1,941 matches
-
armonia culorilor, lumina magică corelată cu o anumită subtilitate caracteristică sculpturilor, chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului. Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte prin simboluri: "Alegoria credinței" (1671) și "Alegoria picturii" (sau "În atelier", 1673). În „Alegoria picturii” este reprezentat un atelier, pe masă se află o carte — simbol al înțelepciunii — și o mască — ca simbol al sculpturii. Personajul principal este un pictor în timpul lucrului, văzut
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
corelată cu o anumită subtilitate caracteristică sculpturilor, chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului. Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte prin simboluri: "Alegoria credinței" (1671) și "Alegoria picturii" (sau "În atelier", 1673). În „Alegoria picturii” este reprezentat un atelier, pe masă se află o carte — simbol al înțelepciunii — și o mască — ca simbol al sculpturii. Personajul principal este un pictor în timpul lucrului, văzut din spate, păstrându-și
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului. Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte prin simboluri: "Alegoria credinței" (1671) și "Alegoria picturii" (sau "În atelier", 1673). În „Alegoria picturii” este reprezentat un atelier, pe masă se află o carte — simbol al înțelepciunii — și o mască — ca simbol al sculpturii. Personajul principal este un pictor în timpul lucrului, văzut din spate, păstrându-și astfel anonimitatea. Ca model servește o femeie
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
lui Socrate, că realitatea nu este disponibilă celor ce folosesc simțurile, a creat divergențe cu locuitorii Atenei și cu simțul comun. Socrate credea că cel care vede cu ochii este orb, și această idee este cel mai des amintită în legătură cu alegoria peșterii. Alegoria peșterii ("Republica" 7. 514a) este o asemănare paradoxală prin care Socrate argumentează că lumea invizibilă este cea mai inteligibilă („noeton”) și că lumea vizibilă („(h)oraton”) este cel mai puțin posibilă pentru cunoaștere, și cea mai obscură. Teoria
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
că realitatea nu este disponibilă celor ce folosesc simțurile, a creat divergențe cu locuitorii Atenei și cu simțul comun. Socrate credea că cel care vede cu ochii este orb, și această idee este cel mai des amintită în legătură cu alegoria peșterii. Alegoria peșterii ("Republica" 7. 514a) este o asemănare paradoxală prin care Socrate argumentează că lumea invizibilă este cea mai inteligibilă („noeton”) și că lumea vizibilă („(h)oraton”) este cel mai puțin posibilă pentru cunoaștere, și cea mai obscură. Teoria ideilor reprezintă
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
în calitate de consilier (1714) în parlamentul de la Bordeaux, devenind președintele acestuia (1716 - 1728) după moartea unuia din unchii săi, căruia i-a moștenit titlul și funcția. În 1728, a devenit membru al Academiei Franceze. Opera sa majoră, "Scrisori persane" (1721), „profundă alegorie a dragostei, moralei, politicii și religiei“ , s-a bucurat de un succes imens și imediat. Cartea este concepută sub forma unei colecții de scrisori, despre care se presupune a fi fost scrise de călători în Persia și de prietenii acestora
Charles de Secondat, baron de Montesquieu () [Corola-website/Science/298720_a_300049]
-
acestuia, producând cinci romane: "De la Praga până în China", "Vrăjitorul din Munții Altaz", "Călătorie către centrul Pământului", "În jurul lumii într-o secundă" și "O vizită din preistorie". Din păcate, până în zilele noastre s-a păstrat doar ultimul dintre aceste romane, o alegorie a venirii la putere a Nazismului și a înfrângerii sale ulterioare. Viața familiei Ginz s-a schimbat odată cu începutul celui de-al doilea război mondial. Legile rasiale germane prevedeau că copiii proveniți din mariaje interetnice trebuiau deportați în lagăre după
Petr Ginz () [Corola-website/Science/325695_a_327024]
-
în revistele: România literară, Contemporanul, Tribuna României, Cronica, Bucovina literară. Mariana Ionescu apreciază că: „În romanele lui Pan Solcan, exacerbarea tehnicilor de creație și analiză constituie o dantelărie creată cu bună știință, de-a lungul unei evoluții de la realism spre alegorie și oniric, pentru a sugera ideea că viața rămâne permanent o enigmă, un secret prețios.” Au scris despre Pan Solcan: Ana Selejan, în „România literară”, nr. 6 din 5 februarie 1981; Ioan Holban, „Cronica”, nr.4 (782), 23 ianuarie 1981
Pan Solcan () [Corola-website/Science/321382_a_322711]
-
