920 matches
-
denumită "legea lui Artin a reciprocității", care a revoluționat teoria corpurilor de clase, teorie a cărei esență nu este explicată complet nici astăzi. De asemenea, a realizat una din completările cele mai importante ale teoremei densităților. Astfel, a impulsionat dezvoltarea algebrei moderne, dezvoltând noțiunea de grup, de operatori, inele, module pe un inel. De asemenea, s-a ocupat de sistemele hipercomplexe. A introdus noțiunea de adjuncție critică. Dar cea mai importantă teorie a sa este cea legată de structură. A creat
Emil Artin () [Corola-website/Science/326241_a_327570]
-
evidență caracterul deschis al cunoașterii matematice. În prima perioadă a activității sale, Gödel a făcut parte din Cercul de la Viena. Mai târziu a criticat subiectivismul lui Russell și al altora în problemele filosofice ale logicii moderne. Gödel a studiat și algebra logicii a lui Boole. A demonstrat că ipoteza conținutului nu vine în contradicție cu sistemul de axiome ale teoriei mulțimilor, dacă acest sistem nu este contradictoriu în sine. Ocupându-se în mod special cu dezvoltarea logicii matematice, a demonstrat că
Kurt Gödel () [Corola-website/Science/314206_a_315535]
-
public. Regizorul Louis Malle, unul dintre vârfurile mi-șcării cinematografice Nouvelle Vague, vă ecraniza acest român un an mai tarziu. Îndrăgostit de matematici și de stiinte exacte (era membru al Société mathématique de France din 1948), a știut să aplice regulile algebrei în construcția propriilor sale opere. Cu ocazia unui colocviu, în timpul celebrelor decade de la Cerisy, vă fondă în 1960, cu François Le Lionnais, un grup de cercetare literară și științifică care va deveni l'Oulipo ( abreviere după Ouvroir de Littérature Potentielle
Raymond Queneau () [Corola-website/Science/305043_a_306372]
-
În matematică, și mai precis în algebra liniară și analiza funcțională, nucleul (de asemenea, cunoscut sub numele de kernel sau ker, după notația practicată) al unei aplicații liniare între două spații vectoriale "V" și "W", este mulțimea tuturor elementelor v din "V" pentru care , unde 0 indică
Nucleu (algebră liniară) () [Corola-website/Science/336778_a_338107]
-
În algebră, conceptul de serie formală reprezintă o generalizare a noțiunii de polinom. A apărut în lucrările lui Isaac Newton și are aplicații în analiza matematică, studiul ecuațiilor diferențiale, geometrie algebrică și în alte ramuri matematice. Fie formula 1 un inel integru. Se
Serie formală () [Corola-website/Science/334764_a_336093]
-
În algebra liniară, o matrice simetrică este o matrice pătratică care este egală cu transpusa sa. Matricea "A" este simetrică dacă Deoarece matricele echivalente au dimensiuni egale, doar matricele pătratice pot fi simetrice. Elementele unei matrice simetrice sunt simetrice sunt simetrice față de
Matrice simetrică () [Corola-website/Science/332921_a_334250]
-
ca "Baculus Jacobi" (Bastonul lui Iacob), care permite măsurarea distanței unghiulare dintre două stele sau două planete. Tratatul cuprinde și tabele astronomice comandate de nobili creștini și capitole de trigonometrie. Gherșonide a mai scris și un tratat de aritmetică și algebră. Lucrările sale au rămas nepublicate până în secolul XX. Cu toatea acestea, contribuția sa la cultura Renașterii este importantă.
Gersonide () [Corola-website/Science/326515_a_327844]
-
au vorbit despre teoremă ca fiind „a lui Pitagora”, au făcut-o ca și cum acesta era un lucru binecunoscut și de necontestat. În jurul anului 400 î.Hr., conform lui Proclus, Platon a dat o metodă de a determina triplete pitagoreice care combină algebra și geometria. Există o infinitate de astfel de triplete,forma lor generală fiind "x"=2uv, "y"=u-v, "z"=u+v, unde u și v sunt numere naturale oarecare, cu u>v. După aproximativ 100 de ani, Euclid a dat
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
Bratu și Petru Sergescu. Cele mai multe din studiile sale sunt din domeniul analizei matematice: ecuații diferențiale liniare, ecuații cu derivate parțiale de ordin superior, ecuații integrale, calcul funcțional, analiză numerică și aplicații ale analizei matematice. A avut preocupări și în domeniul algebrei, mecanicii generale și analizei numerice. A studiat ecuațiile integrale de tip Fredholm, a dat diferite extensiuni la ecuațiile diferențiale ordinare. A generalizat formula lui Taylor. A studiat ecuația cu derivate parțiale pentru propagarea căldurii. A obținut o generalizare a formulelor
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
integrare numerică ale lui Runge și Kutta pentru ecuațiile diferențiale. În cadrul mecanicii generale a studiat mișcarea punctului material, mișcarea tautocronă, proprietățile mecanice ale lănțișorului. A studiat proprietățile conicelor și cuadricelor. a mai scris și o serie de manuale didactice privind algebra elementară, mecanica elementară.
