670 matches
-
sediul producției agricole și are un numar de ferestre care se deschid asupra peisajului rural înconjurător. Cel mai vechi palat este Jenina, care a fost devastat de un incendiu în 1844. Acest palat datează din secolul al XVI-lea, iar algerienii îl denumeau Dar Soltan el Kedim. Acesta a fost centrul de putere până la 1817. În prezent nu mai există decât o mică parte din acest palat, partea Dar Aziza este situată în piață martirilor în fața moscheii Ketchaoua. Palatul Dar Aziza
Casbah () [Corola-website/Science/311178_a_312507]
-
Soltan el Kedim. Acesta a fost centrul de putere până la 1817. În prezent nu mai există decât o mică parte din acest palat, partea Dar Aziza este situată în piață martirilor în fața moscheii Ketchaoua. Palatul Dar Aziza este tipic caselor algeriene din secolul al XVI-lea. Palatul a avut trei etaje, dar ultimul etaj a fost distrus în urma cutremurului din 1716. În 1830 a fost magazin, iar în 1832 scară care duce la terasă a fost distrusă. Palatul devine, după anumite
Casbah () [Corola-website/Science/311178_a_312507]
-
Djemaa, de-a lungul străzii Hadj Omar. El a făcut, de asemenea, parte din ansamblul palatelor de la Jenina. A fost construit în secolul al XVI-lea că reședința pentru Dey, reprezentând stilul tipic al epocii. Acum găzduiește direcția Teatrului Național algerian. Palatul Rais este situat pe malul mării. Aceasta este una dintre ultimele vestigii ale Casbahului de Jos și a fost recent restaurat. Acest palat a fost al corsarilor și spațiile publice cu cele private. Acesta cuprinde trei palate și șase
Casbah () [Corola-website/Science/311178_a_312507]
-
ea a renunțat la cariera de avocată și a trecut cu succes, în 1956, concursul din magistratură. A ocupat, prin urmare, un post de conducere în administrația penitenciarelor. În timpul Războiului din Algeria, ea a reușit să transfere în Franța prizonierele algeriene pe care le estima expuse la rele tratamente și la violuri. A trecut în 1964 la afaceri civile. În 1970 a devenit secretar general al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). În memoriile sale, Simone Veil menționază o acțiune politică din partea
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
Copilărind într-un mediu cultural foarte divers, personalitatea lui Manu a fost influențată în mod pozitiv, ceea ce a determinat mai târziu mixtura de sound-uri din muzica sa. Muzica lui are numeroase influențe: rock, sansoneta, salsa, reggae, ska și raï (stil algerian). Ca adolescent, artistul a cântat în mai multe trupe și a fost influențat atât de originile sale latine, cât și de rock-ul britanic. După câteva experiențe nereușite, a înființat, împreună cu fratele (Antoine) și vărul său (Santiago Cassariego) trupa Mano
Manu Chao () [Corola-website/Science/309371_a_310700]
-
eliberare conduse de Ferhat Abbas și Messali Hadj apărute încă din perioada interbelică, s-au radicalizat după al doilea război mondial. În 1945, masacrul de la Sétif, de care era responsabilă armata franceză, a fost o încercare de înăbușire a mișcării algeriene de eliberare. Războiul algerian de independență a izbucnit în 1954. Algeria era o problemă specială pentru Franța, datorită numărului mare de coloniști europeni (așa-numiții "pieds-noirs") care se așezaseră în această regiune în 125 de ani de control al Parisului
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
Abbas și Messali Hadj apărute încă din perioada interbelică, s-au radicalizat după al doilea război mondial. În 1945, masacrul de la Sétif, de care era responsabilă armata franceză, a fost o încercare de înăbușire a mișcării algeriene de eliberare. Războiul algerian de independență a izbucnit în 1954. Algeria era o problemă specială pentru Franța, datorită numărului mare de coloniști europeni (așa-numiții "pieds-noirs") care se așezaseră în această regiune în 125 de ani de control al Parisului. Venirea la putere a
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
sunt la costum (fără cravată)...), femeii i se mai cere încă și azi urmarea unor prevederi care s-o facă practic să-și amintească lanțul ierarhiei în islam: Alah, bărbat, femeie. Într-un articol din Liberation din decembrie 2003, scriitorul algerian citat mai sus într-un pasaj din lucrarea Christinei Ockrent (anume Mohamed Kacimi), argumentează afirmația de mai sus privitoare la sensul portului voalului, explicând că "atunci când o femeie creștină decide să nu poarte crucea la gât, ea e liberă și
Voalul islamic () [Corola-website/Science/309043_a_310372]
-