o clădire mai veche, ce data probabil din secolul al XIV-lea. Fațada conține trei arcade între coloanele cărora, în patru nișe, sunt amplasate statui de bronz sculptate de Sansovino, reprezentând pe zeița "Minerva", pe zeii "Mercur" și "Apollo" și alegoria "Păcii". Deasupra arcadele sunt dispuse trei reliefuri de marmură: "insula Candia" (Creta), "Veneția sub forma Justiției" și "insula Cipru", opere ale colaboratorilor lui Sansovino. Decorațiile frizelor și aranjarea lor este o aluzie la viața orașului și a teritoriilor sale: Venera
Loggetta () [Corola-website/Science/333552_a_334881]
-
lor se află, fără îndoială, opera în continuă evoluție a lui Gabriel García Márquez. "„”" reprezintă o sinteză a tradiției literare hispanice și a temelor și tehnicilor moderne internaționale. Romanul poate fi citit la mai multe niveluri de semnificație, ca o alegorie a istoriei latino-americane, a condiției umane și ca o meditație asupra timpului. Capodopera lui García Márquez, "„Un veac de singurătate”", este un roman care îmbină realul cu fantasticul, meditația filozofică și narațiunea captivantă într-o creație unică, vie, tulburătoare, somptuoasă
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
se transformă din întreprinzătorul și carismaticul fondator al satului Macondo, într-un om în pragul nebuniei. Macondo luptă împotriva unor calamități ca insomnia, războiul și ploile. Misterele apar aproape ca din senin. Această atractivă și colorată saga este, totodată, o alegorie socială și politică mai largă - uneori prea suprarealistă pentru a fi plauzibilă, alteori mai reală decât și-ar putea permite orice lucrare realistă convențională. Acțiunea cărții urmăreste viața lui José Arcadio Buendía, întreprinderile sale îndrăznețe, temperate de prudența Ursulei - soția
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
sens al cuvântului. În schimb, autorul folosește romanul pentru a explora și ilustra ideea că este foarte important ca oamenii să-și amintească propria istorie, altfel, vor suferi pentru ea. Povestea satului Macondo si a familiei Buendía constituie și o alegorie a condiției umane, a istoriei omenirii. Atmosfera anilor de după întemeierea localității evocă paradisul pământesc al primilor oameni: Patriarhul familiei Buendía, José Arcadio Buendía, este fire hotărâtă, inflexibil (atât fizic, cât și mental), cu toate acestea, el are un profund interes
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
O emblemă e formată dintr-o imagine, abstractă sau reprezentativă, care exprimă un concept — adesea un concept al adevărului moral sau al unei alegorii. Cuvintele emblemă și "simbol" apar adesea sinonime în conversațiile de zi-cu-zi, fără a provoca confuzii nedorite. Separarea celor două ar părea inutilă și ceremonială. Oricum, o emblemă este un tipar (model), folosit pentru a reprezenta o idee. O emblemă cristalizează
Emblemă () [Corola-website/Science/303583_a_304912]
-
sens restrâns reprezintă specia genului epic în versuri sau în proză în care sunt povestite diferite întâmplări puse pe seama animalelor, a păsărilor, a plantelor sau ale unor obiecte personificate. Acestea sunt imaginate în situații omenești, iar faptele narate constituie o alegorie. Fiind o operă epică, în fabulă, sentimentele și atitudinea scriitorului sunt exprimate indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor.Ca orice fabulă se întâlnește o primă parte narativă alegorică, în care sunt relatate întâmplările, dar, narațiunii, ca mod de expunere predominant
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
prima data în pictura românească, fiind o invenție monastică în spiritul athonit și fiind apropiată în semnificații de scenele care ilustrează Apocalipsul din trapeza Mănăstirii Dochiariu, unde se află pictată alături de Adormirea Sfântului Efrem și, probabil, în același spirit cu alegoriile ilustrate în trapeza Mănăstirii Hurezi. Tabloul votiv se desfășoară de o parte și de alta a intrării în naos, la stânga Doamna Maria susține macheta bisericii împreună cu Vodă Brâncoveanu fiind binecuvântați Iisus care apare într-un medalion. La dreapta, purtând sfinte
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
afla în contacte permanente, de o potrivă în arta fildeșului și în cea a metalelor prețioase. În același timp, în arta picturii murale, a mozaicului, a manuscrisului, era vie tradiția modelelor paleocreștine. De asemenea erau prezente elemente ale realismului roman, alegorii, costume, fonduri de arhitecturi clasice. De reținut este faptul că renașterea artelor, deși a stat sub bagheta politică și religioasă, a reușit să fie totuși mai originală și mai puțin dependentă de aportul străin, sau de cel al trecutului. Artiștii
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Este vorba de Biblia de la Amiens comandată de Maurdramne, abate de Corbie între 772 și 780. În același timp, în arta picturii murale, a mozaicului, a manuscrisului, era vie tradiția modelelor paleocreștine. De asemenea erau prezente elemente ale realismului roman, alegorii, costume, fonduri de arhitecturi clasice.De reținut este faptul că renașterea artelor, deși a stat sub bagheta politică și religioasă, a reușit să fie totuși mai originală și mai puțin dependentă de aportul străin, sau de cel al trecutului. Artiștii