Dumitru Ionescu () [Corola-website/Science/326198_a_327527]
-
unice cu mai puține numere. Gordon Royle indică faptul că două rezolvări sunt considerate ca fiind diferite dacă nu pot fi transformate una în alta (sau invers) cu ajutorul unei combinații a operațiilor următoare: Se remarcă analogia cu operațiile matriciale în algebra lineară. Problema cu plasearea cifrelor pe o grilă de n×n cuprinzând n×n regiuni este demonstrată ca fiind NP-completă (pentru mai multe detalii, vedeți ). Aceasta înseamnă că este absolut imposibil (s-a demonstrat de asemenea că nu depinde de
Sudoku () [Corola-website/Science/301481_a_302810]
-
și nu contează de ești sclav sau mahăr; prin echinox ne-ncingem la agapă. te plimbi cu gravitația-n copite și zbori pe vereticală doar un metru. poetul zilei nu se compromite nici dacă soarbe ceaiuri de salpetru. umblă-n algebră diferențiale. prin ecuații icșii-s fitiliștii ce-n bâlciurile noastre epocale și mai emană droguri, de-a marxsiștii. scrie-n ziar de azi coincidența constă în a-nțelege, sau nu prea de ce nu se produce confluiența; prieteni... se anunță vreme grea
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
-lea, fiind continuat, pe plan metafizic, de Spinoza și Leibniz. În timpul campaniilor sale, și-a concretizat ideile de bază pe care s-au bazat marile sale descoperiri. A fondat liniile mari ale științei noi sub forma matematicii universale, a reformat algebra, a fondat o nouă geometrie, numită "geometrie analitică". În 1630 începe descrierea meteoriților după obervațiile făcute la Roma cu un an înainte. A descoperit ovalele care îi poartă numele (ovalele lui Descartes). Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
În algebra abstractă, un corp finit sau corp Galois (numit în onoarea lui Évariste Galois) este un corp care conține un număr finit de elemente. Corpurile finite sunt importante în teoria numerelor, geometria algebrică, teoria Galois, criptografie și teoria codurilor. Corpurile finite
Corp finit () [Corola-website/Science/310435_a_311764]
-
de înțelepciune" ("Dăr al-Ḥikma") era centrul intelectual al lumii musulmane. Filozofi precum al-Kindī (801-873) și al-Fărăbī (870-950) au tradus lucrări ale lui Aristotel și i-au aplicat modul de gândire islamului. Al-Khwărizmī (780-850) a scris prima carte din lume despre algebră, precum și o versiune îmbunătățită a "Geografiei" lui Ptolemeu, și a participat la un proiect ce viza determinarea circumferinței Pământului prin măsurarea lungimii unui grad de meridian pe o câmpie din Irak. Tradiționaliștii islamici au început să capete tot mai multă
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
implementate cu o varietate de tehnologii - de ex. mașina lui Babbage era alcătuită din componente mecanice. Însă singura asemenea tehnologie care s-a dovedit suficient de practică este cea a circuitelor digitale (numerice), circuite electronice care pot efectua operații din algebra booleană și aritmetica binară. Dar primele „circuite” digitale foloseau relee electromecanice pentru a reprezenta stările "0" (blocat) și "1" (conducție), aranjate în porți logice. Releele au fost repede înlocuite cu lămpi electronice - tuburi electronice cu vid, dispozitive 100% electronice, folosite
Calculator () [Corola-website/Science/296716_a_298045]
-
ci și o știința nouă: veche pentru că Iulius Cezar a utilizat-o deja, dar nouă pentru că a devenit o temă de cercetare academico-științifică abia începând cu anii 1970. Această disciplină este legată de multe altele, de exemplu de teoria numerelor, algebră, teoria complexității, informatică. Până în vremurile moderne, termenul "criptografie" se referea aproape exclusiv la "criptare", procesul de conversie a informației obișnuite (text în clar) într-un text neinteligibil ("text cifrat"). Decriptarea este inversul, trecerea de la textul cifrat, neinteligibil, în text clar
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