a acestor țări a dus la distrugerea a nenumărate habitate și implicit a unor specii de animale (fenomen documentat pe larg în secolul XX). De asemenea, un mare număr de specii întâlnite aici prezintă influențele faunei africane (cameleonul comun, ariciul algerian, bufnița cu coarne, mangusta etc), precum și un număr de specii endemice, întâlnite în Insulele Baleare și Canare (porumbelul de dafin, dropia de Canare etc.). Anumite specii autohtone au devenit extincte, așa cum s-a întâmplat în Antichitate cu iepurele de casă
Geografia Spaniei () [Corola-website/Science/304722_a_306051]
-
, cunoscut și ca Războiul Algerian de Independență sau Revoluția Algeriană a fost un conflict armat între 1 noiembrie 1954 și 19 martie 1962, care a avut loc în Algeria, colonie franceză din 1830, și care a avut ca rezultat obținerea independenței țării, la 5 iulie
Războiul din Algeria () [Corola-website/Science/332700_a_334029]
-
, cunoscut și ca Războiul Algerian de Independență sau Revoluția Algeriană a fost un conflict armat între 1 noiembrie 1954 și 19 martie 1962, care a avut loc în Algeria, colonie franceză din 1830, și care a avut ca rezultat obținerea independenței țării, la 5 iulie 1962, față de Franța. Termenul folosit
Războiul din Algeria () [Corola-website/Science/332700_a_334029]
-
dintre muzicienii de anvergură din lume, ca de pildă Sting, Steve Wonder (cântecul ei „Child of mân"), Carlos Santana, Sheryl Crow, Zucchero, Joan Manuel Serrat , Al Demiola, Annie Lennox, Mercedes Sosa , Patrick Bruel, Khaled. Cu acestă din urmă, renumit cântăreț algerian, Noa a interpretat o versiune în ebraică și arabă a cântecului lui John Lennon, "Imagine". La Festivalul Ta-ra-ta-ta a interpretat împreună cu Florent Pagny cântecul acestuia, „I don't know”. În 1998 Ahinoam Nini a interpretat rolul țigăncii Esmeralda în musicalul
Ahinoam Nini () [Corola-website/Science/315503_a_316832]
-
făcut Algeria parte integrantă din Franța, statut care s-a sfâșit doar la căderea celei de-a patra republici. Sute de mii de cuceritori din Franța, Italia, Spania și Malta s-au mutat peste Mediterană pentru a pune bazele fermelor algeriene de pe coastă și au ocupat cele mai bogate părți ale orașelor algeriene, beneficiind de confiscarea ținuturilor comunale realizată de guvernarea franceză. Persoanele cu descendenți europeni (așa numiții "pieds-noirs") cât și evreii algerieni nativi au fost cetățeni francezi de la sfârșitul secolului
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
la căderea celei de-a patra republici. Sute de mii de cuceritori din Franța, Italia, Spania și Malta s-au mutat peste Mediterană pentru a pune bazele fermelor algeriene de pe coastă și au ocupat cele mai bogate părți ale orașelor algeriene, beneficiind de confiscarea ținuturilor comunale realizată de guvernarea franceză. Persoanele cu descendenți europeni (așa numiții "pieds-noirs") cât și evreii algerieni nativi au fost cetățeni francezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea; în contrast cu aceasta, marea majoritate a musulmanilor algerieni au rămas
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
mutat peste Mediterană pentru a pune bazele fermelor algeriene de pe coastă și au ocupat cele mai bogate părți ale orașelor algeriene, beneficiind de confiscarea ținuturilor comunale realizată de guvernarea franceză. Persoanele cu descendenți europeni (așa numiții "pieds-noirs") cât și evreii algerieni nativi au fost cetățeni francezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea; în contrast cu aceasta, marea majoritate a musulmanilor algerieni au rămas în afara legilor franceze și nu au posedat nici cetățenia și nici dreptul de a vota; deși au putut cere cetățenia
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
ale orașelor algeriene, beneficiind de confiscarea ținuturilor comunale realizată de guvernarea franceză. Persoanele cu descendenți europeni (așa numiții "pieds-noirs") cât și evreii algerieni nativi au fost cetățeni francezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea; în contrast cu aceasta, marea majoritate a musulmanilor algerieni au rămas în afara legilor franceze și nu au posedat nici cetățenia și nici dreptul de a vota; deși au putut cere cetățenia totală începând cu 1865, doar puțini au optat pentru aceasta. În 1954, Frontul de Eliberare Națională (FLN) a
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
în afara legilor franceze și nu au posedat nici cetățenia și nici dreptul de a vota; deși au putut cere cetățenia totală începând cu 1865, doar puțini au optat pentru aceasta. În 1954, Frontul de Eliberare Națională (FLN) a pornit Războiul Algerian de Independență, un război de gherilă; după aproape un deceniu de lupte urbane și rurale, au reușit să-i învingă pe francezi în 1962. Majoritatea din cei 1.025.000 de "pieds-noirs", precum și 91.000 "harkis" (musulmani algerieni pro-Franța care
