroditor. Acestora le sunt oferite de către sătenii pe care îi întâlnesc în cale ouă, pălincă, bani sau gogoși. [[Imagine:NuntaBran.jpg|thumb|right|250px|Nuntă în zona
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
țâșnesc și se scrug culorile: roșu, galben, albastru, negru - tabloul plânge, devine mort. „UN RĂZBOI FĂRĂ GERTVE“ . „Tablourile împușcate“ prezintă niște pânze ori panouri mari de carton sau faneră, pe suprafața cărora erau încleiate diferite figuri bizare adeseori cu conținut alegoric, preparate din plastic, papie-mașe, ață, sârmă etc. sub care erau ascunse borcănașe cu vopsea de diferite culori. De obicei acestea erau acoperite pe deasupra în alb și urmau a fi împușcate cu glonți de la o anumită distanță. Miza acestor performanțe rezida
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
Imran Musa ibn 'Ubayd Allah Maimun al Qurtubi al Israili. Maimonide este considerat cel mai important înțelept al Iudaismului din perioada medievală a istoriei. Opera sa principală, "Călăuza șovăielnicilor", publicată în limba arabă (cca. 1190), în care propune o formulă alegorică de interpretare a textelor sfinte, pentru anularea contradicțiilor dintre învățătura lui Dumnezeu relevată în "Tora", cunoștințele oferite de științele naturii și filosofie, a exercitat o influență asupra dezbaterilor religioase și filosofice din iudaism și creștinism până în secolul al XVIII-lea
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
(n. 29 septembrie 1703, Paris - d. 30 mai 1770, Paris) a fost un pictor francez, reprezentant al stilului "rococo", portretist remarcabil, renumit pentru picturile sale idilice și senzuale, cu tematică bucolică sau alegorică. Reflectare fidelă a vieții de curte a Franței din timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea, opera lui exprimă gusturile societății, atmosfera și stilul de viață al unei epoci dominate de hedonism și erotism. Talentul multilateral al artistului transpare din
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
cu sine în Olanda. Boucher resimte efectele vârstei. În august 1768 renunță la funcția de director al Academiei. Anul următor va mai prezenta un tablou la Salon. Moare pe 30 mai 1770 în apartamentul său de la Louvre. Teme mitologice și alegorice Portrete Teme erotice Peisaje
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
se găsește în prezent la Muzeul ""Prado"" din Madrid, reprezintă una dintre cele mai reușite și mai armonioase versiuni ale acestui motiv pictat de Veronese. În "Marte și Venus" avem de-a face cu interpretarea originală a unui alt motiv alegoric, frecvent abordat de Veronese. Zeul războiului și zeița frumuseții și iubirii îi servesc pictorului la prezentarea unei lumi pașnice, în care iubirea triumfă asupra agresivității omenești. În anii optzeci, Veronese, acum în vârstă de pește cincizeci de ani, simte din ce in ce mai
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
microtextuale), creând senzația de săritură dintr-un tren în altul, cum chiar naratorul-personaj, într-o scrisoare către un prieten, explică: „Expresul în care am sărit așa, din goană inversă, ..., e, spre deosebire de celălalt, plin cu altfel de călători, nu reali, ci alegorici, niște măști fantastice, de carnaval, autoportrete secrete, zâmbetul jenat al sincerității mele cu mine" 8. În partea a doua, asistăm la o rupere de ritm, unde vocea nu mai este a personajului narator, ci a personajului-editor, care destructurează poetica întregului
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
a Catedralei din Constanța, pe care a executat-o alături de arhitectul Ion Mincu. Lucrarea sa a fost distrusă în timp, fiind înlocuită. De asemenea, în perioada 1887 - 1888 a executat pictura plafonului Casei Vernescu din București, dar și patru panouri alegorice. Și-a început cariera pedagogică mai întâi ca profesor de desen la Școala Normală de învățători de la Câmpulung, iar în anul 1891 a fost numit profesor la Școala de Belle-Arte din București, unde era deja suplinitor din 1889. Opt ani
George Demetrescu Mirea () [Corola-website/Science/308735_a_310064]
-