precauții necesare. În principal, până la începutul secolului al XX-lea, criptografia s-a ocupat mai ales de șabloane lingvistice. De atunci, accentul s-a mutat pe folosirea extensivă a matematicii, inclusiv a aspectelor de teoria informației, complexitatea algoritmilor, statistică, combinatorică, algebră abstractă și teoria numerelor. Criptografia este și o ramura a ingineriei, dar una neobișnuită, întrucât se ocupă de opoziția activă, inteligentă și răuvoitoare; majoritatea celorlalte ramuri ale ingineriei se ocupă doar de forțe naturale neutre. Se fac cercetări și în
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
eficientă decât cea cu cifrele romane, Fibonacci a călătorit prin mai toate țările de pe țărmul Mării Mediterane (Egipt, Siria, Bizanț, Sicilia și Provența) pentru a studia cu profesori de seamă de origine arabă din acele vremuri. Face cunoștință și cu algebra lui Al-Khwarizmi. Leonardo s-a întors din călătoriile sale în jurul anului 1200. În 1202, la vârsta de 32 ani, el a publicat ceea ce a învățat în "Liber Abaci" ("Cartea lui Abacus" sau "Cartea de calcul") și astfel a introdus cifrele
Fibonacci () [Corola-website/Science/318970_a_320299]
-
proporționale, probleme de amestecuri, operații cu numere iraționale, relații de recurență, "problema păsărilor" etc. A propus un șir de numere naturale în care fiecare termen este egal cu suma celor doi precedenți, numit ulterior șirul lui Fibonacci. În probleme de algebră, tratează teoria ecuațiilor de gradul al doilea, progresii, sume de serii. A interpretat numerele negative și le-a introdus în algebră. A stabilit valoarea lui π ca fiind 864/ 275. În cartea "Liber Abaci" ("Cartea abacului", 1202), Fibonacci introduce așa-
Fibonacci () [Corola-website/Science/318970_a_320299]
-
în care fiecare termen este egal cu suma celor doi precedenți, numit ulterior șirul lui Fibonacci. În probleme de algebră, tratează teoria ecuațiilor de gradul al doilea, progresii, sume de serii. A interpretat numerele negative și le-a introdus în algebră. A stabilit valoarea lui π ca fiind 864/ 275. În cartea "Liber Abaci" ("Cartea abacului", 1202), Fibonacci introduce așa-numitul "modus Indorum" (metoda indiană), metodă cunoscută astăzi sub numele de cifrele arabe (Sigler 2003; Grimm, 1973). Cartea descrie o enumerare
Fibonacci () [Corola-website/Science/318970_a_320299]
-
din Iași la Catedra de Analiză Matematică și în același timp la Institutul Electrotehnic din Iași. În 1919 a fost numit profesor universitar la Cluj-Napoca, la Catedra de Calcul Diferențial și Integral și director al Observatorului Astronomic, precum și profesor de algebră financiară la Academia Comercială din Cluj, apoi profesor la Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj. În perioada 1931 - 1932 a fost inspector general în învățământul secundar. A mai fost: decan al Facultății de Științe, membru al Societății Gazeta Matematică, al
Gheorghe Bratu () [Corola-website/Science/326592_a_327921]
-
(n. 15 aprilie 1886, Ploiești, d. 6 aprilie 1938, București) a fost un matematician român care a contribuit la dezvoltarea algebrei și teoria funcțiilor. A urmat cursul primar și liceul la Ploiești. Revista Gazeta Matematică i-a desăvârșit apoi, în cursul superior de liceu, gustul pentru matematici, căci el a fost un asiduu corespondent al acestei publicații. În ultima clasa de
Aurel Angelescu () [Corola-website/Science/302764_a_304093]
-
postul de profesor agregat de teoria funcțiilor la Facultatea de Stiinte a Universității din Cluj, catedră la care a fost titularizat în 1922. Aici a funcționat până la 1 ianuarie 1930. În 1930 Angelescu a fost chemat ca profesor titular de algebra superioară și teoria numerelor la Facultatea de stiinte a Universității din București (succesor al lui Traian Lalescu). A fost numit astfel la o altă catedră decât cea în domeniul căreia era consacrat. La această catedră a funcționat până la deces, în
Aurel Angelescu () [Corola-website/Science/302764_a_304093]
-
În algebra liniară, conceptul de rang are semnificațiile: Fie formula 2 o matrice cu "n" linii și "m" coloane. Se numește "rangul matricei A" numărul natural "r" cu proprietățile: "Observații": "Definiție". Se numește "transformare elementară" a unei matrice oricare din următoarele transformări: "Propoziție
Rang (algebră liniară) () [Corola-website/Science/334818_a_336147]