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
pornit Războiul Algerian de Independență, un război de gherilă; după aproape un deceniu de lupte urbane și rurale, au reușit să-i învingă pe francezi în 1962. Majoritatea din cei 1.025.000 de "pieds-noirs", precum și 91.000 "harkis" (musulmani algerieni pro-Franța care serveau în armata franceză), împreună formând aproape 10% din populație în 1962, au părăsit Algeria pentru a se stabili în Franța, în doar câteva luni, la mijlocul acelui an. Primul președinte algerian, conducătorul FLN Ahmed Ben Bella, a fost
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
de "pieds-noirs", precum și 91.000 "harkis" (musulmani algerieni pro-Franța care serveau în armata franceză), împreună formând aproape 10% din populație în 1962, au părăsit Algeria pentru a se stabili în Franța, în doar câteva luni, la mijlocul acelui an. Primul președinte algerian, conducătorul FLN Ahmed Ben Bella, a fost înlocuit de fostul său aliat, ministrul apărării Houari Boumédiènne în 1965. Țara s-a bucurat apoi de 25 de ani de stabilitate relativă sub socialismul unipartid al lui Boumédiènne și a succesorilor acestuia
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
de prelungire pentru încă un mandat. Algeria are vot universal. Președintele este șeful Consiliului de Miniștri și al Înaltului Consiliu de Securitate. El numește primul ministru care este, de asemenea, șef al guvernului. Primul ministru numește miniștri din consiliu. Parlamentul algerian este bicameral, format din camera inferioară, Adunarea Națională a Poporului (APN), cu 280 de membri și camera superioară, Consiliul Națiunii cu 144 de membri. APN-ul se alege odată la cinci ani. Algeria este divizată în 48 de provincii ("wilaya
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
sectorului energetic ceea ce a avut efect în scăderea ratei șomajului și îmbunătățirea standardelor de viață. În 2001, s-a semnat un Tratat de Asociere cu Uniunea Europeană care eventual va micșora tarifele și va spori schimbul de mărfuri. Aproape 90% dintre algerieni trăiesc în nord, zona de coastă deși sunt aproape un milion și jumătate de persoane care trăiesc în deșertul din sud, majoritatea în oaze. Populația mixtă arabă și berberă este în majoritate islamică(99%); alte religii sunt restricționate la grupuri
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> și exotizarea imaginii femeii rome în producția cinematografică<a class="sdfootnoteanc" href="#sdfootnote4sym" name="sdfootnote4anc"><sup>4</sup></a> a lui Tony Gatliff, regizor francez cu origini rome și algeriene. Controversat pentru portretizarea romilor dintr-o mică comunitate tradițională din România </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">prin uzitarea unei întregi liste</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
49.000 tone, față de 47.000 tone cât era maximul prevăzut inițial. După căderea Franței, Amiralitatea Britanică se temea de posibilitatea capturării flotei franceze de către germani. De aceea, la 3 iulie 1940, o escadra engleză s-a postat în afara portului algerian Mers-el-Kebir, unde se aflau ancorate mai multe nave capitale ale Marinei Franceze. Deși Marea Britanie și Franța nu se aflau în stare de război, escadra britanică a solicitat dezarmarea sau sabordarea imediată a navelor aflate în port. La refuzul francezilor, englezii
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
Thomas Idir Gérard (n. 26 iunie 1980, Paris), cunoscut sub numele de scenă , este un rapper francez. S-a născut în Paris, în data de 26 iunie 1980, dintr-o mamă franceză și un tată algerian. Cea mai mare parte a copilăriei sale a petrecut-o în orașul francez Les Ulis, din departamentul Essonne. În 1996 a fondat, împreună cu prietenii săi din copilărie Agoudjil Djamel, Oudjehih Lalmi și Tarek Anis trupa de muzică rap "L'Amalgame
Sinik () [Corola-website/Science/332220_a_333549]
-
de la o formă la alta bazate pe modificarea unor condiții politice sau geostrategice regionale. Sursele islamului radical în Franța sunt două: una internă - "efectul islamist"- tineri musulmani neadaptați care provin din "banlieu", respectiv una externă, constituită în principal din rețele algeriene extremiste, precum "Grupul Islamic Armat (GIA)", condus de facțiunea armată a "Frontului Islamic al Salvării (FIS)". Primele semne ale terorismului islamic au apărut la începutul anilor 90, după victoria FIS în alegerile parlamentare din Algeria și răsturnarea guvernului. "Efectul islamist
Radicalizarea islamică () [Corola-website/Science/329082_a_330411]