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
și tovarășii de luptă. În ziua de 23 iunie 1848 in Piața Vorniciei din București a fost inaugurată prima statuie de for public intitulată „Statuia Libertății” sau „România Deliverată”, operă a lui Constantin Rosenthal. Statuia, în stil neoclasic, reprezenta o alegorie a ideilor pașoptiste, sub chipul unei femei ținând în mâini o cumpănă și o cruce, amplasată pe un piedestal de piatră. De frica unei intervenții ale trupelor otomane și rusești, caimacamul conservator Emanoil Băleanu a dispus ca în noaptea de
Constantin Daniel Rosenthal () [Corola-website/Science/303938_a_305267]
-
animalele folositoare omului. Străbatând ziua cerul, Mithra vede și aude totul din cer sau de pe pamânt întrucât el are 10.000 de ochi și 1000 de urechi. El este înarmat cu o măciucă de lemn ferecat cu care alungă demonii (alegorie pentru nori) ce năvălesc spre el. În Iranul arhaic, Mithra era o divinitate de prim rang. Îi erau consacrate ca simbol și emblemă crizantemele, trandafirii și era zeul suprem al oștirilor. La inițiere novicele era adus în mod ritual legat
Mithra () [Corola-website/Science/302118_a_303447]
-
De pilda, “O odă întoarcerii lui Cromwell din Irlanda”. În ciuda convingerilor lor republicane, ei au scăpat nepedepsiți în timpul Restaurației lui Carol II după care Milton a scris unele din cele mai mari opere ale sale, cu mesaje politice ascunse în alegorii. Thomas Browne a fost un alt scriitor al perioadei; un erudit posedând o vastă bibliotecă, a scris mult despre știință, religie, medicină și esoterism. John Milton, autorul poemului epic Paradise Lost, și Andrew Marvell sunt poeții reprezentativi ai perioadei de
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
violente au fost forțate să intre în ilegalitate, și mulți dintre cei ce au servit sub Interregnum și-au pierdut pozițiile deținute. John Bunyan se remarcă între scriitorii religioși ai vremii. "The Pilgrim's Progress" al lui Bunyan este o alegorie a salvării și un ghid al vieții creștine. În loc să se concentreze pe escatologie sau răsplata divină, Bunyan scrie în schimb despre cum sfântul individual poate fi triumfător în lupta cu tentațiile minții și ale trupului ce duc la damnațiune. Cartea
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
În 1728, totodată, John Gay a revenit pe scena teatruuli cu "Opera de trei parale". Opera lui Gay era scrisă in limba engleză și relua povestea lui Jack Sheppard și a lui Jonathan Wild. Totuși aceasta părea a fi o alegorie pentru Robert Walpole și regizorii Companiei de Teatru South Sea și astfel opera de continuare a lui Gay a fost interzisă înainte să fie măcar jucată. În 1737, teatrul secolului al XVIII-lea se poate spune ca ajunge la finalul
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
numeroase ansambluri. În anii maturității s-a orientat către muzica de operă, în genul căreia a scris lucrările: "Neamul Șoimăreștilor", "Pădurea Vulturilor", "Luceafărul de ziuă" (balet cu cor după o baladă maramureșeană), "Inger și demon" (după poezia lui M. Eminescu), alegoria lirică "Dreptul la viață", "Irinca" (balet cu cor în trei acte), "Cu țurca" (tablou coralcoregrafic). În domeniul vocal-simfonic a scris "Ioan al Saftei", "Liturghia valahă", "Din scripturi". Creația sa cuprinde și patru simfonii, o suită simfonică, un concert pentru flaut
Tudor Jarda () [Corola-website/Science/330349_a_331678]
-
opunându-se scrierilor lui Aristotel introduse în Europa de Averroes și Avicenna și acceptate de Biserica Catolică. Activitatea ""Academiei"" a exercitat o mare influență asupra dezvoltării literaturii, picturii și arhitecturii din epoca Renașterii. Așa, de exemplu, Pirro Ligorio pictează tabloul ""Alegoria Științelor"". Cyriac din Ancona a fost o altă ființă umanist să-și amintească; el a fost numit "Tatăl de Arheologie" Umanismul se propagă în primul rând în Germania și Olanda. Ambele țări cunoscând o mare expansiune a imprimeriilor, se organizează
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
constituiau garda imperială de la Constantinopol) și chiar mai departe pe drumul mătăsii către China. Solidi emiși de împărații romani din Bizanț Primul solidus, emis în timpul domniei lui Constantin cel Mare, avea pe avers reprezentarea efigiei acestuia, iar pe revers o alegorie romană păgână. După legalizarea creștinismului în Imperiul Roman (313), pe reversul monedelor au fost reprezentate o cruce grecească sau un înger. Imaginea monedei diferă de cea a vechiului aureus. În general aureusul se caracteriza printr-o reprezentare extrem de fidelă (aproape de
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]