ani de la unirea Moldovei cu Țara Românească, la Grădiștea a fost organizată o mare serbare populară, prilej cu care au fost prezentate de către corul școlii o suită de cântece patriotice acompaniate la vioară de către învățătorul Ion Brătulescu și o poemă alegorică pregătită de studentul de la teologie - grădiștean și el - Ion Roman. (Ibidem). În anul 1916, este consemnată o Casă de sfat și de citire la Grădiștea, condusă de învățătorii satului, ce organiza șezători culturale din programul cărora făceau parte expuneri și
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
tablourile pe care acesta intenționa să le expună la o expoziție la Ateneu. Cu această ocazie s-a născut o simpatie reciprocă. Epigon al lui Nicolae Grigorescu, creația sa, bogată și variată ca genuri (portrete, peisaje, scene de gen, compoziții alegorice), se distinge printr-o notă idilică, prin preocuparea de a reda efectele de lumină, dovedind mai ales o bună cunoaștere a meșteșugului („Două prietene”, „Femei cosind”, etc.). Ipolit Strâmbu a absolvit Școala de arte frumoase având ca lucrare de diploma
Ipolit Strâmbu () [Corola-website/Science/308734_a_310063]
-
personaje principale Lyra Belacqua și Will Parry, pe masură ce aceștia călătoresc printr-o serie de universuri paralele. Povestea începe cu "Northern Lights", conținând mai multe elemente fantastice precum vrăjitoare și urși înarmați. Dar pe măsură ce trilogia progresează sunt adăugate elemente alegorice și din domenii precum fizică, fizică cuantică, filozofie, metafizică, filozofia religiilor și simbolism religios. Cu toate că seria a fost promovată ca adresându-se unui public tânăr, din rândul cititorilor fac parte mulți adulți. Pullman a declarat: Când mă gândesc la ce
Materiile întunecate () [Corola-website/Science/308586_a_309915]
-
de o succesiune ritmică de arcuri și ferestre gotice, coloane care se termină cu decorații floreale, iar deasupra lor se găsește o friză de marmură. Această friză este singura din Veneția și celebrează importanța dogelui pentru Republica Venețiană prin simbolurile alegorice ale Leului Sfântului Marcu și a coifului tipic dogilor; de o parte și de alta se poate observa blazonul familiei Foscari format dintr-un scut ținut de doi îngeri, iar în colțul din stânga sus al scutului, din nou, Leul Sfântului
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
structuri cubice, creând astfel un dialog între arhitectura exterioară și cea interioară, între cea antică și cea modernă. În 1936 Mario Sironi a fost chemat să decoreze sala festivă a universității Ca’ Foscari. Fresca sa prezintă o serie de figuri alegorice: Mario Deluigi a fost un bun prieten al lui Carlo Scarpa; amândoi au terminat Academia de Artă din Veneția și au colaborat pentru realizarea multor opere. La Academie a fost asistentul lui Arturo Martini, apoi a devenit profesor de scenografie
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
a împărțit Premiul Tony Award pentru cel mai bun muzical. Împreună cu versiunea sa de un extrem succes, Sunetul muzicii, a devenit unul dintre cele mai populare muzicaluri din istorie. În 1960, "Fantasticii" a fost produs mai întâi în afara Broadway-ului. Spectacolul alegoric a continuat în liniște încă 40 de ani la Teatrul din strada Sullivan din Greenwich Village, devenind muzicalul cu cea mai lungă perioadă a rulării din istorie. Autorii au produs și alte lucrări inovatoare în anii 1960, cum ar fi
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
A mai scris proză, piese de teatru și cronici dramatice. Cultivând motive lirice tipic simboliste, poezia sa cântă mirajul ținuturilor exotice, marea, aspirația spre un absolut indefinisabil, stările sufletești enigmatice apăsate de melancolie, ispită erotică și moarte, într-un limbaj alegoric de o sonoritate exterioară specifică. Viziunea sa este în cele mai multe cazuri a unui umorist sentimental fantezist. "Altă întâlnire cu Ion Minulescu". Poetul Minulescu participând la o șezătoare literară la Mediaș, în perioada interbelică, invitat fiind de poetul George Popa, inițiatorul
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
refugia la Roma din fața năvălirii goților, iar mai târziu se stabilește într-o mănăstire de lângă Terracina. Își continuă activitatea de traducător atât al lui Origen cât și a lui Evagrie Ponticul. Tot acum alcătuiește și principala sa operă, o interpretare alegorică a binecuvântării lui Iacob. După cucerirea Romei în 410, Rufin merge în Sicilia, unde moare la sfârșitul anului 411 sau începutul anului 412.
Rufin din Aquileea () [Corola-website/Science/326279_a_327608]
-
culturală după ce a fost introdus în insulă de din 1535. Acesta este organizat în săptămâna dinainte de Miercurea Cenușii, și include de obicei baluri mascate, concursuri de costume ciudate și de măști grotești concursuri, petreceri de noapte, o paradă de care alegorice prezidată de Regele Carnavalului (în malteză, "ir-Re tal-Zakynthos"), fanfare și petrecăreți costumați. Săptămâna Mare (în malteză, "il-Ġimgħa Mqaddsa") începe în Duminica Floriilor ("Ħadd il-Palmier") și se termină în Duminica Paștelui ("Ħadd il-Għid"). Numeroase tradiții religioase, cele mai multe dintre ele moștenite de la
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
la mistere se întâlnesc în operele llterare ale antichității începând cu secolul al V-lea î.Hr. Izvoarele epocii romane tratează mai ales misterele instituite odată cu adoptarea de credințe egiptene și orientale, opuse prin rit caracterului public al religiei oficiale. Interpretările alegorice, simbolice, astrologice ș.a.m.d. ale misterelor ca fenomene religioase sunt tipice pentru antichitatea tărzie. Importante surse pentru cultele de mistere ale antichității târzii sunt și scrierile primilor creștini, în care se adoptă o atitudine extrem de critică față de aceste manifestări
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
piatră de Rusciuc. Relieful, distrus la numai 80 de ani de la construcția sa, în timpul bombardamentelor aeriene americane din 4 aprilie 1944, o prezenta pe Minerva încununând artele și științele. În scena centrală, Minerva întindea o cunună de lauri unei figuri alegorice cu o liră în mână, alegoria poeziei. La dreapta și la stânga zeiței apăreau științele și artele, drapate sau nude. Frontonul nu a mai fost refăcut, fragmente recuperate dintre ruine se păstrează la . Pe gazonul de lângă casă sunt așezate două „Măști
Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/321875_a_323204]
-
camere. Prospero moare după confruntarea cu acest străin, la fel pățind și oaspeții. Povestirea prezintă multe tradiții ale ficțiunii gotice și este adesea analizată ca o alegorie cu privire la inevitabilitatea morții, deși unii critici se opun considerării operei ca un text alegoric. Au fost realizate multe interpretări diferite, încercându-se să se identifice adevărata natură a bolii. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în mai 1842 în revista "Graham's Magazine". Ea a fost adaptată de atunci în multe forme diferite
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
este o alegorie despre încercările inutile ale omului de a opri moartea; această interpretare este general acceptată. Cu toate acestea, există o dispută cu privire la modul în care ar trebuie să se interpreteze „Masca Morții Roșii”; unii sugerează că nu este alegorică, în special ca urmare a faptului că Poe a admis că are o antipatie față de didacticismul din literatură. În cazul în care povestirea are într-adevăr o morală, Poe nu o prezintă în mod explicit în text. Este posibil ca
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
se numără Bartholomaeus Spranger, Hans von Aachen și Joseph Heintz. Membrii acestui cerc artistic constituiau un grup de sine stătător în manierismul european. Ei se opuneau voinței împăratului și pictau scene cu caracter senzual și erotic, folosind teme mitologice și alegorice. Tablourile lui Arcimboldi, pictor activ la curtea din Praga, se aflau în camera de artă a lui Rudolf. Întrucît era un admirator fervent al pietrelor sculptate și al bijuteriilor, suveranul s-a înconjurat de aurari, de sculpturi și de gravatori
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
statuare, portetistice și al celei decorativ-monumentale. A fost autorul, în colaborare cu Paul Focșeneanu, al basoreliefului de pe frontonul Universității din București (distrus în timpul bombordamentelor aeriene americane din 4 aprilie 1944), executat în stil neoclasic, care a introdus simbolistica mitologică și alegorică în sculptura românească. Frontonul o prezenta pe Minerva încununând artele și științele. În scena centrală, Minerva întindea o cunună de lauri unei figuri alegorice cu o liră în mână, alegoria poeziei. La dreapta și la stânga zeiței apăreau științele și artele
Karl Storck () [Corola-website/Science/308693_a_310022]